Manifest pentru ergonomia prospectivă:anticiparea activităților umane viitoare în vederea

proiectării de noi artefacteEric BrangierUniversitatea Paul Verlaine - MetzExpérience

utilisateur dans le Traitement desInteractions technologiques et des Conduiteshumaines et
sociales - EA 4432. InterPsy.Île du Saulcy ; F-57045 METZ Cedex 1brangier@univ-metz.frJean-
Marc RobertÉcole Polytechnique de MontréalDepartamentul de Matematică și Inginerie
IndustrialăC.P. 6079, succ. Centre-ville, MontréalQuébec H3C 3A7jean-
marc.robert@polymlt.caRESUMECet este înainte de toate un text de reflecții critice,
controverse epistemologice și poziții speculative asupra evoluției ergonomiei. Scopul său este
de a dezbate viitorul ergonomiei, situând-o într-o dinamică temporală care prevede
dezvoltarea ei în funcție de trecutul, prezentul și viitorul activității umane. Privită ca
disciplină care intervine în situațiile existente, ergonomia este corectivă; concepută ca mijloc
de dezvoltare a prezentului, ea este bazată pe proiectare. În cele din urmă, atunci când
ergonomia este privită în termeni de articulare a nevoilor viitoare, ea devine prospectivă.
Prin urmare, acest articol revizuiește distincția dintre ergonomia corectivă și ergonomia de
proiectare pentru a propune o a treia cale: ergonomia prospectivă. Să definim, așadar,
ergonomia prospectivă ca fiind acea parte a ergonomiei care își propune să studieze, în
colaborare cu alte discipline, factorii tehnici, sociali, culturali și economici care influențează
evoluția activităților umane, pentru a defini, a proiecta și a pune în aplicare inovații centrate
pe om, utile pentru om și de la care acesta poate obține beneficii în termeni de bunăstare,
performanță, plăcere și/sau dezvoltare personală. REZUMATAcest articol este la început un
text de reflecții critice, controverse epistemologice și poziționări speculative asupra evoluției
ergonomiei. El își propune să discute despre viitorul disciplinei, luând în considerare o
evoluție temporală care vede dezvoltarea ergonomiei prin trecutul, prezentul și viitorul
activității umane.Atunci când ergonomia este aplicată pentru corectarea (sau
îmbunătățirea)situațiilor existente, ea este corectivă. Iar atunci când este luată în considerare
pentru a face față nevoilor viitoare, ea devine prospectivă. Astfel, acest articol reconsideră
distincția dintre ergonomia corectivă șiergonomia pentru proiectare pentru a propune o a
treia cale pentru această disciplină: ergonomia prospectivă. Aceasta poate fi definită ca fiind
