MINISTERUL SĂNĂTĂŢII, MUNCII ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AL RM

COLEGIUL DE MEDICINĂ ORHEI

Catedra discipline chirurgicale

Traumatismele și afecțiunile toracelui

Cancerul bronhopulmonar
Tratamentul paliativ şi îngrijirile terminale

Elaborat: Galben Ilie

Grupa 59, anul V
Specialitatea Îngrijirea
bolnavilor
Calificarea Asistent medical
Durata studiilor 5 ani
Coordonat: Ţurcan Tatiana
Profesor la disciplina
Chirurgie generală cu NS
Grad didactic superior
 ORHEI, 2022
Planul:
1. Definiții;
2. Cauze / Etiologie;
3. Clasificare;
4. Semne și simptome;
5. Stabilirea diagnosticului;
6. Principii de tratament și îngrijire;
7. Tratamentul paliativ şi îngrijirile terminale
 I. Definiții
I. 1. Definiția de carcinom pulmonar…………………………………………
O creştere progresivă şi arhaică (autonomă) a ţesutului cu compresia şi infiltrarea invazivă
destructivă a organelor din jur, cu metastaze la distanţă şi intoxicaţia întregului organism..

I. 2. Definiția de cancer central…………………………………………………

Tumora malignă cu punctul de pornire din bronhiile mari (bronhiile principale, lobare,
segmentare). Se întâlneşte în 80 % cazuri de cancer bronşic (în majoritatea cazurilor de cancer
epidermoid şi de cancer cu celule mici).

Fig.1 Tumoare pulmonară

Radiografia toracică

I. 3. Definiția de cancer periferic

……………………………………………..
Tumora malignă cu pornire din bronhiile mici, care se află mai aproape de periferie.
Se întâlneşte în 20 % cazuri, mai ales în adenocarcinom şi în cancerul cu celule mici.

Cancerul bronhopulmonar este cel mai frecvent cancer la bărbaţi. Se consideră că extinderea
la femei a obiceiului de a fuma va spori mult incidenţa acestui cancer la femei în deceniile
următoare. Cancerul bronhopulmonar este o tumoră de extremă gravitate: semnele 106 clinice
apar extrem de tardiv (perioada ocultă, preclinic depăşeşte, de regulă 3 ani) astfel că majoritatea
cazurilor depistate se află deja în stadiul avansat al bolii, când posibilităţile terapeutice sunt
foarte limitate. Peste 80 % din pacienţi decedează în primul an de la depistare şi doar 8-14 % din
ei au şansa de a supravieţui 5 ani.
 II. Etiologie
La fel ca în majoritatea cazurilor de neoplasm, etiologia cancerului bronhopulmonar
nu este pe deplin elucidată. Se iau în discuţie factorii de risc ce pot duce la dezvoltarea
cancerului. Cumularea acţiunii mai multor factori de risc creşte posibilitatea îmbolnăvirii de
cancer bronhopulmonar.

II. 1. Factori de risc ……………………………………………………..

∙ Fumatul – reprezintă elementul de risc cel mai important în geneza cancerului pulmonar.
Pe lângă argumentele epidemiologice, demonstraţia legăturii fumat - cancer bronhopulmonar
se bazează şi pe argumente histologice (relaţia dintre prezenţa anomaliilor histologice în
epiteliu bronşic al fumătorului). Sunt supuşi riscului şi fumătorii pasivi.
∙ Factorii profesionali şi industriali. Expunerea cronică la azbest creşte riscul de cancer
pulmonar de 5 ori, indiferent de forma lui histologică. Asocierea fumului de ţigară cu
expunerea la azbest are acţiune sinergică, crescând riscul de 50 -100 de ori. Deci, un
muncitor care lucrează într-un mediu cu azbest nu trebuie să fumeze. Muncitorii care sunt
expuşi la locul de muncă cu: uraniul, arseniul, cromul, nichelul, hidrocarburile policiclice
∙ Expunerea la radiaţii ionizante un alt factor favorizant.
∙ Factorul genetic – frecvenţa cancerului bronhopulmonar este evident mai ridicată la
fumători cu antecedente canceroase în familie (de 14 ori mai frecvent).
∙ Factorii de teren, de asemenea, sunt implicaţi. Carcinomul bronşic se întâlneşte mai des la
bolnavii cu bronopneumopatie obstructivă cronică, bronşiectazii, pe zonele cicatriciale şi
granulomatoase vechi (după tuberculoză, supuraţii pulmonare, infarcte ).
∙ Factorul imun – bolnavii cu cancer bronhopulmonar prezintă alterări de tip
imunodepresiv. Plămânului îi este atribuit un rol primordial în apărarea imunologică a
organismului. Toate stările ce impun imunodepresia favorizează activizarea proceselor
cronice pulmonare, formarea focarelor de pneumoscleroză, metaplazia şi atipia epiteliului.
Epiteliul bronşic are tendinţa spre displazie şi formarea focarelor de carcinom in situ.
Răspunsul imun umoral sau celular faţă de celulele canceroase depinde de starea imună a
organismului în întregime. J. Kohout (1978) a stabilit diminuarea imunităţii celulare la toţi
pacienţii cu cancer pulmonar.
∙ Factorii de nutriţie – carenţele de
vitamine (A,E), carenţe de seleniu.
∙ Factorul hormonal.

