CUPRINS 1. CE SUNT ADITIVII ALIMENTARI? 2. EFECTELE ADITIVILOR ASUPRA ALIMENTELOR SAU A SANATATII UMANE 3.

SCURT ISTORIC AL FOLOSIRII ADITIVILOR IN ALIMENTATIA UMANA 4. PRINCIPALII ADITIVI DE PE PIATA SI EFECTELE LOR ASUPRA SANATATII UMANE 5. LEGISLATIA IN VIGOARE CARE PRIVESTE FOLOSIREA ADITIVILOR 5.1.LEGISLATIA UNIUNII EUROPENE 5.2.LEGISLATIA DIN ROMANIA 6. PERCEPTIA SOCIETATII CIVILE ASUPRA PROBLEMELOR PRODUSE DE ADITIVI 6.1. INTERVIURI REALIZATE LA OFICIUL PENTRU PROTECTIA CONSUMATORULUI BACAU 6.2. SONDAJ DE OPINIE REALIZAT IN COMUNITATEA BACAU 7. CONCLUZII 8. SOLUTII 9. BIBLIOGRAFIE ANEXE

1. CE SUNT ADITIVII ALIMENTARI ? Aditivii alimentari sunt definiti drept orice substanta care in mod normal nu este consumata ca aliment in sine si care nu este utilizata ca ingredient alimentar caracteristic, avand sau nu o valoare nutritiva, care, adaugata intentionat in produsele alimentare in scopuri tehnologice pe parcursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament, ambalare, transport sau depozitare a unor asemenea produse alimentare, devine sau poate deveni ea insasi sau prin derivatii sai, direct sau indirect, o componenta a acestor produse alimentare. Utilizarea indicativului E xxx pe eticheta produsului arata prezenta unui aditiv acceptat din punct de vedere al sigurantei in toata Uniunea Europeana. In multitudinea de aditivi folositi in industria alimentara, cei mai periculosi pentru sanatatea organismului sunt cei de sinteza, adica cei obtinuti prin procedee chimice nenaturale. Aditivii alimentari sau E urile se folosesc pentru pastrarea produselor alimentare timp mai indelungat, avand rolul de indulcitori, coloranti, emulgatori, conservanti. Clasificarea aditiuvilor alimentari Potrivit art.73 din Norma igienico-sanitara din 16 decembrie 1998 pentru alimente1[7], aditivii alimentari sunt substante care se folosesc la prepararea unor produse alimentare in scopul ameliorarii calitatii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare. Prezenta reglementare nu se aplica: - aditivilor tehnologici; - substantelor folosite la protectia plantelor; - substantelor adaugate pentru sporirea valorii nutritive (vitamine, minerale); - concentratelor naturale (uscate sau sub alta forma) incorporate in aliment in timpul procesului tehnologic, datorita aromei specifice, proprietatilor nutritive sau puterii lor de colorare; - colorantilor utilizati la colorarea partilor necomestibile a unui aliment. Nu se considera aditivi alimentari:
1[7]

Norma igienico-sanitara din 16 decembrie 1998 pentru alimente, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 268 din 11 iunie 1999

substantele de tratare a apei; pectina continuta in mod natural de aliment; baza chewing; dextrina, amidonul modificat prin diverse tratamente; plasma sanguina, gelatina, proteinele hidrolizate, proteina din lapte, glutenul; - aminoacizii, altii decat acidul glutamic, glicina, cisteina. In primul rand, atunci cand vorbim despre aditivi trebuie sa facem distinctia intre aditivii alimentari si cei nealimentari. Studiul de fata are in vedere numai aditivii alimentari. Acestia pot fi clasificati avand in vedere mai multe criterii. Pe de o parte, in functie de scopul urmarit si efectul asupra produsului2[8] aditivii pot fi clasificati astfel: a) aditivi organoleptizanti - coloranti - decoloranti - amelioranti de culoare - aromatizanti si potentiatori de arome - amelioranti de gust - edulcoranti - emulgatori - gelifianti - acidulanti b) aditivi conservanti - antioxidanti - neutralizanti - antiseptice - antibiotice - alti aditivi din aceasta familie. c) aditivi nutritionali Acestia se mai numesc si tonifianti, fiind de fapt substante din categoria nutrientilor care se adauga in produsele alimentare in scopul cresterii valorii nutritive: - aminoacizi - proteine
2[8]

Constantin Banu, Nicolae Butu, Cornelia Lungu, Petru Alexe, Dorulet Rasmerita, Vizireanu Camelia, Aditivi si ingrediente pentru industria alimentara, Editura Tehnica, Bucuresti, 2000, pag. 13.

- saruri minerale - vitamine O alta clasificare intalnita in literatura de specialitate imparte aditivii in functie de actiunea3[9] acestora in: a) conservanti alimentari Acestia asigura prelungirea duratei de pastrare, a stabilitatii produselor alimentare, au actiune bacteriostatica - impiedica multiplicarea microorganismelor si bactericida, distrugand microorganismele. Aceasta actiune este pusa in evidenta si de studiile recente ale Institutului de Sanatate Publica Timisoara care efectueaza determinari privind actiunea antimicrobiana a unor aditivi alimentari.4[10] Principalii conservanti alimentari admisi prin normele de igiena sunt: - acidul benzoic - sarurile acidului benzoic de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu (Na) - acidul ascorbic - sarurile acidului ascorbic de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu (Na) - acidul propionic - sarurile acidului propionic de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu (Na) - nitratii de sodiu (Na) si potasiu (K) b) antioxidantii alimentari Sunt substante ce asigura stabilitatea grasimilor si a produselor alimentare ce contin grasimi, cu exceptia untului (la care nu se admite folosirea lor). Actiunea antioxidanta se datoreaza faptului ca aceste substante au capacitate marita de a lega oxigenul, comparativ cu gliceridele, acizii grasi nesaturati care leaga mai greu (se mareste perioada de inductie a lancezirii), de exemplu: - tocoferolul alfa - substante de sinteza: - galatul de propil - galatul de octil - galatul de duodecil Anumite substante chimice maresc efectul antioxidant al acestor substante (substante sinergetice): - acidul citric
3[9]

Pamfilie Rodica, Roxana Procopie, Dumitru Dima, Marfurile alimentare in comertul international, Editura Economica, Bucuresti 2001, pag. 88. 4[10] www.ispt.ro, Directii de cercetare Institutul de Sanatate Publica Timisoara

- acidul ascorbic - alte substante din aceeasi familie Efectul sinergetic se datoreaza blocarii metalelor ce favorizeaza rancezirea grasimilor. c) aromatizantii alimentari Cuprind substante naturale sau sintetice foarte variate utlizate pentru potentarea aromei si gustului produselor alimentare care nu contin arome sau contin in cantitati insuficiente. d) amelioratorii alimentari Sunt substante chimice naturale sau sintetice, utilizate pentru modelarea anumitor proprietati ale produselor. Pot fi: - organoleptizanti. Acestia potenteaza sau contribuie la formarea aspectului, culorii si gustului. - amelioratori de gust - revelatori de gust - amelioratori de textura - emulgatori - amelioratori de consistenta - amelioratori de culoare Potrivit unei alte opinii5[11] se face distinctia intre urmatoarele tipuri de aditivi in functie de criteriul actiunii: a) conservantii alimentari b) antioxidantii alimentari c) aromatizantii alimentari d) amelioratorii alimentari e) colorantii artificiali. Pentru uz alimentar sunt selectati putini coloranti sintetici, dintre cei mai putin periculosi, folositi ocazional. Legislatia noastra accepta urmatorii coloranti: - tartrazina (galben) E102 - orange S (portocaliu) E 110 - albastru patentat (albastru) E131 - azorubina (rosu) E122 - ponceau 4R (rosu) E124 - indigotina (albastru) E132 - ponceau 6R (rosu) E126 - eritrozina (rosu) E127 - verde acid briliant (verde) E142
5[11]

Roxana Procopie, Bazele merceologiei, Editura ASE, Bucuresti, 2001, pag. 72.

