MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI AL CERCETĂRII

COLEGIUL ECONOMIC „VIRGIL MADGEARU” TÂRGU-JIU

PROIECT

realizat în vederea obținerii certificatului de calificare profesională nivel 4, calificare: Tehnician

în activități economice

Îndrumător,
Prof. Fuiorea Drăgan Rodica
ABSOLVENT: Dragomir Mădălin

TÂRGU-JIU

2023
 MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI AL CERCETĂRII

COLEGIUL ECONOMIC „VIRGIL MADGEARU” TÂRGU-JIU

Calculul și interpretarea indicatorilor potențialului uman

Îndrumător, ABSOLVENT: Dragomir Mădălin

Prof. Fuiorea Drăgan Rodica

TÂRGU-JIU
2023

2
CUPRINS

ARGUMENT ............................................................................................................................ 4
CAPITOLUL I: CALCULAREA ŞI INTERPRETAREA INDICATORILOR
POTENŢIALULUI UMAN
1.1. INDICATORII BALANŢEI FORŢEI DE MUNCĂ…………….….............. 12
1.2. INDICATORII NUMĂRULUI SCRIPTIC AL FORŢEI DE MUNCĂ…….. 14
1.3. INDICATORII DINAMICII ŞI AI STABILITĂŢII FORŢEI DE MUNCĂ.. 15
1.4. INDICATORII CALIFICĂRII FORŢEI DE MUNCĂ…............................... 16
1.5. INDICATORII UTILIZĂRII TIMPULUI DE MUNCĂ………………....... 18
1.6. INDICATORII EFICIENŢEI UTILIZĂRII FORŢEI DE MUNCĂ …...... 18
1.7. INDICATORII DINAMICII PRODUCTIVITĂŢII MUNCII ………....... 18
CAPITOLUL II: CĂI ȘI REZERVE DE CREȘTERE A PRODUCTIVITĂȚII MUNCII
1.1. REZERVELE LEGATE DE PROMOVAREA PROGRESULUI TEHNIC...... 5
1.2. REZERVE LEGATE DE ORGANIZAREA STIINȚIFICĂ A MUNCII ......... 8
1.3. REZERVE LEGATE DE ACȚIUNEA FACTORILOR BIO-PSIHO-
SOCIOLOGICI ................................................................................................................... 20
CONCLUZII............................................................................................................................... 20
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................ 22

3
ARGUMENT

În această lucrare am ales să tratez Calculul și interpretarea indicatorilor potențialului

uman dearece un factor determinant al dezvoltării economico-sociale a unei ţări îl constituie
resursele de muncă (potenţialul uman) de care dispune.
Analiza statistico-economică a potenţialului uman nu se poate realiza fără o evidenţă
corectă asupra resurselor de muncă, a forţei de muncă, a timpului de muncă şi a eficienţei cu care
este utilizată. Rezultă că şi în acest domeniu statistica trebuie să dispună de un sistem corelat de
indicatori, care să permită analiza statistică şi dinamică a acestui proces extrem de complex şi cu
implicaţii decisive nu numai asupra dezvoltării în ansamblu, dar mai ales asupra mutaţiilor de
structură care se produc ca urmare a modernizării bazei tehnico-materiale în fiecare componentă
a economiei naţionale.
Este bine cunoscut faptul că, în ultimă instanţă, dezvoltarea economico-socială depinde
de experienţa şi gradul de pregătire a forţei de muncă.
Trecerea de la economia „planificată” la economia de piaţă a presupus în acelaşi timp o
mare mobilitate a forţei de muncă, un grad de organizare a fiecărui loc de muncă, astfel încât să
se asigure o productivitate a muncii competitivă pe plan intern şi internaţional.
Se poate demonstra cu uşurinţă că numai acolo unde există un raport optim între volumul
şi structura aparatului productiv, pe de o parte, şi mărimea şi structura forţei de muncă, pe de altă
parte, se poate realiza un grad ridicat de eficienţă şi rentabilitate.
Am structutat lucrarea în două capitole CALCULAREA ŞI INTERPRETAREA
INDICATORILOR POTENŢIALULUI UMAN și CĂI ȘI REZERVE DE CREȘTERE A
PRODUCTIVITĂȚII MUNCII.
Indicatorii statistici folosiţi în analiza resurselor şi rezultatelor nu sunt mutual exclusivi,
au arii de acoperire diferite şi pot fi folosiţi concomitent sau alternativ. Principala problemă care
urmăreşte a fi soluţionată pe baza analizei sistemului de indicatori este aceea de a înţelege ce s-a
petrecut în trecut şi ce se petrece în prezent în economie, pentru a putea fi capabili să orientăm
acţiunile şi să previzionăm rezultatele viitoare.

