UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE PROTECTIE A MEDIULUI

CONTROLUL SI EXPERTIZA PRODUSELOR
ALIMENTARE

NUCUL

Nucul, Juglans regia L., este un arbore din familia Jugladaceae este
raspandit in zona temperata si mediteraneana, atat ca flora spontana,
cat si in culturi. Nucul isi are originea in zona geografica intinsa din
Balcani spre est, pana in Himalaya si sud-vestul Chinei. Cele mai mari
paduri se afla in Kargazstan, unde copacii se dezvolta extensiv, in
 paduri aproape exclusiv de nuc, la altitudini de 1.000-2.000 m (Hemery
1998), mai ales la Arslanbob, in provincia Jalal-Abad.

Nucul a fost introdus in vestul si nordul Europei din vremea romanilor

sau mai devreme, iar in cele doua Americi in secolul 17. Zonele importante
ale culturii nucului cuprind Franta, Serbia, Grecia, Bulgaria si Romania (in
Europa), China (in Asia), California (in America de Nord) si Chile in
America de Sud. Mai recent, cultura nucului s-a raspandit pe scara larga si in
alte regiuni: Noua Zeelanda si sud-estul Australiei.
In Romania, nucul se cultiva in toate zonele de la mare pana in zona
dealurilor inalte, se utilizeaza tipuri valoroase din specia Juglas regia,
fiind omologati portaltoi seculari.
Tip de planta: pom fructifer
Nucul este una dintre cele mai importante specii pomicole.
Descriere - nuc
Nucul este un arbore viguros, care poate ajunge la 30 de metri inaltime.
Are trunchiu lgros si scoarta neteda, argintiu-cenusie.
Are crengi puternice, coroana foarte larga si bogata. Frunzele sunt
mari, compuse din 5-9 foliole eliptice, cu margini intregi.
Florile barbatesti sunt grupate in amenti masculi solitari sau cate doi,
cilindrici, multiflori.Florile femela sunt grupate cate 2 pana la patru,
uneori solitare, sesile, purpurii. Infloreste in luna mai.
Fructul este drupa sferica, avand o singura samanta, cu doua cotiledoane
mari, zbarcite, bogate in untdelemn si numita nuca.
 Se inmulteste aproape numai prin samanta, dar cu destula greutate.
Spontan, creste sporadic in paduri de amestec, mai ales la deal, in Romania,
in special in Banat si Oltenia. Cultivat, creste in toate regiunile tarii.
Sunt cunoscute 21 de specii, unele intens cultivate, altele salbatice. Dar
celebre si intens utilizate de om sunt varietatile din zona de clima temperat-
continentala.
Cea mai raspandita specie de nuc este“Juglans regia” cu varietatile
de Nuc Persian, Nuc Carpatin si Nuc comun. Ele cuprind copaci ce pot atinge
10-40 m inaltime, au frunze mari, lucioase, cu marginile nezimtate si fructe
cu miezul consistent si coaja subtire.
Aceasta varietate este raspandita din Balcani pana in Himalaya. In
America de Nord se cultiva nucul negru („Juglans nigra”). Nucul
regal si nucul negru dau pe plan mondial cea mai mare productie de lemn si
fructe, dar toate varietatile se cultiva pentru utilizarea in domenii extrem de
diverse, de la decorarea gradinilor si parcurilor la industria farmaceutica sau
a maselor plastice.
Cultura nucului in tara noastra – plantare – inmultire – altoire
In tara noastra, nucul este stravechi. Pana la inceputul secolului XX
existau paduri si plantatii intinse de nuc in judetele Gorj, Valcea, Dambovita,
Prahova, Bacau, Neamt, Iasi, Suceava.
Atat in perioada celui de-al doilea razboi mondial, cat si dupa aceea s-a
remarcat o scadere masiva a numarului de pomi si a productiei de nuci.
Goana dupa lemnul de nuc, dar si desele sistematizari si organizari de
teritoriu, datorita colectivizarii tarii, au dus la taierea nechibzuita a acestui
pom.
Nucul iubeste solurile roditoare si destul de umede, dar nu se
recomanda de sadit pe locurile joase pentru ca este destul de vulnerabil la
ingheturile tarzii.
Se planteaza la o distanta de circa 10 m de la pom la pom (in dependenta de
parametrii terenului, aceasta distanta poate fi calculata cu mici devieri).
In primii 10-12 ani, nucul poate fi indesit pe rand si intre randuri cu
visin, mar si par slab viguroase.
Creste mai bine sadit din nuca, direct la locul necesar. Poate fi crescut
in pepiniera si plantat dupa 2-3 ani, insa permutarea o suporta destul de
greu. Pot fi saditi si nuci altoiti, procurati din magazine specializate sau de la
producatori recunoscuti. Acesti pomi fructiferi dau roade dupa 4-5 ani, doar
ca si costul lor va fi putin mai ridicat. De pe un hectar de livada se poate
recolta pana la 1,5-2 tone de nuci, astfel incat costurile ar fi acoperite.
Materialul saditor se obtine din pepiniere, nucul se poate imulti si
prin seminte “tipuri selectionate”, dar, in acest caz, caracterele soiurilor nu se
transmit fidel la descendenti.Puietii portaltoi se produc in scoala de puieti,
iar pentru altoire sunt buni puieti de 1-2 ani, sanatosi. Ramurile altoi se
recolteaza din puieti “elita” - ele trebuie sa aiba lungimea de 50-100 cm si
diametrul 8-20 mm. Materialul biologic se pastreaza, pana la altoire,
stratificat in nisip umed. Puietii se scot de de la stratificare cu 10-15 zile mai
repede, se fasoneaza scurtand pivatul la 20-25 cm.
Plantarea in livada se face toamna sau primavara devreme, scoaterea
