Eseu Ion

Realismul este un curent literar şi artistic ,apărut în Franţa către mijloculsecolului al XIX-lea şi extins până
în Anglia, cu continuări şi ecouri până în secolul XX,ca reacţie împotriva clasicismului şi romantismului.
Realismul este o miscare având ca principiu de bază reflectarea realității în datele ei esențiale, obiective,
caracteristice.

Romanul este o creatie epica in proza, de mari dimensiuni cu actiune complexa desfasurata pe mai multe
planuri , cu personaje numeroase bine individualizate antrenate in conflicte puternice interioare si
exterioare . Romanul Ion publicat in 1920 este un roman obiectiv, social, realist si monografic care are ca
punct de plecare trei experiente de viata ale autorului.

Din punct de vedere compozitional romanul este alcatuit din doua parti, "Glasul pamantului" si "Glasul
iubirii" cuprinzand in total 13 capitole. Opera se caracterizeaza prin simetrie compozitionala inchipuindu-
se si deschizandu-se prin decrierea drumului care duce spre satul Pripas , un sat din Transilvanita, fiind
un pretext de-al autorului de a ne introduce in lumea fictiunii. Romanul social "Ion" prezinte viata satului
adrelenesc de la inceputul secolulului al XX-lea.

Titlul este dat de personajul principal tipic reprezentativ pentru o categorie umana construita pe
parcurs.TItlul "Ion", este simplu și scurt, insa ascunde o semnificație profunda. Numele propriu "Ion"
reprezinta personajul principal al romanului și este un simbol al omului simplu, dar si al puterii și vointei
de a reusi în viata. Ion este un muncitor sarac dintr-un sat din Transilvania și romanul ne prezintă evolutia
sa în societatea rurala a vremii. Semnificatia titlului "Ion" poate fi interpretată si ca o reprezentare a
omului obișnuit, a luptei sale pentru supravietuire și a sacrificiilor pe care le face pentru a-si atinge
scopurile.

Tema romanului o reprezinta setea de imbogatire ce dezumanizeaza. Banii devenind "vocea" care pune
stapanire pe mintea personajului principal pe umerii caruia se deruleaza actiunea cronologic dupa firul ei
narativ.

Perspectiva narativa e obiectiva naratorul fiind omniprezent si omniscient ordonand evenimentele logic
si cronologic apeland la technia inlantuirii "cauza si reactiune" si relatand intamplarile cu detasare la
persoanala a III-a.

Romanul evidentiaza atat un conflict interior prin dorinta lui Ion de a avea pamant pentru a fi respectat
in lumea satului si iubirea lui pentru saraca la care trebuie sa renunte pentru a se casatori cu Ana , cea
"uratica" dar bogata a lui Vasile Baciu.

Actiunea incepe intr-o zi de duminica atunci cand intregul sat este strans la hora in curtea lui Maxim
Oprea, pretext folosit de autor pentru a introduce in scena cele mai importante personaje.De o parte se
afla intelectualii satului(pretoul Belciug si invatatorul Zaharia) iar de partea cealalata taranii bogati, Vasile
Baciu si Geroge Bulbuc si cei saraci Ion Pop si Florica.
Intriga romanului o reprezinta conflictul dintre Ion si Vasile Baciu cel care il umileste in fata intregului sat
numindu-l "golan","talhar" si "hot", fapt ce ii porneste lui Ion sestea de razbunare . Desfasurarea actiunii
prezinta disputa dintre George si Ion de la carciuma prevestind scena finala a romanului. Tot acum aflam
ca intre Titu si Ion dupa o discutie aprinsa se gaseste modalitatea sa i-o dea pe Ana de sotie lasand-o
insarcinata profitand de naivitatea fetei , acum e momentul cand se declanseazaa atat conflictul interior
intre "glasul pamantului " si cel al iubirii. Conflictul exterior fiind intre Ion si Vasile Baciu ,ca sa scape de
rusinea satului Vasile baciu accepta intr-un fanila casatoria dintre Ana si ion oferindu-i initial doar o parte
din pamant.

Scena nuntii este momentul in care cele 2 glasuri se intersecteaza Ion intelege acum cat de mare este
compromisul pe care trebuie sa-l faca renuntand la iubirea Floricai , fata frumoasa si sprintena pentru a o
lua de nevasta pe Ana , fata bogata dar urata .Dupa nasterea lui Petrisor ,Vasile Baciu va ceda toate
pamanturile lui Ion acesta schimbandu-si comportamentul fata de sateni, "vorbea mai apasat si vesnic
numa de pamant si avere".

Punctul culminant al romanului este redat de "sarutarea pamantului" care preconizeaza finalul tragic .
Deznodamantu-l e unul moralizator , Ion fiind ucis cu o lovitura de sapa fiindca incerca sa recastige
iubirea Floricai fara sa tina cont ca era o femeie deja maritata la casa ei.

Ion este un personaj rotund care evolueaza pe parcursul romanului transformandu-se intr-o bruta. Lipisit
de scrupule , egoist care distruge mai multe destine, motiv pentru care nu poate scapa nepedepsit . Desi
sarac la inceput este simpatizat de Herdelea care il considera "iute si harnic ca ma-sa", invatatorul
regretand ca nu s-a tinut de scoala.

Ion este respectat de tinerii din sat iar rivalitatea lui cu George are un conflict social dintre bogati si
saraci. El are o minte diabolica asa incat se foloseste de Ana profitand de naivitatea ei pentru a pune
mana pe pamanturile tatalui ei. El vrea cu orice pret sa-si schimbe satatulul social fiindca "iubirea
pamantului l-a stapanit de mic copil."

Asistam asadar la procesul dezumanizarii lui Ion ale carui calitati "harnicia, inteligenta" se transforma in
defecte de exemplue viclenie , lipsa de scrupule , cinism.Intrarea in posesia pamantului il schimba
radical, daca la inceput se simtea mic si slab acum se simte superior tuturor.

În concluzie, romanul propune o imagine realistă a satului transilvănean ce depășește idilismul

sămănătorist. Despre personaj critica omite opinii divergente: pentru E. Lovinescu, Ion este inteligent și
ambițios, iar pentru G. Călinescu este "o brută căreia viclenia instinctuală îi ține loc de inteligență".