- negru briliant BN (negru) E151 Potrivit art. 77 din Norma igienico-sanitara din 16 decembrie 1998 pentru alimente: Aditivii alimentari vor fi structurati in urmatoarele grupe: a) conservanti - substante care prelungesc perioada de pastrare a alimentelor prin protejarea lor impotriva alterarii produse de microorganisme; b) antioxidanti - substante care prelungesc perioada de pastrare a alimentelor prin protejare impotriva oxidarii (de exemplu: rancezirea, schimbarea culorii); c) acidifianti - substante care cresc aciditatea alimentelor, imprimandu-le un gust acru; d) substante-tampon - folosesc la reglarea si la mentinerea pH-ului specific alimentului; e) antispumanti - se folosesc pentru reducerea si prevenirea spumei; f) emulsificatori - substante care fac posibila formarea si mentinerea unui amestec omogen intre doua sau mai multe faze nemiscibile; g) agenti de gelificare - substante care permit si care ajuta la formarea gelurilor; h) sequestranti - substante care formeaza complexe cu ionii metalici; i) stabilizatori - substante care fac posibila mentinerea proprietatilor fizicochimice ale alimentelor, mentinand omogenizarea dispersiilor, culoarea etc.; j) substante de ingrosare - substante care au capacitatea de a mari vascozitatea produselor alimentare; k) indulcitori - substante (altele decat zaharul) care se utilizeaza pentru a da gust dulce alimentelor; l) coloranti naturali si coloranti de sinteza; m) agenti de afanare - substante care contribuie la cresterea volumului alimentelor fara a modifica valoarea energetica; n) antiaglomeranti; o) potentiatori de aroma - mentin si amplifica aroma specifica alimentului; p) substante-suport - faciliteaza transportul si utilizarea aditivilor fara a modifica proprietatile pe care se bazeaza utilizarea lor; q) enzime - folosite in industria alimentara; r) aromatizanti - se impart in trei categorii: a) substante aromate naturale se obtin prin procese fizice enzimatice sau microbiologice din materii prime de origine vegetala sau animala; b) substante identic naturale - sunt identice din punct de vedere al compozitiei cu aromele naturale,

componentele fiind obtinute prin sinteza; c) substante artificiale - se obtin prin sinteza, avand structura si compozitia diferite de cele naturale. In plus, lista completa a aditivilor alimentari conform Directivei 79/111/CCE utilizata pe plan european cuprinde lista aditivilor grupati pe urmatoarele categorii:6[12] a) conservanti b) antioxidanti c) emulsifianti (emulgatori) d) agenti de ingrosare e) gelifianti f) stabilizanti g) relevatori de gust h) acidifianti i) corectori de aciditate j) antiaglomeranti k) amidon modificat l) edulcoranti artificiali m) afanatori chimici n) agenti de incapsulare o) saruri de topire p) agenti pentru tratamentul fainii In listele internationale (ca si in cea nationala), aditivii sunt clasificati in 25 de categorii si numerotati specific7[13]: a) coloranti E100-E182 b) conservanti E200-E297 c) antioxidanti E300-E390 d) emulgatori E400-E496 / E1000-E1001 e) saruri de topire E400-E496 f) agenti de ingrosare E400-E496 g) agenti de gelifiere E400-E496 h) stabilizatori E400-E496 i) agenti de gust E600-E640 j) acidifianti E300-E390 k) corectori de aciditate si pH E300-E390 l) agenti antiaglomeranti E500-E580
6[12]

Pamfilie Rodica, Roxana Procopie, Dumitru Dima, Marfurile alimentare in comertul international, Editura Economica, Bucuresti 2001, pag. 88.
7[13]

Roxana Procopie, Bazele merceologiei, Editura ASE, Bucuresti, 2001, pag. 73.

m) amidon modificat E1400-E1450 n) edulcoranti (indulcitori) E900-E999 o) substante de afanare E400-E496 p) antispumanti E500-E580 r) agenti de suprafata si albire E900-E999 / E1500-1520 s) agenti de tratare a fainii E500-E580 / E900-E999 s) agenti de intarire-afermisanti E500-E580 t) umectanti E1200-E1202 / E1400-E1450 / E1500E1520 t) sechestranti E400-E496 u) enzime E1100-E1105 v) agenti de umplutura x) gaze propulsoare E900-E999 y) alte categorii Se observa folosirea unui asa-zis cod E, adica un numar alocat unui aditiv alimentar care indica faptul ca: 1. a fost testat pe animale si s-a dovedit sigur pentru consum 2. a fost inregistrat ca un aditiv permis la forurile de specialitate. 3. este un mijloc de identificare al unui anumit aditiv. De exemplu prima cifra iti va indica natura aditivului. Sistemul de numerotare a fost adoptat pentru uzul international de catre Comisia Codex Alimentarius, care a dezvoltat si Sistemul International de Numerotare (acesta foloseste aceleasi numere ca si codificarea cu E-uri dar fara litera E).8[14] Clasificarea Codex Alimentarius in cazul aditivilor si auxiliarilor coincide cu clasificarea CEE. Numarul total de aditivi acreditati, conform normelor CEE, este de 301, iar lista aditivilor admisi in Romania, conform Ordinului Ministerului Sanatatii nr. 975/16 decembrie 1998 privind aprobarea Normelor igienico-sanitare pentru alimente este de 201. Cu privire la acelasi subiect, Institutul Educatiei din Hong Kong imparte aditivii in:9[15] a) coloranti majoritatea codurilor E incep cu 1 b) conservanti majoritatea codurilor E incep cu 2 c) aromatizanti nenumerotati d) antioxidanti E300-E321 e) emulsificatori si stabilizatori E322 si cateva numere intre E400-E495
8[14]

dr. David Jukes, Food additives in the European Union, The School of Food Biosciences, The University of Reading, UK, www.fst.rdg.uk/foodlaw/additive.htm 9[15] http://crucial.ied.edu.hk/foodchem/addnutri.html, The Crucial Website, Hong Kong Institute of Education

f) acizi, baze si solutii tampon majoritatea codurilor E incep cu 5 g) indulcitori majoritatea codurilor E incep cu 4 sau cu 6

