Suport Curs Tenis - Teorie Si Practica An Ii Ifr

UNIVERSITATEA ”BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA
CENTRUL DE FORMARE CONTINUĂ,

ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ȘI CU FRECVENŢĂ REDUSĂ
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ

SPECIALIZAREA
SUPORT DE CURS
EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ
TENIS – TEORIE SI PRACTICA
Conf.univ. dr. Baciu Alin
Anul de studiu: II
https://sport.ubbcluj.ro
eLearning.ubbcluj.ro https://portal.portalid.ubbcluj.ro
CLUJ-NAPOCA
2020
I. Informaţii generale despre curs, seminar, lucrare practică sau laborator
a) Informaţii despre curs:

Titlul disciplinei: TENIS DE CÂMP - Teorie si practica
Codul: YLR0026
Anul şi semestrul de desfăşurare a cursului: Anul II sem I
Tipul cursului: obligatoriu
Pagina web a cursului: site-ul facultatii-informatii pt. studenti
Număr de credite: 5
Locul de desfăşurare: Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Str. Pandurilor 7 (Parcul
sportiv „Iuliu Haţieganu”)
Programarea în orar a activităţilor: conform orarului afişat la sediul facultăţii
b) Informaţii despre titularul de curs, seminar, lucrare practică sau laborator:

Curs şi lucrari practice: Conf.univ.dr. Baciu Alin
Nume şi titlul ştiinţific: Conf.univ.dr. BACIU ALIN
Informaţii de contact: birou sala 88, e-mail: marius.baciu@ubbcluj.ro ;
Ore de consultaţii: Conform cu orarul afişat la Cabinetul 88
c) Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite: La această disciplină nu se ia în considerare

niciun fel de condiţionare;
d) Descrierea disciplinei:
Obiectivele cursului / disciplinei:
-Cursul vizează cunoaşterea principalelor probleme, a conceptelor teoretice si soluţiilor

practice din domeniul Educaţiei Fizice şi Sportului;
-Formarea unui sistem de cunoştinţe de specialitate necesare în activitatea de educaţie fizică şi
sport.
- Învăţarea şi consolidarea procedeelor tehnice de bază, insuşirea acţiunilor
tactice de bază, formarea capacităţii de a demonstra procedeele tehnico-tactice
învăţate.
2
Conţinutul cursului:
1. Prezentarea problematicii jocului de tenis si a cerintelor practico-metodice prevazute
in programa de studiu. Priza rachetei, pozitia fundamentala, acomodarea cu mingea si
racheta. Lovitura de dreapta, notiuni de baza .
2. Lovitura de dreapta, lovirea mingii si finalul loviturii. Aspecte practice privid efectele
si saritura mingii
3. Procedee de baza ale deplasarii in teren. Lovitura de dreapta, lovirea mingii si finalul
loviturii
4. Lovitura de stanga, lovirea mingii si finalul loviturii. Procedee de deplasare in teren
5. Lovitura de dreapta si lovitura de stanga, pregatirea pentru lovirea mingii, lovirea
mingii si finalul loviturii, jocul de picioare, asezarea la minge
6. Serviciul cu efect taiat, lovirea mingii si finalul loviturii. Lovitura de stanga,
pregatirea pentru lovirea mingii si jocul de picioare
7. Lovitura de stanga cu doua maini de pe loc cu efect plat. Serviciul perfect taiat,
pregatirea pentru lovirea mingii si finalul loviturii
8. Lovitura de stanga cu doua maini cu efect plat si liftat. Tactica de baza a jocului de
simplu, faze de joc alternativ si momente componente
9. Voleul de dreapta pregatitor. Tactica de baza a jocului de simplu, faze de joc alternativ
si momente componente, schimbul de lovituri pregatitor in diagonala
10. Tactica de baza a jocului de simplu faze de joc fix si momentele lor, serviciul si
returul de servici. Voleul de dreapta pregatitor
11. Tactica de baza a jocului de simplu, faze de joc fix si momentele componente,
serviciul si returul de servici. Voleul de stanga pregatitor
12. Serviciul cu efect taiat si liftat. Tactica de baza a jocului de simplu, faze de joc
alternativ si momentele lor componente, schimb de lovituri pregatitoare in lung de
linie
13. Tactica de baza a jocului de simplu, faze de joc fix si alternativ cu momentele lor.
Voleul de stanga pregatitor
14. Voleul de dreapta si stanga pregatitor si decisiv. Tactica de baza ajocului de simplu,
faze de joc alternativ si momentele lor cu schimbarea directiei mingii din diagonal in
lung de linie si invers (optarul)
Competenţe dobândite prin absolvirea disciplinei:
-capacitatea de a executa procedeele tehnice învăţate şi de a utiliza corect terminologia de

specialitate.
-capacitatea de a utiliza corect procedeele tehnico-tactice în funcţie de cerinţele jocului.
-competente necesare conducerii unor părţi din lecţie.
-cunoştinţe de specialitate în activitatea de educaţie fizică şi sport, conceptele şi principiile
însuşite vor fi aplicate în cadrul activităţilor specifice în activităţile de loisir, în şcoală, la
cluburi şi asociaţii sportive, cluburi particulare cu domeniu de activitate educaţia fizică şi
sport
-formarea unei terminologii de specialitate
e) Organizarea temelor în cadrul cursului
3
Activităţile în cadrul cursului sunt axate pe următoarele teme:
1.Scurt istoric. Conţinutul jocului. Caracteristici de bază ale jocului de tenis.
2.Elemente de terminoligie. Regulamentul jocului de tenis. Stadiul actual şi tendinţele
manifestate în evoluţia tenisului.
3.Tehnica jocului de tenis. Rolul şi conţinutul tehnicii în tenisul de performanţă.
Principiile de bază ale tehnicii jocului de tenis.
4.Tehnica jocului de tenis. Definirea şi conţinutul factorilor de eficienţă la lovirea mingii.
Analiza procedeelor tehnice.
5.Tactica jocului de tenis. Fazele şi principile tacticii jocului.
6.Metodologia instruirii în tenisul de câmp.
7.Lectia de antrenament.
f) Formatul şi tipul activităţilor implicate de curs

Parcurgerea acestei discipline va presupune atât întâlniri faţă în faţă, cât şi muncă
individuală. În ceea ce priveşte activitatea cursanţilor, se va încuraja participarea activă a
studenţilor prin problematizarea informaţiilor prezentate, implicarea în activităţi de grup,
proiecte de cercetare; realizarea analizei unor situaţii concrete din domeniul educaţiei fizice şi
sportului pe baza prezentării de lucrări şi a discuţiilor libere de grup a studenţilor.
g) Politica de evaluare – conform fisei disciplinei
h) Studenti cu dizabilitati – titularul cursului își exprimă disponibilitatea în funcție de
natura și gradul de dizabilitate al cursantului
i) Strategii de studiu recomandate – studierea si fixarea notiunilor prevazute în fiecare
modul, în timp util va asigura un nivel optim de înțelegere a noțiunilor predate.
Materiale bibliografice obligatorii
Baciu A., Moise D - Metodologia instruirii in tenisul de camp

Ed. Napoca Star, Cluj Napoca 2008
Moise Gh., Dobosi S., Moise D. Tenis pentru începători,
Edit. Garamond, 1995, Cluj-Napoca
Dobosi S., Baciu A. - Caiet de lucrări practico-metodice, Cluj-Napoca, 2000
Baciu A - Antrenamentul in tenisul de camp

Baciu A. –Orientare si initiere, Cluj-Napoca, 2008
4
j) Materiale şi instrumente necesare pentru curs
În vederea participării la un nivel optim la activităţile cursului, este recomandat ca studenţii să
aibă acces la următoarele resurse:
- echipament specific disciplinei tenis
- calculator conectat la internet (pentru a putea accesa conţinutul cursului şi pentru a
putea participa interactiv pe parcursul derulării acestuia)
- imprimantă (pentru printarea materialelor suport, a temelor redactate, a studiilor de
caz)
- acces la resursele bibliografice (abonament la Biblioteca Facultăţii şi la cea Centrală
Universitară)
- acces la echipamente de fotocopiere
k) Calendar al cursului
Pe parcursul derulării disciplinei, sunt programate 7 întâlniri faţă în faţă cu toţi studenţii
înscrişi la curs plus participarea la examenul de absolvire a cursului. În cadrul primei întâlniri
se va prezenta Syllabus-ul şi se vor da informaţiile necesare legate de parcurgerea modulelor
şi modalitatea de a accesa informaţiile necesare. La următoarele întâlniri, conform planificării
efectuate împreună cu cadrul didactic, studenţii vor prezenta referatele ce reflectă activitatea
pentru întâlnirea respectivă.
În vederea eficientizării acestor întâlniri faţă în faţă, pentru fiecare din acestea, se
recomandă parcurgerea de către student a suportului de curs pus la dispoziţie încă de la
începutul semestrului, iar ulterior întâlnirii, este indicată rezolvarea sarcinilor şi temelor
aferente fiecărui modul parcurs. De asemenea, anterior întâlnirilor programate, studenţilor li
se recomandă să parcurgă capitolele corespunzătoare temelor abordate la fiecare
întâlnire din cel puţin una din sursele bibliografice indicate.
l) Politica de evaluare şi notare

Proba practică: demonstrarea tehnicii loviturii de dreapta, stânga, servici, liftate în
condiţii izolate de joc (10 lovituri pentru fiecare procedeu tehnic)
Proba teoretică (pentru promovare minim nota 5 (cinci)
Nota finala- media notelor obtinute la cele doua probe
m) Elemente de deontologie academică

Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică:
5
- Prezenţa la ore este obligatorie pentru toţi studenţii;
- Orice tentativă de fraudă sau fraudă depistată va fi sancţionată cu anularea sesiunii de
examene pentru studentul în cauză;
- Rezultatele finale vor puse la dispoziţia studenţilor prin afişare şi on-line, prin
utilizarea site-ului facultăţii;
- Contestaţiile se vor soluţiona în maxim 24 de ore de la afişarea rezultatelor;
n) Studenţi cu dizabilităţi
Titularul cursului este disponibil, în limita posibilităţilor, la adaptarea conţinutului şi
metodelor de transmitere a informaţiilor disciplinei în funcţie de tipul dizabilităţii care sunt
prezente la nivelul cursanţilor. Se vor lua toate măsurile necesare în vederea facilitării
accesului egal al tuturor cursanţilor la activităţile didactice.
o) Strategii de studiu recomandate

Se recomandă parcurgerea sistematică a modulelor cuprinse în cadrul cursului, punându-
se accent pe pregătirea individuală continuă a studenţilor şi pe evaluarea de pe parcursul
semestrului.
Observaţii:
Se recomanda parcurgerea întreagii programe cu bibliografia corespunzătoare.
II. Suportul de curs
Modul 1: . Conţinutul jocului. Caracteristici de bază ale jocului de tenis Elemente de

terminoligie Stadiul actual şi tendinţele manifestate în evoluţia tenisului
Scopul acestui modul este familiarizarea cursantului cu noţiunile fundamentale ale
domeniului de activitate. Ca obiective, se vor atinge următoarele:
6
- Noţiuni fundamentale în teoria tenisului de camp
- Tenisul de camp ca activitate sociala
- Stadiul actual si tendintele tenisului la nivel mondial
a) Schema logică a modulului

Acest modul este compus din : Conţinutul jocului. Caracteristici de bază ale jocului de tenis
Elemente de terminoligie Stadiul actual şi tendinţele manifestate în evoluţia tenisului
b) Conţinutul informaţional detaliat
1.1 Scurt istoric.

1.2 Conţinutul jocului de tenis.
1.3 Caracterstici de bază ale jocului de tenis.
1.4 Modelul de joc pentru cursul de bază.
1.1 Scurt istoric

• Tenisul, ca joc sportiv, îşi are originea, fireşte , în jocurile simple cu mingea
• A apărut aproximativ acum 100 de ani, fiind deci un joc relativ tânăr.
• Vechea denumire “Jocul cu palma” primeşte accepţiuni diferite de la ţară la ţară, astfel
în Anglia, ţara de origine, jocul primeşte denumirea de tenis, denumire valabilă şi
astăzi.
• În 1884, se precizează dimensiunile terenului şi fixarea regulilor de joc, reguli ce sunt
modificate pe parcursul timpului.
• În 1887 are loc primul campionat de la Wimbledon, iar în 1900 se înfiinţează Cupa
Davis.
Dezvoltarea permanentă a tenisului se datorează perfecţionării continue a tehnicii şi tacticii de
joc precum şi a metodicii depregătire, la care se adaugă materialele şi suprafeţele de joc
mereu mai diversificate şiperfecţionate.
În ţara noastră tenisul era practicat la începuturi de studenţii români reveniţi în ţară de la
studiile efectuate în străinatate.
7
Începuturile datează din anul 1885,an în care sunt organizate primele cluburi în Bucureşti,
Cluj, Braşov, Ploieşti, etc.
La 8 mai 1910 se înfiinţează la Bucureşti “Tenis Club Roman” , iar la 12 martie 1929 ia fiinţă
“Federaţia Societăţilor Române de Tenis” care se afiliază la F.I.T.
1.2 Conţinutul jocului de tenis

Cele două probe, simplu şi dublu+mixt,specifice acestui joc, implică o variată gamă de
procedee tehnice şi acţiuni tactice, solicitând jucătorii din punct de vedere al calităţilor
motrice şi al gradului de pregătire fizica cât şi al pregătirii psihologice.
Cele două probe, simplu şi dublu+mixt, specifice acestui joc, implică o variată gamă de
procedee tehnice şi acţiuni tactice, solicitând jucătorii din punct de vedere al calităţilor
motrice şi al gradului de pregătire fizica cât şi al pregătirii psihologice.
Jocul de tenis constă dintr-un ansamblu de procedee tehnice şi acţiuni tactice, care se
realizează pe o gamă largă de deplasări specifice, înconcordanţă cu regulile şi principiile
jocului de tenis.
Factorii determinanţi ai conţinutului jocului de tenis :
• Calitatea suprafeţei de joc, condiţiile de macroclimat

• Nivelul de pregătire şi participare la joc al sportivului
• Conţinutul fazelor de joc în atac şi apărare
• Calitatea FEF a procedeelor tehince (D.L.E.V.T)
• Miza, forma sportivă, context psihologic
• Loviturile dreapta, rever, servă…
Jocul competiţional de tenis, reprezintă o dispută între nivelul de însuşire al
elementelor tehnice şi al procedeelor tehnice pe fondul solicitării calităţilor motrice şi
psihologice.
Schema generală după care se succed componentele tehnico-tactice ale fazelor de joc (S-R;
schimb de mingi, declanşare, finalizare).
Factorul psihologic este important datorită complexităţii situaţiilor din teren,
mereu schimbătoare.
1.3.Caracteristicile de bază ale jocului de tenis
8
Tenisul face parte din marea familie a jocurilor sportive, fiind un sport individual şi de echipă
(în proba de dublu).
Prin sistemul de procedee tehnico-tactice utilizate în joc, precum şi prin scopul umărit în
pregătire şi joc, tenisul reprezintă atât un mijloc al educaţiei, cât şi un sport – o disciplină
sportivă.
Disputa sportivă se realizează fără contact direct între jucători, aceştia fiind
despărţiţi în timpul jocului de un fileu care împarte, în mod egal, terenul de joc.În manevrarea
mingii, jucătorii folosesc racheta de joc, confecţionată din lemn, metal, grafit sau din alte
materiale sintetice.
Lovirea mingii se efectuează cu partea cordajului.Toate procedeele tehnico-tactice utilizate de
jucători se fac în scopul trecerii mingii peste fileu - în condiţii cât mai dificile pentru adversar
– pentru realizarea punctului.
În organizarea acţiunilor din teren, jucătorii au voie să lovească mingea o singură dată după ce
aceasta a cazut pe sol, sau înainte de a cadea pe sol utilizând la lovirea mingii în această
situaţie voleul, sau smeciul.
Este un mijloc accesibil tuturor vârstelor; el poate fi practicat, începand cu
vârsta de 7 ani până la 70 şi chiar peste această limită. Accesiblitatea rezidă şi din numărul
redus de procedee tenice cu care se dispută un joc, precum şi dimensiunile terenului care, în
aceste condiţii simplificate de joc, nu solocită un efort de deplasare crescut.
Practicarea tenisului de performanţă presupune şi solicită un mare efort în pregătire şi joc, un
înalt grad de îndemânare, viteză, forţă de lovire a mingii, de deplasare în teren, precum şi o
mare rezistenţă fizică şi psihică.
Complexitatea jocului creşte pe scara măiestriei sportive, ceea ce presupune un efort fizic şi
psihic pentru realizarea de performanţe la nivel international. Durata jocului nu are limite în
timp : o partidă poate dura de la o oră până la 4-5 ore.
În tenis se dispută 5 probe : simplu bărbaţi, simplu femei, dublu bărbaţi, dublu femei şi dublu
mixt.
Jocurile la femei se desfasoară după sistemul două seturi câştigătoare din trei, iar la bărbaţi
trei seturi câştigătoare din cinci.
Desigur, sunt concursuri care pot reduce numărul de seturi – în special simplu bărbaţi. În
unele concursuri se poate utiliza regula de scurtare a seturilor (denumită “tie-break”).
Din punct de vedere fiziologic, jocul se caracterizează prin faze de efort aerob presarat cu faze
de efort anaerob (efort mixt).
9
Sub aspect psihologic, tenisul poate fi caracterizat ca fiind un joc sportiv care solicită aproape
integral activitatea psihică: atenţia, gândirea, dârzenia, perseverenţa, curajul, hotărârea,
iniţiativa, puterea de anticipare etc.
1.4.Modelul de joc pentru cursul de bază
A. Asigurarea unui conţinut corespunzător tehnico-tactic şi fizic fazei de joc fix
(servici şi retur) :
• Conţinutul tehnico – tactic, fizic şi regulamentar al serviciului 1 şi 2;
• Preocupări pentru realizarea unui procentaj de 50-60 % a acţiunilor reuşite în joc a

serviciului 1 si de 70-80 % a serviciului nr.2;
• Realizarea unui plasament corect şi cât mai rapid în zona liniei de fund a terenului
pentru returnarea mingii venită de la adversar;
• Utilizarea în egală măsură, a loviriturii de dreapta şi stânga pentru returnarea mingii
din serviciu;
• La returul de serviciu, asigurarea unei poziţii şi plasament cât mai corecte pentru
returnarea mingii;
• Asigurarea unui procentaj de 60-70 % a acţiunilor reuşite la returnarea mingii;
• La retur, orientarea mingii cu o traectorie medie, lungime şi direcţie corespunzătoare;
• Replasamentul după retur, în vederea continuării jocului şi crearea condiţiilor pentru
finalizarea punctului.
B.Asigurarea unui conţinut corespunzător tehnico-tactic şi fizic al fazelor de joc alternativ
(schimbul de lovituri şi finalizarea punctului) :
• Realizarea unui procentaj corespunzător de acţiuni reuşite al tehnicii loviturilor de
dreapta şi stânga, cu lungimi, efecte, traectorii, direcţii şi forţă corespunzătoare;
• Preocupări pentru realizarea unui plasament corect în zona liniei de fund, respectând
principiile tactice ale acestei faze de joc;
• Utilizarea tactică, în procentaje crescute, a celor două lovituri de bază, cu orientarea
mingii în diagonală, lung de linie şi pe centrul terenului;
• Centrarea mingii în cordaj şi asigurarea unei prize ferme pentru procedeele tehnice
utilizate.
C.Preocupări constante pentru imprimarea unui ritm corespunzător şi eficient fazelor
tactice ale jocului de simplu :
• Lovirea mingii pe traectorie ascendentă , în faţa corpului;
10
• Lovirea cu forţă crescută a mingilor ce vin de la adversar in
zona liniei de serviciu;
• Schimbarea, la momentul oportun, a direcţiei mingii din diagonală în lung de linie şi
invers;
• Alternarea judicioasă a loviturilor în fortă, cu cele plasate;
• Abordarea unui ritm corespunzător al formelor de deplasare în teren, care să asigure
plasamentul corespunzător faţă de zona de cădere a mingii şi lovirea acesteia;
• Cunoaşterea şi aplicarea în procesul de instruire şi joc a principiilor tactice ale jocului
de simplu, precum şi adaptarea specifică la condiţiile tactice speciale de joc.
Srcini si teme ce vor fi notate:

