Mineralograma

Echilibrul de minerale prezente in organism e o conditie necesara dar nu suficienta, fiindca toate
functiile si activitatea organismului trebuie sa fie in sinergie.

Mineralograma are aplicatie in toate domeniile medicale pentru evaluarea starii de sanatate a
pacientului. Evalueaza nivelul celor mai importante minerale din organism: 23 metale esentiale
si 17 metale toxice.

Mineralograma este o investigatie de laborator, o biopsie a continutului mineral a firului de par,

care este un tesut biologic, ce permite evaluarea nivelelor de:

– minerale esentiale (macro-minerale sau electroliti si oligoelemente)

– principalele minerale toxice in organism, ultimele 3 luni inainte de investigatie.

Firele de par colecteaza, acumuleaza si conserva mineralele prezente in organism absorbindu-le

din fluidele care alimenteaza foliculii. Parul beneficiaza de un schimb cu sangele si este o
informatie a metabolismului intracelular. Mineralograma este un profil cantitativ de minerale, o
medie de minerale care au circulat in organism in ultimele trei luni. Aceste valori reprezinta
depozitul de minerale la nivel celular. Mineralele sunt activatorii in toate procesele enzimatice a
organismului. Excesul de minerale toxice blocheaza activitatea enzimatica.

Mineralele toxice sunt mineralele care nu fac parte din procesele biologice si prezenta lor in
organism este un semn de intoxicare externa. Prezenta metalelor toxice este nociva prin
toxicitatea lor si prin inlaturarea metalelor fiziologice.
Carenta metalelor nutritive permite metalelor toxice sa se acumuleze mai usor.

Multe minerale toxice cum ar fi: arsenicul, mercurul, aluminiul, plumbul, cadmiu, beriliu, sunt
periculoase chiar in doze foarte mici si numai in firul de par le putem gasi si monitoriza.

Macromineralele sunt electroliti (sodiu, potasiu, fosfor, calciu, magneziu) si alte minerale
fundamentale a organismului, cum sunt fierul, cuprul, zincul, manganul, sulful, cromul sunt
prezente in doze mici. Urme de minerale le gasim in doze foarte mici in litiu, seleniu, cobalt,
argint, vanadiu, germaniu.
Cum se efectueaza Analiza

Modalitatea de prelevare a esantionului:

Prelevarea se efectueaza de medic, cu o foarfeca curata din inox. Se taie firul de par cat mai
aproape de scalp, din diverse puncte ale regiunii occipitale sau lateroparietala obtinand o
cantitatite egala cu 0,5-1 gcupru (o lingura).

Se folosesc primii 3 cm proximali (de la radacina) si se elimina restul. Portiunea proximala

reflecta activitatea metabolica cea mai recenta.

Esantionul de par prelevat din zona occipitala sau lateroparietala a capului este trimis intr-un
laborator calificat, selectat pentru calitatea metodologiei analitice.

Pentru pesoanele chele se preleva parul axilar, pectoral, pubian, barba.

Analiza Minerala Tisulara permite relevarea:

• nivelelor absolute ale mineralelor nutritionale cele mai importante, si eventuala variatie,
in carenta sau in exces, a nivelului de normalitate
• eventuala prezenta a mineralelor toxice
• valorilor celor mai importante raporturi intre diferitele minerale nutritionale, care ne
permit evaluarea anumitor fenomene biologice fundamentale ale organismului, precum:
• functionarea proceselor oxidative la nivel celular: raporturile intre diferite minerale
nutritionale ne permit masurarea vitezei reactiilor de oxidare, si deci de productie
energetica, in celulele din organism
• activitatea sistemului nervos autonom, raportat mai ales la rolul acestuia in gestionarea
stresului prin reglarea sistemului endocrin
• identificarea tipologiei metabolico-oxidative (lenta sau rapida)
• evaluarea functionala a glandei tiroide in activitatea de reglare a productie energetica
• evaluarea functionala a suprarenalei ca raspuns la agentii stresori in reglarea proceselor
oxidative
• indicatia cu privire la alegerile nutritionale cele mai corecte pentru pacient
• elaborarea unei scheme de tratament

Ne ajuta sa obtinem date privind nivelul si profilul de toxicitate in organism, profilul de

contaminare externa (alimente, aer, apa, expuneri profesionale), profilul de stres, profilul de
posibila intoleranta la glucoza, profilul alergic, profilul de posibila anemie, tipul de metabolism,
activitatea glandelor suprarenale, activitatea glandei tiroide, activitatea sistemului imunitar,
carentele sau excesul a 23 metale esentiale, nivelul de intoxicare cu 17 metale toxice, profilul a 4
electroliti si rapoartele intre minerale nutritive si toxice.