Fig.2 Grafic reprezentativ

III. Sistemul de
Stadializarea a Cancerului
Pulmonar
⮚ Stadiul IA – T1N0M0;

⮚ Stadiul IB – T2N0M0;
 ⮚ Stadiul IIA – T1N1M0;

⮚ Stadiul IIB – T2N1M0, T3N0M0;

⮚ Stadiul IIIA – T3N1M0, T1N2M0, T2N2M0;

⮚ Stadiul IIIB – oricare T, N1-2, M0;

⮚ Stadiul IV – oricare T, oricare N, M1

IV. Semne și simptome

Manifestările clinice sunt variate în funcţie de localizarea tumorii şi de tipul histologic, însă
simptomele şi semnele mai provin din extinderea mediastinală, din metastazarea la distanţă şi, mai
rar, în calitate de manifestări paraneoplazice. 5% dintre pacienţi cu cancer pulmonar sunt
asimptomatici în momentul diagnosticării acestuia. Primile semne clinice apar la câţva ani de boală.
Manifestările respiratorii sunt nespecifice.

IV. 1. Tusea...........……………………………….……………………………………

Este rebelă, rezistentă la antitusive, la început uscată şi însoţită de wheezing localizat. Apoi,
în urma asocierii inflamaţiei bronşice sau dezintegrării formaţiunii tumorale, începe eliminarea de
spută purulentă.

IV. 2. Obstrucţia bronşică.....…………………….

……………………………………

Poate provoca pneumonie cu evoluţie trenantă. Pneumoniile repetate pe aceeaşi zonă sau cele cu
evoluţie trenantă la bărbaţi peste 40 ani care fumează impun suspecţia de cancer bronhopulmonar.

IV. 3. Hemoptizia .....…………………….……………………………………………

Se observă des în cancerul central şi este mult mai rară în cancerul periferic. În caz de necroză a
tumorii apare în „jeleu de coacăză”. Cantitatea hemoptiziei depinde de vasul lezat.

IV. 4. Dispneea ................…………………….………………………………..……

În stadiile precoce, apare numai la efort fizic. Ea se manifestă odată cu dezvoltarea obstrucţiei
bronhiale, atelectaziei, asocierea procesului inflamator al parenchimului pulmonar şi instalării
sindromului pleural (colecţie pleurală masivă, junghi toracic). Stridorul apare la extinderea tumorii
spre ganglionii limfatici paratrahiali, care realizează compresia bronhiilor principali sau a porţiunii
inferioare a traheii.

IV. 5. Durerea pleuritică ..........……………….……………………………..……

Este frecventă şi traduce extinderea procesului neoplazic la pleură. Aceste dureri sunt
permanente, în puncte fixe.
 V. Stabilirea diagnosticului
Diagnosticarea precoce a cancerului bronhopulmonar este esenţială pentru îmbunătăţirea
şanselor de supravieţuire. Se folosesc o serie de teste, de la simplu examen clinic la metode
imagistice sofisticate: examenul clinic – este important pentru evidenţierea semnelor de boală.
Examenul toracelui (inspecţie, palpare, percuţie).

V. 1. Examenul radiologic……..…………………………….
………………………
Modificările radiologice depind de stadiul maladiei, de localizare (centrală sau periferică), de
gradul obstrucţiei bronşice, de implicare în proces a pleurei şi de asocierea infecţiei. În cancerul
periferic se depistează o opacitate cu conturi neregulate, structură neuniformă, de intesitate diferită
şi cu dimensiuni variate.
V. 2. Bronhoscopia……..…………………………….
………………………………..
Este deosebit de importantă pentru evaluarea unui pacient suspect de cancer
bronhopulmonar. Ea permite vizualizarea arborelui bronşic şi depistarea tumorii centrale în 60-80%
cazuri. Se poate ajunge până la bronhiile segmentate şi se poate vizualiza leziunea cu aprecierea
caracterului şi răspândirii procesului. Este posibilă biopsia tumorii (inclusiv prin periaj) cu
examenul histologic al fragmentelor de biopsie sau al aspiratului bronşic.

