SIMPHONY OF THE CELLS – BALANCE AND IMBALANCE

Laborant BRĂESCU GEORGETA MIRELA

Colegiul Național ,,GHEORGHE ROȘCA CODREANU,, BÂRLAD
Abstract Pentru a exista, toate celule care formează un organism depind de o permanentă
comunicare cu mediul înconjurător dar și de comunicarea inercelulară. Rolul crucial în această
comunicare îl are permeabilitate selectivă a membranelor celulare iar consecința directă este
menținerea homeostaziei celulare, adică asigurarea concentrațiilor intracelulare relativ constante
( în substanțe organice, ioni, metaboliți), menținerea unei activități metabolice stabile și reglarea
volumului celular. Permeabilitatea selectivă este însă și ea influențată de o serie de factori -
metabolismul celular, condițiile din mediul extracelular și tipul de țesut. Antocianinele sunt
pigmenți vacuolari solubili în apă aflați în alcătuirea unor părți ale anumitor plante. Însăși
etimologia cuvântului care își are originea în limba greacă dă indicații despre aspectul lor
impresionant: „ánthos”,care înseamnă floare și „kyanó”, care înseamnă albastru închis. În funcție de pH
pot avea culoarea roșu, violet sau albastru. Antocianinele îndeplinesc multe funcții diferite în
plantă. Ele sunt antioxidante, protejează planta de razele ultraviolete, dar ceea ce vom sublinia în
mod deosebit în studiul nostru, este modul cum acestea pot pune în evidență mecanismul de
apărare.

Considerații teoretice Selectivitatea permeabilității membranelor celulelor vii este

definitoriu influențată de condițiile din mediul extracelular. Abordarea problemelor teoretice
vizând acest subiect am încercat să o transpunem într-o abordare practică ce are ca punct de
plecare protocolul exstent privind desfășurarea lucrărilor experimentale în laboratoarele școalare,
față în față cu contextual pandemic. În acest sens partea experimentală care nu a implicat
utilizarea de reactivi de mare toxicitate sau alte operațiuni complicate am desfășurat-o acasă. Din
acest motiv putem și noi să încadrăm studiul de față în grupajul Lucrări …. ,,făcute în casă".
Sensibilitatea față de pH ul mediului a compușilor antocianici din frunzele de Tradescanția rosa
stă la baza cercetării în sine. Compușii antocianici ( prezenți în varza roșie, sfecla roșie, diverse
fructe ) reprezintă de altfel un indicator de pH natural. Făcând parte din constituenții celulari,
acești compuși vacuolari – cu această proprietate definitorie- ne-au permis studiul permebilității
selective a membranelor celulare, modul cum mediul extracelular influențează constituenții
celulari, dar mai ales rezistența pe care membranele celulare o opun atunci când mediul extern
devine o potențială amenințare pentru organism.

Materiale necesare

- Vase Petri,
- Baghete de sticlă,
- Trusă de disecție,
- Lame,
- Lamele,
- Apă distilată,
 - Pipete,
- Sticlă de ceas,
- Cântar electronic,
- Sol KOH 0,1 M
- Sol NH3OH 0,1 M,
- Sol HCl 0,1 M,
- Sol CH3COOH 0,1 M
- Microscop,
- Laptop,
- Material vegetal (frunze de Tradescanția Rosa)

Mod de lucru

Pentru început realizăm cele patru soluții (2 de bază și 2 de acid) de concentrațiile precizate. În
primul vas Petri punem apă distilată, iar în următoarele patru vase, sol 0,1 M de CH 3COOH,
HCl, NH3OH, KOH în această ordine. Vasele Petri vor fi așezate pe un substrat alb (faianță ori
hârtie) și numerotate în consecință. Desprindem cu atenție cu ajutorul unei pense mai multe
fragmente de pe fața inferioară a frunzelor de Tradescanția pe care le introducem în primul vas
Petri, cel ce conține apă distilată.

Fig. 1. Pregătirea soluțiilor de acizi și baze și a materialului vegetal

Cu atenție luăm una dintre membranele din vasul cu apă și efectuăm observații microscopice
asupra acesteia.
 Fig. 2. 3. Pregătirea preparatului în vederea efectuării observațiilor

Fig. 4. Colorația violetă a antocianului din vacuole

Introducem în primul vas Petri, cel cu acid acetic 2-3 bucăți de membrană. După două minute
le scoatem, realizăm un preparat microscopic și efectuăm observațiile.

Fig. 5. Colorația roșie a antocianului din vacuole

Procedăm similar pentru membrana pe care o introducem în soluția de NH3OH.

 Fig. 6. Colorația albastră a antocianului din vacuole

Pentru bucățile de epidermă introduse in sol de HCl și KOH vom proceda similar, dar vom face
observațiile după 5 minute și apoi după 10 minute.

Date experimentale

Culoarea violetă a antocianului virează de la violet la roșu în cazul acidului acetic în circa
2 minute. În cazul HCl antocianul din vacuole își schimbă culoarea în roșu după 5 minute, iar la
vacuolele din centrul fragmentului abia după 10 minute.
Similar culoarea violetă a antocianului virează în albastru după 2 minute în cazul NH 3OH iar în
cazul KOH virajul se observă abia după 5 minute la vacuolele marginale și după 10 minute și la
cele centrale.
După ce au devenit albastre, fragmentele din NH 3OH se clătesc cu apă și se introduc, ½ în sol de
HCl și ½ în sol de CH 3COOH. Din albastru, conținutul vacuolar va deveni roșu. În CH 3COOH
acest lucru se întâplă după 4 minute, în HCl după aproximativ 8 minute
Interpretarea rezultatelor
Substanțele considerate în studiul de față ca fiind prezente în mediul extracelular al
celulelor vegetale, se încadrează în categoria acizi și baze. Conform teoriei
protolitice, acidul este specia chimică cu tendința de a ceda proton (H+), iar baza este specia care
are tendința de a accepta sau fixa proton. Protonul nu poate exista în stare liberă în soluție
deoarece el este o particulă foarte mică și extrem de reactivă. În toate reacțiile chimice protonul
H+ cedat de către acidul dintr-un cuplu acid/bază conjugată este acceptat de o altă specie chimică,
având caracter de bază, din alt cuplu acid/bază conjugată.

