SANCȚIUNILE DE DREPT PENAL

1
 Sancțiunile din dreptul penal sunt instrumente utilizate pentru a sancționa
încălcările grave ale legii penale și pentru a menține ordinea și siguranța în
societate. Acestea au un caracter coercitiv și sunt concepute pentru a descuraja
infracțiunile și pentru a asigura aplicarea normelor juridice.Există două tipuri
principale de sancțiuni în dreptul penal:
1. Sancțiuni principale:
 Închisoare: Condamnarea la închisoare implică privarea de libertate
a persoanei condamnate pentru o perioadă determinată de timp.
Durata pedepsei poate varia în funcție de gravitatea infracțiunii și
de legislația fiecărui stat.
 Amendă penală: Este o sancțiune financiară impusă infractorului.
Cu cât gravitatea infracțiunii este mai mare, cu atât suma amenzii
este mai mare.
2. Sancțiuni complementare sau accesorii:
 Interdicția exercitării unor drepturi: Aceasta poate include
interdicția de a ocupa anumite funcții publice, de a deține anumite
profesii sau de a desfășura anumite activități comerciale.
 Confiscarea bunurilor: În unele cazuri, instanța poate dispune
confiscarea bunurilor obținute în mod ilegal sau utilizate în
săvârșirea infracțiunii.
 Interdicția de a intra în anumite locuri sau de a părăsi teritoriul:
Acest tip de sancțiune poate fi impus în anumite cazuri, de
exemplu în situația eliberării condiționate a unui deținut.
Caracterul acestor sancțiuni este cel coercitiv și punitiv, fiind menite să
ofere o reacție adecvată și proporțională la încălcarea legii penale. Totuși, în
paralel cu caracterul lor punitiv, există și o dimensiune reeducativă și de
reintegrare socială, în sensul că sistemul penal trebuie să ofere și oportunități
pentru reabilitare și reintegrare a infractorilor în societate după executarea
pedepsei.
Sanctiunile din dreptul penal sunt guvernate de anumite principii care
stau la baza aplicării lor și care sunt fundamentale pentru asigurarea justiției și
echității în procesul penal. Iată câteva dintre aceste principii:
1. Principiul legalității: Acest principiu stabilește că o persoană poate fi
sancționată penal doar pentru faptele prevăzute de legea penală în vigoare
la momentul săvârșirii infracțiunii. Este interzisă aplicarea retroactivă a
legii penale sau interpretarea extensivă a acesteia în detrimentul persoanei
acuzate.
2. Principiul proporționalității: Sanctiunile aplicate trebuie să fie
proporționale cu gravitatea infracțiunii comise și cu gradul de
culpabilitate al infractorului. Astfel, pedepsele excesive sau
disproportionate în raport cu gravitatea faptei sunt considerate incorecte
și nejuste.

2
 3. Principiul individualizării pedepsei: Fiecare infractor trebuie tratat în
mod individual, luându-se în considerare circumstanțele specifice ale
infracțiunii și ale persoanei în cauză. Pedepsele ar trebui să fie adaptate la
situația concretă și să țină cont de factori precum antecedentele penale,
vârsta, sănătatea mintală și alți factori relevanți.
4. Principiul umanității: Sancțiunile trebuie să respecte demnitatea umană
și să evite tratamentele inumane sau degradante. Acest principiu
subliniază importanța protejării și respectării drepturilor fundamentale ale
persoanelor condamnate, chiar și în timpul executării pedepsei.
5. Principiul resocializării: În paralel cu caracterul punitiv al sancțiunilor,
sistemul penal ar trebui să ofere oportunități pentru reabilitare și
reintegrare socială a infractorilor. Aceasta poate include programe
educaționale, formare profesională, consiliere și alte măsuri menite să
reducă recidiva și să faciliteze reintegrarea lor în societate.
Aceste principii reprezintă pilonii de bază ai sistemului de justiție penală
și sunt esențiale pentru asigurarea unei aplicări corecte și echitabile a
sancțiunilor în dreptul penal.

Pedepsele în dreptul penal sunt sancțiuni aplicate persoanelor găsite vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni. Acestea au drept scop să reprezinte o reacție
adecvată la încălcarea legii și să servească la descurajarea comportamentului
ilegal în societate. În funcție de gravitatea infracțiunii și de circumstanțele
specifice ale cazului, pedepsele pot varia în tip și durată. Câteva dintre cele mai
comune tipuri de pedepse sunt:

1. Închisoarea: Condamnarea la închisoare implică privarea de libertate a

persoanei condamnate pentru o perioadă determinată de timp. Durata
pedepsei poate varia de la câteva zile sau luni la mulți ani, în funcție de
gravitatea infracțiunii și de legislația fiecărui stat.
2. Amenda penală: Este o sancțiune financiară impusă infractorului. Suma
amenzii poate varia în funcție de gravitatea infracțiunii și de capacitățile
financiare ale persoanei condamnate.
3. Muncă în folosul comunității: Această pedeapsă implică prestarea unui
număr de ore de muncă neremunerată în folosul comunității sau al unei
organizații desemnate de instanță.
4. Supravegherea și controlul judiciar: Persoana condamnată poate fi
plasată sub supraveghere judiciară pentru o perioadă de timp determinată,
fiind obligată să respecte anumite condiții stabilite de instanță, cum ar fi
interdicția de a părăsi țara sau obligația de a se prezenta la poliție în mod
regulat.