4
CAPITOLUL I: CALCULAREA ŞI INTERPRETAREA INDICATORILOR
POTENŢIALULUI UMAN
Oricare agent economic, indiferent de profilul sau de activitate și de dimensiunile sale,
trebuie să-și probeze în fata spațiului economico-social, în care acționează, viabilitatea,
capacitatea să de concurenta, performantele pe care le realizează.
Întreagă forță a unei întreprinderi este dependența de resursele sale umane, materiale,
financiare și informaționale, deci de potențialul sau intern. Analiza economico-financiară are
mijloacele necesare de a arăta în orice moment posibilitățile întreprinderii, de a reflecta orice
problema în eficienta activităților desfășurate și de a sugera managementului măsurile concrete
ce se impun într-o situație dată. Potențialul intern al unei întreprinderi este compus din cele trei
mari categorii de resurse: umane, materiale, financiare. Cea de-a 3-a categorie face obiectul unei
analize separate, în timp ce primele doua, se studiază de obicei împreună, corelate, aceasta dacă,
ținem cont de legătură organică dintre ele, pe de o parte și intre ele și total întreprindere, pe de
altă parte.
Resursele informaționale sunt constituite atât din banca de date interne pe care orice
întreprindere le administrează în folosul sau, cât și din accesul la numeroase surse externe în mod
direct sau prin intermediul unor organisme specializate.
Premisa utilizării resurselor materiale și financiare în avantajul întreprinderii o reprezintă
asigurarea cu personalul necesar atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ. Potențialul
uman reprezintă o conexiune, o convergenta de variabile interne, externe sau mixte care unite, în
diferite proporții, și alăturate performantelor întreprinderii vor crea persoane și personalități cu
rezultatele și capacitățile lor.
În diagnosticarea gestiunii resurselor umane se folosește un sistem de indicatori privind
pe de o parte, asigurarea cu resurse umane, iar pe de alta, utilizarea acestora.
Potenţialul intern la nivelul agentului economic poate fi determinat prin utilizarea a trei
categorii de indicatori:

5
Fig. 1.1. Indicatori ai potenţialul intern al agentului economic
Potențialul uman este unul din factorii principali de producție și se referă la modul cum
este asigurată unitatea economică cu forță de muncă.

1.1. INDICATORII BALANŢEI FORŢEI DE MUNCĂ

Pentru cunoaşterea nevoilor privind asigurarea necesarului de forţa de muncă, în
concordanţă cu cerinţele tehnologiei de fabricaţie, la nivelul agentului economic se întocmeşte
balanța forţei de muncă, trimestrial, semestrial sau anual.

Fig. 1.2. Balanța forţei de muncă

Balanța forţei de muncă este alcătuită din următorii indicatori:
1) Existentul la începutul perioadei (N₁): Reprezintă numărul scriptic de personal
existent
în evident agentului economic la începutul perioadei pentru care se întocmeşte balanta
forţei de muncă
2) Intrările sau angajările de personal, în cursul perioadei (I). Acest indicator se
stabileşte şi se urmăreşte pe surse de provenienţa a personalului angajat : transferaţi de la
alte unităţi, angajaţi la cerere, absolvenţi ai şcolilor de specialitate şi ai instituţiilor de
învăţământ superior, repartizaţi de oficiile teritoriale de recrutare şi de repartizare a forţei
de muncă, alte situaţii.

