I.7. TESTUL DE AUTOEVALUARE NR.

1
1. Mecanismul prin care resursele sunt organizate pentru a fi folosite în vederea satisfacerii
nevoilor societăţii este cunoscut sub numele de:

a) guvern;
b) societate comercială;
c) întreprindere publică;
d) administraţie privată;
e) economie.

2. Indicaţi răspunsul corect privind resursele economice:

a) nu pot fi folosite simultan pentru mai multe destinaţii;

b) societatea trebuie să aleagă între destinaţiile alternative de folosire a acestora;
c) modul cum societăţile aleg să le utilizeze se răsfrânge asupra performanţei macroeconomice;
d) au un caracter dinamic;
e) toate cele de mai sus.

3. Factorii de producţie reprezintă:

a) parte a capitalului tehnic;
b) parte a capitalului bănesc;
c) parte a resurselor economice atrase în procesul economic;
d) numai obiect al proprietăţii publice;
e) numai obiect al proprietăţii private.

4. Capitalul ca factor de producţie derivat reprezintă:

a) bunurile economice care fac obiectul tranzacţiilor pe piaţă;
b) bunurile produse şi destinate producerii altor bunuri şi servicii;
c) capitalul bănesc investit în cursul unei perioade pentru achiziţionarea de noi echipamente;
d) sumele împrumutate de la bănci pentru finanţarea proiectelor investiţionale;
e) echipamentele a căror valoare a fost recuperată de-a lungul timpului.

5. Care dintre următoarele resurse nu constituie factori de producţie?:

a) capitalul tehnic;
b) populaţia aptă de muncă, dar neocupată;
c) materiile prime, materialele şi combustibilul;
d) populaţia ocupată;
e) construcţiile speciale ale societăţilor comerciale.

6. Care dintre următoarele bunuri aparţinând unei societăţi comerciale au caracter de capital fix ?:
a) materiile prime şi materialele;
b) combustibilii;
c) produsele finite;
d) calculatoarele;
e) semifabricatele achiziţionate de la furnizori.

7. Conceptul de raritate a resurselor semnifică faptul că:

a) resursele sunt disponibile în schimbul unui preţ;
b) oferta de resurse este finită;
c) alegerile individuale sunt inutile;
d) importul este inevitabil;
e) resursele sunt insuficiente în raport cu volumul şi structura nevoilor.

8. Forma curbei posibilităţilor de producţie reflectă:

a) legea cererii;
b) legea ofertei;
c) legea descreşterii randamentelor;
d) legea creşterii costului de oportunitate;
e) scăderea costului de oportunitate.

9. Costul de oportunitate reprezintă:

a) valoarea celei mai bune alternative sacrificate de alocare a resurselor;
b) costul suplimentar pe care-l suportă producătorul atunci când măreşte producţia cu o unitate;
c) valoarea resurselor folosite pentru implementarea unei decizii;
d) costul celui mai important factor de producţie;
e) cheltuielile efectuate pentru realizarea unei unităţi de produs.

10. Un fermier Producţia de grâu Producţia de porumb

poate cultiva pe o (tone) (tone)
suprafaţă de teren
grâu şi/sau
porumb.
Presupunând că
resursele de care
dispune sunt
folosite integral, se
dau următoarele
combinaţii
posibile accesibile
fermierului:
Posibilităţi
1 200 40
2 100 80
3 50 100
4 0 120
 5 150 60
6 300 0
7 250 20
Costul de oportunitate pentru grâu este:
a) 4 tone de porumb;
b) 10 tone de porumb;

c) 0,4 tone de porumb;

d) 2,5 tone de porumb;
e) nu se poate determina.

11. Creşterea producţiei de bunuri realizate în cursul unei perioade de timp la nivelul unei
economii naţionale ar putea fi provocată de:
a) creşterea numărului şomerilor;
b) creşterea nivelului general al preţurilor;
c) schimbarea preferinţelor de consum ale populaţiei;
d) utilizarea unor tehnologii mai eficiente;
e) reducerea volumului de resurse disponibile.

12. Care dintre următoarele afirmaţii exprimă cel mai bine scopul economiei ca ştiinţă?
a) studiul utilizării resurselor în vederea obţinerii de bunuri şi servicii pentru propria folosinţă şi pentru
schimb;
b) studiul utilizării banilor în cadrul unei economii;
c) distribuţia venitului între membrii societăţii;
d) studiul utilizării resurselor rare, cu întrebuinţări alternative, pentru satisfacerea nevoilor
nelimitate;
e) studiul cererii de bunuri şi servicii din partea menajelor.