2. EFECTELE ADITIVILOR ASUPRA ALIMENTELOR SAU A SANATATII UMANE Aditivii alimentari pot avea atat efecte pozitive asupra alimentelor cat si efecte negative. In principal trebuie respecata doza maxima admisa de folosire a aditivilor alimentari. In Romania nu exista aparate care sa controleze calitatea aditivilor din alimente. Societatea este intr-o continua evolutie. Tehnologia este prezenta in aproape toate mediile. Produsele alimentare sunt si ele obtinute astazi cu ajutorul celor mai noi procedee. Supraproductia si oferta foarte variata ii obliga pe producatori sa faca tot ceea ce este posibil pentru ca alimentul lor sa aiba succes. Astfel, produsele sunt conservate pe perioade lungi, se introduc culori cat mai atractive, vitamine produse pe cale artificiala etc. Conservantii, aromele, colorantii - intr-un cuvant aditivii sunt indicati pe ambalaj cu litera E urmat de un numar format din trei cifre sau patru cifre. Majoritatea cumparatorilor nu cunosc semnificatia acestui cod. Unele dintre aceste substante sunt nocive, toxice, chiar cancerigene. Oamenii de stiinta afirma ca, in cantitati mici, consumul lor nu constituie un pericol pentru organism. Totusi, pentru a preveni eventualele pericole, Statele Unite ale Americii si Uniunea Europeana au interzis o parte din Euri. In Romania, laboratoarele nu pot detecta toti aditivii ce sunt introdusi in alimente, iar de multe ori produsul este introdus pe piata doar prin datele furnizate de producator. Exista astfel riscul de a nu se respecta cantitatea adaosurilor sintetice conform reglementarilor legale. Avizul pentru alimente este dat de Institutul de Sanatate Publica. Anca Telniceanu, cercetator stiintific in cadrul ISP Bucuresti precizeaza: Avem metode standard prin care se poate determina prezenta aditivilor, insa nu pentru toti, deoarece nu avem dotarea necesara. Lista se modifica si din ce in ce mai multi aditivi sunt acceptati in alimentatia din Comunitatea Europeana. Avizul pentru E-uri este dat de specialistii europeni. Acestia stabilesc o concentratie maxima per litru sau kilogram. Sa luam cazul benzoatului de sodiu, respectiv E 211. Acesta este folosit in preparatele din oua, legume, fructe, sosuri, supe, sucuri etc. Limita stabilita este de un gram per kilogram, respectiv 200 miligrame per litru. Deoarece s-a dovedit foar-te nociv, Uniunea Europeana si SUA au retras E 211 din alimentatia publica. Avizul este dat in urma unui studiu prin care concluzioneaza ca o persoana poate consuma acel produs 70 de ani fara sa se imbolnaveasca. Studiul nu

este intotdeauna sigur. Cercetarile se fac de mai multe ori, iar daca aditivul nu corespunde poate fi retras, spune Anca Telniceanu. Un alt aditiv care este considerat nociv este E 330, cunoscut ca acid citric. De fapt, acesta este sarea de lamaie folosita de gospodine de foarte mult timp. Anca Telniceanu este de parere ca E 330 nu este daunator organis-mului: Acidul citric nu e periculos. Este folosit ca acidifiant si este larg raspandit in natura. Nici nu poate fi folosit in cantitati mari pentru ca produsul ar de-veni foarte acru. Produsele importate si comercializate sunt avizate de Institutul de Sanatate Publica daca sunt insotite de buletinul de analiza si dupa verificarea listei cu aditivii admisi in alimentatie. Consumul indelungat de alimente, care au in compozitie aditivi obtinuti pe cale sintetica, supune organismul la un adevarat bombardament chimic care afecteaza organele interne. Pentru a se apara, acesta ajunge sa produca anticorpi peste masura, care in cele din urma participa si ei la vatamarea organelor. In cazurile nefericite rezultatul acestor procese este distrugerea iremediabila a sistemului imunitar si aparitia unor tumori maligne sau benigne.Studiile de specialitate arata ca sunt cateva produse a caror folosire indelungata favorizeaza crearea unui astfel de dezechilibru in organism. Folosirea lor intamplatoare, pentru o perioa-da limitata de timp nu are efect daunator. Pe Internet sunt site-uri care vorbesc despre nocivitatea acestor produse. Tabloul clinic privind accidentele datorate aditivilor este foarte variat, dar urticaria cronica, edemele si astmul sunt cele mai frecvente. Reactii cutanate diverse, febra, rinite vaso motoare, dermite de contact au fost tratate in literatura de specialitate. Simptomele psihologice si neuro senzoriale sunt semnalate de o parte din pacienti si reluate de mijloacele media : astenie, depresie, iritabilitate, agitatie psiho motorie, dificultati de concentrare intelectuala, pierderi de memorie, cefalee. Colorantii azoici au fost in mod special incriminati si Feingold a propus termenul de sindromul copilului hiperactiv. Fara a nega realitatea, trebuie observat faptul ca dupa acestea sunt asociate cu tulburarile organice ( diaree insotita de colici dureroase ) ele pot facilita boala cronica. In ceea ce priveste aditivii alimentari, specialistii ( dr. clinicieni ) au delimitat pacientii in 4 grupe in functie de reactiile adverse, si anume : - prima grupa de subiecti este formata din subiecti ce sufera de astm intrinsec, de polipoze nazalo sinusiene si intolerranta la aspirine, la substante inflamatoare. Printre aditivii cu risc de intoleranta respiratorie se numara acidul benzoic, tartrazina, metabisulfitiisimetanolul ; - a doua grupa este constituita din subiectii ce prezinta urticarii cronice sau

dermatita atopica. Testele de provocare sunt pozitive in 5 10% din cazuri. Intoleranta descoperita se refera la mai multi aditivi pentru acelasi pacient ; - a treia grupa este cea a subiectilor ce prezinta o alergie la alergenii proteici alimentari. Testele de provocare sunt pozitive in 26 % din cazuri ; Testele au fost provocate de catre aditivi a caror alegere a fost determinata de o ancheta alimentara desfasurata pe parcursul uneisaptamani. a patra grupa este a alergicilor profesionali ce lucreaza in industria alimentara si in restaurante, alergicii cutanati ( dermite in contact ), alergicii respiratorii, rinite si astm. Factorii de risc il reprezinta expunerea cotidiana la aditiv. Dulciurile si produsele racoritoare sunt destinate in special copiilor si, pentru a fi mai ispititoare, au nevoie de coloranti cat mai atragatori. Acestia, desi valorosi prin proprietatile lor intrinsece, sunt vatamatori pentru sanatate, determinand deficiente in vitamina B6 si zinc si chiar aparitia, in timp, a unor tumori. Un astfel de colorant este tartrazina - E102, acceptat de legislatia romaneasca, dar interzis pentru produse alimentare in Suedia, Elvetia,MareaBritanie si Olanda. Conform unui studiu al Asociatiei pentru Protectia Consumatorilor (APC) din Romania, s-a constatat ca pe piata romaneasca exista anumite produse, destinate in special copiilor, care contin acest colorant: bomboanele Ciclete cu aroma de zmeura (producator C.M. Chimica Daily Bucuresti), bauturile racoritoare Kick de portocale (sub licenta Royal Crown Company), Prigat Orange Light (Sigat Beverage Company), Fanta Exotic (SC Coca-Cola HBS Rom) si Mirinda Orange (imbuteliata la Quadrant-AMRoQ Beverages), bomboanele Kathy Lemon (Confiseue Kathy, Bruges), budinca cu gust de vanilie (Euro Food Prod), bomboanele gumate Sugus Exotic (Kraft Foods Romania), acadelele Chupa Chups (Elkeka Romania), Bega - baton cu spuma si jeleu de lamaie (Kandia Timisoara Romania) si Kroky Mania (jeleuri Silvana drajate de caise, zmeura sau portocale, produse de Kraft Jacobs Suchard Romania). Efecte negative asupra sanatatii Acest colorant determina o reactie de intoleranta la aproximativ zece oameni din o mie, care se manifesta prin edeme ale buzelor, urticarie, rinite, astm, purpura si chiar soc anafilactic. Persoanele alergice la aspirina sunt alergice si la tartrazina. Acest colorant se elimina preponderent prin bila, deci persoanele cu afectiuni la nivelul acestui organ pot avea probleme cu

