3.

Principalele procese histopatologice ale pielii

PRINCIPALELE PROCESE HISTOPATOLOGICE ALE PIELII

A. Leziuni histologice la nivelul epidermului:

 acantoza (hiperplastica sau hipertrofica) - proliferare a celulelor stratului

malpighian (spinos) cu îngroşarea acestuia. O întâlnim în psoriazis, eczemă
cronică, lichen,eritrodermii.

 atrofia epidemică - subţierea epidermului. Este inversul acantozei, stratul

malpighian reducându-se la 2-3 rânduri de celule. Joncţiunea dermo – epidermică
este orizontalizată. In general se asociază cu atrofia dermului. Atrofia epidermică
poate fi întâlnită la vârstnici sau în anumite afecţiuni, cum ar fi: lupusul eritematos,
sclerodermie, radiodermita cronică, lichenul scleros.

 hipergranuloza- sporirea numărului de rânduri ale stratului granulos. Se

asociază adesea cu hiperkeratoza. O întâlnim în lichenul plan.

 agranuloza -lipseşte stratul granulos. O întâlnim în ichtioza vulgară.

 hiperkeratoza- îngroşarea importantă a stratului cornos. Poate avea loc cu

celule de aspect normal (ortokeratoza), ca în lichen plan, lupus eritematos cronic,
veruci plane, keratoze seboreice sau este rezultatul unei keratinizări accelerate şi
imperfecte, încât keratinocitele din stratul comos îşi păstrează nucleul
(parakeratoza), cum ar fi în psoriazisul vulgar, eczematide, eczema parakeratozică,
pitiriasis lichenoides.

Leziuni celulare elementare:

 diskeratoza - keratinizare precoce a unor celule încă din stratul spinos, cu

formarea de grăunţi eozinofilici (corpi rotunzi sau celule cu manta). Celulele au
citoplasma eozinofilă, nucleul picnotic şi prezintă filamente de keratină agregate
perinuclear. Diskeratoza se asociază frecvent cu acantoliza şi poate fi maligna:
maladia Bowen, poala Paget, keratoza solară, carcinomul spinocelular diskeratozic
sau benigna – b. Darier.

 acantoliza – pierdere primara a coeziunii celulelor epidermului. Celulele devin

rotunde, globuloase, cu nucleu hipercromatic mare şi citoplasma omogenă,
condensată la periferie. Între celule se realizează fante care se umplu cu lichid
extravazat din derm. Ulterior se formează vezicule şi flictene. Acantoliza poate fi

1
 3. Principalele procese histopatologice ale pielii

secundară fenomenului autoimun (pemfigusuri autoimune) sau se produce prin alte

mecanisme (pemfigusul familial Hailey - Hailey), dermatoza acantolitică Grover,
boala Darier.

Leziuni intercelulare epidermice:

 spongioza – pierdere secundara a coerentei dintre celulele epidermale datorata

unui exudat dermic între celulele epidermului, tranformând stratul malpighian într-
un burete absorbant, prin lărgirea spaţiilor intercelulare. Pătrunderea exudatului
(exoseroza) în cantitate mai mare şi în timp scurt determină formarea de vezicule
în cadrul procesului denumit veziculaţie interstiţială. O întâlnim în eczeme.
Veziculaţia interstiţială trebuie deosebită de veziculaţia parenchimatoasă, întâlnită
în herpesul simplex şi herpesul zoster, când virusurile produc edemaţierea
citoplasmei şi înlocuirea organitelor celulare cu lichid (degenerescenţă
balonizantă). Apar mici cavităţi pline cu lichid (vezicula multiloculară).

 exocitoza - infiltraţie a straturilor epidermice cu celule absente în mod normal

aici. Întâlnim eritrocite în purpură, pitiriasis lichenoides, pitiriasis rozat,
dermatofitii, neutrofile în psoriazis, eozinofile în dermatoze buloase autoimune,
limfocite în eczema atopică şi în limfoame epidermotrope, histiocite şi macrofage
în histiocitoză, papuloza limfomatoida.

 vezicula = leziune cavitara prin confluarea zone spongiotice mono sau

multiloculare subcornoase ostiale porale.

 pustula = spongioza + regrupare PMN +/- eozinofile.

degenerescenta balonizata – herpes virus.

degenerescenta hidropica (lichefactie) – vacuolizare a stratului bazal – in

reactiile lichenoide.

degenerescenta reticulara (asociata frecvent cu balonizare dar si in reactiile

buloase acute de contact).