13. Microeconomia se ocupă cu studiul:

a) agregatelor macroeconomice;
b) populaţiilor;
c) acţiunilor agenţilor economici individuali;
d) politicilor de combatere a şomajului;
e) politicilor de combatere a inflaţiei.

14. Microeconomia se ocupă cu studiul:

a) politicilor de stabilire a preţurilor;
b) deciziilor întreprinzătorilor de optimizare a producţiei;
c) alocării optime a resurselor;
d) politicilor antitrust;
e) toate cele de mai sus.
15. Macroeconomia se ocupă cu studiul:
a) acţiunilor economice ale populaţiei unei regiuni;
b) deciziilor întreprinderilor de mari dimensiuni;
c) preţurilor şi producţiei întreprinderilor aparţinând unei ramuri industriale;
d) comportamentului economiei privită ca un întreg;
e) alocării resurselor economice la nivelul producătorului individual.

16. ............. face afirmaţii despre “ce ar trebui să fie”, în timp ce .............face afirmaţii despre “ceea
ce este” bazate pe evenimente observabile şi posibil de verificat:
a) analiza pozitivă/analiza normativă;
b) analiza normativă/analiza pozitivă;
c) macroeconomia/microeconomia;
d) microeconomia/macroeconomia.

II.6. TESTUL DE AUTOEVALUARE NR. 2

1. Care dintre următoarele afirmaţii nu constituie o relaţie funcţională între variabilele X şi Y?
a) X creşte iar Y rămâne constant;
b) creşterea lui X determină creşterea lui Y;
c) reducerea lui X determină reducerea lui Y;
d) reducerea lui X determină creşterea lui Y.

2. Care dintre următoarele afirmaţii corespund conceptului de pantă?

a) variaţia lui Y raportată la variaţia lui X;
b) modificarea în timp a variabilei X;
c) modificarea în timp a variabilei Y;
d) modificarea variabilei Y ce revine la modificarea cu o unitate a variabilei X;
e) modificarea variabilei X ce revine la modificarea cu o unitate a variabilei Y.

3. O curbă caracterizată mai întâi printr-o relaţie direct proporţională şi pantă în scădere, apoi
printr-o relaţie invers proporţională şi pantă în creştere trece:
a) printr-un punct de maxim;
b) printr-un punct de minim;
c) nu se poate preciza dacă punctul este de maxim sau de minim.
4. Unei relaţii funcţionale invers proporţionale îi corespunde o pantă:
a) negativă;
b) pozitivă;
c) pozitivă sau negativă, după caz;
d) zero.

III.5. TESTUL DE AUTOEVALUARE NR. 3

1. Într-o economie de piaţă, sunt agenţi economici financiari:
a) societăţile comerciale industriale;
b) menajele;
c) partidele politice;
d) băncile;
e) fundaţiile.
2. Sunt agenţi economici non-financiari:
a) băncile;
b) instituţiile financiare specializate;
c) societăţile comerciale;
d) bursele de valori;
e) administraţiile publice.

3. În cadrul operaţiunilor asupra bunurilor şi servicilor sunt cuprinse:

a) producerea bunurilor şi serviciilor;
b) consumul de bunuri;
c) formarea de capital;
d) importurile şi exporturile;
e) toate cele de mai sus.

4. În cadrul operaţiunilor de repartiţie sunt incluse:

a) remunerarea salariaţilor;
b) impozitele legate de producţie şi de import;
c) subvenţiile de exploatare;
d) veniturile proprietăţii şi ale întreprinderii;
e) toate cele de mai sus.

5. Nu sunt operaţiuni financiare:

a) realizarea de profituri;
b) emisiunea de monedă;
c) tranzacţiile la bursa de valori;
d) acordarea de credite;
e) consumul de bunuri şi servicii.

6. Instrumentele legate de operaţiunile financiare sunt:

a) instrumentele de plată;
b) instrumentele de plasament;

c) instrumentele de finanţare;
d) rezervele tehnice de finanţare;
e) toate cele de mai sus.

7. În cadrul fluxului circular al venitului într-o economie, menajele furnizează..........şi

primesc............care atunci când sunt................devin...........pentru întreprinderi:
a) bunuri/bani/economisite/capital;
b) bunuri/obligaţiuni/folosite/încasări;
c) resurse de muncă/salarii/ cheltuite/încasări;
d) venituri monetare/bunuri/consumate/capial;
e) capital/dobânzi/cheltuite/încasări.

