PROIECT DE LECŢIE

PROFESOR: Nagy Laura

OBIECTUL: biologie
CLASA: a X – a A
SUBIECTUL: LOCOMOŢIA. PARTICULARITĂŢI STRUCTURALE ŞI
FUNCŢIONALE ALE LOCOMOŢIEI LA VERTEBRATE.
SCOPUL LECŢIEI: dezvoltarea gândirii logice şi formarea capacităţii intelectuale prin
însuşirea corectă în clasă a noţiunilor nou predate.
TIPUL DE LECŢIE: lecţie de însuşire de noi cunoştinţe.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
La sfârşitul lecţiei elevii trebuie:
O1. să identifice componentele sistemului locomotor;
O2. să prezinte modul de realizare a locomoţiei acvatice, terestre şi aeriene;
O3. să coreleze structura sistemului locomotor a diferitelor categorii de vertebrate
cu modul de realizare a locomoţiei.
STRATEGII DIDACTICE: observaţia, conversaţia euristică, explicaţia, demonstraţia,
MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT: calculator cu o prezentare în Power point, tablă,
flipchart, fişe de lucru, manualul de biologie.
FORME DE EVALUARE: proba orală, observaţia directă la clasă, autoevaluarea.
DESFĂŞURAREA LECŢIEI

Activitatea profesorului

1. Moment organizatoric
2. Captarea interesului şi motivarea pentru activitate.
• Profesorul adresează unele întrebări referitoare la lecţiile predate:
- Care sunt principalele funcţii ale organismului ?
- Prin intermediul căror sisteme se realizează funcţiile de relaţie ?
3. Anunţarea subiectului lecţiei şi comunicarea obiectivelor.
4. Dirijarea învăţării:
• Profesorul întreabă elevii despre componentele sistemului locomotor.
• Se explică faptul că sistemului locomotor are 2 componente: sistemul osos (partea
pasivă), sistemul muscular (partea activă)
• Profesorul atrage atenţia elevilor asupra faptului că există o strânsă legătură între
structura sistemului locomotor şi modul de realizare a locomoţiei.
• Profesorul conduce observarea dirijată a modelelor prezentate în Power point pe
toată durata de predare a lecţiei.
• Se prezintă tipurile de locomoţie pentru toate categoriile de vertebrate:

peşti - locomoţia prin înot
- prin întrebări adresate elevilor se deduc adaptările peştilor la locomoţia prin înot:
forma hidrodinamică, prezenţa înotătoarelor, musculatura corpului, prezenţa stratului
de mucus şi a vezicii înotătoare; se oferă exemplu locomoţia la rechinul albastru.

amfibieni - locomoţia prin mers şi înot
- profesorul atrage atenţia elevilor că amfibienii au fost primele tetrapode adaptate
locomoţiei în mediul terestru.
- se prezintă principalele caracteristici ale scheletului la broască; se oferă exemple
de locomoţie la broască şi la mormoloc.

reptile – locomoţia prin târâre (şarpe şi şopârlă), mers şi înot (broasca
ţestoasă, crocodilul)
- profesorul prezintă caracteristicile scheletului la şarpe; se oferă exemple de
locomoţie la şarpele de alun, şopârla de munte, gigantica de Aldabra, crocodilul
american.

păsări – locomoţia prin zbor, înot prin vâslire şi ondularea corpului.
- profesorul adresează întrebări elevilor şi astfel se deduc adaptările păsărilor la
locomoţia în mediul aerian: forma aerodinamică, membrele anterioare
transformate în aripi, muşchi pectorali puternici, corpul acoperit cu pene,
existenţa sacilor aerieni.
- se explică diferenţa între zborul ramat şi zborul planat; se oferă ca exemple:
locomoţia la vrabie şi codalb.

mamifere – locomoţia prin mers, alergat, sărit, înot, zbor.
- profesorul prezintă modificările membrelor mamiferelor ca rezultat al adaptării
la diferite condiţii de viaţă: plantigrad, digitigrad, unguligrad.
- se oferă exemple, locomoţia la: ursul polar, ghepard, căprioara, iepurele de
vizuină, delfinul comun, liliac.
5. Fixarea noilor cunoştinţe prin întrebări
• Profesorul adresează elevilor întrebări referitoare la lecţie.
• Profesorul în funcţie de răspunsurile primite comunică elevului ce s-a înţeles corect şi
revine asupra lucrurilor neînţelese.

6. Evaluarea (feed-back)

• Profesorul împarte fişele de lucru şi lipeşte flipchart-ul cu organizatorul grafic pe

tablă.

• Elevii vor completa atât fişele de lucru dar paralel prin selecţie vor completa şi
organizatorul grafic de pe flipchart-ul expus pe tablă.
 SCHIŢA LECŢIEI

LOCOMOŢIA. PARTICULARITĂŢI STRUCTURALE ŞI

FUNCŢIONALE ALE LOCOMOŢIEI LA VERTEBRATE.

SISTEMUL LOCOMOTOR = SISTEMUL OSOS + SISTEMUL MUSCULAR

(totalitatea oaselor) (totalitatea muşchilor)

partea PASIVĂ partea ACTIVĂ

Sistemul locomotor prezintă particularităţi structurale şi funcţionale funcţie de

tipul de locomoţie.

Peşti - locomoţia prin înot

adaptări: - forma hidrodinamică

- înotătoare neperechi (dorsală, codală, anală)
perechi (scapulară, pelviană)
- musculatura corpului
- prezenţa stratului de mucus de pe suprafaţa corpului
- vezica înotătoare

Amfibieni – locomoţia prin înot, mers, salturi

membrele s-au dezvoltat ca structuri adecvate deplasării pe uscat
larvele înoată cu ajutorul înotătoarei codale
adulţii se deplasează prin mers şi salturi datorită membrelor

Reptile – locomoţia:
- târâre realizat prin ondularea corpului (şarpe, şopârlă)
- mers şi înot (broaşte ţestoase, crocodili)

Păsări – locomoţia prin zbor, înot (pinguini)

adaptări: - forma aerodinamică
- membrele anterioare transformate în aripi
- muşchi pectorali dezvoltaţi
- corpul acoperit cu pene
- oasele aripilor alungite
- stern puternic pe care se inseră muşchii pectorali
- vertebrele sunt sudate parţial
- saci aerieni
Zborul poate să fie: ramat (vrabie)
planat (vulturi)

Mamifere – locomoţia:
prin mers - mamifere plantigrade (calcă pe toată talpa)
(om, urs, arici)
digitigrade (calcă numai pe degete)
(pisică, lup)
unguligrade (se sprijină pe vârful degetelor protejate de o copită)
(porc, oaie, cal)
mers - alergare (ghepardul)
mers - salturi (iepurele)
înot (delfinul)
zbor (liliacul)