Comportament în sala de clasă:
SĂ FIU ASCULTĂTOR ACTIV
Cum procedez:
1.Privesc persoana care vorbește
2.Păstrez liniștea
3.Nu îi deranjez pe cei din jurul meu
4.Mă gândesc la ce spune celălalt
5.Îmi aștept rândul să vorbesc
Comportament în sala de clasă:
SĂ FIU ASCULTĂTOR ACTIV
Cum procedez:
1.Privesc persoana care vorbește
2.Păstrez liniștea
3.Nu îi deranjez pe cei din jurul meu
4.Mă gândesc la ce spune celălalt
5.Îmi aștept rândul să vorbesc
Comportament în sala de clasă:
SĂ FIU ASCULTĂTOR ACTIV
Cum procedez:
1.Privesc persoana care vorbește
2.Păstrez liniștea
3.Nu îi deranjez pe cei din jurul meu
4.Mă gândesc la ce spune celălalt
5.Îmi aștept rândul să vorbesc
Comportament în sala de clasă:
SĂ FIU ASCULTĂTOR ACTIV
Cum procedez:
1.Privesc persoana care vorbește
2.Păstrez liniștea
3.Nu îi deranjez pe cei din jurul meu
4.Mă gândesc la ce spune celălalt
5.Îmi aștept rândul să vorbesc
Comportament în sala de clasă:
SĂ FIU ASCULTĂTOR ACTIV
Cum procedez:
1.Privesc persoana care vorbește
2.Păstrez liniștea
3.Nu îi deranjez pe cei din jurul meu
4.Mă gândesc la ce spune celălalt
5.Îmi aștept rândul să vorbesc
Comportament în sala de clasă:
SĂ FIU ASCULTĂTOR ACTIV
Cum procedez:
1.Privesc persoana care vorbește
2.Păstrez liniștea
3.Nu îi deranjez pe cei din jurul meu
4.Mă gândesc la ce spune celălalt
5.Îmi aștept rândul să vorbesc
EXEMPLU DE RUTINĂ EXEMPLU DE RUTINĂ
PENTRU LINIȘTEA ÎN CLASĂ PENTRU LINIȘTEA ÎN CLASĂ
SEMNAL/ STIMUL : RIDIC MÂNA SEMNAL/ STIMUL : RIDIC MÂNA
Etape: Etape:

1.MĂ OPRESC DIN TOT CE FAC 1.MĂ OPRESC DIN TOT CE FAC
2.NU ÎI DERANJEZ PE CEI DIN JURUL MEU 2.NU ÎI DERANJEZ PE CEI DIN JURUL MEU
3.PĂSTREZ LINIȘTEA 3.PĂSTREZ LINIȘTEA
4. SUNT ATENT(Ă) LA PROFESOR 4. SUNT ATENT(Ă) LA PROFESOR

EXEMPLU DE RUTINĂ EXEMPLU DE RUTINĂ

PENTRU LINIȘTEA ÎN CLASĂ PENTRU LINIȘTEA ÎN CLASĂ
SEMNAL/ STIMUL : RIDIC MÂNA SEMNAL/ STIMUL : RIDIC MÂNA
Etape: Etape:

1.MĂ OPRESC DIN TOT CE FAC 1.MĂ OPRESC DIN TOT CE FAC
2.NU ÎI DERANJEZ PE CEI DIN JURUL MEU 2.NU ÎI DERANJEZ PE CEI DIN JURUL MEU
3.PĂSTREZ LINIȘTEA 3.PĂSTREZ LINIȘTEA
4. SUNT ATENT(Ă) LA PROFESOR 4. SUNT ATENT(Ă) LA PROFESOR

EXEMPLU DE RUTINĂ EXEMPLU DE RUTINĂ

PENTRU LINIȘTEA ÎN CLASĂ PENTRU LINIȘTEA ÎN CLASĂ
SEMNAL/ STIMUL : RIDIC MÂNA SEMNAL/ STIMUL : RIDIC MÂNA
Etape: Etape:

1.MĂ OPRESC DIN TOT CE FAC 1.MĂ OPRESC DIN TOT CE FAC
2.NU ÎI DERANJEZ PE CEI DIN JURUL MEU 2.NU ÎI DERANJEZ PE CEI DIN JURUL MEU
3.PĂSTREZ LINIȘTEA 3.PĂSTREZ LINIȘTEA
4. SUNT ATENT(Ă) LA PROFESOR 4. SUNT ATENT(Ă) LA PROFESOR
SITUAŢII CONFLICTUALE ŞI DE CRIZĂ ÎN
CLASA DE ELEVI
Argument:
Medierea, managementul conflictului, solutionarea conflictului sunt toate
denumiri ale procesului prin care doua sau mai multe parti, care sunt in
dezacord intr-o problema, pot incerca sa ajunga la o intelegere care sa le
satisfaca pe fiecare.
Tehnicile de solutionare a conflictului sunt menite sa indeparteze oamenii de
ideea de intelegere cu suma zero (cand unul castiga si altul pierde). La baza se
afla ideea ca, in loc sa-si negocieze pozitiile, este mai bine ca partenerii sa-si
comunice interesele.

