Normele Dreptului Administrativ

Normele dreptului administrativ
Raporturile dreptului administrativ

Sistemul administrației publice din
România
Sarcinile, competența și capacitatea
autorităților administrației publice
• definiție – „acea categorie de norme juridice
care reglementează raporturile sociale care
apar între autoritățile administrației publice în
realizarea sarcinilor executive, între acestea și
particulari”(D. Apostol Tofan, Drept administrativ, vol. I, Editura C.H. Beck, București, 2008, p.60)
• trăsături:
– reglementează raporturile sociale care apar între
autoritățile administrației publice, între acestea și
particulari pentru a realiza sarcinile administrației
publice
– varietatea relațiilor din sfera administrației publice
= mare diversitate a normelor dreptului
administrativ
– grad diferit de generalitate
• trăsături:
– sunt adoptate sau emise în vederea organizării
executării sau a executării legii
• excepție – cele care sunt cuprinse în Constituție, legi,
ordonanțe guvernamentale
• structura acestor norme
1. structura logico-juridică – trihotomică, în
principiu
1.a. ipoteza
– stabilește împrejurările, condițiile în care se
aplică dispoziția, precum și subiectele vizate
de aceasta
- poate fi, dpdv al modului de determinare:
- absolut determinată
- exemplu: art. 112 alin. (2) CA - Consiliul General al
Municipiului Bucureşti este compus din 55 de consilieri
generali.
- în cazul unor norme cu astfel de ipoteze nu poate fi
vorba despre recunoașterea unei marje de apreciere
permisă autorității administrației publice pentru a
stabili, în concret, condițiile în care se va aplica
dispoziția normei.
– relativ determinată
• exemplu: art. 13 alin. (1) Legea nr. 3/2000 privind
organizarea și desfășurarea referendumului -
Problemele de interes deosebit din unităţile
administrativ-teritoriale şi subdiviziunile administrativ-
teritoriale ale municipiilor pot fi supuse, în condiţiile
prezentei legi, aprobării locuitorilor, prin referendum
local.
• astfel de norme permit existența unei marje de
apreciere a autorității administrației publice – temei al
puterii discreționare a acesteia
1.b. dispoziția – arată conduita prescrisă (drepturile și
obligațiile) subiectelor de drept identificate prin
împrejurările expuse în ipoteză
- după modul de determinare poate fi:
- exemplu: art. 117 alin. (1) CA - Consilierii locali aleşi al căror
mandat a fost validat depun următorul jurământ în limba
română: Jur să respect Constituţia şi legile ţării şi să fac, cu
bună-credinţă, tot ceea ce stă în puterile şi priceperea mea
pentru binele locuitorilor
comunei/oraşului/municipiului/judeţului... Aşa să îmi ajute
Dumnezeu! Formula religioasă de încheiere va respecta
libertatea convingerilor religioase, jurământul putând fi depus şi
fără formula religioasă. Jurământul se imprimă pe un formular
special şi se semnează, în două exemplare, de fiecare ales local.
- relativ determinată
- exemplu: art. 24 alin. (1) CA - Pentru rezolvarea unor
probleme aflate în competenţa sa, Guvernul poate
înfiinţa organisme cu caracter consultativ.
– după caracterul conduitei prescrise poate fi:
• dispoziție imperativă - onerativă
• exemplu: art. 29 alin. (2) teza I CA - Deciziile prim-
ministrului se publică în Monitorul Oficial al României,
Partea I, cu excepţiile prevăzute de lege.
• dispoziție imperativă – prohibitivă
• exemplu: art. 242 alin. (3) CA - Secretarul general al
unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale nu poate fi soţ, soţie
sau rudă până la gradul al II-lea cu primarul sau cu viceprimarul,
respectiv cu preşedintele sau vicepreşedintele consiliului judeţean,
sub sancţiunea eliberării din funcţie
• dispoziție dispozitivă – permisivă
• exemplu: art. 112 alin. (2) CR - Camera Deputaților sau Senatul
poate adopta o moțiune simplă prin care să-și exprime poziția cu
privire la o problemă de politică internă sau externă ori, după caz,
cu privire la o problemă ce a făcut obiectul unei interpelări.
1.c. sancțiunea – arată consecințele nerespectării
dispoziției normei juridice
- după gradul de determinare poate fi:
- exemplu: art. 242 alin. (4) CA - Secretarul general al
unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale nu poate fi
membru al unui partid politic, sub sancţiunea destituirii
din funcţie.
- relativ determinată
- exemplu: art. 492 alin. (3) lit.b) CA – diminuarea
drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă de până la 3
luni – este una dintre sancțiunile disciplinare care pot fi
aplicate funcționarului public
- după cum este prevăzută una sau mai multe
astfel de consecințe, poate fi vorba despre:
- sancțiuni unice
- exemplu: art. 242 alin. (4) CA - Secretarul general
al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale nu
poate fi membru al unui partid politic, sub
sancţiunea destituirii din funcţie.
- sancțiuni multiple – care pot fi sancțiuni
alternative sau cumulative
• exemplu de sancțiuni alternative: art. 492 alin. (4) lit.a)
coroborat cu CA – pentru abaterea disciplinară - întârzierea