IV. 6. TESTUL DE AUTOEVALUARE NR. 4

1. Care dintre următoarele afirmaţii corespund conceptului de cerere ?:
a) cantităţile dintr-un bun achiziţionate de un segment majoritar de clienţi;
b) cantităţile dintr-un bun solicitate de ansamblul cumpărătorilor;
c) cantităţile de bunuri oferite de firmele care acţionează pe piaţă;
d) cantităţile dintr-un bun pe care consumatorii pot şi sunt dispuşi să le achiziţioneze la niveluri
diferite de preţ;
e) nici una dintre alternativele de mai sus.

2. Conform legii ofertei şi clauzei ceteris paribus:

a) între preţ şi încasările producătorilor există o relaţie inversă;
b) preţul şi cantitatea cerută sunt invers corelate;
c) relaţia dintre preţ şi cantitatea oferită este directă;
d) încasările vânzătorilor şi cheltuielile cumpărătorilor sunt în relaţie directă;
e) orice relaţie între preţ şi cantitatea oferită poate fi posibilă.

3. Curba ofertei unui produs este afectată în mod direct de:

a) preţurile factorilor de producţie;
b) tehnologia folosită;
c) numărul de ofertanţi;
d) impozitarea vânzărilor;
e) toate cele de mai sus.
4. Dacă preţul unui bun creşte:
a) cantitatea cerută se reduce;
b) cantitatea cerută creşte;
c) cererea se reduce;
d) cantitatea oferită se reduce;
e) oferta creşte.

5. Cererea unui bun X înregistrează o creştere:

a) oricând cresc veniturile consumatorilor;
b) când creşte numărul consumatorilor;
c) când scade preţul unui alt bun aflat în relaţie de substituţie cu bunul X;
d) când creşte preţul unui alt bun aflat în relaţie de complementaritate cu bunul X;
e) când scade preţul bunului X.

6. Elasticitatea cererii pentru un bun în raport cu preţul său este de -0,4. O reducere a preţului cu
20% conduce la:
a) reducererea cantităţii cerute cu 5%;
b) creşterea cantităţii cerute cu 5%;
c) creşterea cantităţii cerute cu 8%;
d) reducererea cantităţii cerute cu 8%;
e) menţinerea nivelului cantităţii cerute.

7. Cererea pentru bunuri alimentare este inelastică. Care dintre următoarele afirmaţii este
adevărată în condiţiile reducerii preţului acestor bunuri:
a) determină creşterea încasărilor producătorilor de bunuri alimentare;
b) determină reducerea încasărilor producătorilor de bunuri alimentare;
c) determină creşterea cheltuielilor cumpărătorilor;
d) nu afectează puterea de cumpărare a consumatorilor;
e) nu are nici-un efect asupra încasărilor producătorilor de bunuri alimentare.

8. Presupunem că bunurile X şi Y sunt substituibile, iar preţul bunului X scade. În aceste condiţii:
a) cantitatea cerută din X scade, iar cererea bunului Y creşte;
b) cantitatea cerută din X şi cererea bunului Y scad;
c) cantitatea cerută din X creşte, iar cererea bunului Y scade;
d) cantitatea cerută din X şi cererea bunului Y cresc;
e) nu se poate preciza evoluţia cantităţii cerute din X sau a cererii bunului Y.

9. Dacă coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ este în valoare absolută superior lui 1
atunci cererea este:
a) inelastică;
b) elastică;
c) cu elasticitate unitară;
d) perfect inelastică;
e) perfect inelastică.

10. Se consideră un bun normal. Creşterea veniturilor consumatorilor are ca efect pe piaţa acestui
bun:
a) creşterea preţului şi a cantităţii de echilibru;
b) creşterea preţului şi reducerea cantităţii de echilibru;
c) reducerea preţului şi a cantităţii de echilibru;
d) reducerea preţului şi creşterea cantităţii de echilibru;
e) nici-un efect.

11. Creşterea ofertei unui bun şi reducerea cererii aceluiaşi bun va determina ……………. preţului
şi …………. cantităţii tranzacţionate:
a) creşterea/reducerea;
b) reducerea/reducerea;
c) reducerea/efectul este nedeterminat;
d) creşterea/ creşterea;
e) menţinerea constantă/menţinerea constantă.