Divergentele dintre nivelul de minerale reflectat de analiza sangelui si cele ale testului
mineralografic depind de faptul ca este vorba de doua metode complet diferite. Examenul
sangelui reflecta cantitatea unui anume mineral prezent in sange in acel moment si in acea
portiune vasculara, reglata de mecanisme homeostatice care ne garanteaza o costanta certa a
concentratiei si oscilatii foarte mici.

Viteza de oxidare a celulelor

Este viteza cu care celulele organismului ard substraturile alimentare pentru producerea de
energie. Viteza de oxidare este expresia directa a functionalitatii celor doua glande endocrine
strans conectate cu producerea de energie corporala: TIROIDA si SUPRARENALA.

Este interesant de observat că nu întotdeauna eficacitatea periferică datorată activitătii glandei

endocrine este corelata cu nivelele de hormon circulant. Nivelele normale sau dimpotriva
crescute a hormonilor tiroidieni pot fi acompaniati de o stimulare crescuta a celulelor tinta, de
exemplu pentru carenta de cofactori.

Raspunsul organismului la stres

Raspunsul la stres incepe mereu cu faza de reactie de alarma, dupa care urmeaza, daca stimulul
stresor persista, faza de rezistenta si in fine faza de epuizare.

Stabilirea cu certitudine a nivelelor vitezei de oxidare celulara este capabila sa stabileasca gradul
de functionalitate tiroidiana si suprarenaliana care permite personalizarea la maxim a strategiei
curativa, cu alegeri precise si tintite de alimente , minerale si vitamine.

Tipologia metabolica

Analizand nivelele anumitor minerale mai importante, precum calciu, magneziu, sodiu, potasiu
fosfor, si mai ales a raporturilor intre valorile acestora, este posibil sa stabilim care dintre cele
doua componente ale sistemului nervos autonom este prevalent, daca este ramura simpatica sau
parasimpatica, cu implicarile metabolice ale fiecareia.

Modularea nutritionala pentru reechilibrarea tipologiei metabolice si a terenului

În medicina funcțională, tipul metabolic al individului poate fi clasificat în două categorii

principale definite:

PT: PARASIMPATIC

ST: SIMPATIC

bazată pe acțiunea glandelor endocrine, care sunt strâns legate de S.N.A. (Sistem nervos
autonom).

Partea Simpatica are asupra metabolismului o actiune STIMULANTA, in timp ce ce

Parasimpaticul are o actiune SEDATIVA.

SIMPATICOTONIC
Dintr-un punct de vedere metabolic, SIMPATICOTONICUL este hipermetabolizator, adica
produce si consuma o cantitatite de energie exagerata si in timpi foarte scurti; grupul de glande
endocrine cu activitate catabolica si hiperactiva, prin intermediul productiei hormonala
determina o retentie tisulara de fosfor, sodiu si potasiu, si din contra excretia de calciu si
magneziu.

PARASIMPATICOTONIC

Din contra, un individ PARASIMPATICOTONIC este hipometabolizator, adica metabolizeaza

glucoza cu viteza redusa cu dificultatea consecutiva in productia si mentinerea de energie;
glandele sale anabolice determina astfel retentia tisulara de calciu si magneziu si excretie
abundenta de sodiu si potasiu.

MINERALELE si rolul acestora

Minerale precum FOSFORUL si POTASIUL pot fi considerati nutrienti cu actiune stimulante, in

timp ce CALCIU si MAGNEZIU au actiune sedativa.