V. 3. Examenul citologic al sputei……..…………….

………………………………..
Citologia sputei sau a spălăturilor bronşice este pozitivă la 90 % dintre pacienţi cu cancer
central şi în 50 % cazuri de cancer periferic. Rezultatul poate fi fals negativ în caz de lipsă a
descuamării celulare şi în caz de obstrucţie a lumenului bronşic. Rezultatul fals pozitiv poate fi
întâlnit în bronşita cronică la fumători din metaplazie celulară ş.a.

V. 4. Rezonanța magnetică nucleară…………….

………………………………..
(RMN) este utilă pentru depistarea eventualelor metastaze ale coloanei vertebrale, măduvei
spinării şi structurilor mediastinale.

V. 5. Tomografie computerizată…………….………………………………..
(TC) permite depistarea tumorii în 95% cazuri. Ea permite determinarea răspândirii tumorii
la pleu ră, la mediastin, precizarea caracterului opacităţilor nodulare, unice sau multipl
 VI. Tratament
Noile opţiuni teraputice au crescut semnificativ ratele de supravieţuire de-a lungul
ultimilor decade. Metodele folosite în tratarea cancerului bronhopulmonar sunt chirurgia radicală,
radioterapia, chimioterapia şi terapia simptomatică.

VI. 1. Tratamentul chirurgical.……………………….………………………

Este singura metodă care poate realiza vindecări pe termen lung. Se aplică în cancerul fără celule
mici. Sub 20% din pacienţi se prezintă la medic în stadiul rezectabil, şi doar 25-30% dintre cei
operaţi supravieţuiesc 5 ani, astfel că supravieţuirea generală la 5 ani constituie doar 8-10 %. Cel
mai frecvent se practică lobectomia, segmentectomia sau chiar pulmonectomia.

VI. 2. Radioterapia.…...............…………………………….………………………
Radioterapia se aplică în cazuri nerezectabile, atunci când bolnavul refuză operaţia sau când
metoda chirurgicală este contraindicată.

VI. 3. Chimioterapia .……………………………….…………………………...

Chimioterapia este ineficientă în tratamentul cancerului fără celule mici. Şi din contra, este eficientă
pentru cancerul cu celule mici, la care poate majora media de supravieţuire de la 3 luni până la
aproximativ 1 an. Se folosesc diferite combinaţii ale remediilor chimioterapeutice (Vincristină,
Ciclofosfamidă, Adriamicină, etc.) în cure de 5-7 zile cu pauză de câteva săptămâni. Reacţiile
adverse ale chimioterapiei includ: greţuri, vomă, căderea părului, leziuni tegumentare, apariţia
leziunilor de cavitate bucală (stomatite), astenie.

VI. 4. Tratamentul simptomatic.……………………….…………………………...

Se administrează în caz de complicaţii ale neoplasmului, administrarea antibioticilor (suprainfecţii),
opiaceele, prednizolonul, hemostatice în hemoragii.

Fig.4. Tratamentul chirurgical

 VII. Profilaxie
Cea mai importantă măsură profilactică este determinarea populaţiei, mai ales a celei tinere să nu
fumeze. Medicii şi asistentele medicale de familie au un rol foarte important în a ajuta fumătorii să
abandoneze acest obicei. În prezent sunt disponibile o gamă foarte variată de metode de renunţare la
fumat, cele mai eficiente dovedindu-se cele în care terapia de grup este combinată cu utilizarea
plasturilor nicotinici şi cu modificarea comportamentului.

Cele mai importante metode să reducă fumatul sunt: educarea populaţiei cu privire la pericolele
induse de fumat şi conştientizarea faptului că aceste pericole sunt reale, şi cancerul bronhopulmonar
menţine loc de frunte printre cauzele de mortalitate prin malignizare. Înăsprirea legislaţiei care să
reglementeze fumatul în spaţii publice.

VII. Tratamentul paliativ şi îngrijirile terminale

Nevoile/problemele prioritare afectate în stadiile incipiente şi tardive:

Nevoia de a evita pericolul – anxietatea.

Nevoia de a respira – tusea uscată, dispneea la efort fizic.

Nevoia de a elimina – eliminări inadecvate bronşice – tusea cu expectoraţie mucopurulentă,

purulentă.

Nevoia de a evita pericolul – durerea toracică, anxietate severă, depresie, riscul apariţiei
complicaţiilor – hemoptizia, hemoragia pulmonară, disconfort general.

Nevoia de a menţine temperatura în limitele normei – subfebrilitate, hipertermie.

Nevoia de a respira – dispnee; nevoia de a se alimenta, hidrata – alimentaţie inadecvată prin

deficit, pierdere în ponder.

Nevoia de a dormi, odihni - insomnie, senzaţie de oboseală etc.