12. Creşterea semnificativă a preţului benzinei ar putea determina …………… preţului

autoturismelor şi …………… numărului de autoturisme vândute pe piaţă:
a) creşterea/reducerea;
b) reducerea/reducerea;
c) reducerea/efectul este nedeterminat;
d) creşterea/ creşterea;
e) menţinerea constantă/menţinerea constantă.

13. Care dintre consecinţele următoare este adevărată în condiţiile unui preţ mai mic decât cel de
echilibru ?:
a) vânzătorii nu pot vinde cât doresc;
b) cumpărătorii pot achiziţiona cât doresc;
c) vânzătorii pot vinde atât cât doresc;
d) cumpărătorii vor cere guvernului să intervină pentru a creşte preţul;
e) atât vânzătorii cât şi cumpărătorii vor renunţa să vândă sau să cumpere cât timp preţul nu este la nivelul
de echilibru.

14. Pe piaţa unui bun X, cererea şi oferta sunt date de următoarele relaţii : Q = 1000 - 150P,
respectiv Q = 100 + 75 P, unde Q este cantitatea, iar P este preţul. Dacă guvernul impune un preţ
de 5 unităţi monetare, atunci pe piaţa bunului X apare:
a) un deficit de 150 unităţi de cantitate;
b) un deficit de 225 unităţi de cantitate;
c) un surplus de 75 unităţi de cantitate;
d) un surplus de 225 unităţi de cantitate;
e) o diferenţă de 2 unităţi monetare între preţul de echilibru şi preţul impus de guvern

15. Dacă preţul grâului este de 2000 u.m./ unitatea de cantitate, atunci cantitatea oferită este mai
mare decăt cantitatea cerută. Dacă preţul grâului este 1400 u.m./unitatea de cantitate, atunci
cantitatea cerută este mai mare decăt cantitatea oferită. În aceste condiţii, preţul de echilibru este:
a) 1400 u.m/unitatea de cantitate;
b) 2000 u.m./unitatea de cantitate;

c) mai mic de 1400 u.m./unitatea de cantitate;

d) între 1400 şi 2000 u.m./ cantitatea de unitate;
e) mai mare decăt 2000 u.m./ unitatea de cantitate.

16. Dacă cererea şi oferta se reduc simultan în aceeaşi proporţie:

a) preţul creşte;
b) cantitatea tranzacţionată creşte;
c) preţul se reduce;
d) cantitatea tranzacţionată se reduce;
e) modificarea cantităţii tranzacţionate este nedeterminată.

17. Să se calculeze coeficientul de elasticitate a ofertei în raport cu preţul ştiind că preţul bunului a
crescut de la 5000 u.m. la 10000 u.m. în cursul unei perioade, iar cantitatea oferită a crescut cu
300% în cursul aceleiaşi perioade faţă de un nivel iniţial de 4000 unităţi de produs.
a) 0,5;
b) 2;
c) 4;
d) 1,5;
e) 3.

V.6. TESTUL DE AUTOEVALUARE NR. 5

1. Pentru a construi dreapta bugetului este necesar şi suficient să se cunoască:
a) preţul unui singur bun;
b) preţurile celor două bunuri;
c) preferinţele consumatorului faţă de aceste bunuri;
d) preţurile acestor bunuri şi venitul consumatorului;
e) venitul consumatorului.

2. Axiomele care stau la baza teoriei alegerilor consumatorului postulează că:

a) subiectivitatea este incompatibilă cu raţionalitatea;
b) preferinţele tuturor consumatorilor sunt identice;
c) deşi, preferinţele indivizilor sunt diferite, ele au în comun câteva caracteristici;
d) într-o economie nu există loc pentru fantezie.
3. Ipoteza tranzitivităţii în alegerile consumatorului implică una dintre următoarele afirmaţii:
a) curbele de indiferenţă nu se intersectează niciodată;
b) curbele de indiferenţă trebuie să fie non-liniare;
c) curbele de indiferenţă trebuie să aibă o pantă negativă;
d) curbele de indiferenţă trebuie să fie descrescătoare.