1. Care este originea jocului de tenis?
2. Care este continutul si caracteristicile de baza ale jocului?
3. Care este continutul modelului de joc pentru cursul de baza?
Bibliografie
Moise Gh., Dobosi S., Moise D. - Tenis pentru începători,

11
2.1 Elemente de terminologie.
2.2 Stadiul actual şi tendinţe manifestate în evoluţia tenisului.
2.1.Elemente de terminologie
În tenis, ca şi în celelalte ramuri sportive, există un limbaj propriu; respectiv,
anumiţi termeni de specialitate care servesc ca mijloc de comunicare între oameni, ajutând la
înţelegerea unitară a conţinutului acestora.
Termenii folosiţi, se referă la definirea acţiunilor tehnico-tactice de joc, de arbitraj,la
materialele sportive, precum şi la aspectele generale privind organizarea şi desfăşurarea
jocului.
Denumirea clară, precisă şi concisă a procedeelor tehnice sau a altor aspecte tactice din joc au
o importanţă deosebită în procesul de instruire. Aceşti termeni uşurează comunicarea între
profesor şi elev în procesulde instruire şi conduc la o înţelegere unitară a noţiunilor folosite în
organizarea şi desfăşurarea jocului de tenis.
In cele ce urmează, sunt descrisi o serie de termeni care au o circulaţie mai mare şi prezintă
interes în instruirea studenţilor. Aceşti termeni sunt :
Lovitura de dreapta (forehand) :
Procedeu tehnic care constă în trimiterea mingii peste fileu, după ce aceasta a atins terenul de
joc, de pe partea mâinii în care se ţine racheta;
Lovitura de stânga (rever sau “back-hand”) :
Procedeu tehnic care constă în trimiterea mingii peste fileu după ce aceasta a atins terenul de
joc, de pe partea opusă mâinii care ţine racheta;
Serviciul :Procedeu tehnic de punere a mingii în joc, care constă în aruncarea ei în sus, în
lovirea cu racheta şi trimiterea ei peste fileu,
urmărindu-se dirijarea către careul de serviciu advers;
Trimiterea mingii în diagonală (cross) :
Orientarea loviturii de pe partea dreaptă a celui care loveşte, pe partea dreaptă a adversarului.
La fel se petrec lucrurile de pe partea stangă;
Trimiterea mingii în lungul liniei (long-line) :
Orientarea loviturilor în lungul liniilor laterale ale terenului de joc;
Pasarea adversarului (passing-shot, passant) :
12
Se referă la trecerea mingii pe langă, printre adversarii aflaţi într-o poziţie avansată (în drum
spre fileu, sau langă fileu).
Când adversarul a fost depăşit pe deasupra, în loc de “pasat” se foloseşte în mod curent
termenul de “lobat”.
As :
Înseamnă realizarea unui punct direct din servicu, fără să fie nevoie ca jucătorul care a servit
să mai execute lovitura următoare.
“Asul” poate fi realizat atât din primul, cât şi din cel de-al doilea serviciu.
Brec (break):
Înseamnă câştigarea unui ghem pe serviciul adversarului.
Lovitura plată:
Presupune lovirea mingii cu planul rachetei, perpendicular pe direcţia de deplasare în care
aceasta a fost trimisă. Deci, mingii nu i se imprimă nici un efect.
Lovitura liftată :
Presupune imprimarea unui efect asupra mingii (mişcare de rotaţie în jurul axului ei), dinapoi-
înainte, pe direcţia ei de zbor.
Topspin :
Presupune imprimarea unui efect asupra mingii, dinapoi-înainte, dar lovirea se aplică
deasupra planului orizontal- imaginar- al mingii, care o împarte în două jumătăţi egale.
Underspin:
Presupune imprimarea unui efect asupra mingii, în sensul de sus –spate –jos.
Lovitura taiată (slice) :
Presupune imprimarea unui efect asupra mingii în sensul de rotire spre înapoi, deci opus
direcţiei de zbor (invers efectului liftat).
Lovitura “draivată” (drive) :
Presupune lovirea mingii puternic.
Greşală de picior (foot - fault) :
Denumire care se referă, în exclusivitate, la lovitura de serviciu; înseamnă executarea
serviciului cu un picior pe linia de fund a terenului, execuţie interzisă de regulamentul de joc.
Afară (out) :
Mingea cazută în afara terenului de joc.
13
Alegerea terenului :
Moment care are loc înaintea începerii jocului; se face prin învârtirea rachetei cu vârful în jos
pe sol, iar unul dintre jucători (hotărât de regulamentul de joc) rosteşte unul din însemnele de
pe o faţa a rachetei.
În cazul în care partea de sus a rachetei are însemnul rostit de jucător, atunci el alege terenul
sau serviciul.
Anticiparea :
Calitatea deosebit de importantă a jucătorului de tenis de a intui intenţia
adversarului în execuţiile tehnice, ceea ce-i va permite să se plaseze eficient pentru executarea
proprie lovituri.
Atac :
Declanşarea unei acţiuni ofensive, prin avansarea jucătorului sper fileu.
Lovituri de bază :
Lovitura de pe partea dreaptă, lovitura de pe partea stângă şi serviciul sunt considerate lovituri
de bază, deoarace asigură jucătorului minimum de deprinderi pentru susţinerea unei partide de
tenis.
Careu penru serviciu :
Spaţiu de teren (6.40 x 4.115 m) în care servantul este obligat să trimită mingea la executarea
serviciului. Fiecare jumătate de teren are două careuri de serviciu, în total patru careuri situate
în vecinătatea plasei
Culoar :
Spaţiul lateral (de 1.37 m) care se adaugă la fiecare parte a terenului de joc, valabil numai
pentru proba de dublu.
Ghem (game) :
Joc, unitate de scor.
Dublă greseală :
Ratarea celor două lovituri de serviciu.
Efect :
Rotaţie imprimată mingii de către rachetă, printr-un anumit mod de a o lovi.
Egalitate :
Situaţie în evoluţia scorului, în care se realizează rezultat egal (de exemplu : 15-15, 30-30 sau
40-40 ) după care jucătorul trebuie să puncteze de două ori consecutiv pentru a câştiga
ghemul.
14
Fileu :
Plasa care împarte transversal, în două părţi egale, terenul de joc. Are 0.914 m înălţime la
centru şi este susţinut de doi stâlpi cu înălţimea de 1.07 m, aşezaţi în afara terenului de fiecare
parte, la o distanţă de 0.91 m.
Linie :
Delimitează spaţiul de joc (inclusiv careurile de serviciu). Are lăţimea de 2.3 – 5 cm. (linia de
fund, linia laterală, linia mediană, linia de serviciu).
Lovitură :
Termen ce denumeşte procedeul specific de lovire a mingii cu racheta.
Loviturile pot fi :
• De bază : lovitura de pe partea dreaptă,lovitura de pe partea stangă şi serviciul;
• Speciale : voleul, lobul, demi-voleul şi smeciul.
• Primitor : jucător care conform alternanţei stabilite prin tragere la sorţi la începutul
partidei, trebuie să primească mingea servită de adversarul său.
Priză :
Maniera specifică de a ţine (apuca) mânerul rachetei la executarea unei lovituri.
Punct :
Unitate de bază în numărătoarea dintr-o partidă de tenis, care începe cu punerea mingii în joc
şi continuă până la comiterea unei greşeli de către unul dintre jucători.
Rachetă :
Obiect confecţionat din lemn, metal sau alte materiale rezistente, cu care se loveşte mingea de
tenis
Racordaj :
Material confecţionat din maţ sau nylon întins şi împletit în cadrul rachetei; poate fi executat
manual sau cu ajutorul unei maşinide racordat
Retur :
Lovitura de răspuns la primirea serviciului executat de către un adversar.
“Tie-break” :
Sistemul de punctare care elimină prelungirile setului după scorul de 6-6. În
15
ghemul de “tie-break” pentru primul punct se serveşte din dreapta apoi serviciul se schimbă şi
jucătorii servesc de câte 2 ori consecutiv, până la obţinerea a 7 puncte (cu 2 puncte avans
necesare); la rezultatul de 6
puncte, se schimbă terenul.
2.2 Stadiul actual şi tendinţe manifestate în evoluţia tenisului
Jocul de tenis, încă de la apariţie şi până în zilele noastre, s-a răspândit pe toate continentele,
fiind practicat ca sport de performanţă şi ca divertisment de către milioane de oameni,
bucurându-se de o popularitate fără precedent.
Jocul actual de tenis de înaltă performanţă, se caracterizează prin mare dinamism, jucătorul
fiind pus în situaţia de a gândi şi acţiona rapid pentru aplicarea eficientă a arsenalului tehnico-
tactic, în diversitatea situaţiilor de adversitate
Plecând de la aceste considerente, tehnicienii şi specialiştii domeniului afirmă tot mai mult că
tenismenul de performanţă este necesar să întrunească cerinţele mai multor sporturi şi anume:
picioare de sprinter, braţ de aruncător cu suliţa, subtilitatea şi prospeţimea unui scrimer,
atenţia şi puterea de anticipare a boxerului, supleţea gimnastului, inteligenţa jucătorului de
şah, rezistenţa unui maratonist şi viteza de reacţie şi de execuţie a taleristului.
Tendinţe manifestate in evolutia tenisului :
Pe plan metodico-ştiinţific, se constată apariţia unor şcoli de tenis care-şi bazează
originalitatea pe organizarea şi desfăşurarea procesului de pregătire a sportivilor pe criterii
ştiinţifice, cu sportivi bine selecţionaţi şi dotaţi biologic, pregatiţi de mari specialişti, sportivi
care se consacră în totalitate ideii de a deveni mari jucători de tenis, activitate ce necesită
regimuri de pregătire dintre cele mai severe;
Apariţia în diverse perioade ale evoluţiei tenisului a unor mari campioni de talia lui:
B.Tildent, H.Cochet, F.Perry, R.Laver, M.Santana, J.Newcombe, St.Smith, I.Nastase,
J.Connors, B.Borg, I.Lendl, J.McEnroe, B.Becker, St.Edberg, A.Agassi, P.Sampras,
J.Courier, M.Chang,Federer,Nadal şi mulţi alţii care prin nota personală imprimată acţiunilor
tehnico-tactice şi prin creaţiile în fazele de joc, au adus îmbunataţiri tehnice şi tactice de joc,
precum şi laturi spectaculoase în marile competiţii de tenis;
Industria materialelor sintetice a determinat apariţia unor noi suprafeţe de joc, a contribuit la
fabricarea de rachete, mingi, cordaje şi o serie de materiale ajutătoare. La acestea se pot
adăuga diversitatea şi coloritul echipamentului pentru joc.
Structura mecanismului de execuţie a unor procedee tehnice s-a modificat ca
16
urmare a creşterii vitezei de circulaţie a mingii, a lovirii acesteia pe traectorie ascendentă, a
săriturilor ei de pe sol, precum şi a măririi preciziei şi forţei la lovirea mingii;
Readaptarea şi specializarea unor procedee tehnice la particularităţile suprafeţelor de joc, a
tipologiei jucătorului şi a specificului adversităţii, au generat soluţii tehnice pentru lovirea
mingii cu două mâini,
de pe partea stangă şi chiar de pe partea dreaptă;
Tendinţa de realizare în toate fazele de joc, a unor momente de ofensivă
permanentă (în mod deosebit la serviciu, retur şi atacul la fileu) ;
Creşterea stabilităţii şi eficienţei acţiunilor tehnico-tactice în condiţii de stres
Creşterea permanentă a popularităţii jocului, cu implicarea televiziunii şi a altor mijloace de
sponsorizare a competiţiilor de tenis, atrag tot mai mult tineretul la practicarea acestui
minunat sport.
Sarcini si teme ce vor fi notate:

1.Precizati terminologia loviturilor de baza in tenis.
2.Motivati tendintele actuale ale jocului de tenis.
Bibliografie

Modulul II
a) Scopul şi obiectivele modulului
17
 Scopul acestui modul este prezentarea unor aspecte referitoare la:
Tehnica jocului de tenis. Rolul şi conţinutul tehnicii în tenisul de performanţă. Principiile
de bază ale tehnicii jocului de tenis.
Definirea şi conţinutul factorilor de eficienţă la lovirea mingii. Analiza procedeelor
tehnice.
b) Scurtă recapitulare a conceptelor prezentate anterior

În cadrul primului modul au fost prezentate noţiuni fundamentale în teoria tenisului
modern.
c) Conţinutul informaţional detaliat

Sistematizarea tehnicii jocului de tenis
II.2 Rolul şi conţinutul tehnicii în tenisul de performanţă
II.3 Principiile de bază ale tehnicii jocului de tenis
II.1.Sistematizarea tehnicii jocului de tenis

Tehnica în jocul actual de tenis, are un caracter dinamic, complex şi mereu perfectibilă, prin
diversitatea variantelor şi nuanţelor specifice imprimate mingii de către marii campioni.
Tehnica, prin mecanismele specifice, are o strânsă legătură cu conţinutul tactical fiecărei faze
de joc, cu calităţile motrice şi psihice ale jucătorului.
Deprinderile motrice specifice se pot sintetiza în procedee tehnice de sine stătătoare,
care au un conţinut tehnic, bine stabilit şi o frecvenţă importantă în fazele de joc.
Procedeul tehnic reprezintă un sistem complex şi stereotip de acte motrice - o
succesiune stereotipă de poziţii şi mişcări ale segmentelor corpului - structurate cât mai
raţional, aplicabile într-o fază asemănătoare de ofensiva în cadrul jocului.
În tenisul actual, tehnica s-a adaptat permanent la suprafeţele de joc, tot mai
diversificate sub aspectul creşterii vitezei de circulaţie a mingii, la caracteristicile diferitelor
“şcoli” de tenis şi a particularităţilor morfologice şi psihomotrice ale jucătorilor.
De accea, tehnica jocului de tenis nu trebuie înţeleasă ca ceva static, deoarece aceasta
este legată de dinamica jocului, unde predomină lupta acerbă pentru câştigarea punctului.
Nota personală imprimată tehnicii de joc, mai poartă numele de “stil, întâlnit la marii
campioni, ce au reuşit prin jocul lor să crească eficienţa procedeelor în joc şi mai mult, acest
mod superior de lovire a mingii a fost împrumutat şi aplicat de o mare majoritate de jucători.
Relevant în această direcţie poate fi clasa înaltă a marilor campioni care dau măsura
tehnicii şi tacticii de joc. Printre aceşti iluştri campioni vom reţine pe următorii: J. Connors,
care a excelat în tehnica lovirii mingii cu două mâini de pe partea stângă servind ca model de
înaltă tehnicitate, asigurându-i acestui procedeu tehnic un pronunţat conţinut tactic şi un înalt
grad de eficientă; J.McEnroe, s-a detaşat printr-o tehnică şi tactică desăvârşită a demivoleului:
B.Becker, care a aduă perfecţionări serviciului din săritură, atât pe plan tehnic, fizic şi psihic,
cât şi în mod deosebit în cadrul registrului tactic (precizie, forţă, diversitate); I. Lendl, a
ridicat pragul de eficienţă a loviturii de stânga cu o mână: P. Sampras - a înnobilat lovitura de
dreapta cu o tehnică de mare fineţe, executată excelent tactic de pe toată zona liniei de fund a
18
terenului. Voleul decisiv a lui St. Edberg a făcut să crească interesul pentru jocul ofensiv,
datorită tehnicii şi tacticii demonstrată de acest mare campion. Se poate afirma că lobul
executat de I. Năstase a rămas un “Everest” râvnit şi greu de atins pentru toate generaţiile de
jucători.
Toate aceste nuanţări ale tehnicii au contribuit la îmbogăţirea conţinutului şi
spectaculozităţii jocului de tenis, creând un interes deosebit în rândul specialiştilor în direcţia
creşterii calităţii pregătirii tenismenilor, începând de la vârstă fragedă.
Cerinţa de bază a tehnicii în jocul actual de tenis este accea de a contribui alături de
tactică şi pregătirea fizică, a creşterea vitezei de circulaţie a mingii în toate fazele jocului de
simplu şi dublu.
Importanţa tehnicii în jocul actual de tenis poate fi evaluată din următoarele considerente:
 tehnica stă la baza cursivităţii jocului de tenis, având, după opinia tuturor
specialiştilor, rol de asigurare a conţinutului tacticii pe fazele de joc;
 tehnica are o serie de mecanisme bine precizate, conform principiilor elaborate de
specialiştii D. Antonescu şi D. Moise (1995);
 tehnica are un caracter individual, datorat particularităţilor individuale ale jucătorilor
(aspecte morfologice, psihomotrice etc.);
 tehnica, în tenisul de performanţă, este complexă şi se realizează pe o gamă
diversificată de nuanţe şi doză de fineţe, ce asigură jocului spectaculozitate;
 tehnica realizată la un grad superior de măiestrie, contribuie la derularea dinamică a
segmentelor corpului, făcând să crească viteza de lovire a mingii;
 tehnica diferitelor procedee de bază specifice, se derulează diferit din punct de vedere
al ritmului, a efortului fizic şi psihic, precum şi a zonelor din teren unde frecvenţa este mai
mare şi care are o contribuţie mărită la declanşarea sau finalizarea punctului de joc;
 tehnica modernă vizează, printre altele, următoarele aspecte mai importante:
preparaţie, echilibru, compensarea efortului la nivelul segmentelor, sincronizarea
segmentelor, reechilibrarea corpului, plasament şi replasament cu forme diversificate de
deplasare în teren, acceleraţii şi deceleraţii ale segmentelor corpului, adaptarea şi
readaptarea corpului la lovirea mingii, gândire, imaginaţie, anticipare şi reacţie rapidă,
calităţi motrice de viteză-forţă în regim de rezistenţă, aspecte adaptative ale marilor
funcţiuni organice etc.;
 tehnica deşi este fundamentală pentru joc, totuşi ea reprezintă numai un mijloc de
manifestare a capacităţii jucătorului de realizare a fazelor de joc, care însă trebuie să fie
însoţită şi de calităţi motrice şi psihice a jucătorului pe măsura cerinţelor de joc;
 tehnica este infuentaţă de personalitatea jucătorului, de suprafeţele de joc, de
materialele (racheta, minge etc.), de miza şi spectacolul sportiv în ansamblul lui;
 în conţinutul tuturor procedeelor tehnice distingem următoarele aspecte prioritare:
-rolul şi importanţa privirii;
-rolul şi acţiunea picioarelor;
-rolul şi acţiunea trunchiului;
-rolul şi acţiunea braţelor;
 tehnica are o importanţă majoră în acţiunile de joc, dacă se respectă printre altele
următoarele repere ale execuţiei:
-aprecierea corectă şi rapidă a direcţiei spre care se îndreaptă mingea din terenul
advers şi a locului de cădere pe sol în terenul propriu;
-preparaţia pentru lovirea mingii trebuie să se înceapă odată cu primii paşi de
deplasare spre minge şi să se finalizeze cu o fracţiune de secundă înainte de lovirea
mingii;
19
-amplitudinea mai mare sau mai mică a rachetei la retragere, precum şi de creştere a
vitezei de acceleraţie a acesteia pe tot traseul până la impact, inclusiv în momentul
impactului la minge;
-controlul spaţial al vârfului rachetei, din momentul iniţial, până la finalul loviturii şi
chiar după accea;
-lovirea mingii, indiferent de procedeul tehnic, să includă factorii de eficienţă
(direcţie, traiectorie, efect, lungime şi viteză);
-replierea rapidă în cele doua zone strategice ale terenului de joc şi preparaţia pentru o
nouă acţiune de joc;
 utilizarea corecta şi eficientă a forţelor corpului la lovirea mingii este condiţionată de
următoarele aspecte:
-plasarea corectă a c.g.g. al corpului la reluarea poziţiilor în teren, determină în
totalitate calitatea poziţiei, care trebuie să fie favorabilă starturilor rapide;
-plasarea corectă a tălpii picioarelor şi a proiecţiei genunchilor, favorabilă direcţiilor
de start;
-utilizarea corectă a forţei trunchiului în acţiunile de rotaţie (flexie sau extensie), în
funcţie de procedeul tehnic utilizat;
-rolul conducător al capului pentru toate procedeele tehnice şi în mod special în timpul
deplasărilor prin alergare, în special pentru loviturile de sus (serviciu şi smeci), la urmărirea
traiectoriei mingilor înalte;
-rolul de acompaniere, de compensare sau de cuplare a forţelor, a nivelul braţului, ce
nu ia parte la susţinerea rachetei la lovirea mingii;
-ritmul, sincronizarea şi amplitudinea segmentelor la derularea actului motric de lovire
a mingii trebuie să asigure conţinutul tactic al fiecărui procedeu tehnic în parte;
-starea de concentrare optimă, de reechilibrare psihică şi fizică înainte, în timpul şi
după lovirea mingii trebuie să asigure derularea corectă a mecanismului tehnic;
-întreaga gestică a tenismenului înainte, în timpul şi după lovitură, trebuie să fie cât
mai “rotunjită”, îngrijită, cu un control permanent al rachetei.
DEFINIŢIA
Tehnica jocului de tenis, reprezintă un ansamblu de deprinderi motrice speciflce ca