sanatatea din cauza consumului unor produse colorate cu tartrazina. Consumul acestor produse determina deficiente in vitamina B6 si zinc, ceea ce declanseaza probleme mai ales femeilor. S-a constatat ca vitamina B6 este implicata in metabolismul progesteronului, care la randul sau are un rol in procesarea excesului de estrogen. In acest fel, femeile cu probleme hormonale (hipersecretii de estrogeni) pot sa dezvolte in timp diferite tipuri de tumori (fibroame etc.). Doza maxima admisa APC Romania solicita autoritatilor de resort interzicerea folosirii acestui compus, cel putin pentru produsele frecvent consumate de copii, deoarece sa constatat ca dozele mari de tartrazina determina modificari histologice ireversibile ale ficatului. Tinand cont ca acest compus este frecvent folosit in bauturile racoritoare pe perioada verii, problemele cauzate de tartrazina pot deveni extrem de grave. Doza maxima admisa pentru consum este de 0,75 mg/kg corp, iar in produsele alimentare 70 mg/kg corp, cu exceptia rahatului, unde doza admisa este de 30 mg/kg. Cu alte cuvinte, daca un producator introduce in bauturi racoritoare cantitatea maxima de colorant 70 mg/kg (echivalent litru) - atunci o persoana de 30 kg care bea doi litri de suc va ingera 140 mg colorant, in timp ce doza maxima admisa pentru o persoana de 30 kg este de 22,5 mg. Consumul indelungat de alimente care au in compozitie aditivi obtinuti pe cale sintetica supune organismul la un adevarat bombardament chimic care afecteaza organele interne. Pentru a se apara, acesta ajunge sa produca anticorpi peste masura, care in cele din urma participa si ei la vatamarea organelor. In cazurile nefericite, rezultatul acestor procese este distrugerea iremediabila a sistemului imunitar si aparitia unor tumori maligne sau benigne. Studiile de specialitate arata ca sunt cateva produse a caror folosire indelungata favorizeaza crearea unui astfel de dezechilibru in organism. Folosirea lor intamplatoare, pentru o perioada limitata de timp, nu are efect daunator. Pe Internet sunt site-uri care vorbesc despre nocivitatea acestor produse.

3. SCURT ISTORIC AL FOLOSIRII ADITIVILOR IN ALIMENTATIE Aditivii alimentari au fost folositi cu mii de ani in urma, de catre greci, egipteni si alte popoare antice, deoarece pastrarea alimentelor pe perioade mai indelungate de timp a fost o necesitate. Alaturi de sare, salpetrul ( de Chile = nitratul de sodiu, de India = nitratul de potasiu ) a fost mereu utilizat pentru conservarea produselor din carne, iar colorantii de tipul carmazului se utilizau pentru prepararea unor alimente aspectuoase. Standardele generale pentru aditivi alimentari - General Standard for Food Additives/GFSA, valabile pe plan international, stabilesc regulile de utilizare a aditivilor alimentari. Aceste norme specifica n mod clar daca un aditiv poate fi folosit sau nu n prelucrarea unor produse alimentare. Importanta normelor GFSA este si mai mult subliniata de existenta "Codex Alimentarius"- un index pentru standardele destinate produselor alimentare si care este considerat ca o autoritate de referinta n cazul unor dispute aparute ntre partenerii tratatului "WTO Treaty". Aceasta nseamna practic ca, orice fel de produse care sunt n acord cu standardele prevazute de acest Codex, trebuie sa fie admise pe pietele tarilor semnatare ale tratatului, chiar daca normele n tara importatoare sunt mult mai restrictive decat aceste standarde. n cazul interzicerii unui import, tara respectiva care a impus restrictia trebuie sa prezinte justificari legale care sa fundamenteze refuzul. 10[22] "Codex Alimentarius" a fost pentru prima data ntocmit n 1962 sub auspiciile "UNs Food & Agriculture Organization" (FAO) si "World Health Organization" (WHO). n ultimii 30 ani, aproximativ 270 de Codex-uri pentru standarde au fost adoptate pentru diverse domenii, ncepand cu standarde pentru igiena, reziduri de pesticide si terminand cu metode de etichetare si de analiza. Standardele generale pentru aditivi alimentari (GFSA) au fost adoptate n martie 1997, de catre guvernele membre ale Codex-lui, pentru a fi utilizate de producatorii de alimente, n conformitate cu "Good Manufacturing Practice". In 1970 Uniunea Europeana a decis ca fiecare aditiv autorizat sa fie semnalat, pe etichete sau ambalaje, prin binecunoscutul cod E. Decizia a fost
10[22]

Focus Tips, Buletin, aprilie 1998

luata in ideea de a avea o legislatie si o reglementare foarte precise a aditivilor si pentru a facilita informarea consumatorilor. De asemeni un aditiv trebuie sa fie aprobat de comitetul mentionat mai sus. 4. PRINCIPALII ADITIVI DE PE PIATA SI EFECTELE LOR ASUPRA SANATATII UMANE E555 (silicatul de aluminiu si potasiu) este folosit in sare, lapte praf si faina. Desi se cunoaste ca aluminiul este cauza unor probleme placentare in timpul sarcinii si ca este asociat cu boala Alzheimer, este permis in Romania. E210 (acidul benzoic) se adauga la bauturi alcoolice, produse de brutarie, branzeturi, condimente, dulciuri, medicamente. Poate provoca crize de astm, in special la persoane dependente de medicatie, si poate reactiona, provocand hiperaciditate la copii. In urma testarii pe animale de laborator, a fost asociat si cu cancerul. E211 (benzoatul de sodiu) este folosit ca antiseptic, conservant alimentar si pentru a masca gustul unor alimente de calitate slaba; bauturile racoritoare cu aroma de citrice contin o cantitate mare de benzoat de sodiu (pana la 25 mg/250 ml); se mai adauga in lapte si produse din carne, produse de brutarie si dulciuri, este de asemenea prezent in multe medicamente; se cunoaste ca provoaca urticarie si agraveaza astmul. Asociatia consumatorilor din Piata Comuna Europeana il considera cancerigen, insa este permis in Romania. E250 (nitritul de sodiu) este utilizat in stabilizarea culorii rosietice a carnii conservate (fara nitrit, hot dogs si bacon ar arata gri) si da o aroma caracteristica. Adaugarea de nitriti in alimente poate duce la formarea de cantitati mici de substante cu potential cancerigen, in special in bacon. Companiile care proceseaza carnea adauga acum, pe langa nitrit, acid ascorbic sau izoascorbic pentru a impiedica formarea de nitrozamine. Industria carnii justifica utilizarea nitritilor pentru efectul lor inhibitor asupra dezvoltarii bacteriilor producatoare de toxina botulinica. E132 (indigotina) este un colorant care se adauga in tablete si capsule, inghetata, dulciuri, produse de patiserie, biscuiti; poate provoca greata, voma, hipertensiune arteriala, urticarie, probleme de respiratie si alte reactii alergice. Este permis in Romania.