6
 3) Plecările sau ieşirile de personal, în cursul perioadei (P). Ieşirile pot fi cauzate de:
transferuri la alte unităţi, demisionari, concedieri, pensionari, alte situaţii.
4) Existentul la sfârşitul perioadei (N₂). Reprezintă numărul scriptic de personal existent
la
sfârşitul perioadei, în evidenţă firmei.
Relaţia care exprimă corelaţia dintre indicatorii balanţei forţei de muncă este:
N₁+I–P=N₂
Această formulă poartă numele de ecuaţia de balanţă.
Balanța forţei de muncă se întocmeşte pe diverse categorii ale forţei de muncă, fiind
evidenţiate în mod deosebit următoarele categorii: personalul TESA, personalul muncitor, iar la
fiecare categorie se urmăreşte structură pe sexe, grupe de vârstă, profesii și meserii.
Numărul mediu scriptic (N) – se determina ca raport între suma numerelor scriptice
zilnice
dintr-o perioadă dată şi durata calendaristică a perioadei respective.
Ca o particularizare metodologică se remarca faptul că pt. secţiile sau întreprinderile noi,
începând cu data punerii lor în funcţiune, în cadrul numărului mediu scriptic se ia durata
calendaristică a perioadei respective şi nu cea care decurge de la data punerii în funcţiune.
Observaţie: Numărul mediu de personal sintetizează nivelul mediu al calculelor scriptice
zilnice dintr-o perioadă dată. În cazul în care calculul scriptic este destul de stabil, numărul
mediu de personal poate fi ca o medie aritmetica simplă a calculelor de la începutul şi sfârşitul
perioadei, folosind relaţia:

Numărul mediu scriptic este folosit în mod frecvent în cadrul diverselor analize statistice
ale variabilităţii forţei de muncă, fiind unul dintre indicatorii de bază utilizaţi în determinarea
productivităţii muncii, salariului mediu, producţiei, fondului de salarii şi alţi indicatori în care
este evidenţiata forţa de muncă.

7
 Observaţie: Analiza statistică a mobilităţii forţei de muncă oferă posibilitatea reliefării
unor
informaţii deosebit de importante, cum ar fi cunoaşterea cauzelor care generează un tip sau altul
de mişcare a forţei de muncă şi facilitează într-o măsură considerabilă aprecierea principalelor
efecte economico-financiare ale mobilităţii, precum şi estomparea fenomenelor cu efecte
nefavorabile. Se deosebesc:
Mobilitatea externă a forţei de muncă– vizează mişcarea forţei de muncă în interiorul
firmei începând de la un punct de lucru la altul. În interiorul firmei deţinute forţa de muncă se
poate afla în una din următoarele stări:
 Schimbarea locului de muncă către o parte mai mică sau mai mare a forţei de muncă într-
o perioadă necorespunzătoare, situaţie în care este pusă în deficienta mobilitatea internă.
 Permanentizarea personalului la locul de muncă la care a fost angajat iniţial, situaţie în
care este evidenţiata stabilitatea internă.
Cele două situaţii sunt complementare, iar intensitatea lor este cuantificată cu ajutorul
următorilor indicatori:
 CM – coeficientul mobilităţii interne – pt. determinarea acestui effective este necesară
crearea distribuţiei bidimensionale a personalului firmei efective după vechimea în
întreprindere ca variabilă efective simbolizata cu X şi vechimea la actualul loc de muncă
ca variabilă secundară, simbolizata cu Y. Folosind frecvenţele fxy, din cadrul acestei
distribuţii, coeficientul mobilităţii interne este dat de relaţia

O altă posibilitate de calcul este

8
 în care reprezintă suma frecventelor plasate în triunghiul
mobilităţii (triunghiul din partea stângă a tabelului) din tabelul bidimensional.

Observaţie: şi are următoarea semnificaţie:

- - avem mobilitate maximă, adică întregul personal

şi-a schimbat locul de muncă iniţial în perioada scursă de la data angajării şi până la data
efectuariii studiului.

- - nu exista cazuri care să-şi fi schimbat locul de muncă iniţial

- CS − coeficientul stabilităţii interne – este complementar coeficientului mobilităţii
interne.
Ce mai uşoară modalitate de calcul este

1.2. INDICATORII NUMĂRULUI SCRIPTIC AL FORŢEI DE MUNCĂ

Numărul mediu scriptic al personalului ( ) se determina întreprinderile la care

forţa de muncă înregistrează permanent modificări substanţiale ale personalului şi se calculează
prin următoarea relaţie:

unde:
 Ni = numărul zilnic de muncitori într-o lună;
 n = numărul zilelor dintr-o lună
Pentru personalul CAF (conducere şi administraţie):

unde:
 Ni/s = numărul personalului la începutul şi la sfârşitul perioadei.