din pepiniere facandu-se cu 2-3 zile inainte.
Altoirea se efectueaza, de obicei, in ianuarie mecanizat. Dupa altoire,
materialul se stratifica in lazi cu rumegus dezinfectat cu Topsin 0,1%, apoi se
forteaza in sere speciale timp de 10-14 zile. Fortarea este terminata cand
punctul de altoire este complet carusat.
Plantarea puietilor altoiti se face in randuri de 90x40 cm.
Este necesar ca in timpul verii sa se faca 4-5 prasile, 2-3 udari, o fertilizare
suplimentara cu 40-50 kg Na/ha, 5-7 tratamente cu zeama bordeleza 0,75-1%.
La puieti se mai fac lucrari in verde de indepartare a lastarilor porniti din
portaltoi si se lasa un lastar din altoi.
 Deoarece altoirea nucului este o problema greoaie si inca nerezolvata
pana la capat, in lume si in Romania se obtin puieti de nuc din soiuri
selectionate.
Diferenta majora intre pomii de nuc altoiti si cei nealtoiti consta in
urmatoarele:
§ nucii obtinuti prin altoire la masa sau in camp direct pastreaza prin
altoire toate caracteristicile soiului de unde s-au recoltat ramurile si
intra pe rod foarte repede. Primele nuci apar chiar din anul I dupa
plantarea nucului.
§ nucii obtinuti din samanta (nuci semanate in camp) din soiuri
selectionate, nu pot pastra caracteristicile soiului de unde am recoltat
nucile si intra foarte greu pe rod, abia dupa 10-12 ani.
Privitor la productia de nuci obtinute, rezultate foarte bune se obtin atat de la
pomii altoiti de nuc, cat si de la cei nealtoiti.
In Romania, nucul a fost si este protejat de lege. Nucii pot fi taiati in
urmatoarele conditii:
§ exemplarele care au cel putin 1/3 din coroana uscata;
§ exemplarele care sunt pe suprafete unde s-a autorizat construirea de
obiective;
§ exemplarele dezradacinate din cauze naturale.
Pentru fiecare nuc taiat, chiar in aceste conditii, proprietarul este obligat prin
lege sa planteze la loc trei nuci tineri. Taierile la nuc se fac primavara
in martie-aprilie.
Fiecare zona ecologica are in general un sortiment specific, cu soiurile
formate in acele conditii. In Romania s-au obtinut soiurile Jupanesti,
Geoagiu, Novaci, Pestisani, Mihaela, etc, dar si portaltoii Tg. Jiu 1,
Secular si Portval.
Cerinte fata de factori de vegetatie
Principali factori care influenteaza productia la nuc sunt: lumina, caldura,
apa si solul.
Lumina.
Fata de lumina, nucul are cerinte mari, de aceea, reuseste numai pe
terenuri cu expozitie sudica si la distanta de plantare corespunzatoare. In
conditii de lumina slaba, nucul rodeste putin, coroanele se degarnisesc si
pomii devin sensibili la boli.
Caldura. Fata de caldura, cerintele nucului sunt destul de mari, reuseste doar
in zonele cu temperatura medie anuale de 8-11 grade Celsius, cu ierni
blande si veri calduroase. Atunci cand temperaturile sunt mai mari de
35 grade Celsius, se produc arsuri pe frunze si pe fructe. In timpul
iernii, majoritatea soiurilor rezista pana la -25-28 grade Celsius, dar la
inceputul si sfarsitul repausului, temperaturile pot sa-i
afecteze. Primavara sunt afectati amentii si chiar ramurile de rod.
Sensibilitatea organelor florare in timpul infloritului este foarte mare,
stigmatele degera la -0,8-1 grade Celsius, iar temperaturile de -2 -3
grade Celsius afecteaza florile si frunzele.
Apa.
Fata de apa, nucul are cerinte mari, obtinandu-se productii mari in
zonele cu precipitatii medii anuale de 600-700 mm/an. Faptul ca nucul
consuma cantitati mari de apa se explica si prin faptul ca aceasta specie creste
foarte bine pe malul apelor curgatoare. Nucul suporta perioadele de seceta,
dar nu de lunga durata, deoarece are sistemul radicular destul de profund.
Excesul de apa din sol si din aer este greu tolerat, in aceste conditii, nucul
devine sensibil la boli si lager.
Solul. Fata de sol, cerintele nucului sunt, de asemenea, destul de mari, nucul
reuseste bine pe soluri fertile si cu textura mijlocie profunda, cu pH 6-
7,5. Pe solurile texturale, pe cele erodate cu strat fertil subtire, nucul
creste si rodeste necorespunzator.
In primii ani, nucul este pretentios fata de azot, iar in timpul fructificarii fata
de fosfor si potasiu.
Importanta culturii - Utilizarea nucului
Importanta pomicola rezida in valoarea alimentara a
fructelor, nuca/nucile constituind un aliment complet si concentrat. Ele
contin substante grase, substante proteice, substante minerale, vitamine,
hidrati de carbon, etc.
 Nuca este un fruct foarte hranitor, bogat in
vitamine, substante minerale si uleiuri. Se poate manca fie cruda (dupa
o necesara perioada de uscare naturala), fie gatita (in special in
industria de patiserie si cofetarie), fie conservata (nucile verzi, materie
prima pentru dulceturi saumuraturi).
Nuca, fructul nucului, este unul din fructele mult folosite de romani. Ea
apare in alimentatie, in nenumarate forme ale produselor romanesti:
cozonaci, colaci, placinte si alte produse de acelasi tip, in alimente
rituale cum sunt coliva sau macinicii-mucinicii-mucenitii, in anumite
alimente de post (sarmale de post si altele asemenea) etc.