formă şi conţinut, ce concretizează modul de mânuire a rachetei, lovirea mingii şi deplasările
specifice în teren, toate desfăşurându-se după legile activităţii nervoase superioare şi ale
biomecanicii, în scopul realizării randamentului maxim în joc.
Tehnica deci, reprezintă o succesiune de unităţi (momente) apropiate ca structură, ce
se repetă în condiţii standard, dar şi schimbătoare, declanşate de forme tot mai ofensive de
adversitate.
După opinia specialiştilor, jocul de tenis se compune din: 1/3 tehnică, 1/3 fizic şi 1/3
psihic, iar din totalul acţiunilor intreprinse de jucători în desfăşurarea unui joc, aproximativ
50% din acţiuni sunt greşite, iar restul de reuşite se împart între învingător şi învins.
SISTEMATIZAREA TEHNICII
Stabilirea criteriilor de sistematizare specifică a tehnicii jocului de tenis reprezintă o

activitate complexă de natură metodică, având ca finalitate punerea în evidenţă a scopului
principal al fiecărui procedeu tehnic, din care derivă o serie de variante specifice tehnicii de
joc. Desigur că esenţa sistematizării tehnicii trebuie să plece de la rolul pe care aceasta îl are
în cadrul tacticii. Pe plan metodic, sistematizarea tehnicii formulează o serie de repere, de care
20
antrenorul trebuie să ţină seama în procesul de instruire, aspecte care pot îmbogăţi arsenalui
de variante prin care se poate detaşa un jucător în competiţie, faţă de adversar.
După opinia noastră, sistematizarea tehnicii se poate împărţi în patru moduri de
utilizare optimă a tehnicii de joc:
- după specificul procedeelor tehnice utilizate în joc;
- după zona de utilizare a procedeelor tehnice;
- după modul şi direcţia de orientare a mingii;
- după varianteie de execuţie.
După specificul procedeelor tehnice utilizate în joc
După cum este bine cunoscut, toate procedeele tehnice utilizate la lovirea mingii în tenis sunt
precedate de o serie de mişcări preparatorii (de pregătire), care conduc la reuşita acţiunilor
tehnice specifice de lovire a mingii din lateral sau de sus (de deasupra capului). Din aceste
considerente cu caracter metodic şi funcţional se distinge următoarea sistematizare a tehnicii,
care îmbracă un caracter general, şi anume:
- procedee tehnice de preparaţie (priza, poziţia jucătorului, deplasările în teren, plasamentul
la minge şi replasamentul în zonele strategice 1 şi 2 ale terenului de joc);
- procedee tehnice de lovire a mingii din lateral (lovitura de dreapta, lovitura de stânga cu o
mână şi cu două mâini, voleul, lobul şi demivoleul);
- procedee tehnice de lovire a mingi de sus (serviciul şi smeciul);
După zona de utilizare a procedeelor tehnice în fazele de joc:
Terenul de tenis, cu cele două părţi separate de către fileu (1/2 teren), se împarte în trei
zone distincte, privind acţiunile de joc: zona liniei de fund, unde se realizează următoarele
procedee tehnice: serviciu, loviturile de dreapta, stânga, lobul de dreapta şi stânga. Toate
aceste procedee tehnice au rol de a declanşa sau finaliza punctul de joc; zona centrală a
terenului (zonă de trecere), unde se pot realiza următoarele procedee tehnice: demivoleul de
dreapta şi de stânga, lovitura de dreapta şi stânga precedate de deplasare înainte, smeciul şi
voleul de dreapta şi de stânga pregătitor; zona fileului, unde sunt frecvente procedeele tehnice
specifice, după cum urmează: voleul de dreapta şi de stânga decisiv, smeciul şi mai rar
loviturile de dreapta, stânga şi lobul.
După modul şi direcţia de orientare a mingii în terenul advers:
-lovituri executate din lateral;

-lovituri executate de sus;
-lovituri executate după coritactui mingii cu solul;
-lovituri executate înainte de coritactul mingii cu solul;
-lovituri cu efect;
-lovituri fără efect;
-lovituri pregătitoare;
-lovituri decisive;
-lovituri executate paralel cu linia laterală a terenului;
-lovituri executate în diagonal a terenului;
-lovituri executate pe zona mediană a terenului.
După variantele de execuţie:
21
 Poziţia de bază:
-înaltă (la serviciu, smeci şi voleul de sus)
-medie (la retur şi în faza alternativă)
-joasă (voleul de jos)
 Priza rachetei:
-schimbătoare- închisă (vestică)
- semiînchisă (estică)
- semideschisă
- neschimbătoare - continentală
 Deplasarea în teren:
-păşirea- înainte, înapoi, lateral, oblic
- cu pas adăugat, încrucişat şi combinat
-mers toate direcţiile
-alergare - forme, ritm, direcţii multiple
-pornire (starturi) direcţii multiple
-pivotare (pe un picior, pe ambele picioare)
-săritura - înainte, lateral, pe verticală
-fandare - înainte, lateral, oblic
-schimbare de direcţie - cu piciorul din interior
- cu piciorul din exterior
-alunecare - înainte
- lateral, oblic
-forme combinate de deplasare în teren
 Plasamentul la minge:
-de pe loc- cu poziţia picioarelor:
o semideschisă
o paralelă
o deschisă
o închisă
- pentru loviturile din lateral
- pentru loviturile de sus
-din deplasare (asemănător plasamentului de pe loc)

 Replasamentul pe teren:
-în zona strategică 1 (la semnul de centrul de pe linia de fund a terenului) — lateral
dreapta sau stânga, la 1 m de semnul de centru
-în zona strategică 2 (intersecţia spaţiilor de serviciu cu linia mediană)
 Serviciul:
-Serviciul 1
- din terenul de egalitate
- din terenul de avantaj
- cu direcţii - exterior
- interior
- median
- cu efecte - plat
- tăiat
- liftat
22
- cu efect combinat
- cu traiectorie mică
- cu viteză (160-240 km/h)
- cu lungime - maximă
- medie
-Serviciul 2
- din terenul de egalitate
- din terenul de avantaj
- cu direcţii: median
- cu efecte: - liftat
- tăiat
- cu lungime medie
- cu viteză maximă de rotaţie a mingii
- cu traiectorie mică sau mai mare
 Lovitura de dreapta şi stânga:

-la retur- direcţii - diagonal
- lung de linie
- median
-în faza alternativă din deplasare
- lungime - maximă
- medie
- mică
- traiectorii - înaltă (5-6 m)
- medie (2-3 m)
- razantă (1 m)
- efecte - plat
- tăiat
- liftat
- topspin
- lateral
- viteză - foarte mare (80-85 km/h)
- medie (60-65 km/h)
- mică (20-30 km/h)
 Voleul:
- de dreapta
- pregătitor
- decisiv
- direcţii - diagonal
- lung de linie
- median
- efecte - tăiat
- plat
- liftat (lovit)
- lungime - maximă
- medie
- mică
- viteză - mare
- medie
- mică
23
- inexistentă
- de stânga
- de pe loc
-din deplasare - înainte
- oblică - laterală
 Lobul
-de dreapta
-de stânga
- de pe loc
- din deplasare
- direcţii - median
- diagonal
- lung linie
- efecte - plat
- liftat
- topspin
- tăiat
- lateral
- lungime - maximă
- traiectorie - f. înaltă (8-10 m)
- mare (6-8 m)
- medie (5-6 m)
- viteză - f. mare
- mare
- medie
 Smeciul
- din minge căzută pe sol
- de pe loc
- din săritură
- din deplasare cu spatele
-din minge lovită fără ca aceasta să cadă pe sol
- cu direcţii - median
- diagonal
- lung de linie
- cu efecte - plat
- lungime - maximă în apropierea liniei de fund a terenului
- medie la 2-3 m în interioriul spaţiului de la linia de fund
- viteză - foarte mare — peste 230 km/h
- medie - 180-190 km/h
- blocat
 Demivoleul:
- dreapta
- din deplasare - direcţii
- median
- diagonal
- lung linie
24
- stânga
- de pe loc - lungime
- mare
- medie
- mică
- traiectorie - razantă
- efecte
- plat
- tăiat
- viteză
- mare
- medie
- mică
1. Poziţia iniţială (fundamentală) :

– poziţia picioarelor şi trunchiului ;
– poziţia şi felul de ţinere a rachetei ;
– plasarea centrului de greutate ;
– orientarea privirii;
2. Modul de executare :
– de pe loc ;
– din deplasare ;
– cu sau fără efect.
3. Priza rachetei :
– schimbătoare ;
– neschimbătoare.
4. Pregătirea pentru lovirea mingii :
– acţiunea trunchiului şi retragerea rachetei ;
– acţiunea picioarelor şi transferul centrului
general de greutate al corpului.
5. Lovirea mingii :
– acţiunea picioarelor şi transferul centrului general de greutate al corpului ;
– acţiunea trunchiului şi a braţelor.
6. Finalul loviturii :
– acţiunea picioarelor şi transferul centrului general al greutăţii corpului ;
– acţiunea trunchiului şi a braţelor.
25
II.2 Rolul şi conţinutul tehnicii în tenisul de performanţă
• Procedeul tehnic – modul în care se execută elementul tehnic
• Reprezintă un sistem complex şi stereotip de acte motrice structurate cât mai raţional,
aplicate într-o fază din cadrul
jocului.
Cerinţa de bază a tehnicii în jocul actual de tenis este aceea de a contribui alături de tactică şi
pregatirea fizică la creşterea vitezei de circulaţie a mingii în toate fazele jocului de simplu şi
de dublu.
Importanţa tehnicii în jocul actual de tenis poate fi evaluată din următoarele
considerente:
1.tehnica stă la baza cursivităţii jocului, având rolul de asigurare a conţinutului tacticii pe
fazele de joc ;
2.tehnica are un caracter individual (datorită particularităţii individului), (aspectelor
morfologice şi psihomotrice) ;
3.tehnica este complexă ;
-tehnica realizată la un grad superior de maestru contribuie la derularea dinamică a
segmentelor corpului făcând să crească viteza de circulaţie a mingii ;
4.tehnica diferitelor procedee de bază specifice, se derulează diferit dpdv al
ritmului, a efortului, fizic şi psihic precum şi a zonelor de teren unde frecvenţa e mai mare şi
care are o contribuţie mărită la declanşarea sau finalizarea punctului de joc.
Tehnica modernă vizează printre altele urmatoarele aspecte mai importante:
Echilibru, compensarea efortului la nivelul segmentelor, sincronizarea segmentelor,
reechilibrarea corpului, plasament şi replasament la minge, gândire, imaginaţie, anticipare,
reacţie rapidă, calit. motrice de viteză – forţă în regim de rezistenţă, aspecte adaptative ale
marilor funcţiuni ale
organismului.
Tehnica reprezintă un mijloc de manifestare a capacităţii jucatorului de
realizare a fazelor de joc, care trebuie să fie însoţită şi de calităţile motrice şi psihice ale
jucătorului pe măsura cerinţelor de joc.
Tehnica este influenţată de personalitatea jucătorului, de joc, materiale
(rachete, mingi) (de viteza şi spectacolul sportiv în ansamblul lui ).
În conţinutul procedeelor tehnice distingem urmatoarele aspecte prioritare:
– rolul şi importanţa privirii
26
– rolul şi acţiunea picioarelor, trunchiului, braţelor
Tehnica are o importanţă majoră dacă se respectă aprecierea corectă şi rapidă a direcţiei pe
care vine mingea – preparaţia pentru lovirea mingii să fie efectuată din timp:
1. accelerarea în timpul loviturii – lovirea mingii să includă factorii de eficienţă ( FEF)
(D.L.E.V.T.) (– replierea în cele 2 zone strategice .
2. plasarea corectă a cgg, plasarea corectă a picioarelor, trunchi, braţe, ritm, sincronizare,
concentrare.
II.3 PR1NCIPIILE DE BAZĂ ALE TEHNICII JOCULUI DE TENIS
Definirea lor ca principii se datorează faptului că ele se regăsesc în mecanismul de