2
 3. Principalele procese histopatologice ale pielii

B. Leziuni histologice la nivelul jonctiunii dermo-epidermice

 îngroşarea membranei bazale- poate fi cauzată de depozitele de

imunoglobuline, ca în lupusul eritematos.

degenerescenţa vacuolară - este asociată frecvent cu exoseroza şi

exocitoza(exemplu: toxidermii). Vacuolizarea celulelor stratului bazat, ale căror
organite sunt hidrolizate (degenerescenţa hidrotică) o intalnim în lupusul
eritematos.

tulburarea coeziunii dermo-epidermice cu apariţia de bule, întâlnită în

pemfioidul bulos, dermatita herpetiformă, epidermolizele buloase joncţionale.

întreruperea fragmentară a membranei bazale, întâlnită în eczeme de

contact, datorata exoserozei sau dat. Depozit dermic de corpi citoizi (formati prin
eliminarea in directia derm a unei celule apoptotice – in lichen postmedicam,
poikilodermii).

C. Leziuni histologice la nivelul dermului:

~ tulburări vasculare: vasodilataţie, vasoconstricţie, obliterarea lumenului

vascular prin tromboze sau embolii, hemoragie, proliferări vasculare congenitale
(angioame) sau dobândite (ţesut de granulaţie).

~ infiltrate celulare- infiltratele inflamatorii din afecţiunile acute (erizipel,

celulită, furuncul, foliculite stafilococice, impetigo etc.) sunt caracterizate de
exocitoza polinuclearelor şi fenomene de vasodilataţie arteriolară,
hiperpermeabilitate vasculară, edem. În inflamaţia subacută apar în structura
infiltratului celular histiocite, limfocite, plasmocite, în timp ce, în infecţiile cronice
(sifilis, tuberculoză, lepră) infiltratul este limfo-plasmocitar, la care, în timp, se
adaugă proliferarea fibroblastică şi remanierea colagenului. În anumite situaţii,
infiltratele celulare cronice dermice realizează granuloame, diferenţiate prin
structura histologică.

3
 3. Principalele procese histopatologice ale pielii

Granulomul tuberculos (foliculul Koster) este constituit de la centru spre

periferie din următoarele zone: necroza de cazeificare (inconstantă), celule gigante
Langhans, epitelioide, coroană de limfocite.

Granulomul sifilitic, în care endoteliul este tumefiat. Uneori se produce

obliterarea lumenului vascular. Infiltratul perivascular este de tip limfoplasmocitar.
În gome apar histiocite, epitelioide şi fibroblaste.

Granulomul din lepra lepromatoasă - presupune un infiltrat masiv în dermul

superficial, separat de epiderm, constituit din histiocite bogate în bacili Hansen.
Citoplasma acestor celule este vacuolizată, de unde şi numele de celule spumoase
Virchow. Limfocitele sunt puţine.

În lepra tuberculoidă aspectul este de nodul de tip sarcoidic, unde întâlnim celule
gigante în centru, înconjurate de celule epitelioide, iar la periferie se află limfocite.

Granulomul sarcoidic: folicul de celule epitelioide, având în centru câteva celule

gigante ce conţin incluzii citoplasmatice (corpii Schumann). În jurul epitelioidelor
este o coroană de limfocite şi scleroză colagenă.

~ proliferări celulare, unele benigne (fibrom, histiocitom, nevrom), altele maligne

(sarcom, limfom etc.).

~ degenerescenţe:

- degenerescenţa elastică: se obsevă prin coloraţii speciale (resorcină -

fuxină - orceină). Fibrele elastice alterate sunt transformate în conglomerate
dezorganizate. O întâlnim în elastoza actinică, , elastoliza, hiperelastoza,
elastorexia.

- degenerescenţa hialină: apare material eozinofil, omogen, refringent,

strălucitor, colorabil în roşu prin reacţia PAS. Depunerea hialinului la
nivelul pielii şi mucoaselor bucală şi faringiană caracterizează hialinoza
cutaneo-mucoasă (lipoid-proteinoza Urbach Whiete), afecţiune congenitală
şi familială, transmisă autosomal recesiv, determinată de tulburări ale
metabolismului proteo-lipidic. Degenerescenţa hialină o întâlnim deseori şi
în sclerodermia sistemică, porfirie, reactii lichenoide.