FUNCTIONALITATEA INSULINICA

O alta evaluare hormonala realizabila cu AMT-ul este aceea a FUNCTIONALITATII

INSULINICE.

Cu cat aceste raporturi sunt mai departe de normal cu atat mai grava este problema.

Anemie

Una din conditiile cele mai frecvent asociate cu dezechilibriul cuprului este anemia.

Anemia se poate acompania fie de o carenta fie de un exces de cupru.

Cuprul este necesar pentru trasformarea ionului feric in ion feros, si pentru inserarea
acestuia in molecula de hemoglobina.

Daca cuprul este carent, fierul, care provine din hemoliza hematiilor vechi sau din
dieta, nu este utilizat pentru hemopoieza, dar se depoziteaza in tesuturile de stocare ale
organismului determinandu-se astfel o anemie feripriva in prezenta unei cantitati normale de fier
in tesuturi.

Anxietatea

O alta conditie patologica asociata cu dezechilibrele cuprului, si cu o viteza de oxidare

celulara crescuta este sindromul anxios, criza de anxietate, la indivizi cu valori de calciu si
magneziu scazute, pot dezvolta in fobii si atacuri de panica.

Depresia
 Un dezechilibriu al cuprului asociat cu viteza de oxidare redusa, adica o scadere a
disponibilitatii energetice, putand conduce la un sindrom depresiv.

Iritabilitatea

Pe langa anxietate si depresie, o alta tulburare frecventa in sfera psihoemotiva corelate

cu dezechilibre ale cuprului, in carenta sau in exces, si cu iritabilitate facila.

Cuprul este esential pentru metabolismul unor neurotrasmitatori, precum dopamina, si

in unele studii pe animale se intalneste o corelare directa intre cupropenie si nivele joase
cerebrale de dopamina.

Alterarile nivelelor de cupru in raport cu nivele de zinc sunt de asemenea foarte

importante .

Pe langa influenta nivelelor de cupru, se subliniaza rolul mineralelor sedative (calciu,

magneziu, zinc), a caror carenta (ca in starile de hiperoxidare celulara) poate evoca o usoara
iritabilitate.

In acelasi timp, organismul muta cuprul din tesuturile de depozit si il varsa in sange, pentru a-l
utiliza ca antibacterian. Astfel se determina o crestere a raportului Fe:Cu la analiza minerala
tisulara.

Infectii virale si micotice

Daca insa nivelul de cupru creste si in acelasi timp se reduce nivelul de zinc,
organismul poate determina o crestere a susceptibilitatii la infectii virale sau fungice.

Zincul, dotat cu activite antivirala, in sinergie cu vit.A, este corelat cu raspunsul imun
de tip Th1.

Dezechilibrele cuprului sunt corelate cu numeroase alte conditii patologice prin rolul
sistemelor enzimatice costitutive antioxidante (SOD):

• imbatranirea cutanata precoce

• oxidarea colesterolului LDL- si deci
• aterogeneza, arterioscleroza si sechele

Patologii cardiovasculare

Cand in tesuturi exista exces de calciu si o carenta de magneziu, calciul tinde sa disloce din
sediile de electie (oase, dinti) si poate contribui la aparitia de conditii patologice, printre care cele
mai importante sunt cele care incarca inima si vasele de sange.

Arterioscleroza
 Dezechilibrele raportului Ca:Mg evoca la nivel vascular, fenomene de degenerare si
intarire a peretilor arteriali.

Precipitarea calciului in exces este asociat carentei de magneziu, care in general este
asociat hipertrigliceridemiei, crestere a LDL si scaderea HDL.

Hipertensiunea arteriala

Pierderea elasticitatii peretilor arteriali duce la o crestere inevitabila a presiunii

sangelui.

In geneza hipertensiunii sunt protagonisti nu doar calciul si magneziul, dar si alte

minerale adesea dezechilibrate ca raport: Cu si Zn, Na si K.

Cardiopatia

La nivel cardiac, dezechilibriul Ca/Mg duce la o prelungire a fazei de contractie

cardiaca si scurtarea fazei de relaxare. Acest fenomen, asociat cu rigiditatea vaselor, duce la
hipertensiune atat diastolica cat si sistolica, si creste riscul de patologie cardiaca.