4. Pentru un consumator raţional a se situa pe o curbă de indiferenţă la un nivel mai ridicat decât
altul, semnifică:
a) o diminuare a satisfacţiei nevoilor sale;
b) un nivel de satisfacţie identic precedentului, ca urmare a alegerii un nou coş de bunuri conţinând mai
mult dintr-un bun şi mai puţin din altul;
c) un nivel inferior al satisfacţiei ca urmare a alegerii unui coş de bunuri conţinând mai puţin din cele
două bunuri;
d) creşterea nivelului său de satisfacţie.

5. Pentru a construi dreapta bugetului unui consumator care alege între două bunuri este necesar şi
suficient să se cunoască:
a) preţurile acestor bunuri şi venitul consumatorului;
b) preferinţele consumatorului faţă de aceste bunuri;
c) preţurile acestor bunuri;
d) venitul consumatorului.

6. Dacă preţul unitar al bunului A este 200 unităţi monetare/unitatea de cantitate şi cel al bunului B
este 400 unităţi monetare/unitatea de cantitate, pentru orice nivel al venitului panta dreptei
bugetului unui consumator care alege între aceste bunuri este:
a) - 2;
b) - 1 / 2;
c) + 2;
d) imposibil de determinat.

7. Un consumator îşi consacră venitul său pentru a cumpăra două bunuri A şi B. Preţul unitar al
bunului B este 1500 lei. Ştiind că venitul său îi permite să cumpere maxim 30 unităţi din bunul A
sau 40 din bunul B, atunci:
a) venitul său este 45000 unităţi monetare şi preţul unitar al bunului A este 1000 unităţi monetare/unitatea
de cantitate;

b) venitul său este 60000 unităţi monetare şi preţul unitar al bunului A este 2000 unităţi
monetare/unitatea de cantitate;
c) venitul său este 45000 unităţi monetare şi preţul unitar al bunului A este 1500 unităţi monetare/unitatea
de cantitate;
d) venitul său este 60000 unităţi monetare şi preţul unitar al bunului A este 1500 unităţi monetare/unitatea
de cantitate.

8. Echilibrul consumatorului raţional este corect definit astfel:

a) cantităţile bunurilor care costă mai ieftin;
b) cantităţile bunurilor care îi maximizează satisfacţia;
c) venitul care-i permite satisfacerea preferinţelor;
d) cantităţile bunurilor care-i maximizează satisfacţia ţinând cont de constrângerea bugetului său.

9. Un consumator raţional a făcut o alegere între două bunuri de consum curent. Dacă preţurile
acestor bunuri şi venitul se dublează, atunci:
a) panta contrângerii bugetare se modifică;
b) preferinţele faţă de cele două bunuri se modifică;
c) ansamblul său de consum se modifică;
d) ansamblul său de consum nu se modifică.

10. Pentru a construi curba cererii unui consumator pentru fiecare bun, este necesar şi suficient să
se cunoască:
a) preţurile bunurilor;
b) preferinţele sale pentru aceste bunuri;
c) venitul său;
d) preferinţele sale pentru aceste bunuri, preţurile bunurilor şi venitul său.

11. Dacă pentru un consumator, A şi B sunt bunuri substituibile şi dacă preţul lui A creşte, atunci:
a) cantitatea cerută din A va scade şi cea cerută din B va creşte;
b) cantităţile cerute din cele două bunuri vor creşte;
c) cantitatea cerută din A va creşte şi cantitatea cerută din B se va diminua;
d) preţul bunului B se va reduce.

12. Dacă pentru un consumator A şi B sunt bunuri complementare şi dacă preţul bunului B creşte,
atunci:
a) cantitatea cerută din A va creşte şi cantitatea cerută din B se va diminua;
b) preţul bunului A va creşte;
c) cantitatea cerută din A se va diminua şi cantitatea cerută din B va creşte;
d) cantităţile cerute din cele două bunuri vor scădea.

13. Ceteris paribus, o creştere a venitului consumatorului, ar putea avea întotdeauna drept efect:
a) creşterea ansamblului posibilităţilor de consum;
b) scăderea raportului dintre preţurile bunurilor;
c) scăderea ansamblului posibilităţilor de consum;
d) creşterea raportului dintre preţurile bunurilor.

VI.7. TESTUL DE AUTOEVALUARE NR. 6

1. Raportul dintre creşterea producţiei şi creşterea cu o unitate a unui factor de producţie, în
condiţiile în care ceilalţi factori rămân nemodificaţi reprezintă:
a) producţia totală;
b) productivitatea marginală;
c) productivitatea medie globală;
d) productivitatea medie factorială;
e) randamente de scară.

2. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte?

a) funcţia de producţie pune în evidenţă relaţiile dintre factorii de producţie;
b) funcţia de producţie descrie relaţia dintre cantitatea produsă dintr-un bun şi cantitatea dintr-un factor de
producţie folosit la producerea acesteia;
c) funcţia de producţie descrie relaţia dintre cantitatea maximă produsă dintr-un bun şi cantităţile
utilizate din factori de producţie diferiţi necesari realizării sale;
d) funcţia de producţie este o expresie matematicăa fenomenelor tehnice.

3. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte?

a) R M S este constantă în cazul izocuantelor convexe;
b) R M S este crescătoare în cazul izocuantelor concave;
c) R M S este crescătoare în cazul izocuantelor liniare;
d) R M S este descrescătoare în cazul izocuantelor convexe;
e) R M S este crescătoare în cazul izocuantelor convexe.

4. Izocuantele descrescătoare pot fi:

a) convexe;
b) concave;
c) liniare;
d) toate cele de mai sus.

5. Rata marginală de substituire între factorii de producţie exprimă:

a) modificarea volumului producţiei la creşterea cu o unitate a unui factor de producţie;
b) modificarea unui factor de producţie, atunci când un altul se diminuează cu o unitate, volumul
producţiei menţinându-se constant;
c) productivitatea marginală a factorului substituit raportată la productivitatea marginală a factorului de
substituire;
d) productivitatea marginală a factorului de substituire raportată la productivitatea marginală a
factorului substituit.

VII.5. TESTUL DE AUTOEVALUARE NR. 7

1. Dobânda plătită de un producător băncii în contul unui credit reprezintă:
a) cost explicit;
b) cost implicit;
c) cost variabil;
d) cost de oportunitate.

2. Când legea randamentelor descrescătoare este valabilă:

a) costul variabil creşte, însă din ce în ce mai rapid;
b) costul variabil se menţine constant;
c) creşterea costului variabil se face cu o rată descrescătoare;
d) costul variabil scade.
3. Costul..............este dependent de volumul producţiei realizate:
a) implicit;
b) marginal;
c) variabil;
d) fix.

4. Costul marginal reprezintă:

a) variaţia costului total;
b) modificarea costului variabil raportată la modificarea producţiei;
c) raportul dintre variaţia costului total şi cea a producţiei;
d) modificarea costului variabil ca urmare a creşterii producţiei cu o unitate;
e) sporul producţiei ca urmare a creşterii cheltuielilor.

5. Selectaţi din lista următoare factorii ce influenţează oferta firmei:

a) randamentul capitalului;
b) preţul inputurilor variabili;
c) numărul de firme existente pe piaţă;
d) tehnologia;
e) productivitatea firmelor concurente.

VIII.5. TESTUL DE AUTOEVALUARE NR. 8

1. Care dintre următoarele afirmaţii corespund pieţei cu concurenţă perfectă ?:
a) numeroşi vânzători;
b) partea de piaţă care revine fiecărui vânzător este foarte mică;
c) absenţa oricăror bariere juridice sau instituţionale privind accesul pe piaţă a noilor producători;
d) informaţia circulă liber, fiind oricând şi oricui disponibilă;
e) toate cele de mai sus.

2. Arătaţi condiţia care nu este necesară pentru a defini o piaţă perfect concurenţială:
a) mulţi cumpărători;
b) mulţi vânzători;
c) multă publicitate;
d) omogenitatea produselor;
e) libera circulaţie a informaţiei.

3. Care dintre următoarele afirmaţii constituie o consecinţă a ipotezei atomicităţii ofertei pe piaţa
cu concurenţă perfectă?:
a) modificările la nivelul producţiei unei firme afectează încasările celorlalţi producători;
b) modificările la nivelul producţiei unei firme modifică oferta pieţei;
c) modificările în nivelul producţiei unei firme nu afectează semnificativ încasările acesteia;
d) firma nu poate vinde oricât doreşte chiar dacă respectă preţul pieţei;
e) schimbarea producţiei individuale nu are nici o influenţă asupra preţului pieţei.
4. Pentru o piaţă caracterizată prin concurenţă perfectă preţul unui bun X practicat de firmele
care acţionează pe piaţă este la un moment dat:
a) identic;
b) dependent de costurile individuale de producţie;
c) determinat prin acţiunea asociaţiilor patronale;
d) determinat prin acţiunea sindicatelor din ramura respectivă;
e) influenţat prin acţiunea guvernului.