Natura complexa a interactiunii proceselor de solutionare a conflictelor si a

problemelor ce insotesc dezvoltarea umana si relatiile umane necesita
familarizarea cu teoriile stiintelor socio-umane .
Teoria psihologica referitoare la actiunea si dezvoltarea morala este o lentila
utila pentru examinarea efectelor experientei de solutionare corecta a
conflictelor . Se considera ca dezvoltarea morala este rezultatul invatarii
sociale si a proceselor de dezvoltare. Actiunea morala rezulta din combinarea
sensibilitatii morale (ce include empatia si capacitatea de a te pune in locul
celuilalt), judecata sau rationamentul moral, o intelegere a regulilor morale si
sociale, motivatia morala, autocontrolul si puterea eului. Pentru a actiona moral,
o persoana trebuie sa evalueze o situatie, sa faca o presupunere educata
referitoare la efectele probabile ale posibilelor sale acte sau ale actiunilor altora
si sa persiste in ceea ce ea hotaraste ca este un curs corect, in ciuda presiunilor
sociale sau a comentariilor celorlalti.
O componenta majora a solutionarii eficace a conflictelor este asigurata de
abilitatile de comunicare. Se presupune ca o mai buna antrenare a abilitatilor de
comunicare cu altii, inclusiv in situatiile de conflict, poate contribui la inaltarea
spiritualitatii prestatiilor publice. O alta ipoteza vizeaza atitudinea fata de
conflict, in particular o abordare mai pozitiva a conflictului poate face o
persoana mai disponibila sa se angajeze in dezbateri publice.
Acest curs contine metode eficiente pentru a transforma conflictele, inerente
relatiilor interumane, in cooperare.

În orice clasă de elevi pot apărea conflicte ce constau în stări tensionale ce se pot
instala la niveluri diferite:
1. elev-elev;
2. diriginte-elevi;
3. profesori-elevi;
4. clasa de elevi-alte colective de elevi;
5. elevi-părinti.

Cauzele care pot genera conflicte sunt foarte diferite, situându-se atât la
nivelul profesorului, la nivelul elevului, cât şi la nivelul dirigintelui, al
conducerii şcolii sau al părintilor. Aceste conflicte sunt cel mai adesea provocate de:

• lipsa de comunicare sau de comunicarea defectuoasă;

• insuficienta cunoaştere a elevilor şj a specificului interacţiunii în clasa de

elevi;
• lipsa de atenţie în raport cu dorinţele şi aşteptările actorilor implicaţi
în educaţie;
• lipsa de obiectivitate a educatorului în conduita faţă de elevi,
suprîncărcarea elevilor cu sarcini nediferenţiate, aplicarea rutinieră a
aceloraşj măsuri în raport cu toţi elevii, nevalorificarea şi lipsa de apreciere
a aptitudinilor elevilor, nesesizarea la timp a influenţelor informale asupra
elevilor, neacceptarea exprimării unor opinii opuse sau modificate de către
elevi;
• recurgerea la argumentul autorităţii în rezolvarea unor probleme,
pasivitatea, amânarea rezolvării problemelor;
• menţinerea unor catalogări, ,,etichete", cu privire la elevi;
• afirmarea, deschisă sau nu, a neîncrederii, neantrenarea elevilor în
luarea deciziilor;
• nediscutarea cu elevii a regulilor şi a consecinţelor încalcării acestora,
neexersarea înţelegerii şi acceptării sanctiunilor şi recompenselor, slaba
comunicare cu părinţii, slaba comunicare cu consiliul profesoral al clasei şi cu
conducerea şcolii.

Tipuri de conflicte:
1. de cumul - acumulare de stări tensionale prin nerezolvarea
oportună sau prin neprevenire;
2. de idei - prin menţinerea ideilor personale în raport cu rezolvarea unei
sarcini;
3. de interese, de motive;
4. interpersonal - legate de primirea şj rezolvarea unor roluri, sarcini;
5. intragrup - legate de realizarea unor acţiuni, sarcini atunci când
nu sunt încă bine formate deprinderile de cooperare;
6. intergrup;
7. izolate sau permanente;
8. incipiente sau consolidate;
9. minore sau complexe;
10. manifeste sau latente;
11. la nivelul clasei sau cu extindere externă;
12. psihologice;
13. didactice;
14. psihosociale;
 15. manageriale;
16. combinate;
17. cu cauze imediate sau cu cauze în experienţa anterioară;
18. rezolvabile la nivelul clasei, în grup sau individual sau cu
implicarea unor factori externi.