9
 ANALIZA TIMPULUI DE MUNCĂ:
Fondul de timp calendaristic (FTC):FTC = N • nzc
unde:
 N = numărul mediu de salariaţi;
 Nzc = numărul de zile calendaristice ale lunii respective.
Fondul de zile libere şi să rbători legale (FTSL): FTSL = N • zls
unde:
 zls– numărul de zile libere ale lunii (şi de sărbători legale).
Fondul de concedii de odihnă
(FCO): FCO = Nco• zlr
unde:
 Nco= numărul de salariaţi în concediu de odihnă;
 zlr= numărul de zile lucrătoare ale lunii respective.
Fondul de timp maxim disponibil (FTMD):
 FTMD = FTC – (FTSL + FCO) sau
 FTMD = TEL + TNE
unde:
 TEL = timpul efectiv lucrat;
 TNE = timpul nelucrat.
1.3. INDICATORII DINAMICII ŞI AI STABILITĂŢII FORŢEI DE MUNCĂ
Necesarul de personal la nivelul întreprinderii se stabileşte în funcţie de criterii specifice
pentru fiecare categorie.
Dimensionarea raţională a numărului de personal constituie o problemă deosebit de
importantă în utilizarea eficientă şi crearea condiţiilor materiale pentru acţiunea întregului
complex de factori motivaţionali.
Dinamica efectivului de personal pe total şi pe categorii are menirea de a pune în
evidenţă dimensiunea potenţialului ethnic-economic legată de acest factor de producţie, în raport
de realizările perioadelor anterioare şi necesarul prestabilit. În consecinţă, se stabileşte
modificarea absolută ΔN=N1-N0, în care:
 N=Numărul de personal realizat (1) şi cel din baza de comparaţie (0).

10
 Analiza structurii personalului poate viza gruparea acestuia în funcţie de meserie, vârsta,
vechimea totală în muncă, stagiul în cadrul întreprinderii şi alte criterii, fiecare având o
semnificaţie proprie în aprecierea situaţiei existente la un moment dat.
Dinamica numărului de salariaţi, pe categorii şi pe total, se calculează astfel:
 pe categorii de salariaţi

indicele numărului de salariaţi din categoria i;

modificarea absolută a numărului de salariaţi

din categoria i.
 pe total salariați ai unităţii:

indicele numărului total de salariaţi;

modificarea absolută a numărului total de

salariaţi.
unde: i = 1,....n reprezintă numărul de categorii de personal.
Dinamica efectivului de personal, pe categorii şi pe total, are rolul de a pune în evidenţă
dimensiunea potenţialului tehnico-economic, legată de acest factor de producţie, în raport cu
realizările perioadelor anterioare şi cu necesarul prestabilit.
O condiţie importantă pentru utilizarea eficientă a forţei de muncă este stabilitatea
personalului din cadrul întreprinderii. Stabilitatea personalului se află în legătură directă cu
dinamica acestuia.
Stabilitatea forţei de muncă se apreciază în funcţie de circulaţia forţei de muncă şi de
fluctuaţia forţei de muncă.

11
  Circulaţia forţei de muncă reprezintă mişcarea personalului în cursul unei
 perioade, determinată de cauze social-economice (pensionare, decese, transferuri,
restrângeri de activităţi etc.).
Pentru caracterizarea circulaţiei forţei de muncă, se folosesc următorii indicatori:

Fig. 1.3. Circulaţia forţei de muncă

 Fluctuaţia forţei de muncă este un fenomen negativ, deoarece reprezintă plecările din
întreprinderi, fără aprobarea conducerii întreprinderii sau ca urmare a nerespectării
legislaţiei muncii. Indicatorul cu ajutorul căruia se caracterizează fluctuaţia forţei
de muncă este coeficientul de fluctuaţie:

1.4. INDICATORII CALIFICĂRII FORŢEI DE MUNCĂ

Cunoaşterea aprofundată a situaţiei statistico-economice a agentului economic presupune
şi analiza califi cării forţei de muncă, cu implicaţii asupra întregului sistem de indicatori
economico-financiari.

