Plumb

Poezia simbolistă,,Plumb" de G. Bacovia deschide volumul cu acelaşi titlu, apărut în 1916,

definindu-l în totalitate. Universul poetic bacovian are la bază câteva motive specifice liricii
simboliste: motivul singurătății apăsătoare, sentimentul inadaptării producând izolarea,
înstrăinarea şi dorința de evadare.

Simbolismul este un curent literar apărut în Franţa, unde a fost teoretizat în 1886 de Jean
Moréas, în articolul-manifest, Le Symbolisme". Publicate în perioada interbelică, volumele lui
Bacovia aparţin,,unei faze mai târzii a simbolismului", cu deschideri spre modernism.

Textul poetic se înscrie în estetica simbolistă prin temă şi motive, prin cultivarea simbolului, a
sugestiei, prin corespondențe, cromatică . Textul nu cuprinde niciun termen explicit al angoasei
(sentimentul de înstrăinare), starea poetică simbolistă fiind transmisă pe calea sugestiei, prin
decor şi simboluri.

De asemenea, poezia este o elegie, exprimând stări de tristeţe accentuate, iar întregul mesaj
al acesteia se învârte în jurul morţii.

Tema poezii este reprezentată de condiţia poetului într-o societate artificială, lipsită de esenţă,
ce îl determină să se retragă în sineşi să îşi lase mintea să se inunde încet cu golul apăsător al
lipsei aspiraţiilor. Această stare este desăvârşită prin uitarea sentimentului ce separă omul de
trivialităţile vieţii, şi anume iubirea(„Dormea întors amorul meu de plumb”[…] „Şi-i atârnau
aripile de plumb”).

O prima imagine reprezentativa pentru tema textului poetic studiat este strofa I. Ea surprinde
elemente ale cadrului spațial închis, apăsător, sufocant, în care eul poetic se simte izolat: un
cavou, simbolizând universul interior, și în care mediul înconjurător a căpătat greutatea
apăsătoare a plumbului. Elementele decorului funerar sunt: „sicriele de plumb”, „vestmîntul
funerar”, „flori de plumb”, „coroanele de plumb” . Repetarea epitetului „de plumb” are multiple
sugestii (cromatică, fizică, de apăsare), insistând asupra existenței mohorâte, anoste, lipsită de
trascendență sau de posibilitatea înălțării. Lumea este marcată de împietrire. Vântul este
singurul element care sugerează mișcarea, însă produce efecte reci ale morții: „Și scârțâiau
coroanele de plumb”.

O a doua idee poetica semnificativa pentru tema este regasita in strofa a doua. Aceasta
debutează sub semnul tragicului existențial, generat de dispariția/moartea afectivității:
„Dormea întors amorul meu de plumb”. Cuvântul „întors” constituie misterul poeziei. Eul liric își
privește sentimentul ca un spectator. „Aripile de lumb” presupun un zbor în jos căderea surdă și
grea, moartea. Încercarea de salvare este doar o iluzie: „Și-am început să-l strig”. Metafora
„amorul meu de plumb” sugerează ideea de mineralizare, ceea ce a cuprins și lumea interioară,
iar sintagma „stam singur lângă mort” prezintă ideea tragică a înstrăinării de sine.

Cele 2 elemente de compozitie semnificative pentru textul dat sunt titlul si marcile prezentei
eului liric.

Poezia este realizată ca un monolog liric, prin perezenţa mărcilor eului liric, precum verbe la
persoana I(„stam”, „să strig”). La nivelul morfologic, se remarcă prezența verbelor, în marea lor
majoritate statice. Timpul imperfect desemnează trecutul nedeterminat, permanența unei stări
de angoasă: dormeau, stam, era, scârțâiau. Cele două verbe, la perfect compus – am început –
și, respectiv, la conjunctiv – să strig – sugerează disperarea poetului atunci când constată că
universul înconjurător este cuprins de atmosfera sumbră a morții.

Simbolul central al poeziei se regăseşte şi în titlu. Focalizarea simbolului ''plumb" din titlu
sugerează apăsarea, angoasa, greutatea sufocantă, cenuşiul vieții, universul monoton,
închiderea definitivă a spațiului existențial, fără soluții de ieşire. Prin repetarea de 6 ori,
cuvântul-titlu devine motiv central în text, din cauza sugestiei morții: lumea exterioară şi lumea
sufletească sunt supuse mineralizării sub efectul metalului toxic.

Semnificațiile cuvântului,,plumb" se construiesc pe baza corespondențelor dintre planul

subiectiv şi planul obiectiv. Simbolul se asociază cu diferite senzaţii tactile (răceală, greutate,
duritate), cromatice (gri sau, potrivit mărturisirii autorului, galben: ''Plumbul ars este galben.
Sufletul ars este galben. Galbenul este culoarea sufletului meu") şi auditive (alcătuirea
cuvântului din patru consoane,,grele" şi o vocală închisă sugerează căderea grea, fără ecou).

Prin atmosferă, muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolului și a corespondențelor, zugrăvirea

stărilor sufletești de angoasă, poezia Plumb se încadrează în estetica simbolista. Poezia „Plumb”
are o încărcătură deosebită redând o atmosferă tulburătoare prin simpla evocare a unei
realităţi- moartea.