Miezul de nuca constituie un aliment

complet si concentrat, continand substante grase (52-70%), substante
proteice (12-25%), zaharuri (5-25%) substante minerale (1,3-2,4%), etc.
Valoarea energetic a unui kg de miez de nuc este echivalenta cu:
1 kg paine + 0,5 kg carne + 0,5 kg cartofi + 0,5 kg peste + 0,5 kg prune uscate
+ 1 kg pere, asigurand 6364 calorii (V. Cociu, 1983).
Miezul de nuca este folosit in fabricarea de ulei comestibil si tehnic
folosit in pictura, fabricarea cernelii tipografice, fabricarea sapunului de lux,
etc.
Uleiul de nuca rafinat este delicios in salate (se gaseste in comert la un pret
destul de piperat), dar este utilizat si in industria vopselurilor pentru
pictura, in obtinerea unorproduse cosmetice si a unor medicamente.
De asemenea, miezul de nuca e folosit in unele tratamente populare,
mai ales din pricina untdelemnului pe care il contine. Acest untdelemn era
folosit in vechime de romani, alaturi de untdelemnul de fag sau jir, atunci
cand nu se putea folosi untdelemnul de masline.
Nucile verzi se folosesc pentru dulceturi, continand o cantitate mare de
vitamina C - de patruzeci de ori mai mult decat sucul de portocale, dintr-un kg
de coji verzi de nuca se poate extrage o cantitate de vitamina C egala cu cea
extrasa din 10 kg de lamai.