Analiza calificării personalului se realizează pe două direcţii:

 determinarea structurii şi a evoluţiei personalului, pe niveluri de calificare;
 caracterizarea personalului pe niveluri de califi care şi a modului de utilizare a
forţei de muncă de tip califi cat.
Prima direcţie se soluţionează prin calculul structurii personalului, pe forme de
pregătire şi de perfecţionare a forţei de muncă. Formele de pregătire a personalului

12
pot fi :
● absolvenţi ai şcolilor profesionale;
● ucenici la locul de muncă;
● absolvenţi ai liceelor de specialitate;
● absolvenţi ai învăţământului superior;
● absolvenţi ai unor cursuri de specializare etc.
Cea de-a doua direcţie se realizează prin calculul coefi cientului califi cării medii
(k), având rolul de a caracteriza sintetic nivelul de califi care a personalului şi care
se stabileşte pe baza relaţiei:

1.5. INDICATORII UTILIZĂRII TIMPULUI DE MUNCĂ

1.6. INDICATORII EFICIENŢEI UTILIZĂRII FORŢEI DE MUNCĂ
1.7. INDICATORII DINAMICII PRODUCTIVITĂŢII MUNCII

CAPITOLUL II: CĂI ȘI REZERVE DE CREȘTERE A PRODUCTIVITĂȚII MUNCII

Există un număr important de posibilități de sporire a eficientei muncii în unitățile
economice. Pentru a fi mai ușor studiate le putem grupa în trei mari categorii și anume: rezerve
legate de promovarea progresului tehnic; rezerve legate de organizarea științifică a muncii;
rezerve legate de acțiunea factorilor bio-psiho-sociologici.

1.1. REZERVELE LEGATE DE PROMOVAREA PROGRESULUI TEHNIC

Acestea pot determina cele mai semnificative modificări în îmbunătățirea productivității.
Direcțiile lor de acțiune sunt variate, după cum activitățile umane sunt foarte numeroase,
complexe și eterogene.

13
 De aceea le putem grupa în următoarele rezerve principale, și anume:
 dezvoltarea și modernizarea bazei tehnico-materiale
 raționalizarea tehnologiei existente care vor determina economii de timp de munca.
În cadrul bazei tehnico-materiale se cuprind toate metodele, procedeele, condițiile și
dotările tehnico - organizatorice care concura la desfășurarea activității.
Tehnologia îmbracă forme particulare de la un gen de activitate la altul. În același mod,
raționalizarea tehnologiei are implicații diferite asupra eficientei muncii.
Dacă am particulariza pentru activitatea comercială am spune că, în acest domeniu,
aceasta înseamnă între altele: extinderea aprovizionării directe, de către industrie a unor activități
care până nu demult erau tradiționale comerțului (dozarea, preambalarea, cântărirea), care permit
o simplificare a vânzării, promovarea unor forme moderne de vânzare.
1.2. REZERVE LEGATE DE ORGANIZAREA STIINȚIFICĂ A MUNCII
Organizarea științifică a muncii reprezintă "cartea de vizita" a unui management modern
de ale cărui decizii depinde foarte mult succesul firmei.
Este evident în discuție calitatea potențialului uman, nivelul de pregătire și
comportamentul sau profesional, social. Aceasta calitate trebuie menținută sau chiar ridicată prin
perfecționarea continuă, fie prin sisteme organizate, fie individual de către personalul în cauza.
Dar, oricât de bine pregătit ar fi personalul unei firme, economia de piață a demonstrat
foarte clar că stimularea materială și morală au un cuvânt important în sporirea performantelor
profesionale.
De aceea, managerii vor urmări atent indicatori precum salariile și ceea ce poate deriva
de aici.
De exemplu, salariul mediu lunar, dinamica salariului mediu, corelațiile dintre preturi și
salarii, raportul dintre salariile mici și cele mari, valoarea medie anuala a altor forme de venit etc.
În sensul strict al organizării procesului de lucru este important să se urmărească:
repartizarea corespunzătoare a sarcinilor pe tipuri de pregătire profesională și categorii de
calificare, alocarea cât mai rațională a fondului de timp, lucrul pe schimburi să fie cât mai
eficient organizat, posibilitatea reorganizării rapide în perioadele de vârf de activitate, stabilirea
unui flux cât mai eficient și a unor activități auxiliare corespunzătoare care să sprijine activitatea
de baza.