acea parte a ergonomiei al cărei scop este de a studia, în colaborare cu alte discipline, factorii
tehnici, sociali, culturali și economici care modelează evoluția activităților umane, astfel încât
să definească, să proiecteze și să realizeze inovații centrate pe om, care sunt utile și benefice
pentru om în ceea ce privește confortul, performanța, plăcerea și/sau dezvoltarea personală.
CUVINTE CHEIE: Ergonomie corectivă, Ergonomie pentru proiectare, Ergonomie prospectivă,
Intervenție ergonomică.INTRODUCEREObiectivul fundamental al acestui articol este acela de
a mări sfera de cuprindere a ergonomiei, pentru a-i lărgi teritoriul și a-i extinde domeniul de
acțiune. Nu pentru că acest domeniu de acțiune nu ar fi deja vast, întrucât ergonomia
intervine practic peste tot unde există activități umane, peste tot unde se utilizează unelte,
mașini și sisteme, ci pentru că îi lipsește dimensiunea esențială a prospectivității care să
asigure dezvoltarea deplină a ergonomiei. În consecință, acest articol ne conduce la o
reflecție asupra evoluției ergonomiei, considerând că evoluția sa se bazează, desigur, pe
istoria sa și pe aspectele epistemologice care o structurează, dar și, mai ales, pe capacitatea
sa de a anticipa nevoile de mâine, de a accepta provocarea tehnologică și de a inova. Prin
urmare, vom apăra ideea că ergonomia trebuie să se emancipeze și să nu se mai limiteze la
corecție și proiectare, care se ocupă de gestionarea situațiilor din trecut și/sau din prezent,
făcându-ne să ne gândim la viitorul acestora, ci că trebuie să cuprindă de acum înainte o
dimensiune de previziune care, în esență, se referă la nevoile care urmează să fie descoperite
și care servește la gestionarea situațiilor care se vor contura în viitor. Se acordă permisiunea
de a face copii digitale sau pe suport de hârtie ale întregii lucrări sau ale unei părți a acesteia
pentru uz personal sau în clasă, fără plată, cu condiția ca aceste copii să nu fie făcute sau
distribuite în scop de profit sau în scopuri comerciale, iar copiile să poarte această notă și
citarea completă pe prima pagină. Pentru a copia în alt mod, sau pentru a republica, pentru a
posta pe servere sau pentru a redistribui în liste, este necesară o permisiune specifică
prealabilă și/sau o taxă.IHM'2010, 20-23 septembrie 2010, Luxemburg, LUCopyright © 2010
ACM ISBN 978-1-4503-0410-8/09/2010.... $10.00Luxemburg, 20 - 23 septembrie 2010
IHM'10 | Articles Longs57