Cojile de nuca, lemnoase, tari, sunt folosite pentru confectionarea de

mici jucarii pentru copii - in special barcute, dar nu numai - pentru realizarea
unor piese de mobilier si ornamente rustice. In trecut, erau folosite si pentru
anumite pedepse (statul pe coji de nuca).
Coaja de nuca are, la randul ei, utilizari diverse si surprinzatoare.
Macinata, intra in compozitia unor abrazivi organici, iar uleiul extras din
coaja este folosit pentru lubrifianti speciali. Tot din coaja se obtine o
umplutura necesara in industria explozivilor (dinamita), precum si substante
din care se produc sapunuri speciale si unguenti care impiedica exfolierea
epidermei.
Invelisul gros, verde, se foloseste atat pentru unele tratamente, cat si pentru
obtinerea de pigment negru (colorant negru), foarte rezistent, folosit
pentru par, textile naturale si altele asemenea.
Florile sunt folosite in popor, sub forma de infuzie, ca tratament pentru
intarirea si insanatosirea parului si a pielii capului.
 Cercetatorii au descoperit ca extractul de nuca are capacitatea de a
inhiba, anula efectele beta proteinei fibrilare aminoide, principalul
component al plagilor cerebrale ce provoaca Alzheimer. Consumul acestui
fruct reduce riscurile de aparitie a acestei boli devastatoare.
Ca planta tehnica, nucul asigura materia prima pentru numeroase
ramuri ale industriei. Miezul de nuca se poate consuma proaspat, in
produsele de patiserie, iar datorita continutului mare in grasimi, din el se
obtine un excelent ulei comestibil si tehnic, care, fiind sicativ, este folosit in
pictura, pentru fabricarea cernelii tipografice, a sapunului de lux, in
obtinerea a numeroase produse farmaceutice si cosmetice. Turta ramasa dupa
extragera uleiului este folosita la fabricarea halvalei, constituind si un nutret
concentrat in hrana animalelor si pasarilor.
Din fructele verzi, inainte de intarirea endocarpului, se poate
prepara dulceata, rachiu. Endocarpul are putere calorica ridicata, se
foloseste in industrie pentru prepararea carbunelui activ, a pietrei de
slefuit si a amestecurilor fine de linoleum.
Nucul este mult apreciat si pentru lemnul sau de calitate
superioara, avand o mare rezistenta, plasticitate si finete, fiind folosit in
fabricarea mobilei de lux, pentru scluptura, in industria avioanelor si
automobilelor.

Ca planta medicinala, nucul a fost folosit si in trecut in medicina. Sucul

din frunzele de nuc era folosit ca vermifug, ca tonic, ca unguent pentru
ulcere, dezinfectant urinar, antidiareic, etc. Adeptii homeopatiei recomanda
mezocarpul pentru tratamentul acneei, iritatiilor, vomelor, etc.
 Ca planta ecologica, nucul este de neinlocuit, fiindca este unul dintre
putinii arbori care absoarbe metalele grele din atmosfera. In plus, desi creste
lent, datorita radacinilor sale foarte dezvoltate, nucul prezinta importanta in
amelioratiile agrosilvice fiind folosit contra eroziunii solului si a alunecarilor
de teren, precum si ca specie principala in perdelele de protectie.