sistematică în efectuarea lucrărilor, funcționarului public i
se poate aplica, drept sancțiune, fie mustrarea scrisă, fie
diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă de
până la 3 luni
• exemplu de sancțiuni cumulative: art. 96 alin. (3) OUG nr.
195/2002 privind circulația pe drumurile publice,
republicată, cu modificări și completări - pentru încălcarea
unor norme la regimul circulaţiei, pe lângă sancţiunea
principală sau, după caz, una dintre sancţiunile
contravenţionale complementare prevăzute la alin. (2) lit.
c), d) şi f), în cazurile prevăzute la art. 108 alin. (1) se aplică
şi un număr de 2, 3, 4 sau 6 puncte de penalizare.
• clasificarea normelor dreptului administrativ:
– după obiectul de reglementare
• norme organice – cele prin care se stabilește înființarea,
organizarea și funcționarea unor autorități ale
administrației publice
• norme de drept material – cele prin care se stabilesc
drepturi și obligații ale subiectelor raporturilor de drept
administrativ
• norme de drept procedural - cele prin care se stabilește
modul de desfășurare a activității autorităților
– după criteriul sferei de aplicare
• norme generale – cele cu cea mai largă sferă de
aplicabilitate (normele de drept comun)
• norme speciale – cele care reglementează un domeniu
restrâns de norme sociale, bine determinate
• norme de excepție – cele care reglementează situații
deosebite care derogă fie de la normele generale, fie de
la cele speciale
• Exemplu:
Art. 139 alin. (1) – (3) CA
(1) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, consiliul local adoptă hotărâri, cu majoritate absolută sau
simplă, după caz.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), hotărârile privind dobândirea sau înstrăinarea dreptului de
proprietate în cazul bunurilor imobile se adoptă de consiliul local cu majoritatea calificată definită
la art. 5 lit. dd), de două treimi din numărul consilierilor locali în funcţie.
(3) Se adoptă cu majoritatea absolută prevăzută la art. 5 lit. cc) a consilierilor locali în funcţie
următoarele hotărâri ale consiliului local:
a)hotărârile privind bugetul local;
b)hotărârile privind contractarea de împrumuturi, în condiţiile legii;
c)hotărârile prin care se stabilesc impozite şi taxe locale;
d)hotărârile privind participarea la programe de dezvoltare judeţeană, regională, zonală sau de
cooperare transfrontalieră;
e)hotărârile privind organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor şi amenajarea teritoriului;
f)hotărârile privind asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi publice, cu persoane juridice române
sau străine;
g)hotărârile privind administrarea patrimoniului;
h)hotărârile privind exercitarea atribuţiilor prevăzute la art. 92;
i)alte hotărâri necesare bunei funcţionări a consiliului local, stabilite prin legi speciale sau regulamentul
de organizare şi funcţionare a consiliului local.
• după criteriul conduitei prescrise
• astfel precum am precizat la dispoziția normei de drept
administrativ
• definiție = sunt acele relații sociale
reglementate de normele de drept
administrativ
• trăsături generale
– a) unul dintre subiecte este, în mod obligatoriu, un
purtător al autorităţii publice;
– b) sunt raporturi de putere care apar în sfera
relaţiilor sociale reglementate de normele
dreptului administrativ.
• raporturile de drept administrativ pot fi, în principal, în
funcție de poziția subiectelor în cadrul raporturilor de
dret administrativ:
- raporturi de subordonare – subiectul supraordonat (care
este, de regulă, o autoritate a administraţiei publice, dar
poate fi și o structură nestatală autorizată să desfășoare
activități în regim de putere publică) este purtătorul
autorităţii publice care dispune cu privire la
comportamentul celuilalt subiect fie în baza autorităţii
ierarhice, fie a prerogativelor de putere.
- raporturi de colaborare – când subiectele se află pe picior
de egalitate, chiar dacă în mod obligatoriu unul dintre
acestea este o autoritate a administraţiei publice.
• trăsături specifice
a) în cazul raporturilor de subordonare:
- subiectul care este purtător al autorităţii publice are o poziţie
supraordonată faţă de celălalt subiect de drept;
- naşterea şi realizarea acestor raporturi sunt definite fie de voinţa
legiuitorului, fie de voinţa subiectului supraordonat, fiind o voinţă
unilaterală;
- realizarea acestor raporturi este obligatorie pentru subiectul subordonat.
b) în cazul raporturilor de colaborare:
- subiectul aflat, în cadrul unui raport de subordonare, pe o poziţie
supraordonată, purtător al autorităţii publice, colaborează de pe o poziţie
egală cu celălalt subiect;
- naşterea şi realizarea acestor raporturi, în concret, este determinată de
manifestarea voinţei ambelor subiecte;
- condiţiile manifestării voinţei ambelor subiecte sunt prevăzute expres de
lege.
• subordonarea organică = autoritatea sau instituția
subordonată depinde, sub toate aspectele activității sale,
de autoritatea ierarhic superioară
• cea de-a doua – cea care se află pe poziția supraordonată