E123 (amaranthul) este obtinut din planta cu acelasi nume; este folosit in amestecuri pentru prajituri, umpluturi cu aroma de fructe, cristale pentru jeleuri, poate provoca astm, eczema si hiperaciditate; in teste pe animale a provocat defecte neonatale si moarte fetala. E122 (azorubina) este un colorant rosu, obtinut din gudron, care se adauga la dulciuri, martipan, cristale pentru jeleuri, peltea. Poate produce reactii adverse la persoanele astmatice si la cele alergice la aspirina. Este interzis in Japonia, Suedia, SUA, Austria si Norvegia. Este permis in Romania. E155 (brun HT) este utilizat in ciocolata si prajituri. Poate produce reactii adverse la persoanele alergice la aspirina si la cele astmatice. Se cunoaste, de asemenea, ca poate produce sensibilitate dermica. Este interzis in Danemarca, Belgia, Franta, Germania, Elvetia, Suedia, Austria, SUA, Norvegia. Este permis in Romania. E952 (ciclamat) este un indulcitor artificial care poate produce migrene si alte reactii adverse; unele testari au aratat ca poate fi cancerigen; este interzis in SUA (din 1970) si Anglia din cauza potentialului cancerigen. Este permis in Romania. E312 (galat de dodecil) se foloseste pentru a preveni rancezirea alimentelor grase; poate provoca iritatie gastrica sau cutanata; nu este permis in alimente pentru sugari si copii mici deoarece provoaca tulburari hematologice; este asociat, de asemenea, cu tulburari nervoase; se foloseste in uleiuri, margarina, untura, sosuri de salate. Este permis in Romania. E420 (sorbitol si sirop de sorbitol) este un indulcitor artificial si umectant care se obtine din glucoza sau prin sinteza; se foloseste in dulciuri, fructe uscate, hrana saraca in calorii, siropuri farmaceutice si este printre primii sapte conservanti utilizati la produsele cosmetice; nu este permis in hrana pentru sugari si copii mici deoarece poate provoca tulburari gastrice. Este permis in Romania. -aditivi alimentari care produc cancer: E131, 142, 211, 213, 214, 215, 216, 217, 218, 239, 330; -aditivi alimentari care afecteaza vasele de sange: E250, 251, 252; -aditivi alimentari care produc boli de piele: E230, 231, 232, 233; -aditivi alimentari care ataca sistemul nervos: E311, 312; -aditivi alimentari care pot produce tulburari digestive: E338, 339, 340, 341, 363, 465, 466, 450, 461, 407;

-aditivul care distruge vitamina B12: E200. E123 - este interzis in SUA si in fostele state sovietice. Se gaseste in bomboane, jeleuri, dropsuri mentolate, branzeturi topite si creme de branza. Este considerat cel mai puternic cancerigen dintre aditivi. In aceeasi categorie face parte si E110, care intra in componenta dulciurilor (mai ales a prafurilor de budinca), colorandu-le in acel galben de "apus de soare", de care vorbeam ceva mai sus. E330 - produce afectiuni ale cavitatii bucale si are actiune cancerigena puternica. Se gaseste in aproape toate sucurile din comert. E102 - este un alt colorant care se gaseste in dulciuri, mai ales in budinci. Are actiune cancerigena si el. E-urile din bauturile alcoolice Daca votca are peste 37 de grade, este incolora si limpede atunci cu siguranta produsul este lipsit de E-uri. Exista, insa, un E-u, care se poate gasi in votca. Acesta este E 422, iar consumul frecvent provoaca dureri de cap, sete, greata. Vinurile si coniacurile adevarate nu au nevoie de aditivi. Daca pe eticheta se mentioneaza, totusi, acest lucru, inseamna ca este un produs contrafacut. Daca ati avut dureri de cap, diaree, palpitatii, varsaturi, insomnii dupa ce ati consumat lichior, inseamna ca aceasta bautura contine CAFEINA. Cafeina este un aditiv foarte des intalnit in lichioruri, care sunt considerate cele mai puternic chimizate. E-urile care pot fi gasite n lichioruri si afectiunile pe care le pot declansa: E 129 -afecteaza ficatul si pancreasul E150 caramel E 150 a caramel I E 150 b caramel II E 150 c caramel III E 150 d caramel IV E 102 - astm, tumori tirodiene. E-urile care pot fi gasite n vin si bere si afectiunile pe care le pot declansa:

E 220 - afectiuni intestinale E 210 - astm. E-urile din lapte si produsele lactate Untul, laptele si iaurtul nu contin E-uri, dar exista si exceptii. Laptele poate fi contaminat din cauza modului in care a fost hranit animalul. Iar in anumite situatii, in sezonul cald, comerciantii pun in lapte soda caustica pentru a preveni branzirea. Brnza topita e un produs alimentar care contine multe E-uri numite saruri de topire. Aceste saruri pun n pericol sanatatea. In brnza topita si n frisca, aditivii sunt in exces, uneori. Untul este un produs lactat sigur, exceptie facand cel care contine E 160. Frisca contine multi aditivi din categoria stabilizatori, substante de ngrosare si emulgatori. Iaurtul este un produs viu, deoarece contine germeni si bacterii n stare vie, benefici omului. Nutritionistii spun ca este mai bun decat laptele, avand o toleranta mai mare. Iaurtul care are termen de valabilitate de peste 30 de zile a fost sterilizat si nu mai este considerat natural.

Aditivii din bauturile racoritoare In general, pe eticheta unei bauturi racoritoare sunt trecuti aditivii. Daca citim eticheta unui asemenea produs, aflam ca intr-o sticla de doi litri exista echivalentul a doua lingurite de concentrat. In rest, se gasesc E-uri din categoria conservanti, coloranti, antioxidanti, ndulcitori artificiali. Unii sunt nscrisi pe eticheta, altii nu. E 211 este cel mai intalnit aditiv din bauturile carbagazoase. n tara noastra, acest conservant e admis prin Ordinul 975/1999 al Ministerului Sanatatii, dar in Statele Unite si Rusia, E 211 a fost interzis. Iar