Translated with www.DeepL.com/Translator (free version)

entru a ne înțelege corect, este important să definim previziunea, un concept creat de

filosoful Gaston Berger. Potrivit Le Petit Larousse (2003), previziunea este "o știință care se
ocupă de evoluția viitoare a societății și care urmărește, prin studiul diferitelor cauzalități în
joc, să încurajeze luarea în considerare a viitorului în deciziile prezentului". Potrivit lui Le Petit
Robert, ea reprezintă "ansamblul cercetărilor care privesc evoluția viitoare a umanității și
care permit identificarea elementelor de previziune". În linii mari, previziunea are două
aspecte complementare: prospecția în sensul strict al termenului, care presupune explorarea
unor noi domenii, și perspectiva, care se referă la noțiunile de descentrare, de puncte de
vedere diferite și de definire a unor viitoare posibile sau fezabile. În conformitate cu aceste
definiții, prin propunerea de a integra elemente de prospectivă în ergonomie, dorim să
încurajăm ergonomia să exploreze domenii noi și viitoare și să facă acest lucru din
perspectiva factorilor umani, care se află întotdeauna la baza acțiunii sale. Așa cum am
menționat în argumentația noastră inițială [11], căutăm să extindem perspectivele
ergonomiei și să îi oferim o mai mare libertate de acțiune, ceea ce ar fi util atât pentru
evoluția sa disciplinară, cât și pentru a răspunde nevoilor sociale, cerințelor economice și
așteptărilor politice. Acest lucru ne conduce la dezvoltarea a șapte poziții.POSIȚIA 1:
DEFINIȚIA ERGONOMICII TREBUIE ÎNGRĂDITĂ DE DIMENSIUNEA PERSPECTIVĂ.Inițial,
Jastrzebowski [5] a dezvoltat cuvântul ergonomie prin agregarea lui ergon și nomos pentru a
defini o știință a muncii cu o abordare globală și care intervine într-un spectru larg al
activității umane. De atunci, definițiile s-au succedat, subliniind importanța cunoștințelor
implicate sau sintetizând dimensiunea științifică și tehnologică a ergonomiei, așa cum a făcut
Human Factors Society [3], care a propus să pună accentul pe aspectele fiziologice și
psihologice ale muncii umane. Ergonomia a apărut astfel ca o știință aplicată pentru
proiectarea și evaluarea situațiilor de muncă. În sfârșit, Asociația Internațională de
Ergonomie a extins foarte mult sfera științifică și aplicativă, făcând din ergonomie o disciplină
pentru îmbunătățirea bunăstării și a eficienței globale a sistemelor. În general, ergonomia
este o știință și o tehnologie care studiază oamenii la locul de muncă și mediul de viață al
acestora în general. Ea reunește un corp de cunoștințe multidisciplinare și urmează o
abordare holistică, luând în considerare factorii fizici, cognitivi, sociali, organizaționali, de
mediu și de altă natură; Ea se ocupă de diferitele faze din viața unui produs (specificații,
proiectare, evaluare, utilizare și întreținere). Obiectivul său fundamental este de a se asigura
că munca (în sensul cel mai larg al cuvântului) este bine adaptată la ființa umană, iar această
adaptare poate fi realizată în funcție de diferite criterii (sănătate, siguranță, confort,
bunăstare, performanță, eficiență). Astfel definită, ergonomia permite corectarea sau
proiectarea artefactelor (distincție făcută de Montmollin [9], care a disociat ergonomia
corectivă de ergonomia preventivă, acest din urmă termen evoluând în ergonomia de
proiectare) și afectează toate sectoarele activității umane. Până în prezent, problemele care
trebuie rezolvate și proiectele de proiectare au fost întotdeauna prezentate ergonomului de
către diferiți parteneri, fie că este vorba de angajatori, sindicate sau angajați, fie de diferiți
profesioniști, cum ar fi ingineri, informaticieni, designeri, arhitecți etc. Ergonomul
reacționează la solicitările acestor diferiți parteneri, pentru a găsi soluții. Deoarece
ergonomul nu este persoana care a comandat studiul și, adesea, răspunde ad-hoc la o
solicitare din partea altora, el va fi foarte rar liderul proiectului. Limitându-se la corecția sau
proiectarea inițiată de alții, ergonomul nu gestionează transformarea unei situații de la
început până la sfârșit. Participă la schimbare, dar rareori o precipită. Ergonomiștii sunt doar
ocazional forța motrice a unui proiect... Ergonomiștii sunt chemați să intervină, dar rareori
fac primul pas. Pe scurt, există un dezechilibru foarte mare între numărul de solicitări primite
și numărul de proiecte inițiate; bilanțul solicitărilor este în esență pozitiv. În această
comunicare, ne propunem să nu ne mai limităm la solicitările de intervenții corective și de
proiectare, dar fără a le abandona niciodată, deoarece va fi necesar să continuăm să
răspundem la aceste solicitări. Dorim să extindem ergonomia la previziune, astfel încât
ergonomul să poată lucra într-un mod proactiv, inițiind proiecte pe cont propriu, punându-se
în poziția de solicitant și lucrând ca un manager de proiect.