5. Care dintre următoarele argumente justifică existenţa unui singur preţ pentru un singur produs
pe piaţa cu concurenţă perfectă ?:
a) omogenitatea produsului, raţionalitatea cumpărătorului şi atomicitatea cererii şi ofertei;
b) omogenitatea produsului, raţionalitatea cumpărătorului şi transparenţa perfectă a pieţei;
c) omogenitatea produsului, mobilitatea perfectă a factorilor de producţie şi transparenţa perfectă a pieţei;
d) omogenitatea produsului, mobilitatea perfectă a factorilor de producţie şi accesul liber pe piaţă;
e) atomicitatea cererii şi ofertei, accesul liber pe piaţă şi transparenţa perfectă a pieţei;

6. Într-o democraţie cu economie de piaţă, concurenţa:

a) este decisă de parlament;
b) provoacă falimente succesive;
c) este protejată prin legislaţie;
d) exclude orice măsură legislativă;
e) este eliminată.

7. Dacă piaţa unui bun este concurenţială şi în situaţie de echilibru, atunci:

a) toţi cumpărătorii vor face presiuni de scădere a preţului;
b) toţi cumpărătorii vor face presiuni de creştere a preţului;
c) ofertanţii vor face presiuni de scădere a preţului;
d) ofertanţii vor face presiuni de creştere a preţului;
e) nici un agent economic nu va face presiuni asupra preţului.

8. În care dintre situaţiile de mai jos un producător decide să nu mai continue producţia:
a) când obţine profit normal;
b) când obţine supraprofit;
c) când nu obţine profit normal;
d) în oricare dintre situaţiile de mai sus;
e) nu se poate preciza condiţia care determină o asemenea decizie.

9. În cazul în care preţul pieţei excede costul marginal şi costul variabil mediu, un producător al
cărui obiectiv îl reprezintă maximizarea profitului, va decide:
a) să-şi reducă producţia;
b) să-şi sporească producţia;
c) să menţină constant nivelul producţiei, însă să modifice preţul de vânzare;
d) să crească concomitent preţul şi producţia.

10. Ceteris paribus, producţia oferită de o firmă, va ...... dacă factori precum preţul inputurilor
variabile vor ......... :
a) creşte/creşte;
b) creşte/scădea;
c) scade/scădea;
d) scădea/creşte.

11. Într-o ramură perfect concurenţială, curba ofertei unei firme este dată de:
a) curba costului marginal;
b) segmentul curbei costului marginal aflat desupra minimului costului variabil mediu;
c) curba ofertei pieţei;
d) curba costului mediu total;
e) curba costului fix.

12. Identificaţi răspunsul corect:

a) pe termen scurt în cazul concurenţei perfecte pot exista supraprofituri;
b) pe termen lung în cazul concurenţei perfecte nu pot exista supraprofituri;
c) pe termen lung în cazul concurenţei perfecte singurele profituri obţinute sunt cele normale;
d) pe termen scurt în cazul concurenţei perfecte o firmă nu poate nici intra şi nici ieşi pe/de pe piaţă;
e) toate cele de mai sus.

13. Pierderea înregistrată de o firmă, aflată în funcţiune, atunci când producţia este nulă este egală
cu:
a) costurile marginale;
b) costurile variabile;
c) costurile fixe;
d) costurile medii;
e) zero.

14. Existenţa profiturilor economice, în cazul unei ramuri perfect concurenţiale determină:
a) intrarea de noi firme în ramură, creşterea ofertei şi reducerea preţului pieţei;
b) ieşirea unor firme din ramură, reducerea ofertei şi creşterea preţului;
c) intrarea unor firme noi în ramură, creşterea ofertei şi a preţului pieţei;
d) numărul firmelor în ramură rămâne constant ca, de altfel, şi oferta şi preţul pieţei.
15. Condiţia de echilibru pe termen scurt pentru un producător aflat în condiţii de concurenţă
perfectă este:
a) încasarea medie superioară celei marginale;
b) preţul egal cu costul marginal;
c) preţul egal cu costul mediu;
d) preţul egal cu costul fix;
e) oricare dintre variantele de mai sus.

16. Pe termen lung, profiturile economice sunt:

a) negative;
b) pozitive;
c) zero.