Institutul de Oncologie din Germania sustine ca E 211 este cancerigen. Produsele alimentare in care se gasesc aditivi sunt potrivit legislatiei in vigoare:11[21] 1.Paine si produse de panificatie, care poate contine unii dintre urmatorii aditivi: conservanti (acid acetic si saruri E 260 - E 261, acid propionic si sarurile lui E 281 - E 283), acidifianti (acid acetic E260), emulsificatori (lecitina E 322, mono si digliceride si esteri cu acizi grasi E471-E472, sucrogliceride E474, sucroesteri E473), agenti de gelificare, sequestranti, stabilizatori, substante de ingrosare (di-, tri- si polifosfati de Na, K, Ca, Mg, NH4 E 450 - E 452), coloranti naturali (antociani E 163, Betaina E 162, Caroteni E 160, a, b, c, d, e, f , Xantofile E 161 a, b, c, d, e, f, g flavoxantina, luteina, criptoxantina, rubixantina de produse violoxantina, rodoxantina, cantoxantina Curcumina E 100, Riboflavina E 101, Clorofila E 140, complecsi de cupruclorofila E 141, Caramel E 150 a, b, c, d, Cosenila sau acid carminic E 120, Carbune vegetal E 153), agenti de afanare si antiaglomeranti (Carbonat de sodiu E 500, Carbonat de amoniu E 503, Carbonat de magneziu E 504). 2. Lapte si produse lactate: Conservanti (acid sorbic si sarurile lui E 200 E 203, nizina E 234, nitrat de sodiu sau de potasiu E 251 - E 252, acid propionic si sarurile lui E 281 - E 283), substante tampon (Saruri ale acidului citric E 331 - E 333) si altii. 3. Carne si produse din carne: conservanti (Esteri ai acidului parahidroxibenzoic E 214 - E 219, nitrit de potasiu sau de sodiu E 249 - E 250, samd...), antioxidanti (acid izoascorbic si sarurile lui E 315 - E 318, acid erythorbic si saruri E 315), substante tampon (saruri ale acidului citric E 331 - E 333), samd... 4.Peste si produse din peste: conservanti (acid formic si saruri E 236), substante tampon (Saruri ale acidului tartric E 335 - E 337, Saruri ale acidului malic E 349 - E 352), acidifianti (Acid citric E 330 ), antioxidanti (Galat de propil, octil, dodecil, etil E 310 - E 313), samd... 5. Uleiuri si grasimi: antioxidanti (Alfa, gama, delta-tocoferol E 306 - E 309, BHA si BHT E 320 - E 321), samd... 6. Oua si produse pe baza de ou: antioxidanti (BHA si BHT E 320 - E 321), samd... 7. Zahar si produse zaharoase: acidifianti (Acid tartric E 334), substante tampon (Saruri ale acidului tartric E 335 - E 337), samd...
11[21]

Constantin Banu, Nicolae Butu, Cornelia Lungu, Petru Alexe, Dorulet Rasmerita, Vizireanu Camelia, Aditivi si ingrediente pentru industria alimentara, Editura Tehnica, Bucuresti, 2000, pag. 13.

8. Fructe, legume si produse prelucrate: substante tampon (Saruri ale acidului malic E 349 - E 352), samd... 9. Bauturi alcoolice: antispumanti (Metil-etil-celuloza E 465, Poli-dimetilxiloxan E 900 A, Metil-fenil-poli-xiloxan E 900 B), samd... 10. Bauturi nealcoolice: antispumanti (Metil-etil-celuloza E 465, Polidimetil-xiloxan E 900 A, Metil-fenil-poli-xiloxan E 900 B), samd... 11. Produse de cofetarie si de patiserie: emulsificatori (Lecitina E 322), samd... 12. Cereale si produse din cereale: agenti de gelificare, sequestranti, agenti de ingrosare (Alginat de propilenglicol E 405), samd... 13. Condimente, supe, sosuri, salate: agenti de gelificare, sequestranti, agenti de ingrosare (Alginat de propilenglicol E 405), samd... 14. Inghetate: agenti de gelificare, sequestranti, agenti de ingrosare (Acid alginic si sarurile lui E 400 - E 404), samd... 15. Alimente cu destinatie speciala: agenti de gelificare, sequestranti, agenti de ingrosare (Acid alginic si sarurile lui E 400 - E 404), samd...

5. LEGISLATIA IN VIGOARE CARE PRIVESTE FOLOSIREA ADITIVILOR In legislatia Uniunii Europene, cerintele privind aditivii alimentari sunt specificate mai exact prin intermediul Directivelor:12[23] - pentru indulcitori: Directiva Parlamentului si Consiliului European 94/35/EC din 30 iunie 1994 - pentru coloranti: Directiva Parlamentului si Consiliului European 94/36/EC din 30 iunie 1994 - pentru alti aditivi: Directiva Parlamentului si Consiliului European 95/2/EC din 20 februarie 1995. Legislatia romana in vigoare. Toti aditivii autorizati de Ministerul Sanatatii si Familiei prin Ordinul nr. 975/1998, sunt preluati din Codex Alimentarius. Acesta contine un numar de aproximativ 250 de aditivi alimentari ce pot fi folositi cu aprobarea MSF in functie de grupa alimentara in care e inclus acesta. De asemeni, FAO (Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura) si OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii)impreuna cu specialisti si experti ai Uniunii Europene organizeaza periodic studii
12[23]

dr. David Jukes, Food additives in the European Union, The School of Food Biosciences, The University of Reading, UK, www.fst.rdg.uk/foodlaw/additive.htm

analizand daca o substanta este permisa sau respinsa ca aditiv si in ce conditii se poate folosi. Acest comitet recomanda si cantitatile maxime. In ultimii ani, specialistii din cadrul Ministerului Sanatatii si Familiei care lucreaza la proiectele de armonizare a legislatiei cu statele membre ale Uniunii Europene au facut eforturi sa convinga oficialii Comunitatii Europene de faptul ca se pot gasi in timp scurt solutii pentru existenta unui sistem riguros de control al aditivilor din alimente si in special al celor noi. Potrivit art. 2 din Norma igienico-sanitara din 16 decembrie 1998 pentru alimente: Orice produs alimentar fabricat pentru consum uman sau dat in consum uman (din tara sau din import) trebuie sa respecte cerintele prezentelor norme. Produsele alimentare care se obtin sau sunt fabricate dupa retete noi, dupa tehnologii noi sau care contin materii prime, aditivi alimentari sau adjuvanti tehnologici noi, sub aspectul folosirii lor pentru prima data intr-un produs alimentar, vor fi supuse Ministerului Sanatatii spre avizare sanitara.
13[24]

Deci pentru fiecare aditiv alimentar propus spre folosire este necesara obtinerea avizului sanitar. Aceasta implica o verificare a dozei utilizate si a compozitiei preparatului recomandat de producator. Conform unui raport trimis recent Ministerului Sanatatii de catre specialistii Institutului de Sanatate Publica Bucuresti, laboratoarele de profil din Romania nu au o dotare tehnica suficient de avansata pentru a determina cu exactitate daca aditivul folosit este sau nu inclus in lista celor aprobate.14[25] In cazul amestecurilor de aditivi importati, care au diferite denumiri comerciale, acestea se vor aviza sanitar pentru a verifica daca atat compozitia, cat si doza de utilizare recomandata sunt corespunzatoare. Avizul sanitar pentru aditivii alimentari folositi in Romania este valabil timp de 3 ani de la data emiterii. In cadrul perioadei de 3 ani el poate fi retras, daca se constata ca este folosit necorespunzator sau daca aditivul avizat are efecte asupra sanatatii sau mediului, necunoscute la data emiterii avizului. Aditivii care sunt folositi in hrana animalelor trebuie sa fie avizati de Ministerul Sanatatii.