bază al tuturor procedeelor tehnice şi a acţiunilor tactice de joc, reprezentând rigori ce trebuie
exact respectate. Lipsa oricăruia dintre ele atrage după sine dereglări în compunerea forţelor
ce asigură lovirea eficientă a mingii, precum şi în evoluţia punctelor câştigătoare de joc.
Aceste principii se regăsesc în dinamica tenisului actual de mare performanţă, din
conţinutul fiecăruia putându-se degaja reguli şi cerinţe metodice de pregătire fizică şi tehnico-
tactică care aparţin conducerii efective a procesului instruirii. Aceste principii au fost
elaborate de către D.Antonescu şi D.Moise (1995).
1. Principiul fundamental al tehnicii jocutui de tenis (actual şi de perspectivă) constă
în capacitatea jucătorului de a lovi permanent mingea pe traiectoria ascendentă şi în faţa
corpului, prin aprecierea corectă a distanţei faţă de minge şi a momentului optim de lovire,
prin transferul centrului general de greutate al corpului pe direcţia de lovire, precum şi prin
accelerarea şi controlul spaţial al vârfului rachetei pe întregul traseu al mişcărior de lovire a
mingii.
Acest principiu este sinonim cu noţiunea de eficienţă. Fiind de o vastă complexitate, el
înglobează în sine o serie de alte principii ale tehnicii, pe care le vom analiza în continuarea
acestui capitol.
Prin conţinutul său, acest principiu defineşte în sens pozitiv caracterul ofensiv şi
modern al tehnicii jocului de tenis, oferind antrenorilor prilejul de a reactualiza şi îmbunătăţi
tehnica de lovire a mingii încă de la nivelul începătorilor.
2. Principiul realizării eficiente a acţiunilor de preparare (priza rachetei, poziţia
jucătorului, deplasarea în teren, plasamentul la minge şi replasamentul în zonele strategice
1 şi 2 ale terenului), prin anticipare şi reacţie, prin orientarea liniei umerilor perpendicular
pe direcţia de lovire a mingii şi acţiunea corectă a braţului cu racheta.
Preparaţia jucătorului pentru a lovi mingea venită din terenul advers reprezintă o
acţiune extrem de complexă, având în vedere intervalul de timp foarte scurt când jucătorul
trebuie să prelucreze o multitudine de date, să aleagă varianta optimâ de răspuns şi să
acţioneze în consecinţă. Cu cât experienţa de joc este mai îndelungată, cu atât reacţia
jucătorului va fi mai promptă, iar capacitatea de anticipare mai bună.
Orientarea liniei umerilor perpendicular pe direcţia fileului constituie o regulă şi o
cerinţă de bază în tenisul modern, tehnică pe care jucătorul trebuie să o adopte în finalul
preparaţiei pentru lovirea mingii, asigurându-se în felul acesta eficienţa tehnică şi conţinutul
tactic corespunzător. Mişcarea de retragere a rachetei cu ajutorul trunchiului şi a braţelor
poate avea sau nu o amplitudine mai mare sau mai mică, aceasta în funcţie de distanţa
jucătorului faţă de fileu şi de intenţia tactică a momentului de joc.
27
Aceste acţiuni de preparaţie pentru lovirea mingii fac obiectul jocului fără minge, care au o
importanţă hotărâtoare pentru tehnicitatea acţiunilor de joc, precum şi a aspectului tactic
specific.
3. Principiul utilzării şi combinărlii corecte a formelor de deplasare în teren, prin
dinamizarea plasamentului la minge, a replasamentului în zonele strategice ale terenului
precum şi prin adoptarea rapidă a poziţiei specifice înainte, în timpul şi după fiecare acţiune
la minge.
Adoptarea unei poziţii fundamentale suple, active, dinamice si echilibrate la minge îi
va permite jucătorului să învingă rapid inerţia statică, să se deplaseze cu uşurinţă în orice
situaţie concretă de joc. În funcţie de caracteristicile mingii venite din terenul advers,
deplasarea jucătorului în teren trebuie să fie adaptată permanent în timp şi spaţiu, aspect ce îi
va permite jucătorului să realizeze un plasament la minge activ şi să deruleze forţele corpului
cu uşurinţă pentru realizarea actului tehnic de joc.
4. Principiul compunerii şi utilizării în succesiune corectă a forţelor corpului la
lovirea mingii, prin realizarea translaţiei rotaţiei şi impulsiei corpului pe direcţia de lovire a
mingii prin acţiunea corectă a braţului cu racheta şi angrenarea eficientă a segmentelor
corpului ce nu iau parte în mod direct la mânuirea rachetei.
Eficienţa oricărei acţiuni la lovirea mingii depinde în mare măsură de succesiunea
intrării în acţiune a segmentelor corpului conform unei ordini anume, dată de specificitatea
tehnicii de joc. Conform legilor biomecanicii, jucătorul declanşează mişcarea de lovire a
mingii printr-o translaţie la nivelul centrului general de greutate al corpului, care se transmite
apoi la nivelul trunchiului, materializându-se printr-o rotaţie a acestuia, finalizată cu impulsia
puternică la nivelul trenului inferior (atât a loviturile din lateral, cât şi la cele de sus).
Concomitent se derulează acţiunea braţului cu racheta, care, la rândul său, se supune unei
succesiuni si unor reguli tehnice specifice (braţul asigură amplitudinea şi forţa de lovire a
mingii, antebraţul asigură unghiul optim de abordare şi de biciuire a mingii, iar articulaţia
pumnului asigură efectul şi fineţea loviturii. Segmentele corpului care nu participă în mod
direct la mânuirea rachetei (braţul opus, capul) au rol în echilibrarea corpului în finalul
loviturii.
5. Principiul utilizării şi combinării în proporpi diferite a celor 5 factori de eficienţă,
indispensabili la lovirea mingii (direcţie, lungime, viteză, efect şi traiectorie), prin
alternarea ritmului şi cursivităţii acţiunilor intreprinse, fapt ce asigură tehnicitate, conţinut
tactic şi cornplexitate jocului de tenis.
Prin utilizarea, menţinerea, schimbarea sau combinarea factorilor de eficientă mai sunt
menţionaţi, acţiunile jucătorului devin eficiente, iar conţinutul jocului se amplifică şi se
diversifică, asigurând conţinutul modern al jocului.
Jucătorul trebuie să preia mai întâi informaţii asupra fiecăruia dintre aceşti factori de
eficientă, pentru a putea anticipa jocul şi condiţiile de răspuns în vederea amplificării acestora,
care să surprindă intenţiile adversarului şi să creeze condiţii propice pentru contraofensivă.

1.Sistematizati tehnica jocului de tenis.
28
2. Precizati rolul tehnicii.
3. Care sunt principiile tehnicii jocului de tenis?
II.2 Tehnica jocului de tenis. Definirea şi conţinutul factorilor de eficienţă la lovirea

mingii.
II.2 Modelul de pregătire pentru cursul de bază.
Factorii de eficienţă la lovirea mingii în jocul de tenis sunt unici după cum urmează: direcţia,
viteza, lungimea, efectul şi traiectoria. De precizat că la lovirea mingii sunt prezenţi toţi aceşti
factori realizându-se într-o intercondiţionare, care se pot concretiza într-ovarietate permanentă
de valori exprimate prin gradul ridicat de tehnicitate şi idei tactice ce se constituie în strategia
de joc.
RAPORTUL DE UTILIZARE ÎN JOC A PROCEDEELOR TEHNICE SPECIFICE ŞI
PROCENTUL FACTORILOR DE EFICIENŢĂ
Materializarea acestor factori de eficienţă la lovirea mingii îşi găsesc utilizarea în
cadrul diferitelor faze tactice de joc, exprimate prin momentele componente specifice fiecărei
faze de aplicare a acestora în joc şi anume:
declanşarea, menţinerea, schimbarea sau combinarea lor cu fiecare acţiune la minge.
CONŢINUTUL ŞI NIVELUL DE APLICARE ÎN JOC A FACTORILOR DE
EFICIENŢĂ LA LOVIREA MINGII
DIRECŢIA IMPRIMATĂ MINGII
Direcţia imprimată mingii, reprezintă acţiunea tehnico-tactică fundamentală la lovirea mingii
în tenis, condiţionând o serie de principii, reguli
şi cerinţe de ordin tehnico-tactic, fizic şi psihic, ce au drept consecinţă abordarea în totalitate
sau în proporpţii diferite a celorlalţi factori de eficienţă (lungime, viteză traiectorie şi efect).
Este factorul de eficienţă PRIORITAR ce contribuie la derularea şi asigurarea avantajelor de
utilizare a celorlalţi factori de eficienţă.
29
CARACTERISTICI
1.asigură şi determină întregul conţinut tactic al procedeelor
tehnice utilizate;
2.condiţionează întreaga tactică de joc;
3.este generatoare de variante tactice concretizate prin
declanşarea şi finalizarea punctului de joc;
4.fereşte jucătorul de improvizaţii tactice ineficiente;
5.asigură o mare economie de efort şi o eficienţă crescută în joc;
6.asigură controlul strategic al spaţiului de teren (zonele strategice 1 şi 2) în toate planurile;
7.condiţionează calitatea şi derularea cursivă a celorlalţi factori de eficienţă;
8.prin diferitele manevre tehnico-tactice de schimbare sau menţinere a direcţiei mingii. Se
asigură complexitatea fazelor de joc;
9.declanşează şi amplifică deschiderea de unghiuri mari de ofensivă, facilitând finalizarea
punctului;
10.realizarea în joc a direcţiei mingii este condiţionată de o serie de principii, reguli şi cerinţe
ale tacticii fazelor de joc şi a momentelor componente;
11. direcţionarea mingii este specifică celor trei tipologii de jucători (ofensivi, defensivi şi
combinativi), fapt ce atestă rolul fundamental al
acestei manevre tehnico-tactice în acţiunile de joc;
12. direcţia mingii presupune un efort psihomotric considerabil, având la bază gândirea
tactică, anticiparea acţiunilor adverse, precum şi efortul propriu repetat de realizare a direcţiei
mingii.
VITEZA IMPRIMATĂ MINGII
Viteza imprimată mingii reprezintă un factor de bază ce asigură eficienţa şi
valorificarea superioară ca celorlalţi factori la lovirea mingii. Viteza la lovirea mingii
reprezintă sensul şi scopul jocului actual de tenis
de înaltă performanţă.
CARACTERISTICI
1.viteza este componenta cu mare pondere în jocul actual de tenis ce asigură momentului de
lovire a mingii, virtuţile unui joc ofensiv total;
2. viteza prin efectele ofensive produse în cadrul desfăşurării fazelor de joc, reprezintă un
element ce decide performanţa în tenisul actual;
30
3. viteza de lovire a mingii crează pentru adversar timp puţin de reacţie la minge, precum şi
dificultatea de acoperire a spaţiilor mari de teren pentru
returnarea mingii;
4. viteza devine prioritară la lovirea mingii atunci când se cuplează cu forţa, deoarece în felul
acesta se realizează forţa explozivă în acţiunile la minge,
acţiune de exprimare sugestivă a sportivului specific tenisului modern;
5. măreşte şi amplifică ofensiva de joc prin avantajele create în plan tactic, datorate
deschiderii de unghiuri favorabile de atac şi fructificarea acestora;
6. diversifică şi amplifică registrul tehnico-tactic de joc în fiecare acţiune la minge.
TRAIECTORIA IMPRIMATĂ MINGII

Traiectoria imprimată mingii, reprezintă o condiţie esenţială a derulării fazelor de joc,
asigurând eficienţă tuturor loviturilor de bază şi speciale. Prin conţinutul acestui factor de
eficientă de lovire a mingii se asigură valorificarea la un stadiu corespunzător a derulării
fazelor tactice de joc precum şi exercitarea permanentă a unei ofensive puternice.
CARACTERISTICI
1.traiectoria imprimată mingii este prezentă la toate procedeele tehnice, având ponderi diferite
de la un procedeu la altul, datorită în primul rând, realizării unei traiectorii mai ample sau
reduse care se poate
imprima mingii, a scopului tactic urmărit, precum şi a momentului specific de adversitate
întâlnit;
2. imprimarea unei traiectorii optime la lovirea mingii,crează de multe ori pentru un jucător
timp suficient de replasament în zonele strategice şi de plasament la minge;
3. contribuie la scoaterea adversarului din spaţiul geometric al terenului de joc;
4. obligă adversarul să lovească mingea în condiţii critice, cum ar fi loviturile întârziate sau de
multe ori pripite, ambele cu diminuarea scopului tactic;
5. imprimarea de traiectorii diferite la lovirea mingii, care pot fi condiţionate şi de suprafaţa
de joc (mai amplă pe suprafeţelele lente şi mai redusă pe cele
rapide);
6. traiectoria eficientă la lovirea mingii contribuie la evidenţierea şi amplificarea celorlalţi
factori de eficienţă;
31
7. calitatea şi momentul optim de alegere a traiectoriei mingii exprimă esenţa jocului ofensiv
modern şi defineşte gradul de tehnicitate şi pregătire psihomotrică a jucătorului de tenis;
8. imprimarea unei traiectorii eficiente la lovirea mingii solicită din partea jucătorului un efort
considerabil în selectarea cu mare atenţie a momentului tactic, precum şi o măiestrie tehnică
mărită de mânuire a rachetei;
9. imprimarea traiectoriei la lovirea mingii este diferită în jocul din preajma liniei de fund a
terenului sau din cea a fileului, datorată tocmai concretizării unui plan tactic de ofensivă
specifică;
10. traiectoria este elementul de bază ce asigură de multe ori passing-shoot-ul.
11.este dificil de realizat şi greu de menţinut traiectoria optimă pe tot parcursul jocului (de la
o lovitură la alta) şi mai mult solicită timp îndelungat pentru perfecţionarea ei.
LUNGIMEA IMPRIMATĂ MINGII

Lungimea imprimată la lovirea mingii reprezintă cerinţa fundamentală de declanşare şi
fructificare a diferitelor momente tehnico-tactice de ofensivă, realizate de către jucător.
Prin conţinutul acestui factor de eficienţă se asigură valorificarea la parametrii crescuţi
a celorlalţi factori de eficienţă, precum şi câştigarea de timp preţios pentru jucător, în vederea
unor noi acţiuni de joc.
CARACTERISTICI
1.lungimea imprimată mingii se amplifică şi se diversifică în cadrul fazelor tactice de joc şi
numai în limitele suprafeţei geometrice a terenului de joc;
2. lungimea la lovirea mingii este dificilă de realizat, precum şi de menţinut în cadrul derulării
fazelor de joc, dar odată declanşată fereşte jucătorul de griji şide improvizaţii tactice, având
timp preţios de replasament în zonele strategice şi de plasament la minge în mod
corespunzător;
3. se corelează optim, din punct de vedere tehnic şi tactic cu direcţia, viteza şi traiectoria la
lovirea mingii;
4. se poate realiza în funcţie de diferite momente ale fazelor tactice de joc, atât în plan
longitudinal cât şi pe lăţimea terenului de joc;
5. în contextul fazelor tactice de joc lungimea la lovirea mingii se poate diversifica şi adapta
permanent prin alternarea distanţelor, care pot
fi maxime sau reduse
32
6. datorită specificului jocului de tenis, lungimea la lovirea mingii include, în mod
obligatoriu,forţă, viteză, direcţie şi traiectorie optimă;
7. printre multiplele efecte ofensive de joc, lungimea la lovirea mingii are rolul de a ţine
adversarul în spatele liniei de fund a terenului,
obligându-l să reducă distanţa şi forţa de returnare a mingii, creându-se posibilitatea în felul
acesta de a declanşa contraofensiva prin deschideri de unghiuri mari de atac
8. prin alternarea distanţelor şi a asocierii acestora cu direcţia mingii se poate schimba ritmul
şi tempoul de joc, provocându-se dereglări tactice în jocul adversarului;
9. replasamentul în zonele strategice (în special zona 1), precum şi plasamentul la minge, se
realizează cu mai multă siguranţă, datorită
faptului că adversarul este ţintuit pe linia de fund a terenului.
EFECTUL IMPRIMAT MINGII

Efectul imprimat mingii reprezintă, valoarea şi complexitatea
tehnicii abordate de către jucător, deoarece efectul la lovirea mingii amplifică, diversifică şi
combină ideea tactică a fiecărui procedeu
tehnic în parte.
Datorită efectului imprimat mingii în momentul lovirii acesta oferă jucătorului siguranţă şi
posibilităţi multiple de a utiliza ulterior în mod
eficient această situaţie de joc creată.
CARACTERISTICI
1.datorită specificului tehnicii, toate procedeele de bază şi cele speciale conţin în proporţii mai
mari sau mai mici diferite efecte la lovirea mingii;
2. printre aspectele evidente cu privire la efectul imprimat mingii, reţinem: direcţionarea
mingii, ridicarea sau acoperirea mingii, contracararea,
amplificarea sau reducerea efectelor imprimate mingii la returnarea acesteia de către adversar
etc.;
3. creează prin natura diferitelor efecte imprimate mingii, sărituri imprevizibile la ricoşarea
acesteia de pe sol, de multe ori greu de returnat de către adversar;
4. prin realizarea unui efect sau combinarea mai multor efecte la lovirea mingii, oferă
jucătorului posibilitatea de realizare a unor manevre tactice
multiple, asigurându-i caracterul ofensiv al acţiunilor la minge;
33
5. prin conţinutul şi sfera tactică de utilizare a efectului la minge se crează o presiune
permanentă asupra adversarului;
6. efectele imprimate mingii, precum şi schimbarea acestora, conduce la alternarea tempoului
şi a ritmului de joc;
7. efectul la lovirea mingii este o condiţie şi o cerinţă pentru realizarea celorlalţi factori de
eficienţă.
II.2 Modelul de pregătire pentru cursul de bază
A. Obiectivele pregătirii :
1. Pregătirea fizică generală :
• dezvoltarea fizică generală ;
• adaptarea marilor funcţiuni ale organismului la eforturile solocitate de procesul de
iniţiere şi însuşire a jocului de tenis ;
• formarea unui sistem larg de deprinderi motrice şi aplicative ;
• dezvoltarea calităţilor motrice de bază cu accent pe îndemanare, viteză şi rezistenţă
2. Pregătirea fizică specifică :
• dezvoltarea vitezei şi forţei specifice de mânuire a rachetei, a deplasării în teren şi
utilizarea corectă a forţelor corpului la lovirea mingii ;
• dezvoltarea rezistenţei specifice,solicitată în regim de lovituri şi a deplasăriiîn teren.
3. Pregătirea tehnică :
• iniţierea şi însuşirea procedeelor tehnice de bază ;
• priza schimbătoare ;
• poziţia şi formele de deplasare în teren ;
• aşezarea la minge (jocul de picioare) ;
• lovitura de dreapta, cu efect plat şi liftat, de pe loc şi
din deplasare ;
• serviciul cu efect tăiat ;
• voleul de dreapta şi de stânga pregătitor.
4. Pregătirea tactică :
• iniţierea şi însuşirea modului de apreciere a săriturii şi a efectelor mingii, precum şi a
sincronizării acţiunii cu racheta în funcţie de
momentul de săritură şi lovire a mingii ;
34
• iniţierea şi însuşirea plasamentului corect faţă de minge şi orientarea ei median, pe
diagonală şi în lungul liniei al terenului de joc. Dirijarea
serviciului 1 şi 2 în spaţiile şi zonele de teren precizate ;
• însuşirea corectă a modului de organizare şi desfăşurare a fazelor de joc, după
principii şi reguli de bază ale tacticii jocului de simplu ;
• însuşirea conţinutului tehnico-tactic al fazelor de joc fix şi momentele lor (serviciu şi
returul);
• însuşirea conţinutului tehnico-tactic al fazelor de joc alternativ şi momentele lor
(schimbul de lovituri pregătitor şi finalizarea).
5. Pregătirea psihologică :
• formarea şi consolidarea unor deprinderi de atenţie, concentrare, anticipare, dârzenie,
curaj, perseverenţă şi tenacitate în procesul de instruire şi joc ;
• creşterea ariei de conştientizare pentru însuşirea tehnicii corecte de lovire a mingii.
6. Pregătirea teoretico-metodică :
• însuşirea unor cunoştinţe generale despre teoria şi practica jocului de tenis ;
• însuşirea metodică de predare şi demonstrare a tehnicii şi tacticii jocului de simplu ;
• capacitatea de descriere a tehnicii şi tacticii jocului, a depistării greşelilor tehnice ;

• utilizarea unei terminologii adecvate, specifice tehnicii, tacticii şi regulamentului de
joc ;
• formarea de deprinderi practice privind igiena personală, ţinuta la lecţiile
practice,comportamentul în raport cu colegii şi cu cadrele didactice ;
• formarea de deprinderi corecte de jucător, respectarea regulamentului de joc şi a
îndeplinirii funcţiei de arbitru la concursurile organizate la nivelul grupei sau a anului
de studii.
B. Conţinutul procesului de instruire practică :
1. Pregătirea fizică generală :
• exerciţii din gimnastica de bază executate individual şi pe perechi, cu şi făra aparate ;
• exerciţi din atletism (alergări, sărituri, aruncări) ;
• ştafete şi jocuri dinamice.
Pregătirea fizică specifică :
• exerciţii pentru fortificarea articulaţiilor, ligamentelor şi musculaturii de primă
importanţă în acţiunile specifice la minge ;
• exerciţii pentru motricitatea analitică şi globală;
35
• exerciţii pentru îmbunătăţirea calităţilor motrice specifice (viteză de reacţie, execuţie,
de deplasare, de repetiţie, forţă de mânuire a rachetei şi lovire a mingii, îndemânare în
deplasare şi în lovirea mingii, rezistenţă în regim de lovire a mingii) ;
• exerciţii de mobilitate şi supleţe musculară la nivelul segmentelor de primă importanţă
la lovirea mingii.
Pregătirea tehnică :
• exerciţii de acomodare cu racheta şi cu mingea de tenis ;

• exerciţii pentru priza schimbătoare ;
• exerciţii de însuşire a poziţiei, formelor de deplasare în teren şi a jocului de picioare
specific fiecărui procedeu tehnic în parte
• exerciţii de însuşire a mecanismului de lovire a mingii la procedeele tehnice(dreapta,
stânga, servici, vole), analitic şi global ;
• însuşirea pregătirii pentru lovirea mingii ;
• însuşirea finalului de lovitură ;
• exerciţii pentru însuşirea centrării mingii în cordaj, a efectului imprimat mingii, a
conducerii în momentul lovirii mingii şi a
dirijării precise a acesteia ;
• exerciţii de însuşire a tehnicii, în condiţii izolate de joc şi în acţiuni de joc, cu şi fără
adversitate.
Pregătirea tactică :
• exerciţii pentru însuşirea conţinutului tactic al execuţiilor tehnice ;
• exerciţii pentru plasamentul pe teren ;
• exerciţii pentru deplasarea şi aşezarea la minge ;
• exerciţii pentru orientarea mingii cu efecte, direcţii, traiectorii, lungimi şi eficienţă
crescută ;
• exerciţii pentru schimbara direcţiei, efectului, traiectoriei şi a vitezei de circulaţie a
mingii ;
• exerciţii pentru însuşirea conţinutului tactic al fazei de joc fix
(serviciul şi returul) ;
• serviciul 1 şi 2 (direcţii, precizie, forţă şi constanţă) ;
• exerciţii pentru însuşirea returului de serviciu cu lovituri de
36
dreapta şi stânga, de pe amble părţi ale terenului de joc
• exerciţii pentru însuşirea acţiunilor ce succed serviciul şi returul ;
• exerciţii pentru însuşirea conţinutului tactic al fazei de joc alternativ (schimbul de
lovituri pregătitor) ;
• exerciţii de jocuri-şcoală pentru însuşirea tacticii jocului de simplu.

