CURS NR.

1
Introducere
 Definiţia ortodonţiei

 Frederick Bogue Noyes , 1911→ ortodonţia se ocupă cu “studiul relaţiilor dintre

dinţi şi dezvoltarea feţei” precum şi cu „corectarea opririi în dezvoltare” a feţei
sau a „dezvoltării inadecvate a acesteia”
 Societatea Britanică de Ortodonţie, 1922 → “ortodonţia include studiul
creşterii şi dezvoltării maxilarelor, în particular şi ale corpului în general, din
punct de vedere al inflenţării poziţiei dinţilor; studiul acţiunii şi reacţiunii
influenţelor interne şi externe ale dezvoltării şi al prevenţiei şi corectării
opririi în dezvoltare, sau a dezvoltării necorespunzătoare”

 ABO (American Board of Orthodontics) şi AAO (American Association of

Orthodontists), 2013 → “ortodonţia este aceea parte a practicii dentare a cărei
responsabilitate este studiul şi supravegherea creşterii şi dezvoltării dentiţiei şi
relaţiilor acesteia cu structurile anatomice de la naştere şi pâna la atingerea
maturităţii dentare, incluzând toate procedurile de prevenţie şi corecţie a
iregularităţilor dentare, cerute de repoziţionarea funcţională şi mecanică a
dinţilor în scopul stabilirii unei ocluzii normale şi a unui contur facial plăcut”
 Jakob Amos Salzmann, 1943 → ortodonţia este "ramura științei și artei
stomatologice care se ocupă cu anomaliile de dezvoltare și de poziție ale
dinților și maxilarelor, pentru că acestea, prin afectarea sănătăţii orale și
fizice, estetice și mentale, influenţează bunăstarea persoanei".
 Robert Edison Moyers, 1988 → “ortodonţia este ramura
stomatologiei care se ocupă cu studiul creșterii complexului
craniofacial, al dezvoltării ocluziei şi cu tratamentul anomaliilor
dento-faciale”.
 Simeon Hayden Guilford → “malocluzie” → orice abatere de la ceea ce este
universal acceptat ca regulă pentru ocluzia normală.

 Izard → „ortopedie dento-facială” → disciplina de ortodonţie are în vedere şi

corectarea diformităţilor labiale şi faciale.
 Din 1987 Asociația Americană de Ortodonție a avansat ideea că
termenii de ortodonție și ortopedie dento-facială sunt sinonimi,
precizânt totodată că ei se aplică complexului cranio-facial și
funcțiilor lui .

ORTODONȚIE ȘI ORTOPEDIE DENTO-FACIALĂ

Etimologie:
Orthos =
Corect
/direct

 Lefoulon → 1841 Ortodonţie

Odontes
= Dinte

Orthos
= Drept

Ortopedie A nu se confunda cu ortho (drept) + paideia

(creștere) = ortopedie (studiul afecțiunii
oaselor și articulațiilor)

Paidos =
copil
INDICAŢIILE ȘI OBIECTIVELE
TRATAMENTULUI ORTODONTIC
 la adolescent, după Graber tratamentul ortodontic
vizează:
 estetica dento-facială,
 funcţionalitatea normală a sistemului stomatognat,
 stabilitatea rezultatului, inclusiv prin obţinerea unei
ocluzii statice de clasa I Angle şi a unei ocluzii
dinamice corecte,
 la adult - discutam atât despre un tratament ortodontic propriu-zis, cât și despre un tratament
ortodontic complementar (adjuvant) poate urmări:

 obţinerea paralelismului dentar,

 o distribuţie mai bună a dinţilor,

 redistribuirea forţelor ocluzale şi incizale,

 ambrazuri închise şi o poziţie adecvată a rădăcinilor dentare,

 un plan ocluzal acceptabil, un ghidaj incizal şi o dimensiune verticală a etajului inferior al feţei
satisfăcătoare,

 relaţii adecvate între punctele antropometrice ocluzale,

 îmbunătăţirea competenţei labiale,

 îmbunătăţirea relaţiilor coroană/rădăcină,

 îmbunătăţirea sau autocorectarea defectelor mucogingivale sau osoase,

 îmbunătăţirea automenţinerii sănătăţii parodontale.

Triada lui Jackson
TIPURI DE TRATAMENT ORTODONTIC:

 Tratamentul profilactic-preventiv: include totalitatea actelor terapeutice

care au ca obiectiv îndepărtarea sau contracararea acelor factori ce pot
conduce la apariția anomaliilor dento-maxilare (AnDM):
 educația părinților
 controlul cariilor
 supravegherea și îngrijirea dentiției mixte
 menținerea dinților temporari pe arcada până aproape de momentul exfolierii lor
 aplicarea de menținătoare de spațiu
 managementul anchilozei dentare
 decondiționarea obiceiurilor vicioase
 extracția dinților supranumerari
 managementul frenurilor atipice
 Tratamentul interceptiv: include ansamblul de măsuri și
mijloace instituite în vederea opririi cursului dezvoltării
unei abateri de la normal, încă de la primele semne de
anomalie și redirijarea proceselor de creștere și dezvoltare
pe linia normalității.
 extracții seriate
 corecția ocluziei încrucișate
 controlul obiceiurilor vicioase
 recuperarea spațiului
 închiderea diastemei
 miogimnastica
 Tratamentul curativ: se aplică
atunci când anomalia este deja
constituită și la rândul lui poate
fi:
 precoce - în stadiile de început ale
anomaliei și la vârste mici (7-13ani),
în plină perioadă de creștere a
organismului,
 tardiv - în stadiile evidente ale
anomaliei, după vârsta de 13-14 ani,
când potențialul de creștere al
pacientului se reduce
TIPURI DE APARATE ORTODONTICE:

 aparate mobilizabile - pot fi

aplicate și respectiv îndepărtate
din cavitatea orală de către
pacient
 aparate funcționale/miofuncționale -
introduse în cavitatea bucală
declanşează reflex contracţii
musculare şi mişcări cu particularităţi
noi, favorabile dezvoltării ApDM în
limite normale
 aparate fixe - se fixează la
arcadele dentare prin cimentare
sau colare
 aparate extraorale (ortopedice) -
se caracterizează prin faptul că
locul lor de sprijin este în afara
cavității orale, la nivelul coloanei
cervical, sau în regiunea cranio-
facială; ele utilizează forțe mari
pentru a produce modificări
scheletale
BENEFICIILE TRATAMENTULUI ORTODONTIC

 creșterea încrederii în sine,

 îmbunătățirea condițiilor de
igienizare a cavității orale ca
urmare a alinierii dentare,
 poziționarea corectă a dinților
reduce riscul de îmbolnăvire a
structurilor parodontale de
suport,
 închiderea spațiilor
postextracționale, ceea ce
reduce necesitatea efectuării
unor tratamente protetice,
 îmbunătățirea funcției
masticatorii (în consecință și a
digestiei).
CONSECINȚELE ABSENȚEI TRATAMENTULUI
ORTODONTIC
 tulburările fizionomice ,
 riscul de aparație a cariilor,
 posibilitatea apariției afecțiunilor parodontale,
 disconfort psihologic,
 riscul de traumă ocluzală,
 perturbări ale funcțiilor aparatului dento-maxilar (ApDM),
deglutiție infantilă, respirație orală, tulburări fonetice,
inclusiv apariția patologiei articulației temporo-
mandibulare (ATM)
Mulțumesc pentru atenție !