Torim să extindem ergonomia la previziune, astfel încât ergonomii să poată lucra într-un mod
proactiv, inițiind ei înșiși proiecte, punându-se ei înșiși într-o poziție de cerere și lucrând ca
manageri de proiect.Să încercăm așadar să ne gândim la apariția unei părți a ergonomiei care
se va concentra pe prospectarea noilor nevoi, pe predicția comportamentului viitor al
utilizatorilor și pe "proiectarea lucrurilor viitoare" [10], iar apoi să ne punem o întrebare
inițiată de Faverge [4] "În ce măsură și pe baza cărui model este posibil să previi într-o
situație studiată?" Pentru a ne susține gândirea, tabelul 1 sintetizează caracteristicile celor
trei moduri de intervenție ale ergonomiei pe care dorim să le reunim și să le comparăm. 2.
POZIȚIA 2: EVOLUȚIA ERGONOMICII URMEAZĂ O LOGICĂ CARE MERGE DE LA CORECTARE LA
PROIECTARE, DUPĂ CARE SĂ AJUNGĂ LA ABORDARE. 2. Ergonomia își datorează dezvoltarea
inițială capacității sale de a lua în primire și de a reduce noxele legate de muncă.Preocupată
inițial de igienă, de accidentologie și de bolile profesionale, primul obiectiv esențial al
ergonomiei a fost acela de a corecta situațiile de muncă ce expuneau lucrătorii la riscuri
pentru sănătate și securitate, urmărind o mai bună adaptare a sistemelor tehnice la ființa
umană.Prin urmare, vocația sa principală este de a interveni în situații pentru a le
transforma.Făcând o distincție între ergonomia corectivă, ergonomia de proiectare și
ergonomia de prospectare, clasificăm registrele de intervenție ergonomică, ceea ce ne va
permite, mai jos, să precizăm modalitățile de acțiune ale ergonomiei de prospectare.
Ergonomia corectivă se definește ca o metodă de intervenție ergonomică fără emoții, în care
ergonomul modifică elemente ale condițiilor de muncă existente în urma exprimării unor
probleme identificate de o terță parte (medic, responsabil de personal, inginer, arhitect,
sindicat etc.).Acțiunea corectivă este, prin urmare, reactivă.Este, de asemenea, punctuală,
limitată la anumite domenii de activitate și, trebuie spus, foarte frecventă.Ea rezolvă
problemele, adesea cu compromisuri majore, deoarece constrângerile sunt mari.Are
dezavantajul de a fi deosebit de costisitoare, iar ergonomii își exprimă adesea frustrarea față
de greșelile făcute de proiectanți.Ergonomia de proiectare este o formă de intervenție
ergonomică în care ergonomul încearcă să optimizeze alegerile de proiectare a sistemelor
prin integrarea factorilor umani.Prin înțelegerea caracteristicilor fiziologice, psihologice și
sociale ale ființei umane în activitate, ergonomul intervine pentru a preveni riscurile, pentru
a garanta performanțe umane și tehnice satisfăcătoare și pentru a optimiza experiența
utilizatorului.Prin urmare, intervenția de proiectare este proactivă și preventivă.În teorie,
costurile ergonomiei de proiectare sunt mai mici decât cele de corecție, deoarece aceasta se
ocupă, printr-o abordare globală, de toate dimensiunile umane ale activității.Acestea fiind
spuse, ergonomia proiectării nu joacă un rol central în proiectarea propriu-zisă.Inginerii,
designerii, arhitecții, informaticienii etc. sunt cei care iau locul managerului de proiect;
ergonomia este solicitată doar pentru anumite faze ale proiectului care privesc factorii
umani.Ergonomul va fi implicat în amenajarea posturilor de lucru, organizarea timpului de
lucru, prevenirea bolilor profesionale, formarea operatorilor, interfața om-mașină
etc.Ergonomia prospectivă corespunde unei forme de intervenție ergonomică care
anticipează nevoile de produse, servicii, sisteme tehnice și organizații care să fie compatibile
cu caracteristicile umane și sociale. Cunoștințele și metodele mai multor discipline sunt
utilizate pentru a inova prin concentrarea asupra factorilor umani. Prin urmare, prospectarea
este speculativă, imprecisă și inventivă, cu scopul de a prevedea noi nevoi, noi utilizări, noi
comportamente sau noi modalități de organizare a activităților, ținând cont de faptul că
factorul uman trebuie să joace un rol central. În consecință, concentrarea asupra evoluției
activității umane îl pune pe ergonomist în poziția de pilot care inițiază proiectul, îi definește
conținutul și îl gestionează, aducând în joc și alți actori cu care va colabora.