1. Definiti tehnica jocului de tenis.
2. Care sunt caracteristicile de baza ale factorilor de eficienta?
3. Care este continutul modelului de pregatire pentru cursul de baza?
f) Bibliografie modul


37
Modulul III
a) Scopul şi obiectivele modulului

Scopul acestui modul este prezentarea aspectelor legate de:
Tactica jocului de tenis. Fazele şi principile tacticii jocului. Metodologia instruirii în
tenisul de câmp. Lectia de antrenament.
Ca obiective, se vor atinge următoarele:

 Prezentarea necesităţii cunoasterii fazelor tacticii si ale principiilor acesteia
precum si aplicarea metodologiei de instruire in cadrul lectiei de antrenament.
Tactica jocului de tenis

III.2.Analiza tacicii jocului de simplu
III.3.Tactica jocului de tenis
Prin noţiunea tactică întelegem totalitatea acţiunilor jucătorului organizate şi
38
coordonate raţional, în limitele prevederilor regulamentului de joc şi ale spiritului de
sportivitate, în scopul valorifiării calităţilor proprii şi a deficienţelor în pregatire a
adversarului.
Factorii ce condiţionează tactica de joc:
-nivelul şi gradul de însuşire a procedeelor tehnice;
-nivelul de dezvoltare al calitaţiilor motrice;
-nivelul cunoştinţelor teoretice;
-gradul de pregătire psihologică;
-natura adversităţii (tipologia de jucător) ;
-structura suprafeţei de joc;
-evoluţia scorului;
-condiţii meteo.
Orice plan tactic nu poate fi realizabil decât dacă se bazează pe o tehnică adecvată cu o
impotantă participare a capacităţii cognitive şi a tuturor calităţilor motrice ale subiectului.
Obiectiv principal al tacticii: realizarea unei prestaţii optime pe terenul de joc.
Trei condiţii sunt necesare pentru aplicarea unei tactici eficiente:

1.O mare adaptibilitate a acţiunilor în timpul jocului care trebuie să fie foarte variabile şi
modificabile în orice moment în funcţie de adversitate.
2. O distribuţie eficientă şi raţională a efortului pe parcursul întâlnirii
3. Adoptarea unor atitudini care nu permit adversarului să prevadă acţiunile şi schemele
tactice care vor fi utilizate contra lui (fenta, mimica, intimidări,
simularea oboselii sau a relaxarii).
Asigurarea conţinutului tactic al procedeelor tehnice de joc constă în următoarele aspecte:
• Plasament corect la minge şi plasament pe zonele 1 şi 2;
• Preparaţia în timp şi spaţiu;
• Realizarea şi schimbarea de direcţii, efecte, lungimi, traiectori, viteze la lovirea
mingii;
• Realizarea de acţiuni tehnico-tactice eficiente, în scopul construcţiei punctului
(preparaţie, declanşare, finalizare).
Structura jocului conţine 4 faze ale tacticii jocului
de tenis:
39
• Faza de joc fix şi momentele componente (servici-retur) ;
• Faza de joc alternativ şi momentele componente(schimb de lovituri, dreapta,rever) ;
• Faza de joc decisiv şi momentele componente (atac la fileu, după servici, după retur
sau după alternarea loviturilor de pe fundul terenului) ;
• Faza de joc de trecere şi momentele componente(trecerea din atac în aparare şi invers).
Principiile de bază ale tacticii jocului de tenis:

1.Principiul fundamental al tacticii jocului modern de simplu constă în capacitatea tehnică,
fizică şi psihică a tenismenului de a declanşa şi supune ofensiva permanentă în orice moment
al jocului (prin creşterea vitezei de circulaţie a mingii concomitent cu declaşarea şi utilizarea
eficientă a unghiurilor de atac) ;
2. Principiul realizării unui procentaj ridicat de eficienţă în cadrul celor 4 faze fundamentale
ale jocului de simplu (prin adoptarea permanentă a tehnicii la diversitatea situaţiilor de joc,
prin trecerea cu uşurinţă de la acţiunile de pe fundulul terenului la cele de la fileu şi invers) ;
3.Principiul realizării eficiente a replasamentului în zonele strategice 1
şi 2 (prin utilizarea unor forme de deplasare în teren specifice penrtu declanşarea şi utilizarea
în timp util a unghiurilor de ofensivă şi contraofensivă determinate de direcţia mingii şi idea
tactică de joc) ;
4.Principiul realizării unui procentaj ridicat de eficientă a acţiunilor tehnico-tactice în toate
momentele jocului (prin alternarea cu pricepere a tacticii de joc avantajoase în cadrul
strategiei stabilite prin îndepartarea treptată a adversarului de la tactica convenabilă lui şi
impunerea unei tactici proprii);
5.Principiul realizării unei variabilităţi a acţiunilor de joc, în momentele speciale (prin
utilizarea unor manevre de schimbare a ritmului şi a tempoului de joc, prin declaşarea,
menţinerea, schimbarea sau combinarea FEF la lovirea mingii ;
6.Principiul valorificării la parametrii crescuţi a tipologiei de jucator (ofensiv, defensiv sau
combinativ) ori capacitatea de adaptare şi valorificare a tacticii proprii în raport cu condiţiile
de adversitate asemanatoare sau diferite.
III.2. Analiza tacticii jocului de simplu
Faza de joc fix - reprezintă prima acţiune tehnico-tactică fundamentală a jocului de
simplu, care este declanşată de către jucătorul de la serviciu şi contracarată de către
jucătorul de la retur. Această fază de joc condiţionează în foarte mare măsură întreaga
desfăşurare a conceperii şi realizării practice a punctului de joc.
Faza fixă de joc are în conţinutul ei două componente tactice de bază, şi anume:
40
- componenta tactică de la serviciu;
- componenta tactică la retur.
În sprijinul definiţiei de mai sus se poate afirma cu certitudine că tenisul actual a
ridicat aceste două acţiuni tehnico-tactice de joc (serviciul şi returul), la un nivel superior de
măiestrie şi eficienţă în joc.
După opinia noastră, această perfecţionare tehnico-tactică a celor două acţiuni de joc
se datorează mai multor factorii, dintre care mentionm:
- jucătorii de tenis de înaltă performanţă au o conformaţie atletică desăvârşită şi
proporţionată, detaşându-se prin etalarea unor calităţi motrice specifice de forţă -viteză
şi rezistenţă la lovirea mingii, care depăşesc uneori limitele umane;
- aceşti jucători de mare valoare dispun de o tehnică modernă, având ca atribut esenţial
condiţia de ofensivă totală a fiecărei acţiuni la minge, materializată prin conţinutul lor
tactic foarte bogat şi diversificat, în sensul utilizării la parametri superiori a factorilor
de eficienţa la lovirea mingii (direcţia, viteza, lungimea, traiectoria şi efectul);
- in contextul unei pregătiri superioare şi a unui grad crescut de eficienţa în joc, ei reuşesc
să folosească în avantaj propriu materialele de joc, diversitatea suprafeţelor terenului de
joc, condiţiile atmosferice, evoluţia scorului, precum şi formele de adversitate mereu
diversificate, care, în felul acesta, declanşează stări psihice complexe de joc;
- dacă jucătorul de la serviciu încearcă prin ansamblul tehnico-tactic şi psihomotric să
realizeze punctul de joc sau să descumpănească într-un procentaj foarte mare jucătorul
de la retur, nu mai puţin va încerca şi jucătorul de la retur acelaşi lucru;
- un alt factor ce stă la baza fazei de joc fix ar fi şi faptul că acest moment foarte
important de joc este o condiţie regulamentara de început de joc şi se poate repeta cu c
frecvenţă mai mare sau mai mica în funcţie de evoluţia punctelor pe games, set şi joc
Componenta tactică la serviciu
Componenta tactică la serviciu reprezintă acea acţiune tehnico-tactică în care