3
 5. Interzicerea drepturilor: În unele cazuri, instanța poate dispune
interzicerea exercitării anumitor drepturi, cum ar fi dreptul de a conduce
un vehicul sau de a deține anumite funcții publice sau profesii.

Acestea sunt doar câteva exemple de pedepse utilizate în dreptul penal, iar
aplicabilitatea lor poate varia în funcție de legislația fiecărui stat și de
circumstanțele specifice ale fiecărui caz. Scopul pedepselor este de a asigura
răspunderea persoanelor pentru comportamentul lor criminal și de a contribui la
menținerea ordinii și siguranței în societate.

Pedepsele în dreptul penal îndeplinesc mai multe funcții esențiale în cadrul

sistemului de justiție penală. Aceste funcții includ:

1. Funcția de pedepsire: Una dintre cele mai evidente funcții ale

pedepselor este aceea de a sancționa comportamentul criminal și de a
impune consecințe negative pentru cei care încalcă legea penală. Această
funcție reprezintă o formă de retribuție pentru răul cauzat de infracțiune și
de a restabili echilibrul în societate.
2. Funcția de descurajare: Pedepsele servesc ca mijloc de descurajare, atât
generală, prin prevenirea altor persoane de a comite infracțiuni similare
din teama de consecințe, cât și specială, prin influențarea
comportamentului infractorului condamnat și a altor infractori potențiali.
3. Funcția de prevenire: Pedepsele au rolul de a preveni comiterea
viitoarelor infracțiuni prin eliminarea infractorului din societate pentru o
perioadă de timp (în cazul închisorii), reducând astfel posibilitatea de a
comite noi infracțiuni în timpul executării pedepsei.
4. Funcția de reeducare și reabilitare: În unele cazuri, pedepsele pot fi
concepute pentru a oferi infractorilor oportunități de a-și corecta
comportamentul și de a se reintegra în societate. Aceasta poate implica
programe de educație, formare profesională, consiliere psihologică sau
alte servicii destinate să îi ajute pe infractori să devină membri
responsabili și productivi ai societății.
5. Funcția de protecție a societății: Prin condamnarea infractorilor și
plasarea lor sub supraveghere sau închisoare, pedepsele au rolul de a
proteja societatea de pericolele și amenințările reprezentate de
comportamentul criminal.

Aceste funcții ale pedepselor sunt interconectate și au ca scop asigurarea unui

sistem de justiție penală echitabil și eficient, care să contribuie la menținerea
ordinii și siguranței în societate. Totodată, există eforturi în multe jurisdicții
pentru a îmbunătăți sistemele de justiție penală pentru a maximiza impactul
pozitiv al pedepselor și pentru a minimiza riscurile de recidivă.

4
Să luăm în considerare o spetă fictivă pentru a ilustra aplicarea sancțiunilor în
dreptul penal:

Speta: O persoană este găsită vinovată de săvârșirea infracțiunii de furt calificat

în urma unei anchete și a unui proces penal. Aceasta a fost prinsă în flagrant
delict în timp ce sustrăgea bunuri dintr-un magazin de electronice. Judecătorul
constată că persoana în cauză a mai fost condamnată anterior pentru infracțiuni
similare și că a acționat cu intenție și premeditare. În această situație,
judecătorul decide asupra aplicării sancțiunilor în conformitate cu legislația
penală aplicabilă.

Sancțiuni aplicabile:

1. Închisoare: Judecătorul decide că, având în vedere gravitatea infracțiunii

și antecedentele penale ale infractorului, este necesară o pedeapsă cu
închisoarea pentru a asigura răspunderea și a preveni comiterea
viitoarelor infracțiuni. Persoana este condamnată la o pedeapsă de 3 ani
de închisoare.
2. Amendă penală: Pe lângă pedeapsa cu închisoarea, infractorul este
obligat să plătească o amendă penală în valoare de 5000 de unități
monetare pentru a compensa prejudiciul cauzat magazinului de
electronice.
3. Interdicție de a ocupa anumite funcții: Judecătorul decide, în
conformitate cu legislația penală, să interzică infractorului dreptul de a
ocupa anumite funcții publice sau profesii care implică încredere sau
responsabilitate, timp de 5 ani după executarea pedepsei.

Această spetă ilustrează modul în care sancțiunile din dreptul penal pot fi
aplicate într-un caz specific, având în vedere circumstanțele infracțiunii, gradul
de culpabilitate al infractorului și scopurile generale ale sistemului de justiție
penală.

5
 BIBLIOGRAFIE

1. Constantin Sima Drept penal.Partea generală,vol I,Editura

Hamangiu,București,2015
2. Alexandru Boroi , Drept penal. Partea generală . Conform noului
Cod Penal , editia 2 , revizuită și adăugită , Editura C.H.Beck,
București , 2014

6
3. Gheorghe Ivan – Drept penal Partea Generală I,Curs Universitar
in tehnologie ID Galați,2023
4. www.scribd.ro
5. www.academia.eu