are: dreptul de înființare, dreptul de a-i coordona
activitatea, dreptul de a-i numi conducătorul, dreptul de a-i
controla activitatea, dreptul de a o trage la răspundere
raportat la cea de-a dintâi
• exemple: guvern – prefect; Guvern – ANPC (Autoritatea
Națională pentru protecția Consumatorilor); Ministerul
Economiei – OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci)
• subordonarea funcțională = autoritatea sau instituția
subordonată nu depinde în totalitate de autoritatea
ierarhic superioară, ci doar cu privire la aspecte ale
activității sale
• Exemplu: Primarul = autoritate publică locală
autonomă
• pentru a-și realiza competența nu se subordonează nici
unei autorități publice,
• însă când exercită atribuțiile de autoritate tutelară sau
de ofițer de stare civilă când acționează ca
reprezentant al statului – subordonare funcțională
România
• Administrația de stat
– Administrația statală centrală
• Președintele României și Guvern
• organele de specialitate ale administrației publice centrale
– autoritățile administrative autonome
– exemplu: CNA – art. 10 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 - Consiliul
Naţional al Audiovizualului, denumit în continuare Consiliul, este
autoritate publică autonomă sub control parlamentar şi garantul
interesului public în domeniul comunicării audiovizuale.
– ministerele și alte organe de specialitate subordonate față de Guvern
– exemplu: ANPC – art. 1 alin. (1) din HG nr. 700/2012, ANPC, denumită în
continuare Autoritate, este instituţie publică şi funcţionează ca organ de
specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în
subordinea Guvernului şi în coordonarea ministrului economiei,
comerţului şi mediului de afaceri
România
– organe și instituții centrale subordonate ministerelor sau
autorităților adinistrative autonome
– exemplu: OSIM – art. 1 alin. (1) HG nr. 573/1998 - Oficiul de
Stat pentru Invenții și Mărci este organ de specialitate al
administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în
subordinea Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de
Afaceri (actualul Minister al Economiei).
– Administrația de stat în teritoriu
• prefectul
• serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale
celorlalte organe de specialitate
România
• Administrația publică locală
1.a.Consiliul local și primarul
1.b. Instituții publice, regii autonome, servicii
publice de interes local subordonate acestora
2.a. Consiliul județean și președintele acestuia
2.b.Instituții publice, regii autonome, servicii publice
de interes județean subordonate acestora
România
• criterii de clasificare
1. cel al modului de formare
1. autorități sau structuri ale administrației publice alese
2. autorități sau structuri ale administrației publice numite
2. cel al modului de compunere a conducerii lor
1. autorități sau structuri ale administrației publice colegiale
2. autorități sau structuri ale administrației publice
unipersonale
3. cel al competenței
1. în funcție de competența teritorială
1. centrale
2. locale
România
3. cel al competenței
2. în funcție de competența materială
1. cu competență generală
2. cu competență specială
Sarcinile autorităților administrației
publice
• Sarcinile autorităților administrației publice
reprezintă:
– misiunile acestora sau, altfel spus,
– obiectivele sau scopurile activității acestor
autorități
– de regulă, sunt exprimate prin intermediul
funcțiilor recunoscute constituțional sau legal,
acestor autorități
– exemplu: art. 102 alin. (1) CR – pentru Guvern
Sarcinile autorităților administrației
publice
• trăsăturile acestor sarcini sunt:
– trebuie să vizeze satisfacerea interesului public
– sunt influențate, și ca număr, precum și sub
aspectul conținutului, de guvernanți, de puterea
politică, exprimarea lor juridică fiind influențată de
