RECENZIE-TEXT LITERAR

Florin Bican, Ilustrații de Mircea Pop, 2014, ,,Și v-am spus

povestea așa: aventurile cailor năzdrăvani rememorate de ei înșiși.
”, București: Editura Arthur, 272

Florin Bican s-a născut în anul 1956, la București și a absolvit Facultatea de Limbi și
Literaturi Străine a Universității București. A fost, pe rând, profesor de limbă rusă,
traducător din limba engleză, secretar al USR și asistent la Catedra de engleză a
universității din București. În 1995 s-a stabilit în Germania, unde a predat limba engleză
până în anul 2005. A revenit în 2006 în țară, în calitate de coordonator al programului
ICR pentru pregătirea tinerilor traducători străini, desfășurând o activitate de traducere
în/din limba română. Este autorul volumelor de versuri pentru copii ,,Cântice mârlănești”
(Humanitas Educațional, 2007), ,,Reciclopedia de povești cu rimă și fără tâlc (Editura
Arthur, 2013) și a coordonat, alături de Stela Lie, două volume de literatură pentru copii:
,,Bookătăria de texte & imagini 1” (Pro Editură și Tipografie, 2009) și ,,Bookătăria de
texte & imagini 2” (Editura Vellant).
Florin Bican a repovestit toate basmele, nu doar pentru copii, ci pentru toți oamenii
care încă se mai simt tineri și vor să privescă retrospectiv asupra anilor ce au trecut, în
cartea ,,Și v-am spus povestea așa: Aventurile cailor năzdrăvani rememorate de ei înșiși”,
prima ediție fiind publicată în anul 2014, Editura Arthur, iar cea de-a doua în anul 2018
tipărită de aceeași editură.
Opera ,,Și v-am spus povestea așa: Aventurile cailor năzdrăvani rememorate de ei
înșiși” , aparține curentului literar modernism, genul epic, fiind o povestire în ramă
structurată pe mai multe capitole, cu un accentuat aer de basm, fiind relatate o succesiune
de evenimente, elementele reale împletindu-se cu cele fantastice, ,,apa vie și apa
moartă”, ,,Jumătate de om călare pe Jumatate de iepure șchiop” etc., temele predominante
fiind: lupta dintre bine și rău: prințul din poveste luptă cu diferite înfățișări ale răului,
curaj și lașitate, iar motivele întâlnite sunt următoarele: întrecerea prin forță, executarea
unui legământ (între prinț și Jumătate de Om), bunătate și răutate, existența umană
limitată în timp (moartea împăratului), iubirea ( dintre prinț și fata lui Verde Împărat).
Introducerea în acțiune pornește de la capitolul -3 și este continuată până la capitolul 0,
unde se vorbește despre călătoria băiatului alături de părinții săi și calul lui de jucărie.
Odată cu sosirea lor la ”Paștele cailor” este declanșată acțiunea propriu-zisă a basmului,
pornind de la capitolul 1 unde căluțul de jucărie al băiatului începe să povestească într-o
limbă pe care doar el și copilul o înteleg, -evenimente fantastice, cartea fiind încheiată la
capitolul 19.
 Astfel, cartea are 23 de capitole, numerotate de la -3 până la 19, fiecare capitol urmărind
diverse întâmplări regăsite mai ales în basmele lui Creangă.
Opera ,,Și v-am spus povestea așa: Aventurile cailor năzdrăvani rememorate de ei
înșiși.” se centrează asupra poveștilor culese din basemele scrise de Ion Creangă, autorul
Florin Bican aducând o prospețime prin stilul său, dar și o retrospectivă asupra copilăriei.
Nu sunt simple repovestiri, ci povestiri din perspectiva căluțului de jucărie, un prieten
nedespărțit de stăpânul său, care de obicei este un prinț, ceea ce face ca poveștile să capete
aer de basm.
Cartea începe cu povestea lui Doru, un băiețel vrăjit de lumea basmelor, care merge
împreună cu familia sa într-o micuță călătorie . Din întâmplare, aceștia nimeresc într-o
poieniță, unde se ținea ,,Paștele Cailor”. În cele din urmă, Doru află că acolo s-au strâns toate
personajele din basme, toți prinții și prințesele, toți spânii, toate personajele ireale ale
basmelor care se strâng în fiecare an să-și spună propriile povești, în acest an urmând căluții
năzdrăvani să povestească toate aventurile prin care au trecut.
Florin Bican aduce toate marile basme și povești românești într-o aventură presărată cu
jovialitate, ironie bonomă, nu zeflemistă. De-a lungul paginilor avem de-a face cu Feți
Frumoși, Ursitoare, Scorpii, Împărați fără moștenitori, Crai cu stea în frunte Spâni Roșii sau
Verzi, apă vie și apă moartă, Căluți neînfricați, toți meniți să ne poarte pe aripile eterne ale
copilăriei apuse, în care ne putem întoarce doar prin amintiri.
Cum căluții năzdrăvani sunt cei care-și amintesc poveștile, noi, cititorii aflăm cum a luat
ființă Sfânta Duminică, cine era Jumătate de Iepure Șchiop -,,Jumătate de Iepure Șchiop era