Translated with www.DeepL.com/Translator (free version)ranslated with

www.DeepL.com/Translator (free version)

Ergonomia prospectivă este o abordare ergonomică a anticipării nevoilor de produse, servicii,

sisteme tehnice și organizații care sunt compatibile cu caracteristicile umane și sociale.
Cunoștințele și metodele mai multor discipline sunt utilizate pentru a inova, concentrându-se
asupra factorilor umani.Prin urmare, activitatea ergonomică este speculativă, imprecisă și
inventivă, cu scopul de a prevedea noi nevoi, noi utilizări, noi comportamente sau noi
modalități de organizare a activităților, ținând cont de faptul că factorul uman trebuie să
joace un rol central. În consecință, concentrarea asupra dezvoltării activității umane îl pune
pe ergonomist în poziția de pilot care inițiază proiectul, îi definește conținutul și îl
gestionează, implicând alți actori cu care va colabora.Costurile ergonomiei prospective sunt
în mod necesar evaluate în termeni de raport cost/beneficiu, iar scopul comercial este
explicit, chiar dacă nu este singurul. Prin urmare, ergonomia prospectivă își propune să
studieze, în colaborare cu alte discipline, cauzele tehnice, sociale, culturale și economice care
ghidează evoluția situațiilor de activitate umană, pentru a defini, concepe și pune în aplicare
inovații utile pentru om și din care acesta să poată obține beneficii în materie de confort,
bunăstare și dezvoltare personală. Laurig [7] pare a fi primul autor care a vorbit despre
ergonomia prospectivă, punând în contrast "ergonomia corectivă", care urmărește să facă
corecții pe baza unor studii științifice, cu ergonomia prospectivă, care oferă o viziune asupra
concepției și proiectării viitorului.Diferențele dintre ergonomia "a posteriori" și cea "a priori"
au fost, de asemenea, examinate [2] pentru a face distincția între corecție și prospectivă.În
mod similar, comparația dintre analiza retrospectivă și analiza prospectivă [6] a permis să se
facă o distincție între concentrarea asupra activităților trecute (arborele cauzal, analiza
cognitivă a sarcinii, studii etnografice etc.) și concentrarea asupra activităților viitoare
(creativitate, valoare, studiu al problemelor).Prin urmare, ergonomia este văzută ca o știință
care poate conduce la viziuni asupra viitorului și, corelativ, previziunea ar trebui să facă parte
din misiunea ergonomiei. 3. POZIȚIA 3: VIITORUL permite o extindere a TEMPORALITĂȚII
ERGONOMIEI: DE LA TRECUT ȘI PREZENT LA VIITOR. cu riscul de a sublinia o evidență,
corecția ergonomică nu poate fi efectuată decât asupra situațiilor existente al căror caracter
periculos, contraproductiv sau nociv a fost dovedit.Această parte a ergonomiei urmărește să
corecteze efectele negative ale muncii asupra ființei umane.Temporalitatea sa este, prin
urmare, cea a trecutului, în sensul că situația nocivă precede intervenția ergonomică.
Ergonomia pentru proiectare se înscrie în temporalitatea prezentului.Printr-o abordare
multidisciplinară, ea vine în sprijinul unui proiect organizațional sau tehnologic, contribuind
la integrarea dimensiunilor umane în muncă. Luxemburg, 20 - 23 septembrie 2010 IHM'10 |
Articole lungi59.Prin urmare, ergonomia clasică este preocupată de
imediatețe.Temporalitatea sa se concentrează asupra trecutului, prezentului și viitorului
imediat, timpul necesar pentru a anticipa impactul unei corecții sau al unei noi proiectări.
Totuși, chestiunea temporalității unei discipline este una majoră, deoarece exprimă
capacitatea disciplinei de a lucra asupra viitorului.Reprezentarea trecutului nu este o sarcină
foarte dificilă, deoarece acesta se manifestă în prezent, în timp ce prezentul poate fi observat
și analizat.Numeroase metodologii pot fi utilizate pentru a colecta indicii obiective și
subiective pentru a descrie o situație de activitate, iar analiza și interpretarea datelor pot fi
folosite apoi pentru a defini recomandări de îmbunătățire a situației observate.Tabelul
1.Caracteristicile principale ale celor trei metode de intervenție ergonomică (adaptate și
extinse din [11]). 1. Corecție Proiectare PerspectivăTemporalitate
Trecut.Viitor.Viitor.Perspectivă generală Adaptare Dezvoltare. Focalizare Problema care
trebuie corectată. Sistemul deja identificat și care urmează să fie proiectat.Nevoi și
comportamente viitoare.Eșantion Mărime mică.Stabilită în mod implicit în funcție de
cerere.Mărime variabilă.În funcție de probleme.Mărime variabilă.Depinde de modul în care
sunt construite nevoile.Discipline asociate Fiziologie, științe cognitive, inginerie, proiectare.
Fiziologie, științe cognitive, inginerie, design.Fiziologie, științe cognitive, inginerie, design,
sociologie, marketing, management.Metode de colectare a datelorConcentrat pe analiza
disfuncționalităților: accidente, incidente, erori, performanțe slabe.Concentrat pe
dezvoltarea de scenarii de utilizare, simulare și evaluare a performanțelor.