aceștia/acestea
– mijloacele juridice de realizare a acestora sunt
reprezentate de atribuțiile autorităților
Competența autorităților
• competența acestor autorități = ansamblul
atribuțiilor conferite, prin lege, acestora
• elementele esențiale ale competenței:
– este un ansamblu de atribuții
– reprezintă drepturi și obligații pentru a căror realizare
autoritățile administrației publice desfășoară o
activitate administrativă
– această activitate administrativă se desfășoară, în
principiu, în nume propriu de fiecare autoritate a
• caracterele competenței
– caracterul legal = aceste atribuții sunt stabilite prin lege,
astfel de norme fiind, de regulă, de strictă interpretare și
aplicare
– caracterul obligatoriu – a nu se confunda cu faptul că
atribuțiile acestor autorități reprezintă atât drepturi, cât și
obligații, caracterul obligatoriu vizându-le pe toate
– caracterul autonom – orice autoritate a administrației
publice trebuie să aibă recunoscută, efectiv, posibilitatea
de a-și exercita atribuțiile conferite prin lege corelată cu
obligația autorităților ierahic superioare de a-i asigura
independența necesară pentru a-și realiza propria
competență
• felurile competenței:
– materială = sfera și natura atribuțiilor unei
autorități a administrației publice
• poate fi:
– generală – când autoritatea poate interveni în orice domeniu
de activitate din sfera administrației publice
– exemplu: Guvernul
– specială: când autoritatea poate interveni doar în domenii de
activitate strict determinate prin lege
– exemplu: ministerele
– teritorială = limitele în spațiu ale acțiuni autorității
• poate fi:
– națională
– exemplu: guvernul, ministerele
– locală
– exemplu: consiliul local, prefectul
• temporală = limitele de timp în care o autoritate a
administrației publice își poate exercita atribuțiile
– poate fi:
• nedeterminată – de regulă astfel este competența
oricărei autorități a administrației publice
• determinată – atunci când astfel de autorități sunt
înființate și funcționează pe o perioadă determinată de
timp
• a nu se confunda competența temporală determinată cu
faptul că în cazul unora dintre autoritățile administrației
publice locale, persoanele care intră în componența acestora
sunt desemnate pentru o perioadă de timp, pentru mandat
condiționat în timp
• aceste autorități ale administrației publice sunt înființate și

funcționează pe durată nedeterminată, doar acele persoane
care intră în compunerea acestora sunt alese pe o perioadă
determinată de timp
Capacitatea autorităților administrației
publice
• capacitatea juridică = aptitudinea generală și
abstractă a unei persoane fizice sau juridice de
a avea drepturi și obligații în cadrul unor
raporturi juridice
• capacitatea administrativă = aptitudinea

autorităților administrației publice de a fi
subiecte în cadrul raporturilor de drept
administrativ
Capacitatea autorităților administrației
publice
• precizări:
– autoritățile administrației publice au atât competență,
cât și capacitate specifice dreptului administrativ
– structurile administrative interne din cadrul acestora:
• au o anumită competență, dar improprie pentru că aceste
atribuții nu se exercită în nume propriu, ci în numele
autorității administrației publice din care face parte
• nu au capacitate proprie
• exemplu: comisiile de specialitate din cadrul consiliilor locale

Normele Dreptului Administrativ - 2022

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Normele Dreptului Administrativ - 2022

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Raporturile dreptului administrativ

• cea de-a doua – cea care se află pe poziția supraordonată

• aceste autorități ale administrației publice sunt înființate și

• capacitatea administrativă = aptitudinea

S-ar putea să vă placă și