Discromiile dentare

Tase Bogdan Grupa 26

Cauza modificarilor de culoare dentare

1. Factori externi:
Pigmentii din mediul oral se depoziteaza la suprafata dintelui. Aspectul dintilor este galben, brun, difuz, putand prezenta defecte in smalt. Cea mai frecventa cauza a petelor externe este statusul scazut de igiena orala . a. obiceiuri vicioase: igiena deficitara, fumat

b. bauturi colorate: ceai, cafea, vin, sucuri naturale

c. substante medicamentoase care contin: Clorhexidina sau clorura de cetilpiridiniu

2. Factori interni:
Administrare de tetraciclina: culoare dintilor poate fi galbuie, bruna, gri sau albastra, iar distributia acesteia este deobicei difuza.

 Fluoroza: prezenta unui exces de fluor la nivel sistemic, in timpul formarii dintilor. Se prezinta sub forma unor pete intermitente, alb-cretoase sau galbui. Fluoroz viciu de dezvoltare i mineralizare a esuturilor dentare, aprut n urma consumului apei i produselor alimentare care conin o cantitate sporit de fluor.

 Carente de vitamine pe fondul unor defecte de mineralizare: vitamina A, C, D. Discromii de cauza infectioasa: rubeola, varicela, CMV.

 Hemoragii pulpare: modificarea de culoare rezulta in urma depozitarii de elemente hemoragice la nivelul dentinei. Variatiile de culoare: rosu, galben-brun, brun, gri sau negru. Decolorare limitata 1,2 dinti:

Trauma: in cazul unui dinte temporar traumatizat, apexul acestuia poate perturba dezvoltarea dintelui permanent. Culoarea: alb sau galben-brun, bine delimitata.

Discromiile preeruptive
- apar inainte sa erupa dintele pe arcada - sunt prezente modificari cantitative sau calitative ale smaltului sau dentinei - se produc prin integrarea in smalt si dentina a agentilor cromogeni pe cale exogena (din mediul oral) sau endogena (din camera pulpara) Discromiile preeruptive se impart in: - maladii cu caracter genetic sau dismetabolic - apare in cursul unor boli generale: alcaptonuria, eritroblastoza fetala, porfiria congenitala eritropoietica, anemia falciforma, talasemia, hiperbilirubinemia congenitala. De asemenea, ameloogeneza si dentinogeneza imperfecta sunt afectiuni cu caracter genetic. - discromii care apar datorita incorporarii anumitor substante in timpul odontogenezei: discromia tetraciclinica, fluoroza

Amelogeneza imperfecta
- este o afectiune cu caracter genetic, poate fi transmisa atat recesiv cat si dominant - apare la dentitia temporara - dintii prezinta o culoare alb - cretos, uneori cafenie - reprezinta un defect de maturizare, de inglobare a calciului in structura smaltului - se poate rezolva prin aplicarea unor fatete sau acoperirea dintilor cu coroane dentare

Dentinogeneza imperfecta
- este o afectiune cu caracter genetic, transmisa recesiv - apare in special la dentitia temporara - dintii prezinta o coloratie care variaza de la maro - roscat la gri - opalescent

Hipoplazia adamantina
este o modificare de culoare a dintilor ca urmare a unei traume sau unei infectii la nivelul germenului dentar - apare la dentitia deciduala

Discromiile posteruptive
Discromiile posteruptive - pot sa apara in urma actiunii mai multor factori: - discromiile determinate de actiunea unor alimente: ceai, cafea, vin rosu, fum de tigara - acestea determina o culoare galbena - cafenie - administrarea de apa de gura cu continut de clorhexidina - determina o coloratie galbena - hemoragia intrapulpara posttraumatica determina din cauza lizei eritrocitelor aparitia unor compusi de descompunere - sulfati ferosi coloratie roz - resorbtia dentara radiculara determina aparitia unei coloratii roz la nivelul jonctiunii smalt - ciment - discromia determinata de inaintarea in varsta - pe masura inaintarii in varsta se formeaza dentina tertiara care se depune si se pierde din transluciditatea coronara - dintele capata o coloratie galbena - cafenie - discromia care apare de cauza iatrogena - dupa manevre stomatologice atunci cand nu se indeparteaza in totalitate pulpa din camera pulpara (in timpul unei obturatii de canal), cand exista un exces de material de obturatie, obturatii de amalgam care impregneaza dentina