Soluțiile apoase de acid sau bază conțin în proporție mai mare sau mai mică ioni hidroniu, H 3O+,
respectiv, ioni hidroxil, HO−, în funcție de tăria acestora, adică de ușurința cu care
cedează/acceptă proton.
HCl este un acid tare și ionizează total la dizolvarea în apă, asftel că, în soluție se găsesc ioni
hidroniu și ioni clorură, conform ecuației:
 HCl + H2O → Cl─ + H3O+
CH3COOH este un acid slab care ionizează parțial și în acest caz, soluția conține ioni hidroniu,
ioni acetat dar și molecule de acid neionizat, conform ecuației:
CH3COOH + H2O ⇌ CH3COO− + H3O+
KOH se încadrează în categoria bazelor tari și ionizează total la dizolvarea în apă, conform
ecuației:
KOH → K+ + HO−
NH3 este o bază slabă, ionizează parțial și soluția conține ioni hidroxil, ioni amoniu dar și
molecule de amoniac.
NH3 + H2O ⇌ NH4+ + HO−
Pentru a se păstra concentraţiile constante la nivel celular, membrana celulară importă sau
exportă compuşi în și din celulă. Ionii și moleculele neutre din soluțiile luate în studiu, migrează
prin membrana celulară și interacționează cu pigmenții plantei.
Valorile din a doua etapă a experimenului, exprimate în timp reprezină permeabilitatea
membranelor plasmatice ale celulelor vii pentru acizii și bazele respective. Celulele vii sunt mai
permeabile pentru acizii și bazele slabe și mai puțin permeabile pentru acizii și bazele tari.
Membranele celulelor vii opun rezistență la pătrunderea celor din urmă substanțe.

Tabel 1. Variația schimbării colorației vacuolelor cu antociani în timp

Nr.crt. Substanța 2 minute 5 minute 10 minute

CH3COOH Colorare
1. - -
completă
HCl Colorare la
Nu se observă
vacuolele Colorare
2. modificări de
celulelor completă
culoare
marginale
NH3OH,
Colorare
3. - -
completă

KOH Colorare la
Nu se observă
vacuolele Colorare
4. modificări de
celulelor completă
culoare
marginale
 Graficul variației colorației funcție de timp

12

10

0
CH3COOH HCl NH3OH, KOH

Aplicaţii practice

1. Cea mai cunoscută aplicație pe care o descriem este una folosită în horticultură chiar și de cei ce nu
posedă cunoștințe deosebite ce chimie. Culoarea Hortensiei depinde de aciditatea solului în
care a fost plantată. Astfel într-un sol acid, florile Hortensiei vor avea o nuanța de albastru
iar într-unul alcalin, diferite nuante de roz sau de roșu. Pentru florile albastre, PH-ul trebuie
să fie în jur de 4-4,5, iar pentru cele roz și roții, PH-ul trebuie să fie între 5 si 5,6.

Fig. 7. Hortensii mov

Fig. 8. Hortensii albastre Fig. 9. Hortensii roz

Fig. 10. Hortensii

2. Conform standardelor actuale de calitate ale apei, apa potabilă ar trebui să aibă un pH
situate între 6,5 și 9, iar normativele românești prevăd: 6,5 ≤ pH ≤ 8,5 pentru apă potabilă.
Idealul este ușor alcalin pentru apa plată și cât mai puțin acid pentru apa carbogazoasă.
Dacă pH-ul este sub 5,6, apa este acidă și cauzează modificări ireversibile la nivelul
epiteliilor, iar dacă pH-ul este peste 11, apa este alcalină și irită ochii, pielea și mucoasele.
O apă cu un pH ideal este cea a carei valoare se apropie de 7, adică perfect neutră, dar și o
depășire ușoară spre alcalinitate este benefică, maximum 8.5.
Din ce în ce mai multe studii apărute au început să aibă susținători care prezintă pH ul 9 ca
unul idel pentru apa potabilă, deci cea mai sănătoasă apă ar fi una ușor alcalină. Indiferent
dacă aceste studii își vor dovedi susținerea în timp ni se pare de interes faptul că antocianii
ar putea fi încorporați în membranele biologice utilizate pentru tratarea apei. Procesele
membranare sunt printre cele mai noi și avantajoase metode de tratare a apelor uzate.
Membrana este o zonă de discontinuitate interpusă între două faze, rolul său fiind acela de
a acționa ca o barieră selectivă care permite trecerea preferențială a unui component din
amestec. Procesele membranare și în același timp realizarea lor din biomateriale, sunt
cercetări de maximă actualitate datorită punctului lor de interes planetar în contextual lipsei
tot mai acute de apă potabilă.
Bibliografie

[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Antocianin%C4%83
[2] https://upb.ro/wp-content/uploads/2020/03/Stefania_Bejan_Simionescu_rezumat_
ro.pdf
[3] https://www.google.com/search?q=hortensie&rlz=1C1CHBF_enRO767RO767
&sxsrf=ALeKk03qYfAGZ0r2lF79ajyGwEX3za5Iqg:1615653440736
&source=lnms&tbm=isch&biw=900&bih=389
[4] Emilia Cupcea, Emilia Iliescu Lucrări practice de fiziologia plantelor EDP.
București 1965