jucătorul, pe baza unei gândiri strategice, reuşeşte să descifreze foarte rapid variantele
tactice optime şi să decidă ofensiva maximă ce trebuie dată adversarului, în vederea
anihilării parţiale sau totale a returnantului, în vederea impunerii condiţiilor de evoluţie a
punctului de joc sau a derulării tacticii ulterioare.
Pentru o prezentare cât mai cuprinzătoare a conţinutului tehnico-tactic a serviciului 1,
ne vom referi la următoarele aspecte ce deţin o arie prioritară a conceptului tactic de joc, şi
anume:
- Plasamentul jucătorului la efectuarea serviciului 1
Plasamentul corect al servantului în spaţiul de joc trebuie să se facă în primul rând cu
respectarea regulamentului de joc privitor la serviciu, iar în cel de-al doilea rând să ofere
servantului maximul de eficienţă la direcţionarea mingii în terenul advers, precum şi de a
controla cu privirea spaţiul geometric al terenului, în cadrul derulării fazelor ce pot succede
serviciului.
În mcd obişnuit, lăsând de o parte excepţiile tactice de joc, servantul se plasează în
spaţiile liniei de fund a terenului, la o distanţă de aprcximativ 0,80-1 m de o parte sau de alta a
semnului de centru (respectiv în terenul de egalitate şi avantaj).
Ocuparea de către servant a acestui spaţiu la efectuarea serviciului oferă în plan tactic
mai multe avantaje:
- jucătcrul se gaseşte la o distanţă egală de acoperit faţă de liniile laterale ale terenului
de simplu, precum şi faţă de zona centrală şi de cea a fileului;
41
- oferă jucătorului posibilitatea de a acoperi cu privirea zona careului de serviciu spre
care se îndreaptă mingea, precum şi toate amănuntele de ordin tactic legate de
plasamentul şi eventual de intenţiile tactice ale returnantului;
- datorită plasamentului la serviciu, precum şi a altor aspecte legate de măiestria
tehnică şi psihomotrică a servantului, el încearcă să deschidă unghiuri de atac, pe care
apoi să le foloseasca în avantaj propriu;
- oferă şanse egale pentru ofensiva ultenioară, specifică diferitelor tipologii de jucători
(ofensivi, defensivi sau combinativi);
- poate crea şi situaţii de derută pentru adversari prin focalizarea privirii spre o direcţie
anume de teren şi a unei gestici ce precede lovirea mingii sau chiar în conţinutul
execuţiei pot apare surprize pentru returnant.
- Serviciul solicită în totalitate personalitatea jucătorului de tenis
Jucătorul de tenis, pentru a dovedi personalitate în general şi la serviciu în special, este
necesar mai întai să îşi formeze în procesul de pregătire şi după aceea să o manifeste atât la
serviciu cât şi în întreaga desfăşurare a jocului competiţional.
Personalitatea jucătorului la serviciu este vizibilă dacă acesta respectă regulamentul
jocului şi al competiţei, dovedeşe sigunanţă şi măiestrie în etalarea arsenalului tehnico-tactic
specific acestui procedeu tehnic, posedă variante tactice eficiente şi le aplică cu pricepere.
Dacă prin întreaga preparaţie la serviciu şi a argumentelor de eficienţa, creează adversarului
derută şi ineficienţă în suslinerea ansamblului nidicat de adversitate, atunci în felul acesta,
jucătorul servant poate impune regulile jocului.
În cadrul prestaţiei bune a jucătorului la serviciu se mai pot include şi modul cum
reuşeşte să nu irosească timpul şi forţa pentru a realiza cu fiecare serviciu punct direct
“Ace”.
Altennarea loviturilor în forţa-viteza cu cele plasate şi surprinzâtoare pot crea pentru
adversar a mare derută în realizarea eficientă a returului de serviciu.
Pentru confirmarea personalităţii la serviciu, jucătorul trebuie să asigure execuţiilor
tehnice un procentaj crescut de eficienţă, precum şi o economie a efortului fizic şi psihic
propriu.
La serviciu, ca de altfel şi în toate acţiunile de joc, tenismenul trebuie să dea dovadă de o
mare inteligenţă pentru utilizarea corectă şi eficientă a calităţilor proprii.
- Rolul şi gradul de eficienţă a primului şi a celui de al doilea serviciu
În cadrul evoluţiei serviciului în joc, jucătorul are dreptul regulamentar la două
încercări denumite generic, primul şi cel de al doilea serviciu.
Scopul primului serviciu urmăreşte în primul rând să pună returnantul sub presiune,
făcând cât mai dificilă returnarea mingii şi de a-l pune în acelaşi timp pe servant într-o situaţie
favorabilă pentru următoarea acţiune de joc.
Din punct de vedere teoretic şi în mod deosebit practic, primul serviciu se execută cu
maximum de forţă -viteză, precizie şi este direcţionat către zonele cele mai favorabile pentru
servant de a realiza punctul direct sau a-i mijloci acestuia şansele pentru următoarele
acţiunilor de joc.
Cel mai frecvent, la nivelul începătorilor serviciul se orientează spre partea mai slabă a
adversarului sau în zona mai deschisă. Acest aspect la nivelul marii performanţe este mai
putin utilizat, deoarece în acest caz jucătorii la retur dovedesc o eficienţă sensibil egală a
tehnicii procedeelor de dreapta şi stânga.
Deşi cu primul serviciu se urmăreşte ofensiva totală, exprimată prin dorinţa jucătorului de a
realiza maximul (punctul direct), totuşi, procentajul de reuşite şi de punct direct este destul de
redus.
Astfel, din observaţiile noastre făcute la o serie de competiţii oficiale, se constată că la
jocurile de la nivelul marii performanţe primul serviciu are ca procentaj aproximativ pentru
42
punct direct în jurul a 10-15 %, iar serviciile reuşite se cifrează la un procentaj aproximativ de
46-52 %. Desigur, ne întrebăm dacă acest lucru este favorabil jucătorului de la serviciu şi de
ce nu se poate un procentaj superior. Aici răspunsul ar fi simplu, deoarece jucătorii de la acest
nivel de măiestrie nu sunt legaţi de maxima care circulă în lumea tenisului “Serveşte primul
serviciu că nu îl ai pe cel de al doilea”.În acest caz, jucătorii, pe lângă dorinţa de a tranşa cât
mai repede punctul de joc în favoarea lor, încearcă în majoritatea situaţiilor superlativul
specific performanţei, şi anume asumarea riscului. Tocmai această superbă acţiune de dăruire
dă măsura şi calitatea jocului modern de tenis.
Pentru a sintetiza mai bine aspectele legate de serviciu, ne vom referi la factorii de
eficienţă (direcţia, viteza, lungimea, traiectoria şi efectul).
- Cu privire la direcţia mingii la primul serviciu, în jocul de tenis se pot stabili trei
direcţii de bază şi anume:
- în diagonal spre linia laterală a spaţiului de serviciu (teren de egalitate sau avantaj);
- în interiorul careului de serviciu, la linia mediană (intersecţia liniei careului de
serviciu cu linia mediană);
- sau pe mijlocul careului de serviciu (atat la egalitate, cât şi la avantaj).
Avantaje şi dezavantaje cu privire la plasarea primului serviciu în cele trei situaţii prezentate:
 prima situaţie la direcţionarea serviciului pe diagonală
Direcţionarea mingii pe diagonal a spaţiilor de serviciu este cea mai des folosită în
jocul de tenis, iar printre jucătorii care excelează sunt: A. Agassi, C. Moya, M. Chang, A.
Coretja, A. Pavel. ca variante tactice de bază reţinem:
- dacă se serveşte în terenul de egalitate sau avantaj;
- dacă la serviciu se găseşte un jucător dreptaci sau stângaci;
- dacă la retur se gaseşte un jucător dreptaci sau stângaci;
În cazul în care se serveşte în terenul de egalitate şi ambii jucători (de la serviciu şi
retur) sunt dreptaci, atunci relaţia tactică poate fi avantajoasă pentru servant, dacă acesta
realizează o viteză foarte mare la lovirea mingii, deschide un unghi mărit spre partea laterală a
spaţiului de serviciu, iar efectul tăiat la lovirea mingii face să crească dificultatea de returnare
a mingii.
Ca dezavantaj ar fi şi faptul că serviciul repetat în condiţiile prezentate poate conduce
la măsuri tactice luate de jucătorul de la retur, care, printr-un plasament specific şi cu
direcţionarea mingii în terenul advers, poate crea dificultăţi servantului.
Dacă la serviciu se găseşte un jucător stângaci, iar la retur un dreptaci, relaţia tactică
poate fi dezavantajoasă pentru returnant, deoarece acesta va trebui să schimbe efectul la
returnarea mingii din tăiat în liftat, care se poate face cu unele dificultăţi.
Dacă la serviciu se găseşte un jucător dreptaci şi la retur un jucător stângaci (teren
egalitate), atunci relaţia tactică este avantajoasă pentru servant, deoarece acesta, prin
direcţionarea mingii spre linia laterală şi cu imprimarea unui efect tăiat, va declanşa dificultăti
mărite pentru returnant, având puţine şanse de realizare a punctului.
În cazul când se serveşte în terenul de avantaj, iar la serviciu şi la retur se găsesc jucători
dreptaci, atunci relaţia tactică este foarte avantajoasă pentru servant, deoarece poate deschide
unghiuri mari de atac, iar efectul la lovirea mingii poate fi o combinaţie între tăiat şi liftat sau
între tăiat şi plat. Mai mult, jucătorul de la retur va fi scos mult din spaţiul de joc şi va returna
mingea numai cu lovitură de stânga.
 cea de a doua situafle de direcţionare a serviciului este în interiorul careului de
serviciu, la linia mediană (intersecţia liniei careului de serviciu cu linia mediană)
În jocul actual de tenis se poate sesiza cu uşurinţă faptul că dirijarea mingii în spaţiul
median al careurilor de serviciu reprezintă o tactică eficientă, care este utilizată de principiu
de către jucătorii cu o tipologie ofensivă sau combinativă. Exemplu: B. Becker, P. Sampras, J.
Bjorkman, R. Krajicek, M. Philippoussis, P. Rafter, G. Rusedski.
43
Variantele tactice de bază sunt următoarele:
- dacă se serveşte în terenul de egalitate sau avantaj;
- dacă la serviciu se găseşte un jucător dreptaci sau stângaci;
- dacă la retur se găseşte un jucător dreptaci sau stângaci;
De remarcat că serviciul în zona mediană, cu cele trei variante mai sus amintite,
prezintă multe deosebiri din punct de vedere tehnico-tactic faţă de direcţionarea mingii în
diagonal a careului de serviciu.
Un prim element de reţinut s-ar datora faptului că fileul are în zona de centru înălţimea
cea mai mica (0,914 in), iar tehnica serviciului nu solicită o rotare exagerată a trunchiului în
momentul lovirii mingii.Totuşi, aceste elemente pot fi minore pe lângă relaţia tactică ce se
creează în acest context între servant şi jucătorul de la retur.
Serviciul 1 pe mediana careurilor de serviciu prezintă câteva avantaje demne de
reţinut:
- un prim avantaj se datorează capacităţii servantului de a imprima mingii o forţă şi
viteză deosebită (210-230 km/h), cu o lungime maximă şi precizie — spaţiul de cădere a
mingii în terenul advers trebuie să aibă un diametru de 20 cm, plasat în interiorul careului de
serviciu, iar mingii să i se imprime efectul plat sau a combinaţie de două efecte (tăiat şi liftat);
- limitează posibilităţile jucătorului de la retur de a deschide unghiuri mari de atac,
obligându-l să returneze mingea de principiu pe mijlocul terenului, acolo unde se găseşte
servantul;
- datorită vitezei mari a mingii realizate de către servant, jucătorul de la retur trebuie
să execute o mică deplasare laterală, iar retragerea redusă a rachetei poate limita forţa de
contraatac;
- serviciul, cu toate valenţele sale ofensive în totalitate, limitează posibilităţile
returnantului de a avansa la fileu;
- obligă pe returnant la alegerea unor variante tactice pripite, mai ales dacă servantul
este de o tipologie ofensivă sau combinativă;
- de multe ori direcţia mediană a serviciului ţintuieşte pe returnant pe linia de fund a
terenului, obligându-l să-şi desfăşoare tactica în acest context.
La aceste avantaje ale primului serviciu cu direcţie mediană, tactica la serviciu se
poate diversifica dacă se mai iau în consideraţie şi următoarele situaţii:
- dacă se serveşte în terenul de egalitate, iar la serviciu şi retur se găsesc jucători
dreptaci, atunci cel de la retur va efectua returnarea mingii cu lovitură de stânga, deci cu unele
dificultăţi tehnico-tactice,
- dacă servantul este stângaci, iar returnantul dreptaci, aspectele tehnico-tactice pentru
returnant se complică şi devin costisitoare pentru un contraatac riguros;
- dacă la serviciu se găseşte un dreptaci şi la retur un stângaci, atunci se creează
avantaje pentru returnant, atât tehnic cât şi tactic;
- dacă la serviciu se găseşte un stângaci şi la retur tot un stângaci, atunci avantajul este
mai mult de partea returnantului. în cazul când servantul imprimă mingii un efect tăiat foarte
accentuat, atunci se măreşte zona de cuprindere a returnantului şi se pot complica acţiunile
tactice ulterioare.
De menţionat că în terenul de avantaj aspectele tehnico-tactice se vor derula invers
decât în terenul de egalitate.
 Cea de a treia direcţie de bază la serviciul 1 este orientarea mingii pe mijlocul
careului de serviciu
În contextul acestei tactici, la serviciul 1 se pot preciza următoarele:
- serviciul 1 în forţă, cu efect în general plat, pe zona de mijloc a careului de serviciu
va reduce posibilitatea adversarului de a deschide unghiuri mari de atac;
44
- serviciul 1 pe direcţia mai sus amintită va îngreuia decizia returnantului de a alege şi
utiliza în timp util procedeul tehnic cel mai eficient;
- serviciul 1 puternic, cu efect plat-tăiat, obligă pe returnant să orienteze mingea pe
mijlocul terenului advers;
- serviciul 1 în forţă şi cu efect plat este utilizat împotriva jucătorilor de la retur care,
la retragerea rachetei, efectuează o buclă mare, deci i se reduce timpul de pregătire pentru a
acţiona optim;
- serviciul 1 foarte puternic în zona amintită mai sus reduce posibilităţile returnantului
de a ataca la fileu.
Ca regulă de aur în toate aceste situaţii la care se adaugă pe lângă direcţia mingii şi
a celorialţi factori de eflcienţă, respectiv tactica specifică acestei faze de joc nu este limitată,
ci dîmpotrivă se diversifică şi se amplifică în funcţie de tipologia de jucători (asemănătoare
sau diferită), care pot decide asupra evoluţiei punctului de joc.
- Un alt factor definitoriu privind tactica serviciului 1 se referă la efectele imprimate
mingii.
Efectul imprimat mingii reprezintă, după opinia noastră, valoarea şi complexitatea
tacticii abordate de către jucător, deoarece efectul la lovirea mingii amplifică, diversifică şi
combină ideea tactică a fiecărui procedeu tehnic în parte.
În jocul actual de tenis, rar întâlnim acţiuni de joc în care lovirea mingii să nu fie
însoţită de un efect anume. Realizarea acestor efecte face obiectul tehnicii, iar utilizarea lor
în joc face obiectul tacticii, ajutând la o exprimare substanţială a servantului în depăşirea
adversarului.
În cazul serviciului 1 întâlnim ca variante ale efectului la lovirea mingii următoarele:
 dacă la serviciu şi retur se găsesc jucători dreptaci, atunci efectele vor fi:
- în terenul de egalitate se vor imprima mingii efectul tăiat în exterior şi liftat-plat în
interior (intersecţia liniei mediane cu linia careurilor de serviciu, aceieaşi efecte se vor
realiza şi pe mijlocul careului de serviciu);
- în terenul de avantaj se vor imprima efectele liftat-plat în exterior, iar pe mediana
careului de serviciu efectul tăiat.
 dacă la serviciu se găseşte un jucător dreptaci iar la retur un jucător stângaci,
efectele la minge vor fi:
- în terenul de egalitate se va imprima mingii efectul tăiat, cu accent pe deschiderea de
unghiuri mari de atac. Relaţia tactică este cert în favoarea servantului;
- în cea de-a doua variantă de serviciu în zona mediană a careului de serviciu se va
imprima efectul liftat, cu reale avantaje totuşi pentru returnant;
- în terenul de avantaj, aspectele tactice cu privire la direcţia şi efectul imprimat
mingii vor fi liftat în exterior şi tăiat în zona mediană a careului de serviciu.
 dacă la serviciu se găseşte un jucător stângaci iar la retur un jucător dreptaci,
atunci relaţia tactică privind efectul imprimat mingii de servant va fi următoarea:
- în terenul de egalitate se va imprima mingii efectul liftat în exterior, iar median se va
imprima efectul tăiat, acesta din urmă îl avantajează pe servant;
- în terenul de avantaj se va imprima mingii efectul tăiat în exterior, avantaj mărit
pentru servant, iar median se va imprima efectul liftat, cu avantaj la returnant;
 dacă la serviciu se găseşte un jucător stângaci iar la retur tot un jucător stângaci,
relaţia tactică va fi următoarea:
- în terenul de egalitate, serviciul va fi orientat în exterior şi se va imprima mingii
efectul liftat, avantajos totuşi pentru servant, iar median se va imprima efectul tăiat,
necesitând deplasarea laterală a returnantului;
- în terenul de avantaj, serviciul în exterior va imprima mingii efectul tăiat, iar median
efectul liftat, desigur în avantajul returnantului;
45
După cum este ştiut din practică, calitatea fundamentală a serviciului 1 este aceea de
a forţa jucătorul de la retur să nu intercepteze mingea, să greşească sau să returneze mingea
pe direcţia dorită de către servant.
-Un alt factor esenţial al tacticii la serviciu ar fi lungimea mingii, dar şi alternarea
acesteia cu reducerea ei.
Dacă în celelalte faze de joc (alternativ, decisiv sau de trecere), imprimarea unei
lungimi maxime mingii în terenul advers reprezintă o condiţie şi o cerinţă a tacticii de joc, în
cazul tacticii la serviciu această orientare a lungimii mingii se potriveşte numai în anumite
situaţii de adversitate. Alternarea acestui factor de eficienţă prin reducerea sau amplificarea
lungimii mingii în contextul evoluţiei tacticii de joc, va contribui substanţial la complexitatea
şi eficienţa acţiunilor intneprinse de către jucător.
Dirijarea mingii în terenul advers cu lungime maximă sau redusă (trimiterea mingii pe
linia laterală a careurilori de serviciu, cât mai în apropierea fileului), precum şi alternarea lor
tactică, creează pentru servant posibilităţi multiple de schimbare a ritmului de joc, precum şi a
celor de surprindere a returnantului.
Prezentăm câteva variante ale tacticii cu privire la lungimea mingii a serviciul 1:
- dacă jucătorul de la retur se plasează pe sau în interiorul liniei de fund a terenului,
atât în terenul de egalitate cât şi în cel de avantaj, atunci se va servi cu lungime maximă spre
colţurile careurilor de serviciu, unde sunt zone rămase libere;
- serviciul lung pe linia careurilor de serviciu va forţa retragerea în spate a
returnantului pentru a acţiona asupra mingii, în felul acesta scade posibilitatea deschiderii de
unghiuri da atac, precum şi a ofensivei la fileu de către acesta;
- Un alt factor pentru creşterea eficienţei serviciului 1 ar fi luarea în calcul de către
jucător a tuturor factorilor favorizanţi şi defavorizanţi, cum ar fi:
- condiţiile meteo (vântul şi soarele), care pot favoriza sau îngreuia serviciul. Dar
învingerea acestor condiţii prin adaptarea unor tactici speciale pot să se constituie în factorii
favorizanţi;
- suprafeţele de joc (zgură, parchet, covor plastic, ciment, iarbă), prin diversitatea lor,
pot să conducă la tactici speciale pentru serviciul 1;
- adversari cu o tehnică defectuoasă la lovitura de dreapta sau de stânga, în cadrul
returului de serviciu, precum şi cu o experienţă competiţională slabă impun prevederi ale
adoptării unei tactici speciale la serviciu.
-Un alt factor esenţial al tacticii serviciului 1 ar fi avansarea la fileu, urmată de
voleu.
În tenisul actual se cunosc trei modalităţi de bază de avansare a jucătorului la fileu, şi
anume:
- serviciul 1, unmat de voleu;
- returul, urmat de voleu;
- alternanea lovituri lor de pe linia de fund a terenului, urmată de voleu.
Ne vom referi în cele ce urmează la prima situaţie, şi anume: serviciul urmat de voleu.
O condiţie esenţială a reuşitei acestei acţiuni tehnico-tactice o reprezintă viteza şi
direcţionarea serviciului 1, după care avansarea la fileu trebuie făcută foarte rapid în zona
strategică 2, până când mingea nu a căzut în suprafaţa de serviciu. Staţia în aceastâ zonă
constă într-o percuţie uşoară pe pingeaua ambelor picioare, după care jucătorul la serviciu se
deplasează pe bisectoarea unghiului format de posibilităţile de atac ale adversarului.
Cea de-a doua situaţie este asemanatoane cu cea precedentă numai că jucătorul de la
retur va pleca dîntr-o zonă mai îndepărtată de centrul terenului, dar în traseul spre fileu va
trece prin zona strategică 2.
Cea de-a treia situaţie este mai dificil de realizat, deoarece jucătorul, după retrimiterea
mingii în terenul advers, va trebui să revină de principiu în zona strategică 1, după care se va
46
deplasa în zona strategică 2, când mingea nu a căzut încă pe sol în terenul advers, iar traseul
până la fileu se va face tot prin zona strategică 2. Avansarea din zona strategică 2 la fileu
pentru executarea voleului se va face pe bisectoarea unghiului format de posibilităţile
adversarului de a contracara.
- Un alt factor ce trebuie luat în consideraţie la serviciul 1 ar fi evoluţipa scorului
din games.
În acest sens, un lucru este bine de precizat, şi anume că indifenent de evoluţia
scorului, jucătorul de tenis care se respectă trebuie să încerce cu fiecare serviciu 1 maximum
de eficienţă, fără a lăsa speranţe adversarului, încercând ca în majoritatea situaţiilor de
serviciu 1 să-şi asume riscul.
Prezentăm câteva reguli de care jucătorul de la serviciu trebuie să ţină seamă, după
cum urmează:
- la scorul de 0-0, 15-0, 30-0, 40-0, 40-15 pe serviciul propriu, jucătorul poate forţa
realizarea punctului cu primul serviciu, deci va încerca totul pentru adjudecarea punctului de
joc, deci asumarea riscului va fi unul dintre aspectele esentiale, dar trebuie dublat şi de
avansarea la fileu dacă jucătorul este de tipologie ofensiv sau combinativ;
- la situaţia în care scorul este de egalitate la 40-40 şi chiar avantaj la adversar, se va
încerca cu mult calm şi cu echilibru psihic serviciul de punct direct, deci de asumare şi de data
aceasta a riscului.
Conchidem aceste considerente referitoare la tactica serviciului arătând că primul
serviciu în jocul de simplu este cea mai ofensivă armă tactică din jocul de tenis. De accea,
serviciului 1 trebuie să i se acorde o mare atenţie în procesul de antrenament, începând de la
primele lecţii de tehnică şi tactică de bază, până la înalta măiestrie.
Se poate afirma cu certitudine că jucătorul de performanţă în tenis, fără un serviciu 1
de excepţie nu poate progresa în tenisul de elită.
CONSIDERAŢII TEHNICO-TACTICE PRIVITOARE LA SERVICIUL 2
Ca o regulă generală şi demna de luat în considerare în procesul de antrenament şi joc

ar fi şi zicala care circulă în rândul tehnicienilor şi a sportivilor cu privire la serviciul 1,
potrivit căreia: “Serveşte primul serviciu ca nu îl ai pe cel de-al doilea”. Această maximă din
tenis reprezintă o cerinţa şi o atenţionare în plus, ce trebuie acordată la primul serviciu. Deşi,
conform regulamentului de joc, este bine ştiut că jucătorul are dreptul la două încercari
(respectiv serviciul 1 şi serviciul 2). Ceea ce însă atrage atenţia zicala de mai sus se referă la
faptul de a nu irosi efortul şi ideea tactică de joc cu fiecare încercare la serviciu, deoarece
primul serviciu are o tactică specială, de maximă ofensivă, faţă de cel de al doilea serviciu.
În cele ce urmează vom încerca să precizăm unele aspecte legate de cel de-al doilea
serviciu şi să încercam în felul acesta să conturăm conţinutul tehnico-tactic şi cantribuţia
acestuia la declanşarea şi finalizarea punctului de joc.
Dorim să facem cunoscut faptul că jucătorul de performanţă, care are o tactică bine
consolidată de joc, nu manifestă şi nici nu trebuie să manifeste reţinere la efectuarea primului
serviciu, gândindu-se că îl poate greşi. Dar condiţiile specifice de joc pot genera greşeli şi
situaţii în care jucătorul apeleaza la cel de-al doilea serviciu.
Din observaţiile şi datele culese la jocurile oficiale de nivel superior, s-au putut
desprinde o serie de reguli şi cerinţe prin care jucătorul înţelept, inteligent şi bine pregătit
reuşeşte să transfere forţele psihomotrice şi tehnico-tactice la cel de-al doilea serviciu. De
remarcat ca această idee tactică este vizibilă din modul de preparaţie a jucătorului pentru cea
de a doua încercare, ce se conturează în modul de fixare a privirii şi a unei gestici general
specifice.
47
Între primul serviciu şi cel de-al doilea serviciu, jucătorul face o mica pauză de
reîncărcare a bateriilor, de schimbare totală a tacticii serviciului, dar şi a ideii de derulare a
acţiunilor de joc ce vor succede serviciul.
Putem preciza că din punct de vedere tactic cel de-al doilea serviciu are ca prima
cerinţă şi anume: evitarea greşelilor tehnice, dar şi a declanşării unor presiuni asupra
adversarului pe plan tactic, ce constau din:
- realizarea unui efect liftat accentuat;
- direcţionarea mingii pe partea mai slabă a adversarului;
- imprimarea unei viteze foarte mari de rotaţie şi de lovire a mingii;
- realizarea cu mare risc a unui serviciu cu toate caracteristicile specifice serviciului 1;
- deoarece la serviciul 2 jucătorul de la retur înaintează în inteniorul terenului, atunci
se va încerca şi factorul de eficienţă a lovirea mingii — lungimea;
- procentajul de reuşite la serviciul 2 trebuie să fie între 90-96% iar de punct direct
aproximativ 20-40%.
În jocul marilor campioni se poate observa un lucru deosebit, şi anume atunci când
greşesc primul serviciu, prin întregul lor comportament nu afişeaza supărare, revoltă sau
scădere a capacităţii de concentrare, ci din contră se remontează pentru cel de-al doilea
serviciu. Acest aspect considerăm că trebuie să devină o preocupare pentru formarea tinerilor
tenismeni atât în procesul de instruire, cât şi în modul de abordare a serviciului 2 în
competilia oficială.
În cadrul analizei tehnico-tactice a serviciului 2, menţionăm că rămân valabili toţi
factorii de eficienţă prezentaţi la serviciul 1. În cele ce urmează vom insista numai asupra
modului diferenţiat de tratare tactică a lor, în vederea creşterii eficienţei la serviciul 2.
După cum ştim, plasamentul pentru serviciul 2 nu diferă de cel al serviciului 1,
precum şi capacitatea jucătorului de a se impune pe planul tactic faţă de returnant.
Cu privire la utilizarea celor cinci factori de eficienţă la serviciul 2, vom face
următoarele referiri:
- direcţia imprimată mingii a serviciul 2 este orientată de principiu în partea centrală a
careului de serviciu, către linia ce delimitează lungimea spaţiului de serviciu. De obicei,
această direcţie este orientată spre partea mai slabă a returnantului;
- viteza imprimată mingii este adresată într-un procentaj mai mare rotaţiei mingii;
- lungimea imprimată mingii este a condiţie şi o cerinţă a serviciului 2, deoarece la
aceasta se adaugă viteza şi efectul liftat care, combinate corect, scot returnantul din dispozitiv
şi îl obligă să se retragă şi în felul acesta să lovească mingea mai de sus, la nivelul trunchiului;
- efectul liftat imprimat mingii reprezintă caracteristica serviciului 2 şi dă măsura lui;
- traiectoria la serviciul 2 este puţin schimbată faţă de serviciul 1, datorită boltei ce o
capătă mingea în partea a doua a traseului, dar nu aceasta este partea esenţială, deoarece
efectul mingii în contact cu solul face ca săritura mingii să fie mult spre în sus, aceasta este
vizibilă în special pe suprafeţele de zgură.
Faţă de primul serviciu, unde jucătorul poate avansa la fileu, nu acelaşi lucru se poate
face şi în cazul serviciului 2, situaţie mai puţin avantajoasă, deoarece jucătorul nu poate
avansa la fileu datorită tocmai faptului că returnantul nu este scos în lateral din spaţiul de
retur, lungimea este redusă, ceea ce oferă şansa celui de retur să avanseze la fileu.
Dacă la primul serviciu jucătorul poate încerca realizarea punctului prin asumarea
riscului (în cazurile de scor 0-40 sau 40-0), nu acelaşi lucru se poate încerca şi cu servidiul 2.
Desigur, pot fi situaţii când jucătorul cu serviciul 2 poate risca, dar în majoritatea
situaţiilor jucătorii încearcă să se asigure cu acest procedeu tehnic să finalizeze punctul cu
acţiunile ulterioare serviciului 2.
48
În concluzie, se poate preciza că serviciul 2, la care se apelează într-un procentaj
crescut de către marii jucătorii, reprezintă o ultimă şansă a servantului pe care nu doreşte să o
rateze din considerente tactice, dar mai ales cu consecinţe pe planul performanţei de joc.
Componenta tactică la returul de serviciu
Componenta tactică la returul de serviciu reprezintă prima acţiune tehnico-tactică de