IX.7. TESTUL DE AUTOEVALUARE NR. 9

1. Pe o piaţă de monopol:
a) nu există concurenţă;
b) concurenţa poate exista doar prin intermediul produselor substituibile;
c) gradul de satisfacere al nevoilor consumatorilor este mai redus comparativ cu situaţiile de concurenţă
monopolistică sau oligopol;
d) unicitatea producătorului nu conduce la dominaţia absolută asupra pieţei;
e) toate cele de mai sus.

2. Care dintre următoarele caracteristici poate fi asociată pieţei de monopol?:

a) deschiderea la comerţul internaţional poate modifica situaţia de monopol;
b) se poate practica discriminarea;
c) accesul pe o astfel de piaţă este foarte greu, uneori chiar imposibil;
d) profiturile producătorului sunt cele mai ridicate comparativ cu cazul altor pieţe;
e) toate cele de mai sus.

3. Când cererea pieţei este inelastică, încasarea totală a monopolistului are următoarea evoluţie:
a) creşte odată cu creşterea producţiei;
b) scade pe măsură ce producţia creşte;
c) rămâne neschimbată, indiferent de evoluţia producţiei;
d) informaţia furnizată este insuficientă pentru a oferi un răspuns precis.

4. Încasarea marginală este egală cu preţul în cazul........ şi mai mică decât preţul atunci când firma
se află în situaţie de........:
a) monopolului, concurenţă perfectă;
b) monopolului, oligopol;
c) oligopolului, concurenţă perfectă;

d) concurenţei perfecte, monopol.

5. Condiţia maximizării profitului în cazul monopolistului este:
a) preţul egal cu costul marginal;
b) încasarea marginală egală cu preţul;
c) costul marginal egal cu încasarea marginală;
d) costul mediu egal cu preţul.

6. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată în condiţii de monopol al cărui obiectiv îl
reprezintă maximizarea profitului?:
a) monopolistul obţine supraprofituri;
b) preţul excede costul mediu;
c) încasarea medie depăşeşte costul marginal;
d) încasarea marginală este inferioară celei medii;
e) toate cele de mai sus.

7. Producţia unei ramuri aflată în situaţie de monopol este comparativ cu o aceeaşi ramură, însă
caracterizată prin concurenţă perfectă........, în timp ce preţul de vânzare este.........în primul caz
decât în al doilea:
a) egală, mai mare;
b) mai mare, mai mic;
c) mai mică, mai mare;
d) nu se poate realiza comparaţia nici în ceea ce priveşte producţia şi nici în cazul preţului de vânzare.

X.5. TESTUL DE AUTOEVALUARE NR. 10

1. Selectaţi din următoarea listă, trăsăturile concurenţei monopolistice:
a) diferenţierea produselor;
b) număr mare de firme;
c) acces relativ uşor la intrarea în ramură;
d) concurenţa prin produse;
e) deciziile unei firme nu afectează situaţia celorlalte firme.

2. Identificaţi din lista următoare o caracteristică care nu poate fi asociată concurenţei

monopolistice:
a) număr mare de vânzători şi cumpărători;
b) fiecărui vânzător îi revine un segment de piaţă de dimensiuni reduse;
c) bunurile sunt substituibile, nu însă perfect;

d) nu se recurge la înţelegeri secrete între vânzători cu privire la preţ şi cantitatea individual produsă;
e) accesul pe piaţă pentru noii producători este imposibil.

3. Concurenţa monopolistică este o variantă intermediară între concurenţa perfectă şi monopol.

Prin trăsăturile sale ea se situează mai aproape de ..... decât de.......:
a) monopol, concurenţa perfectă;
b) concurenţa perfectă, monopol;
c) este asemănătoare şi diferită în aceeaşi măsura de ambele variante extreme.

4. Piaţa cu structură de oligopol diferă de cea cu concurenţă perfectă prin cel puţin următoarele
caracteristici:
a) numărul firmelor pe piaţă;
b) accesul la informaţie;
c) posibilitatea înţelegerii între firme;
d) nivelul ridicat de independenţă în luarea deciziilor privind cantitatea oferită şi alegerea
preţurilor de vânzare.
e) bariere de intrare în ramură.

5. Riscurile ce decurg dintr-un eventual război al preţurilor determină firmele dintr-o ramură cu
structură oligopolistă să prefere varianta înţelegerii. Acel acord prin care outputul este
restricţionat, piaţa împarţită, iar preţul practicat de firme acelaşi reprezintă:
a) monopol pur;
b) firma barometru;
c) cartel.