Patologie osteoarticulara

Dezechilibrul Ca/Mg poate induce formarea de osteofite la nivel articular, la care

concura si dezechilibrele altor minerale, ca de ex. sodiul.

Sodiul este esential pentru conservarea calciului in forma ionizata si deci biodisponibil
.

O scadere a sodiului poate favoriza precipitarea calciului in tesuturile articulare .

Si un dezechilibru intre calciu, in exces, si potasiu, in carenta, poate favoriza retentia si

precipitarea calciului, printr-o scadere functionala a activitatii tiroidiene si o crestere a celor
paratiroidiene.

Spasme musculare și crampe

Precipitarea calciului poate interesa si tesuturi moi precum cel muscular, provocand
conditii de durere difuza sustinute de persistenta contracturii.

Spasmele si crampele musculare sunt si acestea agravate de carenta de sodiu si de

dezechilibrul Ca/K .

Osteoporoza

Activitatea hormonului tiroidian si functionalitatea paratiroidiana crescuta duce la

cresterea reabsorbtia si retentia calciului, care totusi nu e biodisponibil, si le reduce simetric pe
cele de fosfor, cu osteoporoza consecutiva, mai ales a incarcarii zonei medulare a osului
(osteoporoza tip II).

Carenta de magneziu, adesea se asociaza cu alterarea raportului Ca/Mg, se poate

traduce la nivel osos intr-o osteoporoza localizata in mod particular in zona corticala
(osteoporoza tip I).

Dismetabolism glucidic

Un alt grup de conditii patologice asociate cu dezechilibrul raportului Ca/Mg si a celui

de dereglare metabolica a carbohidratilor.

Calciul este un mineral indispensabil pentru eliberarea insulinei, in timp ce magneziul

tinde sa franeze punerea in circulatie .

Raportul Ca/Mg este deci strans corelat cu capacitatea celulelor de a capta glucoza si
de a o metaboliza .

Constipatie – flatulenta

Excesul de calciu in tesuturile periferice, la nivel intestinal, se traduce printr-o crestere

a tonusului musculaturii netede intestinale .

Aceasta hipertonie se poate comporta cu riducerea peristaltismului si a motilitatii

intestinale, cu aparitia constipatiei si flatulentei .

Imbatranire cutanata

Depunerea patologica de calciu in stratul cutanat duce la o uscaciune excesiva a pielii,

cu formarea ridurilor ca o consecinta a imbatranirii precoce a pielii.

SINDROMUL DE ADAPTARE GENERALA (SAG; GAS)

Un raport cu multiple consecinte. S-a descoperit ca glandele suprenale au rolul de control al

stresului.

Conform G.A.S. (General Adaptation Syndrome), organismul reactioneaza la stres in trei faze:
alarma, rezistenta si epuizare.

PRIMA FAZA

Stresul provoaca productia de aldosteron.

Creste sodiul.

Faza de alarma
 Cand creste sodiul scade magneziul.

Stresul continua; organismul tinde sa re-echilibreze raportul Na/K si Ca/Mg.

Calciul scade.

Potasiul creste (reacție tiroidiană).

A DOUA FAZA

Daca stresul continua, suprarenalele se epuizeaza.

Faza de rezistenta

Productia de aldosteron scade, sodiul scade.

Magneziul se comporta opus sodiului, crescand.

Organismul actioneaza pentru normalizarea raporturilor alterate dintre Na/K si Ca/Mg .

Incepe faza de epuizare .

A TREIA FAZA

Tiroida isi diminueaza functionalitatea.

Calciul creste.

Potasiul scade.

Sodiul continua sa scada pana cand raportul Na/Mg este mai mare de 4,16:1.

Tiroida isi diminua si mai mult functionalitatea si raportul Ca/K ramane anca inferior
valorii de 4:1.

In Medicina Functionala, instrumentul de electie capabil sa identifice Faza Stresului la individul

examinat este Analiza Minerala Tisulara.

Pentru a realiza aceasta analiza la Plasma Life Clinique va rugam sa faceti o programare.