contraofensivă în planul tacticii de joc. Această acţiune tehnico-tactică este cea mai dificilă
din jocul de tenis, căreia i se impune o anumită strategie de ofensivă de către servant, pentru
care jucătorul de la retur trebuie să descifreze acţiunea într-un timp extrem de scurt şi să ia
decizii cu privire la formă şi conţinutul contraofensivei. Jucătorul încearcă să preia în felul
acesta ofensiva pe toate planurile, în vederea impunerii condiţiilor proprii de realizare a
punctului de joc. Se încearca deci, în aceste condiţii anihilarea sau scoaterea parţială a
servantului din ofensiva declanşată.
Procentajele de reuşite la retur se cifrează în medie la următoarele valori: la primul
serviciu 30-45%, iar la cel de-al doilea serviciu 85-95%. Pentru punct direct din retur valorile
sunt: 10-15% la primul serviciu, iar la cel de-al doilea serviciu de 30-45%.
După opinia noastră, precum şi a observaţiilor efectuate la marile competiţii de tenis,
se confirmă faptul că în ţările cu tenis avansat, unde eficienţa serviciului este foarte ridicată,
se constată că şi valoarea returului de serviciu este pe măsură.
Se poate concretiza că în ţările cu tenis avansat există aşa zisele “şcoli de tenis”, care,
prin întreaga strategie de pregătire şi joc, pun un accent deosebit pe revitalizarea metodologiei
de perfecţionare şi utilizare în joc a serviciului şi a returului de serviciu.
Ambele acţiuni de joc au un rol foarte mare, fapt ce se materializează în cadrul
competiţiilor de tenis, unde jucătorii obţin procentaje foarte bune de eficienţă, iar produsul
acestor şcoli care formează jucătorii se detaşează şi în clasamentele A.T.P. Desigur, se
impune şi la noi, pe plan naţional o reconsiderare a metodologiei cu privire a conţinutul
tehnico-tactic al serviciului şi returului, nu atât al mijloacelor, care par simple la prima vedere,
ci în mod special al fondului psihic în care se desfăşoară pregătirea şi aplicarea serviciului şi
returului în joc.
Începând cu vârsta de 13 ani şi până la înalta performanţă, în cadrul exersării celor
două procedee de joc este necesar să solicite jucătorii la un regim special de maximă
încărcătură fizică şi psihică, iar efortul să fie alternat riguros cu pauzele de refacere.
De menţionat că în prima parte a analizei tactice a serviciului au fost prezentaţi o serie
de factori ce condiţionează eficienţa serviciului, care pot rămâne valabili şi pentru retur.
În continuare vom face referiri totuşi la o parte din aceşti factori de eficienţă, care fac
obiectul specific registrului tehnico-tactic al returului de serviciu, dintre care reţinem:
Faza de joc alternativ şi momentele componente
Faza de joc alternativ reprezintă cea de a doua acţiune tehnico-tactică fundamentală

a jocului de simplu, de continuare a eforturilor jucătorilor de pe linia de fund a terenului de
joc, cu scopul declanşării şii susţinerii unor situaţii favorabile de finalizare a punctului de
joc.
Această fază de joc are în conţinutul ei următoarele componente tactice de bază, şi
anume:
3.1.3.2.1. Componenta tactică de alternare a direcţiei mingii din şi în zona mediană a
liniei de fund a terenului de joc;
49
3.1.3.2.2. Componenta tactică de alternare a direcţiei mingii pe diagonal a terenului
de joc (terenul de egalitate şi de avantaj);
3.1.3.2.3. Componenta tactică de alternare a direcţiei mingii în lungul liniei laterale a
terenului de joc;
3.1.3.2.4 Componenta tactică de alternare a direcţiei mingii cu schimbarea acesteia
din diagonal în lung de linie şi invers “triunghiul”;
3.1.3.2.5. Componenta tactică de alternare a direcţiei mingii cu schimbarea acesteia
din diagonal în lung de linie şi invers, pe ambele părţi ale terenului “optarul”.
Momentele tactice ale acestei faze de joc au în componenţa lor o parte din procedeele
tehnice din lateral, şi anume:
- lovitura de dreapta şi de stânga;
- lobul de dreapta şi de stânga;
- demivoleul de dreapta şi de stânga.
În zilele noastre, aceste procedee tehnice se dovedesc a fi ajuns la un grad superior de
măiestrie tehnică, ele având la bază manifestarea preponderentă a calităţilor motrice de
forţă-viteză în regim de rezistenţă şi îndemânare.
De principiu, tehnica procedeelor enumerate mai sus a rămas acceaşi de la apariţia
tenisului şi până în prezent (ca număr şi structură tehnică). Se poate afirma cu certitudine că
realizarea lor practică se face astăzi pe o gamă foarte diversificată de variante şi nuanţe
tehnice, ce aparţin în mod deosebit clasei superioare de jucători, unde particularităţile tehnice,
somatice şi psihomotrice sunt evidente.
Din aceste considerente se poate afirma că tehnica îşi pierde în acest fel din identitate,
locul ei fiind luat de factorii de eficienţă la lovirea mingii (direcţia, lungimea, viteza,
traiectoria şi efectul), respectiv concretizarea scopului tactic al mecanismului tehnic.
Toate aceste modificări în mecanismul tehnic al procedeelor de pe fundul terenului
(specific fazei de joc alternativ) se datorează mai multor factori de joc, şi anume:
- primul factor pe care il socotim esenţial ar fi creşerea vitezei de circulaţie a mingii
(de peste 85-90 km/h) în faza alternativă, precum şi a spaţiului de imprăştiere (direcţionare) a
mingii de o parte şi alta a terenului de joc, solicitând în mare măsură rolul determinant al
factorului fizic şi psihic în derularea jocului;
- tehnica s-a adaptat şi dezvoltat proporţional cu regimul de dezvoltare fizică şi psihică
a jucătorului. Astfel, plasamentul la minge, în mod deosebit în părţile laterale ale terenului de
joc, a impus tehnici şi măsuri speciale în privinţa specializării formelor de deplasare, a frânării
deplasărilor la minge, precum şi a proiecţiei c.g.g. al corpului spre interiorul spaţiului de joc
în momentul impactului la minge, oferind şansa pentru o revenire rapidă în teren a
jucătorului;
- tehnica efectivă a celor două procedee de bază (dreapta şi stânga) a suferit modificări
nu numai în dinamica aşezării picioarelor în momentul lovirii mingii, ci aceste modificări s-au
răsfrânt şi asupra rolului determinant al trunchiului la care se adaugă şi punctul avansat de
lovire a mingii în faţa corpului;
- tehnica modernă cu atributul său esenţial ofensiva totală şi permanentă a declanşat
tactici diversiflcate, care par simple la prima vedere, ele având insă principii reguli şi cerinţe
conforme cu abordarea jocului la nivelul diferitelor tipologii de jucători, a momentelor
componente ale tacticii de loc, precum şi a adaptării permanente a tuturor factorilor implicaţi
în declanşarea şi finalizarea punctului de joc (suprafaţa de joc, miza jocului, calitatea
adversităţii, evoluţia scorului, etc.);
- ştiinţa jocului de tenis constă şi în capacitatea jucătorului de a desfăşura un joc
valoros de pe linia de fund a terenului, în condiţii de viteză maximă de circulaţie a mingii, cu
toate atributele sale. Acest joc solid şi diversjficat îl conferă jucătorului şansa finalizării
punctului în contextul unuia din momentele componente ale tacticii fazei de joc alternativ;
50
- faza de joc alternativ este o urmare firească a nefinalizării punctului în cadrul fazei
de joc fix. Tocmai de accea, această fază devine hotărâtoare pentru finalizarea punctului,
unde se depun eforturi deosebite pentru supremaţia tactică în joc, respectiv de cucerire
strategică a spaţiului de joc şi de limitare a posibilităţlor adversarului de a mai contracara;
- un alt factor determinant al eficienţei în faza de joc alternativ este replasamentul în
zona strategică 1. Această zonă strategică îi conferă jucătorului posibilitatea de observare
permanentă atât adversarul, cât şi spaţiul de joc propriu şi advers.
Plecarea şi revenirea jucătorului în această zonă strategică a terenului,face obiectul
unei tehnici şi tactici moderne, extrem de pretenţioase şi de foarte multe ori greu de realizat
în totalitate. Aşa după cum se ştie, jocul fără minge aparţine inteligenţei jucătorului, a
capacităţii acestuia de a fi permanent în situaţii optime de a declanşa şi susţine ofensiva de
atac.
- controlul spaţio-temporal înainte, în timpul şi după lovirea mingii reprezintă condiţia
esenţială a valorificării eficiente a telinicii, a tacticii şi a calităţilor psihomotrice specifice.
În continuare ne vom referi la analiza tehnico-tactică a momentelor componente ale
fazei de joc alternativ, precum şi ale evaluării corespunzătoare a factorilor de eficienţă la
lovirea mingii (direcţie, viteză, lungime, traiectorie şi efect), implicaţi în derularea acestei
faze de joc.
Faza de joc decisiv şi momentele componente
Faza de joc decisiv reprezintă cea de-a treia acţiune tehnico-tactică fundamentală a
jocului de simplu, care poate fi declanşată după faza fixă de joc cu serviciu sau retur sau de
continuarea eforturilor jucătorilor în cadrul fazei de joc alternativ de pe linia de fund a
terenului, cu avansarea la fileu după una din aceste faze, în scopul finalizării punctului de
joc.
Această fază de joc are în conţinutul ei următoarele componente tactice de bază, şi
anume:
Componenta tactică a atacului la fileu cu voleu precedat de serviciu;
Componenta tactică a atacului la fileu cu voleu precedat de returul de serviciu;
. Componenta tactică a atacului la fileu cu voleu precedat de alternarea loviturilor de
pe linia de fund a terenului;
Aceste componente tactice au în conţinutul lor toate procedeele tehnice ale jocului de
tenis, cum ar fi:
- procedeele de preparaţie (priza rachetei, poziţia, formele de deplasare, plasamentul la
minge, precum şi replasamentul în zonele strategice 1 şi 2);
- procedeele tehnice din lateral (dreapta, stânga, voleul, lobul şi demivoleul);
- procedeele tehnice de sus (serviciul şi smeciul).
De precizat că primele două componente sunt specifice fazei de joc fix, respectiv
atunci când se încearcă în cadrul acestei faze de joc avansarea la fileu după serviciu sau după
retur.
Această fază a tacticii jocului de tenis face parte din tactica specială, deoarece aici se
contopesc într-o idee avansată de joc întreaga gamă a tehnicii de joc, iar efortul fizic şi psihic
este evident, datorită unei adversităţi aprige de ofensivă şi contraofensivă, ce presupune un joc
total şi complex, fiind în acelaşi timp un atribut al tacticii de înalta performanţă.
Tehnica mai sus menţionată iese într-un fel din tiparele clasice, aceasta îmbrăcând
variante, stiluri şi nuanţe conforme cu caracteristicile individuale psihomotrice şi tehnico-
tactice ale tenismenilor.
51
Tactica în această fază de joc respectă regulile şi modele componentelor tactice
specifice fazei de joc ofensiv şi este profund înfluenţată de specificul tipologiei de jucător –
“ofensiv”, “defensiv” sau “combinativ”.
Putem vorbi în tenisul actual de o specializare a jucătorilor pe cele trei tipologii de joc
şi mai mult, că perfecţionarea acestei faze de joc coincide şi cu vârsta performanţelor
adevărate (respectiv peste 15 ani).
Deci, încercând să analizăm tactic această fază de joc, trebuie mai întâi să ne referim
la depistarea modalităţilor prin care jucătorul în această fază de joc, reuşeşte să acţioneze cu
maximum de viteză în vederea declanşării, susţinerii şi finalizării punctului de joc.
De menţionat un aspect semnificativ în această fază decisivă, ce se referă la faptul că
distanţele între jucători se modifică permanent, ajungând de la 23-24m la 13-15m, fapt ce
necesită o psihomotricitate de exceptie şi un arsenal tehnico-tactic care să valorifice din plin
spaţiile de teren “cucerite” (spaţiul fileului), pentru finalizarea punctului.
În acest context al limitării spaţiilor de joc, forţa loviturilor este mai mare, unghiurile
de atac cresc considerabil, iar reacţia la viteza mingii scade simţitor.
În cadrul acestei componente tactice mai apare un element deosebit de important, cu
un rol hotărâtor în derularea eficientă a avansării şi acţionării jucătorului la fileu şi anume
trecerea jucătorului prin zona strategică 2. Această zonă strategică 2 este situată aşa cum ştim
la intersecţia liniilor careurilor de serviciu cu linia mediană a terenului.
Zona strategică 2 are o importanţă fundamentală în cadrul fazei de joc decisiv,
deoarece asigură orientarea tactică de acţionare în preajma fileului. Deplasarea în această
zonă se realizează după reguli bine stabilite, ce definesc tactica ofensivă la fileu.
Într-un procentaj de 90%, deplasarea în zona strategică 2 se realizează din zona
strategică 1, indiferent dacă deplasarea se face după serviciu, după retur sau după alternarea
loviturilor de pe fundul terenului. Desigur, bisectoarea unghiului pe care avansează jucătorul
la fileu este puţin diferită de la o componentă tactică la alta.
Fac excepţie de la această regulă situaţiile extreme, când jucătorul este scos în
unghiuri foarte mari (în lateralele terenului), iar jucătorul se găseşe la o distanţă mica faţă de
fileu şi în felul acesta el va înainta la fileu direct din punctul unde a lovit mingea, deoarece o
altă variantă de acţionare nu poate fi pentru finalizarea punctului. În cazul acesta, jucătorul va
urma drumul cel mai scurt de întămpinare a atacului advers.
Trecerile din zona strategică 1 în zona strategică 2 se fac în general în linie dreaptă,
aproape pe mijlocul terenului. După a alergare speciflcă din zona strategică 1, jucătorul va
efectua în zona strategică 2 o “staţie”, care tehnic se materializează printr-o punctare foarte
rapidă pe pingeaua ambelor picioare, după care jucătorul avansează la fileu pe bisectoarea
unghiului format de posibilităţile adversarului de a ataca viguros.
De menţionat că atât teoretic şi practic, jucătorul ce se deplasează de pe linia de fund
a terenului în zona strategică 2 şi trebuie să ajungă în această zonă înainte ca mingea să
cadă pe sol în terenului advers.
Logic, din momentul când jucătorul a punctat în zona strategică 2, el va avea de
realizat o altă tactică de joc şi anume aceea de a acţiona în aşa fel ca în perimetrul plasei să
finalizeze punctul. În caz contrar el poate apela la smeci, în cazul în care adversarul va încerca
lobul sau în cel mai nefericit caz va apela la ultima fază de joc, cea de trecere din ofensivă în
defensivă, respectiv de continuarea fazei de joc de pe fundul terenului.
Replasamentul în zona strategică 2 se reia de atâtea ori de câte ori jucătorul avansează
la fileu pentru finalizarea punctului. Această avansare la fileu oferă jucătorului mai multe
avantaje, dintre care menţionăm:
- mărimea şi frecvenţa paşilor până la zona strategică 2 aparţine rafinamentului
tehnico-tactic al jucătorului, precum şi a adaptării permanente la situaţiile tactice concrete de
joc;
52
- anticiparea poziţiei şi a mişcărilor adversarului până la lovirea mingii;
- anticiparea posibilităţilor psihomotrice şi tehnico-tactice de contraatac ale
adversarului;
- anticiparea direcţiei spre care adversarul poate să returneze mingea;
- vizibilitate totală asupra spaţului de teren advers, precum şi orientarea spaţială atât pe
verticala cât şi pe orizontala (lateral) terenului propriu de joc;
- posibilităţi de a se deplasa în orice direcţie spre zona fileului;
- pnezenţa jucătorului în această zonă exercită presiune asupra adversarului,
provocându-i derută;
- momentul impactului la minge de către adversar trebuie să coincidă cu deplasarea
jucătorului spre zona în care se îndreaptă mingea pentru a contracara cu voleu;
- distanţa mica faţă de adversar face să crească puterea de concentrare a atenţiei,
precum şi de reacţie rapidă la minge;
- prezenţa jucătorului în această zonă determină adversarul să se precipite sau să
greşească din proprie iniţiativă;
Sarcini si teme ce vor fi notate

1.Definiti tactica jocului de tenis.
2.Care sunt factorii care conditioneaza tacica jocului?
3. Care sunt fazele tacticii jocului de tenis?
4.Care sunt principiile tacticii jocului de tenis?
III.1.Metodologia instruirii în tenisul de camp