Prin nerezolvare, un conflict poate degenera în criză, aceasta constand într-

un eveniment neaşteptat, neplanificat, efect al unei acumulări tensionale, generatoare
de stres şi de periculozitate în raport cu climatul educativ de la nivelul clasei, dar
chiar şi cu integritatea fizică sau psihică a actorilor actului educaţional. Se impune
nu numai rezolvarea acestor situaţii de criză, cât, mai ales, prevenirea acestora.

Strategii de prevenire a conflictelor:

1.modelul Canter - profesorul să se manifeste pozitiv în toate situaţiile, să ajute

elevii să conştientizeze scopurile şi cerinţele de rezolvare şi, mai ales, normele
disciplinare, de participare, utilizând stimulările adecvate;
2. modelul Glasser - terapia realităţii, cu raportarea permanentă a
comportamentului la specificul mediului, la cerintele şi dificultăţile lui, prin
analize şi dezbateri;
3. modelul Kounin — rolul “efectului de undă” asupra grupului atunci când se
aplică o sancţiune unui elev;
4. modelul modificărilor de comportament - întărirea unui comportament se
datorează consecinţelor pozitive sau negative pe care le are; întărirea, prin
confirmare, a unui comportament pozitiv duce la repetare, iar lipsa de întărire a celor
negative va determina suprimarea lor, ambele situaţii determinând modificări
comportamentale;
5. modelul consecinţelor logice - elevul trebuie să se autoanalizeze şj să prevadă
consecinţele abaterilor, cu sprijinul dirigintelui şi al clasei
 ETAPELE TRANSFORMĂRII
UNUI CONFLICT ÎN CRIZĂ

1. DISCONFORTUL - senzaţia intuitivă că ceva nu este în ordine fără a

putea spune exact ce;

2. INCIDENTUL - fapte mărunte, schimburi scurte sau acute de

cuvinte;

3. NEÎNŢELEGEREA - concluzii eronate în legatură cu o anumită

situaţie datorită exprimării neclare;

4. TENSIUNEA - percepţia altei persoane şi a tuturor acţiunilor acesteia

este distorsionată;

5. CRIZA - manifestări de violenţă verbală sau fizică, întreruperea

relaţiei.

STRUCTURA INTERVENŢIILOR IN SITUAŢIILE DE CRIZĂ îN

CLASA DE ELEVI

1. IDENTIFICAREA ŞI CUNOAŞTEREA SITUAŢIEI DE CRIZĂ

2. ETIOLOGIA SITUAŢIEI DE CRIZĂ
3. LUAREA DECIZIEI
4. ELABORAREA PROGRAMULUI DE INTERVENŢIE
5. APLICAREA MĂSURILOR
6. REALIZAREA CONTROLULUI
7. EVALUAREA
 STRATEGII REZOLUTIVE
(în cadrul programului de intervenţie)

1. Ascultarea, receptarea părerilor exprimate de cei în conflict, apelând la

empatie pentru a le înţelege;

2. Identificarea motivului real, generator al stărilor de tensiune;

3. Analiza comparativă, cu obiectivitate, a variantelor expuse;

4. Găsirea punctelor comune pozitive, pentru a fi utilizate ca puncte de

plecare în construirea soluţiilor;

5. Discuţia individuală, cu fiecare parte, pentru a completa informaţiile

cauzale;
6. Sugerarea punerii în situaţia celuilalt;

7. Discuţia la nivelul grupului, ca studiu de caz;

8. Arbitrajul, implicarea unei părţi neutre sau medierea, consultanţa,
consilierea;

9. Punerea în situaţii de comunicare, variată pentru o mai mare deschidere;

10.Punerea în situaţii de exprimare emoţională;

11.Utilizarea sistemului recompenselor;

12.Organizarea de discuţii de grup şi cu alţi factori interesaţi (părinţi,
consilier, prieteni);
13. Antrenarea părţilor în conflict în proiecte comune;
14 .Cererea de scuze în mod direct, la nivel de grup sau clasă, cu explicaţia
necesară;
I5.Raportarea în comun la situaţii mai dificile, obstacole, amenintări16.Imaginarea a cât
mai multor consecinţe pozitive şi negative şi analiza lor
comparativă de către părţile implicate;

I7.Schimbarea grupului sau reconstruirea după alte criterii;

I8.Apelul la factori de specialitate ( medici, jurişti, psihologi, asistenţi sociali) în

cazul abaterilor şi devierilor grave de comportament;

19.Utilizarea sistemului de sancţiuni şi pedepse.