Clasa: X-a

Tema: Responsabilitatea- drept și provocare.

Fișa de lucru pentru elevi: Milan alege”
Elevii sunt împărțiți în grupe a câte 4 elevi. Propun elevilor să lucreze asupra fișei
de lucru ,,Milan alege”. Apoi să răspundă la următoarele întrebări:1. Ce emoții v-a
trezit acestă povestire? 2.Câte tipuri de responsabilități puteți vedea? 3.Ce credeți
că ar trebui să facă Milan și de ce? 4.Cât de dificilă credeți că este decizia pe care
trebuie să o ia Milan? Ce o face dificilă? 5.Ce responsabilități are tatăl lui Milan în
povestire? 6.Credeți că tatăl lui Milan a avut dreptate să-i ceară să stea acasă?
7.Cât de grav ar fi dacă Milan nu l-ar asculta pe tatăl său? Acest lucru ar fi o
decizie dificilă pentru Milan? Argumentați. La final propun ca fiecare elev,
individual, să scrie ce crede că i-a comunicat Milan tatălui său, apoi doritorii
împărtășesc ideile lor cu clasa.

Competență Descriptor Întrebare

Valorizarea Susține că toată lumea Enumerați și argumentați
demnității umane și trebuie să recunoască care drepturi și libertăți i-
a drepturilor omului. libertățile fundamentale ale au fost încălcate lui Milan.
fiecărei ființe umane..

Responsabilitate Își respectă angajamentele Definiți și argumentați

personale față de alții la tipurile de responsabilități
timp. despre care ați auzit în
povestire.
Spirit civic Exprimă disponibilitatea de a Ce acțiuni ale lui Milan vă
participa la luarea deciziilor face să credeți că este un
colective la nivelul școlii. elev responsabil și pe
viitor un cetățean integru.
Abilități analitice și Poate construi o Argumentați cum înțeleg
de gândire critică argumentație logică în sensul
favoarea sau împotriva unei cuvântului ,,responsabilitat
anumite interpretări. e,, eroii povestirii și voi
personal.
Autoeficacitate Arată încredere în propria Cît de dificilă credeți că
capacitate de a lua decizii. este decizia pe care trebuie
să o ia Milan? Ce credeți
că i-a comunicat Milan
tatălui său?
Fișa de lucru pentru elevi ,,Milan alege”
Milan aproape terminase pregătirea pentru a pleca la şcoală când tatăl său a intrat
în bucătărie.

„Milan, chiar am nevoie de ajutorul tău azi la câmp. Nu poţi rămâne acasă, să nu te
duci la şcoală? Recoltele vor avea de suferit dacă le mai lăsăm pe câmp.”

Milan nu era încântat.

„Tată, chiar trebuie să mă duc la şcoală azi,” spuse el, „este prima întâlnire a
consiliului elevilor şi eu tocmai am fost ales unul dintre reprezentanţii clasei a
opta.”

„Dar nu o să fii singurul, nu?” spuse tatăl, „nu va conta dacă nu te duci. Mai sunt şi
alţi reprezentanţi ai clasei a opta, nu?”

„Da, dar dacă nu mă duc ar însemna să dezamăgesc oamenii care m-au ales. În
plus, avem ora de ştiinţe azi. Nu vreau să o pierd. Trebuie să trec examenele, dacă
vreau să fiu admis la universitate.”

Tatăl lui Milan mormăi dezaprobator.

„Vorbeşti despre plecatul la universitate ca şi când familia nu ar conta. De ce nu îţi

dai seama că avem nevoie de tine acasă? Ce fel de ajutor ne vei da dacă pleci la
universitate? Şi unde o să te duci după ce îţi iei diploma? E puţin probabil că te vei
întoarce aici, asta-i sigur.”

„Ar trebui să te bucuri că vreau să mă descurc în viaţă,” strigă Milan înfuriat, „spre
deosebire de majoritatea băieţilor de pe aici. Nu au nicio ambiţie. Vor sfârşi prin a
face ce au făcut taţii lor.”

„Nu există nimic greşit în a avea puţin respect pentru generaţia mai în vârstă,”
răspunse tatăl lui Milan, din ce în ce mai enervat. „Toată vorbăria asta despre
educaţie, în ultimul timp, mă scârbeşte. Mi se pare că ai uitat valorile strămoşeşti,
atunci când aveam un ţel comun. Te interesează numai de tine.”

Milan oftă. Mai auzise toate astea şi înainte.

„Tată, dacă obţin o slujbă bună, nu voi uita de tine şi de familie. Cum poţi să crezi
că aş face aşa ceva? Chiar vrei să renunţ la şcoală şi să nu mai realizez ce ştiu că
sunt în stare să fac? Toţi profesorii mei spun că aş putea fi un bun om de ştiinţă.
Poate, într-o bună zi, voi face descoperiri care vor ajuta pe toată lumea.”
Tatăl lui Milan bătu în masă.

„Prima ta datorie este faţă de familie şi comunitatea asta, mai ales acum când
vremurile sunt aşa de grele. Ţi-ai umplut capul cu vise. Cum îţi pasă despre lumea
reală?”

Aceste cuvinte îl durură pe Milan, dar nu vru să o arate. Preţ de o secundă, se uită
fix la tatăl său, într-o tăcere sfidătoare. Apoi, bătrânul se întoarse şi ieşi din casă,
trântind uşa la plecare.

Milan se aşeză şi oftă. Se gândi un minut şi se hotărî. Apucă geanta de şcoală şi se

îndreptă spre uşă. Apoi se opri, scoase o foaie de hârtie şi se aşeză şi scrise un bilet
tatălui. A fost cel mai greu lucru pe care l-a făcut în viaţa lui.

A elaborat: Baciu Marina