Bazele metodicii :
Deprinderea procedeelor de lovire a mingii şi a regulilor tactice specifice tenisului,necesită o
muncă sistematică şi individuală din partea
elevului cât şi a antrenorului sau a profesorului. Având în vedere ca tenisul este un sport
foarte complex, învăţarea trebuie să înceapă la o vârstă foarte timpurie (recomandată fiind 6-7
ani) (şi să se desfăşoare sistematic urmărind însuşirea corectă şi eficientă a deprinderilor
tehnico-tactice.
Procesul învăţării se eşalonează pe mai mulţi ani, constituind o activitate îndelungată.
53
Volumul însuşirii deprinderilor şi cunoşiinţelor se eşalonează pe perioade mai mari (6 -8 ani)
,ulterior în funcţie de progrese şi diferenţierile dintre copii, planificarea pregătirii acestora se
individualizează.
Astfel se impune ca în anii de pregătire să se deprindă mijloacele cu ajutorul cărora să se
poată îndeplini sarcinile fazelor disputării punctului în joc şi anume:
1.Începerea disputării punctului:
- serviciul
- returul de serviciu
2. Schimbul pregătitor de lovituri:
- lovitura de dreapta şi de stânga

3. Declanşarea atacului la plasă:
- lovitura de atac de dreapta şi de stânga

4. Finalizarea punctului :
- voleul decisiv de dreapta şi de stânga, smeci
- lovitura de dreapta şi de stânga decisive
5. Trecerea din atac în apărare şi invers:
- passing (lovituri de trecere dreapta, rever)
- lob
În procesul învaţării, loviturile se abordează într-o anumită succesiune. Astfel recomandată
este învăţarea loviturii de dreapta liftată, lovitura de stânga liftată, serviciul, voleul, smeciul.
Având în vedere faptul că fiecare lovitură constă din o seamă de acţiuni ale
segmentelor corpului, în învăţare aceste acţiuni se abordează într-o anumită ordine.
Pornind de la caracterul complex al loviturilor,de la necesitatea învăţării execuţiei corecte şi
eficiente a acestora, procesul învăţării, consolidării şi perfecţionării, se realizează în mai multe
etape şi anume:
1. învăţarea mecanismului de lovire ;
2.consolidarea şi perfecţionarea loviturilor în condiţii izolate de joc
3.consolidarea şi perfecţionarea loviturilor în acţiuni de joc
4.joc scoala si de verificare
Învăţarea mecanismului de lovire are ca sarcină deprinderea corectă a mişcării de lovire.
Recomandându-se utilizarea următoarelor succesiuni de exerciţii:
1. exerciţii pregătitoare cu mingea şi racheta
54
2. exerciţii de imitaţie
3. exerciţii la minge oferită
4. exerciţii la minge aruncată şi lansată de antrenor
Din acel moment începe lucrul în condiţii izolate de joc care are ca sarcini
capacitatea de:
- a dirija loviturile
- a lovi din mişcare
- a lovi în ritm şi în traiectorii diferite
Astfel se deprind calităţile care conferă execuţiei loviturilor conţinutul tactic, calităţi care
reprezintă aşa numiţii factori de eficienţă a unei lovituri (direcţie, lungime,traiectorie, efect,
viteză).
Învăţarea mecanismului de lovire.
Lovitura de dreapta.
1. Exerciţii pregătitoare cu mingea şi racheta:
• lovirea mingii în sol cu palma: de pe loc, din mers, din alergare, din săritură
2. Exerciţii de imitaţie :
• imitarea loviturii de pe partea dreaptă (fără minge), (după explicaţie, demonstraţie)
• imitarea din poziţia finală a părţii pregătitoarea loviturii propriu-zise şi finalul mişcării
de lovire(de pe loc) ,imitaţie, execuţie fragmentară
cu accent pe:
• poziţia finală a părţii pregătitoare
• lovitura propriu-zisă
• terminarea (finalul) loviturii
3. Exerciţii la minge oferită:
• din poziţia finală a părţii pregătitoare, lăsarea mingii să cadă în faţa piciorului stâng şi
efectuarea loviturii propiu-zise şi terminarea mişcării de lovire (se execută la gardul de
sârma şi pe terenul de joc) ;
• acelaşi exerciţiu dar început din poziţie fundamentală execuţie globală de pe loc ;
• din poziţia finală a părţii pregătitoare, aruncarea mingii mai departe şi deplasare pentru
găsirea punctului de lovire
4. Exerciţii la minge aruncată şi lansată de antrenor:
• din poziţia finală a părţii pregătitoare, lovirea mingii aruncată de antrenor: de pe
loc,din deplasare, execuţie globală, de pe loc, din deplasare ;
55
• schimb de lovituri cu antrenorul la mingi lansate de acesta
-lovituri sub formă de întrecere :
-cine loveşte mai corect mingea
-cine loveşte mai multe mingi peste fileu
- utilizarea aparatelor ajutătoare: coş, tun de mingi etc.
Serviciul
1. Exerciţii pregătitoare cu mingea şi racheta :
• aruncarea mingii cu braţul întins deasupra capului în sus şi înainte pentru a ateriza în
faţa liniei de fund a terenului ;
• aruncarea mingii cu braţul întins şi prinderea ei cu acelaşi braţ, fără a mişca piciorul
din faţă ;
• aruncarea mingii cu mana stângă şi prinderea ei cu mâna dreaptă (pentru dreptaci,
invers pentru stângaci) ;
• mâna dreaptă după ceafă, ţine o minge (mâna stângă lansează mingea şi loveşte
mingea lansată de mâna stangă) ;
• învăţarea prizei corecte pentru servici
(continentală sau semideschisă)
- explicaţie
- demonstraţie
- prin imitare
- sub controlul antrenorului
. Exerciţii de imitaţie :
• imitarea serviciului global
3. Execuţia propriu –zisă :
-se va executa la început din zona strategică 2 apoi din zona strategică 1.
Voleul
1. Exerciţii pregătitoare (cu mingea şi racheta):
• aruncarea mingii în sol şi prinderea ei din zbor, se prinde cu ducerea braţului în faţă,
palma întampinând mingea. Se execută pe loc şi din deplasare.
• învăţarea prizei corecte pentru voleu (continentală)
- explicaţie, demonstraţie
- sub controlul antrenorului
• imitarea voleului după explicaţie, demonstraţie, fragmentat, global
56
• din poziţia finală a părţii pregătitoare, imitarea mişcării de lovire propriu – zisă şi
terminarea mişcării de lovire: de pe loc după deplasare, imitatie globală
3. Exerciţii la minge aruncată şi lansată :
• din poziţia finală a părţii pregătitoare, executarea loviturii, propriu –zise, terminarea
mişcării de lovire de pe loc
• din poziţia finală a părţii pregătitoare, executarea loviturii, propriu – zise, terminarea
mişcării de lovire din deplasare
• acelaşi exerciţiu dar din poziţia fundamentală
• momentul impactului coincide cu punerea piciorului stang (drept) pe sol: de pe loc din
deplasare (lateral, înainte )
4. Execuţie globală la minge lansată de antrenor:
• de pe loc
• din deplasare (laterală, înainte)
5. Voleu contra voleu
Smeciul
1. Exerciţii pregătitoare cu mingea :
• mingea aruncată de sus cu braţul întins oblic înainte
• mingea aruncată de antrenor deasupra capului şi lovire cu
palma:
- de pe loc
- cu retragere
- din săritura
- din foarfecă
• învăţarea prizei corecte (continentală, semideschisă)
• -imitaţie după explicaţie, demonstraţie
- fragmentar, de pe loc
- global
• din poziţia finală a părţii pregătitoare, executarea:
-loviturii propriu-zise
-terminarea mişcării de lovire: - de pe loc după deplasare
3. Exerciţii la minge aruncată :
• din poziţia finală a părţii pregătitoare,
57
executarea:
- loviturii propriu-zise
- terminarea mişcării de lovire:
- de pe loc
- după deplasare la mingea aruncată
de antrenor
- după săritura mingii
- din zbor
4. Execuţie globală la minge lansată de antrenor:
• de pe loc
• după deplasare
• după căderea mingii
• din zbor
Teme si sarcini ce vor fi notate:

1.Care sunt fazele disputarii punctului in joc?
2. Care este structura unui procedeu tehnic?
3. Precizati structura de exerciti folosite pentru invatarea loviturilor de baza.
III.3Lecţia de antrenament
Def : Lecţia reprezintă forma principală de transmitere a cunoştinţelor, de formare a
priceperilor şi deprinderilor specifice, de îmbunătăţire a indicilor funcţionali şi ai gradului de
pregătire fizică.
Tipologia lecţiilor este determinată de obiectele de instruire fixate pe microcilurile de bază,
speciale cu şi fără concurs.
Tipuri de lecţii :
• lecţia de cunoaştere a grupei de sportivi (stabilirea stadiului sportivului)
• Lecţia de acomodare
– la începutul perioadei de pregătire sau a cantonamentelor
• Lecţia de învăţare
58
- specifică tenismenilor începători
• Lecţia de repetare
- la toate nivelele de pregătire
• Lecţia de control
- evaluarea stadiului de pregătire, consemnarea datelor în tabele speciale şi prezentarea
acestora sportivilor
• Lecţia de refacere
- pe teren – cu efort redus
- în condiţii speciale
Tipurile de lecţii de antrenament se

clasifică în :
1. Lecţii cu profil pedagogic : de instruire, de antrenament, de control ;
2.Lecţii cu profil funcţional : optimale, de şoc şi acomodare ;
3.Lecţii cu profil organizatoric : individuale, individualizate, colective şi mixte
Structura lecţiei de antrenament :
Prin structura lecţiei de antrenament se înţelege organizarea timpului alocat lectiei pentru
rezolvarea obiectivelor de antrenament specifice lecţiei.
Structura lecţiei de antrenament are 3 părţi :
Partea I –durata 10-20 min
Obiective
- Pregătirea optimă a organismului pentru efort
- Informarea antrenorului asupra stării biologice şi psihice a sportiviilor
- Prezentarea pe scurt a ultimelor ştiri (noutăţi) din lumea tenisului
- Verificarea condiţiilor de lucru
- Prezentarea temelor de lecţie şi gradul de solicitare a sportivilor pe parcursul lecţiei
- Precizarea duratei şi a localizării încălzirii organismului pentru efort
- Supravegherea şi corectarea încălzirii
Partea II – durata 75-90 min
Obiective
59
- Principalul obiectiv este învăţarea, consolidarea şi perfecţionarea tehnico-tactică a
jocului de tenis si dezvoltarea calităţiilor motrice de bază şi specifice
- Reorganizarea grupei pe criterii valorice pentru rezolvarea temelor de antrenament

- Asigurarea bazei materiale (rachete, mingi, aparate ajutătoare)
- Prezentarea tipurilor de exersare (colaborare, adversitate unilaterală şi bilaterală)
- Utilizarea exerciţiilor pentru preparaţia (motrică, fizilologică, psihică) a segmentelor,
grupelor musculare, ligamenteor cu mare pondere în tehica şi tactica preconizată
- Precizarea parametrilor efortului pe grupe de sportivi, cu specificaţii individuale,
precum şi a ritmului şi a tempoului de exersare,intervenţii de corector a greşelilor şi
pantele de refacere a organismului după efort
Colaborarea eficientă cu medicul şi sportivul în direcţia realizării efortului
preconizat
- Intervenţia antrenorului în vederea schimbării eficiente a cuplurilor de sportivi (pentru
eficienţa lecţiei)
- Din observaţiile culese pe parcursul orei, discuţii cu sportivii la finalul lecţiei
Partea III – durata 10-15 min
Obiective
- Liniştirea organismului după efort prin readucerea marilor funcţiuni la parametrii
dinaintea efortului
- Aprecieri asupra lecţiei
- Antrenorul în colaborarea cu medicul şi psihologul, fac precizări individualizate cu
privire la regimul de efort.
Partea I – partea pregătitoare (10-20 min.)

Partea II – partea fundamentală (75-90 min.)
Partea III – partea de încheiere (10-15 min.)
Cerinţe didactice ale lecţiei de antrenament :

• Obiectivul principal este formarea şi pregătirea jucătorilor pentru a participa la
competiţiile sportive corespunzătoare vârstei şi nivelului de pregătire
Cerinţe :
- Precizarea clară a scopului şi cerinţelor lecţiei
60
- Învăţarea, consolidarea şi perfecţionarea proced. tehnico-
tactice
- Dezvoltarea calităţiilor motrice de bază şi specifice
- Verificarea stadiului de pregătire
- Jocuri şcoală
- Selecţionarea, adoptarea şi elaborarea unor mijloace eficiente pentru temele lecţiei
- Prin mijloacele folosite să se dezvolte o dinamică a parametriilor efortului (V-F în
regim de R)
- Alegera exerciţiilor corespunzătoare nivelului de pregătire a
sportivilor şi a fazelor de joc
- Cunoaşterea efectului aplicării acestor metode şi mijloace
- Utilizarea eficientă a timpului acordat fiecărei lecţii de
antrenament.
Sarcini şi teme ce vor fi notate:
1.Definiţi lecţia de antrenament
2. Care sunt părţile lecţiei de antrenament?
3. Precizaţi obiectivele părţilor lecţiei de antrenament?
Bibliografie modul:
Baciu A., Moise D - Metodologia instruirii în tenisul de câmp
Baciu A - Antrenamentul în tenisul de câmp

Baciu A. –Orientare şi iniţiere, Cluj-Napoca, 2008
61
Bibliografie
Baciu A., Moise D(2008)Metodologia instruirii în tenisul de câmp Ed. Napoca Star, Baciu
Baciu, A. (2008) : Antrenamentul în tenisul de câmp, Ed. Napoca Star
Baciu,A. (2008) : Orientare şi iniţiere ; Orientare spre înalta performanţă,Cluj Napoca
Drăgan, I. şi colab., (1970): Elemente de investigaţie în medicina sportivă, Ed. Stadion,
Bucureşti.
Drăgan, I., (1977): Cura de altitudine, Ed. Sport – Turism, Bucureşti.
Drăgan, I., (1979): Selecţia medico-biologică în sport, Ed Sport - Turism, Bucureşti.
Drăgan, I. (1993): Practica medicinei sportive, Ed. Medicală, Bucureşti.
Dragnea, A., (1985): Antrenamentul sportiv. Ed. Didactică şi Pedagogică, R.A.Bucureşti.
Dragnea, A., Bota, Aura, (1999): Teoria activităţilor motrice. Ed. Didactică şi Pedagogică.
Dragnea, A., (1999): Teoria educatiei fizice şi sportului, EDP Bucuresti.
Dragnea, A., sub coord, (2000): Teoria educaţiei fizice şi sportului Ed. Cartea Şcolii.
Dragnea, A., Teodorescu, Silvia, Mate, (2002): Teoria Sportului, FEST, Bucureşti.
Epuran, M., (1968): Psihologia Sportului, Ed. CNEFS, Bucureşti.
Epuran, M., (1992): Metodologia cercetării activităţilor corporale, vol.I-II, A.N.E.F.S.,
Bucureşti.
Epuran, M., (2001): Psihologia sportului de performanţă, Teorie şi Practică, FEST,
Bucureşti.
Moise.D., Antonescu D (2002 Teoria tenisului modern vol.I si II . Ed.Printnet,Bucuresti
62

Suport Curs Tenis - Teorie Si Practica An Ii Ifr

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport Curs Tenis - Teorie Si Practica An Ii Ifr

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA ”BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

CENTRUL DE FORMARE CONTINUĂ,

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ

EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ

TENIS – TEORIE SI PRACTICA

Conf.univ. dr. Baciu Alin

a) Informaţii despre curs:

Programarea în orar a activităţilor: conform orarului afişat la sediul facultăţii

b) Informaţii despre titularul de curs, seminar, lucrare practică sau laborator:

Ore de consultaţii: Conform cu orarul afişat la Cabinetul 88

c) Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite: La această disciplină nu se ia în considerare

-Cursul vizează cunoaşterea principalelor probleme, a conceptelor teoretice si soluţiilor

tactice de bază, formarea capacităţii de a demonstra procedeele tehnico-tactice

Competenţe dobândite prin absolvirea disciplinei:

-capacitatea de a executa procedeele tehnice învăţate şi de a utiliza corect terminologia de

e) Organizarea temelor în cadrul cursului

f) Formatul şi tipul activităţilor implicate de curs

Materiale bibliografice obligatorii

Baciu A., Moise D - Metodologia instruirii in tenisul de camp

Baciu A - Antrenamentul in tenisul de camp

Baciu A. –Orientare si initiere, Cluj-Napoca, 2008

l) Politica de evaluare şi notare

m) Elemente de deontologie academică

o) Strategii de studiu recomandate

II. Suportul de curs

Modul 1: . Conţinutul jocului. Caracteristici de bază ale jocului de tenis Elemente de

a) Schema logică a modulului

b) Conţinutul informaţional detaliat

1.1 Scurt istoric.

1.1 Scurt istoric

1.2 Conţinutul jocului de tenis

• Calitatea suprafeţei de joc, condiţiile de macroclimat

1.3.Caracteristicile de bază ale jocului de tenis

• Preocupări pentru realizarea unui procentaj de 50-60 % a acţiunilor reuşite în joc a

• Lovirea mingii pe traectorie ascendentă , în faţa corpului;

Srcini si teme ce vor fi notate:

Baciu A - Antrenamentul in tenisul de camp

Baciu A. –Orientare si initiere, Cluj-Napoca, 2008

Sarcini si teme ce vor fi notate:

Baciu A - Antrenamentul in tenisul de camp

Baciu A. –Orientare si initiere, Cluj-Napoca, 2008

a) Scopul şi obiectivele modulului

b) Scurtă recapitulare a conceptelor prezentate anterior

c) Conţinutul informaţional detaliat

II.1.Sistematizarea tehnicii jocului de tenis

Tehnica jocului de tenis, reprezintă un ansamblu de deprinderi motrice speciflce ca

Stabilirea criteriilor de sistematizare specifică a tehnicii jocului de tenis reprezintă o

După specificul procedeelor tehnice utilizate în joc

După zona de utilizare a procedeelor tehnice în fazele de joc:

După modul şi direcţia de orientare a mingii în terenul advers:

-lovituri executate din lateral;

După variantele de execuţie:

-din deplasare (asemănător plasamentului de pe loc)

 Lovitura de dreapta şi stânga:

1. Poziţia iniţială (fundamentală) :

II.3 PR1NCIPIILE DE BAZĂ ALE TEHNICII JOCULUI DE TENIS

Definirea lor ca principii se datorează faptului că ele se regăsesc în mecanismul de

Sarcini si teme ce vor fi notate:

II.2 Tehnica jocului de tenis. Definirea şi conţinutul factorilor de eficienţă la lovirea

TRAIECTORIA IMPRIMATĂ MINGII

LUNGIMEA IMPRIMATĂ MINGII

EFECTUL IMPRIMAT MINGII

• capacitatea de descriere a tehnicii şi tacticii jocului, a depistării greşelilor tehnice ;