4
 3. Principalele procese histopatologice ale pielii

- degenerescenţa amiloidă: amiloidul este o substanţă de tip proteic cu

structură electrono - microscopică fibrilară care se colorează în roz cu
hematoxilină - eozină şi roz - roşu prin coloraţia PAS. După coloraţia cu
roşu de Congo şi examinarea microscopică în lumină polarizată, amiloidul
prezintă birefringenţă verde - gălbuie. Amiloidul este produs de fibroblaste.
Depunerea amiloidului extracelular la nivel cutanat sau visceral este
apanajul amilozelor.

- degenerescenţa mucinoasă: mucina este constituită din mucopolizaharide

acide (acidul hialuronic, acidul condroitin sulfuric) şi, într-o proporţie mai
mică, din mucopolizaharide neutre. Se evidenţiază prin coloraţia cu albastru
Alcian (aspect bleu pal) şi cu albastru de toluidină (aspect roz, fiind coloraţie
metacromatică). Această degenerescenţă o întâlnim în mucinozele dermice şi
mucinozele foliculare.

- degenerescenţa fibrinoidă: se întâlneşte în colagenoze majore şi în

vasculite alergice. Fibrinoidul este constituit din complexe antigen - anticorp
şi complement + fibrinogen, proteine plasmatice, Ig. Se depozitează în
peretele vaselor şi între fibrele de colagen. Reacţia PAS permite
evidenţierea.

- degenerescenta calcară: este vorba de calcinoze “distrofice” care apar pe

ţesut conjunctiv anormal, cu afinitate crescută pentru calciu. Le întâlnim în
colagenoze (sclerodermie, dermatomiozită, lupus eritematos), dar şi în
paniculite, porfiria cutanată tardivă, sindromul Ehlers - Danlos, sindromul
Werner, pseudoxanthomul elasticum, sindromul Rothmund- Thompson,
insuficienţa venoasă cronică (calcinoza flebopatică) etc.

- necrobioza lipoidică: este frecventă la diabetici, in granulomul inelar.

Aspecul clinic este de placă sclero-atrofică. Examenul histopatologic arată o
degenerescenţă fibrinoidă a colagenului, înconjurată de infiltrat cu
fibroblaste, limfocite şi histiocite, grupate mai ales perivascular. Se asociază
deseori cu celule epitelioide sau gigante – grnulom in palisada Coloraţiile
pentru grăsime evidenţiază depozitele de lipide din jurul plajelor de necroză.
Vasele mici sunt frecvent trombozate şi cu pereţii îngroşaţi .

5
 3. Principalele procese histopatologice ale pielii

- degenerescenta coloida = depunerea de material extracelular omogen

gelatinos cu compozitie variabila (millium coloid, tumori epiteliale).

- degenerescenta mixoida = depunerea sau inlocuirea t. Conj dermic cu un

material amorf bazofil: mixedem localizat, mucinoza papuloasa, scleredem
si dermatomiozita.

~ atrofia dermului- subţierea întregului derm; atrofie epiteliala si disparitia

desenului papilar.

~ scleroza - îngroşarea şi fibrozarea dermului; fibrele de colagen sunt îngroşate,

orizontalizate şi mai rigide.

~ sclero-atrofie – fibrele de colagen se retracta si comprima anexele.

~ incontinenta pigmentata – secundar leziunilor membranei bazale apare fuga

pigmentului melanic in dermul superficial.

D. Leziuni bistologice la nivelul hipodermului:

~ lipofagia- reprezintă resorbţia picăturilor de grăsime de către histiocite şi celule

gigante. Histiocitele se transformă în celule spun\oase (celule Touton).

~ atrofia paniculului adipos - reprezintă reducerea grăsimii. Lipoatrofia poate fi

idiopatică (boala Barraguer - Simons; panatrofia Grovers; sindromul Lowrence -
Seip) sau secundară (lipoatrofia insulinică; lipoatrotia localizată după injecţie intra
şi sublezională de corticoid depozit).

În situaţia în care grasimea este înlocuită cu ţesut conjunctiv proliferativ şi infiltrat

inflamator, vorbim de atrofia proliferativă (wucher atrofia), întâlnită în eritemul
indurat Bazin.

~ citosteatonecroză- necroza celulelor adipoase hipodermice, cu reacţie secundară

macrofagică de tip "reacţie de corp străin" şi cu scleroză întinsă. Poate fi urmată de
depuneri calcare.