13[24]

Norma igienico-sanitara din 16 decembrie 1998 pentru alimente, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 268 din 11 iunie 1999
14[25]

Maria Giurea, Semnificatia E-urilor de pe etichete si ambalaje in Calita Buletin-Buletin Informativ pentru Industria Alimentara, nr.16/2002, pag. 8

Potrivit art. 3 din Norma igienico-sanitara din 16 decembrie 1998 pentru alimente: Este interzisa comercializarea sau utilizarea pentru consum uman a alimentelor care ...: ... f) contin aditivi alimentari neavizati de Ministerul Sanatatii sau peste limitele admise de prezentele norme igienico-sanitare... l) sunt falsificate. Se considera falsificare: - adaosul oricarei substante naturale sau sintetice in produse, in scopul mascarii unor defecte ale acestora, precum si in scopul modificarii sau conferirii de proprietati pe care produsele nu le justifica prin compozitia lor naturala sau prin retetele de fabricatie; - schimbarea compozitiei fara a se schimba specificatiile de pe eticheta. Pentru aditivii alimentari-neprevazuti in prezentele norme igienico-sanitare, precum si pentru utilizarea oricarui aditiv in produsele alimentare dietetice si in preparatele pentru copii se va cere avizul Ministerului Sanatatii. De asemeni productia, importul, vanzarea sau folosirea aditivilor alimentari care nu sunt cuprinsi in prezentul ordin este interzisa. Ordonanta 99/2000 stabileste principiile generale privind desfasurarea activitatii comerciale si urmareste dezvoltarea echilibrata a retelei de distributie a produselor si serviciilor de piata, cu respectarea principiilor liberei concurente, protectiei vietii, sanatatii, securitatii si intereselor economice ale consumatorilor, precum si a mediului. Dar potrivit Ordonantei de Urgenta nr. 21/2001 a fost suspendata aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata pana la adoptarea legii de aprobare sau de respingere de catre Parlament. 8 Prin reorganizarea Oficiului pentru Protectia Consumatorilor care se desfiinteaza, potrivit H.G. 166/2001 s-a organizat Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor. Printre atributiiile sale principale se regasesc si urmatoarele: 1. propune Guvernului spre adoptare si avizeaza proiecte de acte normative in domeniul protectiei consumatorilor cu privire la fabricarea, ambalarea, etichetarea, conservarea, depozitarea, transportul, importul si comercializarea produselor, precum si cu privire la prestarea serviciilor, astfel incat acestea sa nu puna in pericol viata, sanatatea sau securitatea consumatorilor ori sa afecteze drepturile si interesele lor legitime; 2. propune spre adoptare Guvernului proiecte de acte normative in domeniul protectiei consumatorilor cu privire la avizarea speciala pentru fabricarea, ambalarea, etichetarea, conservarea, depozitarea, transportul, importul si comercializarea anumitor produse;

3. efectueaza analize si incercari in laboratoarele acreditate conform legii sau in laboratoare proprii ori agreate, efectueaza sau finanteaza studii si teste comparative cu privire la calitatea produselor si serviciilor destinate consumatorilor, pe care le aduce la cunostinta publicului; 4. desfasoara activitati de informare, consiliere si educare a consumatorilor; editeaza publicatii de specialitate in domeniul protectiei consumatorilor; 5. informeaza permanent consumatorii asupra produselor care prezinta riscuri pentru sanatatea si securitatea lor; 8. Etichetarea <<Adaosul de aditivi trebuie inscris vizibil pe eticheta fiecarui ambalaj de desfacere (sticla, borcan, cutie, pachet), mentionandu-se dupa caz conservant chimic, aromatizat sau indulcit sintetic, colorat artificial. Comercializarea ditivilor alimentari se face numai in ambalaje originale pe care se mentioneaza compozitia si denumirea chimica a produsului precum si modul de intrebuintare >> a precizat Victoria Varcolici, inspector-sef in cadrul fostului OPC Bucuresti.15[26] Potrivit art. 5 din Norma metodologica din 7 februarie 2002 privind etichetarea alimentelor: Etichetele alimentelor trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu: a) denumirea sub care este vandut alimentul; b) lista cuprinzand ingredientele; c) cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente, conform art. 8; d) cantitatea neta pentru alimentele preambalate; e) data durabilitatii minimale sau, in cazul alimentelor care din punct de vedere microbiologic au un grad inalt de perisabilitate, data limita de consum; f) conditiile de depozitare sau de folosire, atunci cand acestea necesita indicatii speciale; g) denumirea sau denumirea comerciala si sediul producatorului, al ambalatorului sau al distribuitorului; in cazul produselor din import se inscriu numele si sediul importatorului sau ale distribuitorului inregistrat in Romania; h) locul de origine sau de provenienta a alimentului, daca omiterea acestuia
15[26]

Maria Giurea, Semnificatia E-urilor de pe etichete si ambalaje in Calita Buletin-Buletin Informativ pentru Industria Alimentara, nr.16 , 2002, pag. 9

ar fi de natura sa creeze confuzii in gandirea consumatorilor cu privire la originea sau provenienta reala a alimentului; i) instructiuni de utilizare, atunci cand lipsa acestora poate determina o utilizare necorespunzatoare a alimentelor; j) concentratia alcoolica pentru bauturile la care aceasta este mai mare de 1,2% in volum; k) o mentiune care sa permita identificarea lotului; l) mentiuni suplimentare de etichetare pe grupe de produse, prevazute in anexa nr. 1a).16[27] De asemeni conform aceleiasi Norme prin ingredient se intelege orice substanta, inclusiv aditivii, utilizata la producerea sau la prepararea unui aliment si care va fi continuta si de produsul finit ca atare sau intr-o forma modificata. In schimb nu sunt considerate ingrediente si urmatoarele: 1. aditivii a caror prezenta intr-un aliment este datorata exclusiv faptului ca au fost continuti in unul sau in mai multe ingrediente ale acestuia si cu conditia ca acestia nu isi mai indeplinesc functia tehnologica in produsul finit; 2. aditivii utilizati ca auxiliari tehnologici; 3. substantele folosite in cantitati strict necesare ca solventi sau ca suport pentru aditivi ori pentru arome In Anexa nr. 1 a Normei mai sus mentionate, este prevazuta lista alimentelor scutite de obligatia indicarii ingredientelor. Acestea sunt: 1. Fructele si legumele proaspete, inclusiv cartofii, care nu au facut obiectul unei curatari, taieri sau altor tratamente similare 2. Apele carbogazoase in a caror denumire apare aceasta caracteristica 3. Otetul de fermentatie care provine in mod exclusiv dintr-un singur produs de baza si care nu a suferit adaugarea nici unui alt ingredient 4. Branzeturi, untul, laptele si smantana fermentata, in masura in care nu au suferit decat adaugari de produse lactate, enzime si culturi de microorganisme necesare fabricarii sau de sare, in cazul branzeturilor, altele decat cea proaspata sau topita 5. Produsul constituit dintr-un singur ingredient, atunci cand: a) denumirea comerciala a acestuia este identica cu cea a ingredientului; sau b) denumirea comerciala permite identificarea clara a naturii ingredientului.
16[27]

Norma metodologica din 7 februarie 2002 privind etichetarea alimentelor, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 147 din 27 februarie 2002

De asemeni este prevazuta si lista cuprinzand ingredientele care trebuie sa fie inscrise cu denumirea categoriei lor, urmata de numele specific sau de codul numeric C.E.: 1. Colorant 2. Conservant 3. Antioxidant 4. Emulsificator 5. Agent de ingrosare 6. Gelifiant 7. Stabilizator 8. Potentiator de aroma 9. Corector de aciditate 10. Acidifiant 11. Antiaglomerant 12. Amidon modificat 13. Indulcitor 14. Agent de afanare 15. Antispumant 16. Agent de glazurare 17. Saruri de topire 18. Ameliorator (de faina) 19. Agent de intarire 20. Agent de umezire 21. Agent de incarcare 22. Gaz de propulsare 17[28]