14
 1.3. REZERVE LEGATE DE ACȚIUNEA FACTORILOR BIO-PSIHO-
SOCIOLOGICI

Însușirile individuale ale salariaților, condițiile lor de trai și în general existența lor din
afara întreprinderii își pun serios amprenta pe rezultatele muncii.
Dintre factorii cu influență mare menționam:
 factori biologici - vârstă, sex, sănătate, capacitate fizică a organismului etc.;
 factori psihologici - motivația muncii, interesele urmărite, voință și atitudinea față de
muncă etc.;
 factori sociali - condițiile de locuire, viață de familie, sistemul de valori social-culturale,
activitatea spirituală, politică, de recreere și odihnă, calitatea mediului de viață,
asigurarea mijloacelor de transport de acasă la serviciu și invers s.a.m.d.
Importante sunt și vor fi întotdeauna asigurarea unei locuințe adecvate, existenta de creșe,
cămine și grădinițe pentru supravegherea copiilor și sprijinirea femeilor mame.

15
CONCLUZII

Analiza şi interpretarea statistică presupun compararea datelor, formularea concluziilor

asupra întregului proces statistic, precum şi fundamentarea calculelor de prognoza.
Rezultatele activităţii economice la nivelul agentului economic se obţin prin desfăşurarea
activităţilor de producţie şi comercializare, adică a activităţilor de realizare a bunurilor şi de
prestare a serviciilor necesare satisfacerii nevoilor individuale şi sociale.
Întreaga activitate a agentului economic se măsoară prin date valorice şi nonvalorice, care
se repetat cu regularitate şi care îmbracă forma indicatorilor statistici de rezultate economice.
Pentru obţinerea rezultatelor economice, agentul economic trebuie să dispună de factori
de producţie, care reprezintă potenţialul intern al agentului economic.
Suportul datelor statistice îl reprezintă indicatorii statistici. Dacă datele statistice
reprezintă o expresie generalizatoare, atunci indicatorii statistici sunt particularizți pe domenii.

Datele statistice, care caracterizează un fenomen sau process economic printr-o expresie
numerică, obținută într-o cercetare statistică efectuată în condiții specifice de timp, spațiu,
organizatorice, se definesc ca indicatori statistici.

16
 Indicatorii statistici exprimă numeric, de regulă, o categorie economică. Exprimarea
numerică a unei categorii economice presupune folosirea unui sistem de indicatori. Elaborarea
indicatorilor statistici se realizează de către organul oficial de statistică din fiecare țară.
Forţa de muncă reprezintă factorul vital al activităţii economice, alături de ceilalţi factori
de productie- “capitalul şi natura”. Din punct de vedere statistic, sunt calculaţi o serie de
indicatori referitori la potenţialul uman- ca număr, dinamica, structura- şi la eficienta folosirii lui.
Tot cu privire la potenţialul uman, pot fi calculaţi indicatori adecvaţi, referitori la nivelul
salariului nominal, real şi al şomajului.

17
BIBLIOGRAFIE
1. Andrei T., Stancu S., Statistica – Teorie si aplicatii, Editura ALL, Bucuresti 1995.
2. Anghelache C., Niculescu E., Statistică . Indicatori, formule de calcul şi sinteze, Editura
Economică, Bucureşti, 2001
3. Badita, M., Cristache, S.E., - Dicționar Statistico-Economic Explicativ, Editura
Luceafãrul, Bucureşti 2001
4. Negoescu Gh., Ciobanu R., Bontaş, Bazele statisticii pentru afaceri, Editura ALL Beck,
Bucureşti, 1999.
5. Viorica Dorin, Elena Stan. Statistica şi analiza economicã – filiera tehnologicã – profil
servicii, calificarea Tehnician în activitãţi economice, Editura CD PRESS
https://www.creeaza.com/afaceri/economie/ANALIZA-STATISTICA-A-FACTORILO566.php
http://dspace.usarb.md:8080/jspui/bitstream/123456789/2281/1/
Amarfii_Railean_N_potential_uman.pdf
https://www.scrigroup.com/management/resurse-umane/Analiza-potentialului-uman21134.php
http://dspace.usarb.md:8080/jspui/bitstream/123456789/3030/1/Movila_statistica_teoretica.pdf
https://www.researchgate.net/profile/Gheorghe-Savoiu/publication/
344239666_STATISTICA_GENERALA_CU_APLICATII_IN_CONTABILITATE/links/
5fbebd88a6fdcc6cc6691f4d/STATISTICA-GENERALA-CU-APLICATII-IN-
CONTABILITATE.pdf
https://comunicarelibera.files.wordpress.com/2016/10/statistica.pdf

18