cal” , cine era Jumătate de Om- ,,Urâțenia neînjumătățită” și cum de fapt au luat naștere
acești căluți năzdrăvani. Autorul readuce împreună căluții din două basme culte, ,,Harap-Alb”
și ,,Făt-Frumos din lacrimă”, scrierile în proză ale lui Mihai Eminescu, împletindu-se cu
basmele lui Petre Ispirescu: ,,Făt-Frumos cu părul de aur”, ,,Tinerețe fără bătrânețe și viață
fără de moarte” și ,,Aleodor împărat”.
Limbajul cu care Florin Bican redă aceste povești nu este unul tipic romanelor
contemporane, moderne, pline de jargon și argou, ci un limbaj simplu, nestilizat, exclusiv al
basmelor: cuvinte arhaice, ce sporesc autenticitatea și originalitatea textului, ,,Și n-a coborât
pocitania de Jumătate de Iepure Șchiop și a început să se lingușească pe lângă domniță,
îmbăloșând-o cu vorbe mieroase și cu promisiuni deșucheate, numai să se-nvoiască a-l lua
de bărbat.”
Ascultându-i pe căluții năzdrăvani, Doru face o călătorie într-o lume magică, fantastică,
în care căluții vorbesc, prinții zboară, ciudățeniile există, iar ca să câștigi inima unei prințese
trebuie să treci anumite probe, menite să demonstreze ca ești vrednic și prezinți valorile
necesare unui adevărat împărat.
Acțiunea operei se centrează povestirea lui Ralf, autorul descriere în capitolele 1-3 povestea
calului năzdrăvan, nașterea dintr-o mamă aflată sub un blestem, creșterea sa și întâlnirea cu
Jumătate de Om care îl împarte în două și îi aruncă cealaltă jumătate pentru a îl ține sub
stăpânirea sa. Capitolul 4 descriere nașterea lui Aleodor, marele ospăț de trei zile în care
Regele a invitat toate împrejurimile, dar nu și pe Jumătate de Om, venirea celor trei ursitoare
la palat, dar și sfaturile date de acestea. După moartea Regelui, la tron a urmat fiul său.
Din pasiunea sa pentru vânătoare, Aleodor trece pe tărâmul lui Jumătate de Om, unde prețul
eliberării este reprezentat de o grea încercare: aducerea fetei lui Verde Împărat.
Călătoria a fost una anevoioasă, dar viteazul, trecut prin diverse probe, în care trebuia să se
ascundă de Ocheanul prințesei, reușeste să o aducă lui Jumătate de Om. Când aceasta îl
zărește, își dă imediat seama că este Spânul care l-a ademenit pe vărul ei, Harap-Alb, și de
îndată se pune cu gura pe el, până ce acesta se topește și intră în pământ: ,, Să te iau eu de
bărbat, pe tine, stârpitură?’’; ,,Și din ce-l bălăcărea fata pe slutul de pețitor (...) Jumătate de
Om, prefăcându-se-n mici fărâne, care s-au împrăștiat sfârșind pe țăpșanul de jeratic.’’.
Prințesa decide să-i fie nevastă și parteneră în viață lui Aleodor, cu condiția unei alte probe și
anume, să îi găsească cealaltă jumătate de corp lui Jumătate de Iepure Șchiop.
Astfel, regele Aleodor, pleacă în căutarea corpului pierdut pe tărâmul blestemat al Spânului.
Rămași singuri, prințesa și calul leagă o relație de prietenie, iar aceasta îi povestește pe-
ndelete cum a ajuns vărul ei, Harap Alb, la curtea sa, prin ce probe a trecut din cauza
supunerii față de Spân, despre prietenii săi de nădejde și despre cum totul se sfârșete cu bine.
Povestea este reluată mai târziu când Aleodor se întoarce cu o mulțime de cai, iar după ce
unul din aceștia, Mesteacăn, calul lui Harap-Alb, o povestește, corpul calului începe să iasă
din pământ.
Relațiile dintre personaje sunt fie conflictuale, lupta dintre bine și rău (Prințul și forțele
răului), fie de iubire (Prințul și fata lui Verde Împărat), de prietenie și loialitate (Fata lui
Verde Împărat și Jumatate de Iepure Șchiop).
Următorul fragment selectat este revelante pentru stilul autorului, și se remarcă prin
limbajul său simplu și pe înțelesul copiilor.
,,Pentru că nu se cade să rămână povestea neisprăvită și nici jumătatea căluțului îngropată,
o să v-o spun eu până la capăt. Chiparo nu numai că n-a fost cal năzdrăvan de la început, dar
nici cal n-a prea fost. A fost catâr, că de aia și trăgea la cotigă. Am lucrat mult la el ca sa-l
scot cal, dar șin el a fost vrednic și sârguincios și a băgat la cap tot ce l-am învățat. ”
Așadar, opera lui Florin Bican redă într-o manieră unică întâmplări fabuloase culese și
reinterpretate din basmele românești, punând în valoare frumusețea și unicitatea clișeelor,
care au rolul de a introduce cititorul într-o lume imaginară și ireală, asemănătoare
universului copilăriei: ,,În fiecare an se povestește alt mănunchi de povești, iar
povestitorul este de fiecare dată altul. Anul acesta venise rândul poveștilor cu cai
năzdrăvani- de aia se numea sărbătoarea ,,Paștele Cailor” ”.