17[28]

Norma metodologica din 7 februarie 2002 privind etichetarea alimentelor, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 147 din 27 februarie 2002

6. PERCEPTIA SOCIETATII CIVILE ASUPRA PROBLEMEMLOR PRODUSE DE ADITIVI

6.1. INTERVIU REALIZAT LA OFICIUL PENTRU PROTECTIA CONSUMATORULUI BACAU 1. Care este pozitia OJPC in societatea civila ? Conform legii 106/2002. 2. Institutia dumneavoastra este guvernamentala sau neguvernamentala si carui minister se subordoneaza ? Este o institutie guvernamentala, organ aflat in subordinea Guvernului. 3. Dispuneti de resurse materiale si umane pentru a va desfasura activitatile ? 4. Puteti sa ne spuneti care este structura organizatorica a OJPC si cu ce se ocupa fiecare departament ? Structura organizatorica a OJPC cuprinde : - director executiv - director adjunct - 10 inspectori - laborator de analize organo leptice, fizico chimice. Analizele efectuate in acest laborator sunt : - determinarea umiditatii - cenusii - aciditatii - alcalinitatii - concentratiilor alcoolice - grasime - zahar - ph ul - sare - porozitatea la paine ( glutenul ) - determinarea esterilor

- determinarea alcoolului metilic - mierea de albine ( adaos de zahar artificial ) - colorant sintetic 5. Ce specializare au salariatii OJPC ? Toti salariatii sunt ingineri pe diferite domenii cum ar fi : - chimie alimentara - chimie organica - chimie anorganica - electronica - mecanica - pielarie - incaltaminte 6. Intalniti frecvent situatii de nerespectare a legislatiei specifice in vigoare ? S-au intalnit frecvente situatii de nerespectare a legislatiei in vigoare. 7. Va rugam sa dati exemple ? - Pepsi ( o persoana care a consumat acest produs era alergica la fenilalanina ) - Napolitane cu ciocolata ( alergic la ciocolata ) 8. Ce masuri se iau pentru remedierea abaterilor de la lege ? Masurile care se iau pentru remedierea abaterilor de la lege se dau in functie de gravitatea cazului : Etapa I : 5.000.000 30.000.000 ( pentru expirarea termenului de valabilitate ) . In acest caz s a dispus distrugerea produsului prin ardere Etapa II : Inchiderea unitatii respective pe o scurta perioada de timp. Etapa III : Inchiderea unitatii pana la 6 luni Etapa IV : Inchiderea definitiva a unitatii 9.Ce parere aveti despre societatea civila din Bacau? 10. Societatea civila a reactionat pana acum in momentul depistarii unor cantitati prea mari de aditivi care afecteaza sanatatea populatiei? 11. Cum? Dar in alte situatii reactioneaza ? Exemple. 12. Ca institutie abilitata prin lege ati mediatizat suficient problemele pe care le pot ridica E urile asupra sanatatii umanecand sunt folosite necorespunzator? 13. Va rugam sa ne dati exemple?

14. Cunoasteti proiecte de viitor care au in vedere reducerea cantitatii de aditivi cu efect negativ asupra sanatatii umane ? 15. Ce sugestii aveti pentru a ne ajuta sa derulam acest proiect ? DVSA, DSP, nutritionist. Interviu realizat cu Domnul Director Asdjunct al Oficiului Judetean de Protectia Consumatorului Bacau

INTERVIU REALIZAT LA DIRECTIA SANITAR VETERINARA 1. Care sunt atributii institutiei dumneavoastra legate de Protectia calitatii alimentelor ? Institutia noastra urmareste 2 tipuri de programe. Programul strategic subventionat de la Stat si programul de autocontrol, suportat de agentii economici respectarea Normelor privind producerea, prelucrarea, desfacerea, pastrarea, transportul produselor alimentare si a materiilor prime de origine animala si vegetala. 2.Care sunt principalele analize pentru depistarea calitatii alimentelor ? Analizele pentru controlul calitatii alimentelor sunt de 2 feluri : fizico chimice si microbiologice. Ambele categorii sunt in functie de tipul produsului ( alimentului ) si urmaresc compozitia acestuia umiditate, continutul de lipide, glucide, proteine, saruri minerale, respectiv categoriile de microorganisme ce pot contamina produsul : numarul total de germeni, drojdii si mucegaiuri, Staphilococcus, Streptococcus, Coliformi totali, Escherichia Coli. 3. Aveti seturi de analize specifice pentru aditivii alimentari ? Deocamdata nu se detin analize specifice pentru aditivii alimentari, decat pentru cazul in care consideram ca sarea ( NaCl ) si continutul de azotiti ( NO2 ) sunt de fapt aditivi si concentratia lor este limitata prin Normele specifice fiecarui produs si prin Ordinul Ministerului Sanatatii

975/1998. Mai este si cazul acelor aditivi care vin insotiti de Fisa tehnologica in care este prevazuta si metoda de analiza pentru verificarea compozitiei acestuia. 4. Care sunt acestea si daca corespund cu cele din UE ? Institutia noastra opereaza numai cu metode de analiza aprobate de Institutii specializate si standardizate, transmise prin instruiri organizate si atent controlate si bineinteles, in conformitate cu normele europene. 5.In cazul in care detrminati valori ale aditivilor alimentari mai mari decat cele ale concentratiei maxime admise de lege cum procedati ? In cazul depistarii unor valori ale anumitor parametri care se abat de la limitele prescrise, este anuntat medicul care a recoltat proba si care verifica agentul economic respectiv care aplica strategia de actiune conform cu Normele de legislatie in vigoare. 6.Ati intalnit situatii de acest tip ? Se intalnesc asemenea situatii saptamanal. 7. Daca da, ne puteti da exemple concrete ? 8. Ati primit sesizari de la populatie legata de problema aditivilor alimentari ? Nu am primit sesizatii de la populatie legate de aceasta problema, majoritatea adresandu se Oficiului Judetean pentru Protectia Consumatorului. 9.Daca da, dati exemple si cum ati solutionat problema ? 10. Credeti ca legislatia in vigoare legata de acest subiect este suficienta ? Nu este suficienta dar se actualizeaza in permanenta si noi suntem informati de noutatile aparute .

11.Credeti ca populatia cunoaste suficiente informatii despre aditivii alimentari ? Populatia nu este informata si chiar trebuie luate masuri in aceasta privinta. 12. Ce solutii, sugestii aveti pentru a realiza o mai buna informare si constientizare a populatiei privind aditivii alimentari ? Pentru acest punct doresc o discutie mai ampla pentru ca nu mi ajunge timpul.

UNIVERSITATEA DIN BACAU FACULTATEA DE INGINERIE SECTIA : INGINERIA PRODUSELOR ALIMENTARE

INFLUENTA ADITIVILOR ALIMENTARI ASUPRA SANATATII UMANE

STUDENTI : ANDRIES IULIANA GRIGORAS ADINA ARNOLD CATALIN

2005