Lemnul de nuc este un lemn greu, fin, inchis la culoare, foarte rezistent,
pretios. Se foloseste pentru mobila de lux, pentru piese de lux in
ornamentatii si decorari, pentru elemente speciale sau ornamente in
realizarea iahturilor de lux, in confectionarea de casete scumpe pentru
bijuterii samd.
Taiat la timpul potrivit si prelucrat stiintific, lemnul de nuc are o
valoare de intrebuintare exceptionala. Nucul este o esenta dura si foarte
densa.
Cu tehnologiile moderne el poate fi taiat in furnirul cel mai rezistent si
spectaculos. Se slefuieste perfect, iar straturile protectoare de ulei sau lac ii
pun in evidenta fibra spectaculoasa. In functie de varietate, are o paleta de
culori de la un crem deschis pana la ciocolatiu inchis.
Cea mai intensa utilizare este in industria mobilei, dar este la fel de
apreciat si de producatorii de instrumente muzicale sau de sculptori. In unele
zone (chiar si din Romania) este destul de des folosit in constructii, ca element
de rezistenta sau ca accent decorativ.
Cateva secole de-a randul, a fost utilizat aproape exclusiv la fabricarea
armelor de foc (se mai utilizeaza si astazi pentru arme de lux),
iar valoarea sa estetica e apreciata in industria automobilelor, a
decoratiunilor interioare sau la productia de aparatura electronica si
electrocasnica.
Odinioara, populatia la sate folosea intens vopselele extrase din frunze, lastari
si scoarta de nuc pentru vopsitul lanii, bumbacului si chiar a matasii,
fiind considerate vopsele netoxice si deosebit de rezistente la deodorare.
Utilizare farmaceutica
Frunzele si pericarpul fructelor au utilizari terapeutice in medicina
umana si veterinara. Produsul poarta denumirea de juglandis folium et
pericarpium si reprezinta foliolele sau pericarpul fructelor mature recoltate de
la Juglans regia L..
Principiile active pe care le contin sunt raspunzatoare de actiunile
bactericida, bacteriostatica, astringenta, usor hipotensiva,
hipoglicemianta, calmanta, cicatrizanta, emolienta, antitoxica,
antimitotica, antisudorala, antieczematoasa si antireumatismala.
Farmacodinamic, principiile active impiedica inmultirea bacteriilor,
produc o sangerare a tesuturilor, capilarelor sanguine, imprima o
actiune homeostatica locala, au o actiune usor hipotensiva, scad
concentratia de glucoza din sange, relaxeaza tesuturile si determina
scaderea starilor inflamatorii, inlatura toxinele din organism,
stimuleaza digestia prin excitarea sucurilor gastrointestinale,
actioneaza impotriva transpiratiei, suprima diareea si inlatura
inflamatiile acute ale intestinului. Actiunea cea mai importanta este cea
astringenta si amarotonica cu aplicatii in tratamentul dispepsiilor si
inflamatiilor catarale gastrointestinale.
 Datorita acestor efecte, nucul se intrebuinteaza in tratamentul
simptomatic al manifestarilor subiective de insuficienta venoasa (dureri de
gamba, hemoroizi), diaree usoara, descuamarile pruriginoase ale capului
(matreata), afectiuni dermatologice contra arsurilor superficiale si putin
intinse (antipruriginos si antibacterian), afectiuni ale cavitatii bucale si
faringiene (antialgic), cosmetica - la colorarea parului (reactioneaza cu
grupele tiol –SH ale cheratinei avand efect tinctorial).
Se utilizeaza sub forma de infuzie, decoct si tinctura cu care se
prepara sampoane si lotiuni capilare cu care se fac aplicatii locale.
Compozitie chimica
Semintele contin foarte putina apa, protide 15%, grasimi 63%, hidrati
de carbon 14%, saruri de Na 4mg%, K 545mg%, Ca 70mg%, P 430mg%,
vitamina A 4m%, vitamina B1 0,35mg%, riboflavina 0,10 mg%, niacin 1mg%,
vitamina C 15mg%. Frunzele contin taninuri elagice 4-5%, inozitol, juglona,
cantitati mici de ulei volatil. Pericarpul contine juglona (5 hidroxil 1-4
naftochinona), taninuri, ulei eteric, clorofile, amidon, pectine, acizi organici.
Juglona formeaza o combinatie cu proteinele din piele si da o coloratie
bruna.
Precautii
Frunzele de nuc contin si degaja o mare cantitate de iod si juglona. Din
aceasta cauza,petrecerea unui timp indelungat la umbra unui nuc nu este
indicata. Exista o credinta in popor - ca umbra nucului nu este sanatoasa.
Aceasta recomandare se bazeaza pe observatiile facute de-a lungul
generatiilor legate de influenta „umbrei” de nuc asupra sanatatii omului.
Genialitatea populara isi arata si aici roadele. Astfel, fara laboratoare, analize
chimice, experiente, oamenii din popor, dotati cu o inteligenta remarcabila,
au dat sfaturi cu mult inaintea descoperirii substantelor emanate de nuc ce
sunt daunatoare sanatatii. Tot observatiile populare au indicat si zona
periculoasa din preajma nucului, adica zona umbrita, adica un perimetru
limitat in jurul pomului. Nu numai omul este influentat negativ de substantele
emanate de nuc, dar si plantele anuale si perene ce cresc in imediata
vecinatate a copacului. Sub umbra nucului (deci intr-o zona limitata din
preajma tulpinii) aproape toate plantele nu se pot dezvolta si mor. Exista,
totusi, si plante rezistente la juglona: fagul, artarul si mesteacanul.
 Frunzele de nuc verzi, puse la macerat in petrol lampant, constituie un
bun unguent in tratarea reumatismului. Miezul de nuca este indicat pentru
diabetici si pentru completarearegimului alimentar vegetarian.