Din punct de vedere al mecanismului etiopatogenic discromiile dentare se impart in:

Discromii endogene (intrinseci) - modificari ale structurii sau grosimii tesuturilor dure dentare: hipoplazie adamantina, hiperplazie adamantina, hipomineralizari, inaintarea in varsta - incorporarea de pigmenti in timpul odontogenezei: discromia tetraciclinica, fluoroza, porfiria - difuzia posteruptiva de substante care au capacitate coloranta la nivelul tesuturilor dure dentare: necroza pulpara, gangrena pulpara, hemoragii intrapulpare sau iatrogen ca urmare a terapiei endodontice - cauze necunoscute

Discromii extrinseci (exogene):

- bacterii care au capacitatea sa sintetizeze pigmenti care impregneaza dintii - bacterii cromogene salivare - coloratie verzuie sau negricioasa - pigmentara de origine alimentara: cafea, ceai coloratie galbena sau cafenie - fumatul - impregnare nicotinica brun negricioasa - clorhexidina - coloratie galbena - impregnare datorita materialelor de obturatie amalgam - igiena orala defectuoasa - placa bacteriana, tartru - procese carioase primare sau secundare

 Materiale de restauratie coronare: amalgam de argint, rasini compozite (decolorari marginale)

 Modificari datorate varstei

METODE DE TRATAMENT

Igienizarea profesionala:
ansamblu de actiuni terapeutice, care urmaresc indepartarea placii bacteriene si a produsilor ei, a tartrului supra si subgingival si mentinerea in timp a unei bune igiene orale. Igienizarea profesionala cuprinde periajul profesional realizat cu periute, cupe de cauciuc si paste abrazive precum si detartrajul cu ultrasunete sau manual.

Apele de gura
indicate pentru pacientii cu discromii trebuie sa contina fluor sau aditivi antiplaca. Sunt contraindicate apele care contin alcool, deoarece acesta poate dizolva rasinile, sau clorhexidina care poate prodice coloratii ale suprafetei dentare.

Airflowul
este foarte eficient la indepartarea pigmentilor inchisi la culoare, din zonele concave si greu accesibile ale dintilor. Utilizarea lor trebuie sa evite obturatiile din rasini compozite pentru a nu le periclita integritatea marginala si suprafata lustruita.

Albirea
Metoda de tratament la domiciliu
Sunt acele produse de albire care nu necesita prescriptie medicala sau consult stomatologic. Unele produse contin acid citric ca ingredient activ si se prezinta sub forma unor benzi cu substanta activa pe suprafata lor sau gutiere prefabricate in care se introduce substanta activa prin injectare.

 Metoda asistata de cabinet Aceasta este cea mai populara tehnica de albire, procedeu oferit de mai mult de 75% dintre stomatologi. Pacientul foloseste o gutiera individualizata, realizata in cabinetul stomatologic, tratamentul este monitorizat de catre medic, iar agentul de albire este de concetratie scazuta. Din categoria peroxizilor de carbamida fac parte: Opalescence(Ultradent), un gel de albire vascos disponibil in seringi, Rembrandt(Den-Mat)

- neactivate - activate: foto, laser, termica

Fatetare
Fatetarea este o tehnica recenta in stomatologie, prin care se trateaza unele afectiuni coronare ale dintilor naturali vizibili. Ea consta in fixarea prin tehnici adezive pe fetele vizibile preparate a dintilor, a unor fatete fizionomice realizate de medicul stomatolog(tehnica directa) sau de catre tehnicianul dentar(tehnica indirecta).

 Avantajele fatetelor din portelan (realizate

cu ajutorul laboratorului de tehnica dentara)

- estetica excelenta - durabilitate - rezistenta - biocompatibilitate - necesita o preparare minima a dintelui

Coroane de invelis:

1. metalo-compozite 2. metalo-ceramice:

 3. integral ceramice: - estetica superioara - transluciditate similara cu cea a dintelui natural -biocompatibilitate

 4. ceramica pe zirconiu:
Zirconiul este cea mai rezistenta ceramica folosita in medicina dentara, putand depasi valoarea de 1000 Mpa. Acest nou material este alb, transparent, se poate adapta la culorile individuale ale dintilor, si printr-o prelucrare constiincioasa in sistemul corespunzator este foarte precisa.