POLITICA AGRICOLĂ

COMUNĂ
POLITICA AGRICOLĂ
COMUNĂ (PAC)

• Obiectivele PAC
• Principiile PAC
• Instrumentele PAC
• Finanţarea PAC
• Reforma PAC
CONSIDERAŢII GENERALE

• Agricultura - domeniu particular

• PAC este plasată între cele 3 politici pe care Tratatul de instituire a CEE le definea
ca fiind comune

Temeiul juridic

▫ art. 38-44 TFUE (art. 32 la 38 TCE);

Noţiune şi instrumente

• PAC cuprinde ansamblul regulilor şi a mecanismelor care reglementează:

▫ producţia,
▫ schimburile şi
▫ tratamentul produselor agricole în cadrul UE,
▫ dar şi acele reguli prin care se acordă o importanţă crescută dezvoltării rurale.
OBIECTIVELE PAC

art. 39 TFUE:
• creşterea productivităţii agricole, încurajând modernizarea exploataţiilor;
• garantarea unui standard de viaţă echitabil populaţiei agricole cu alte sectoare de
activitate;
• stabilizarea pieţelor produselor agricole, evitând alternanţa dintre creşterea şi
prăbuşirea preţurilor;
• garantarea securităţii aprovizionării cu alimente, dar la preţuri rezonabile pentru
consumatori.

Primele produse au fost supuse reglementărilor pieţei comune în 1962. Preţurile

comune, însă, au fost aplicate începând din 1968.
• obiectivele au fost explicate în cadrul Conferinţei de la
Stressa (Italia);

• au fost puse în aplicare treptat în perioada 1958-1968;

• toate obiectivele au fost concepute atât în interesul

producătorilor, cât şi al consumatorilor;

• primele produse au fost supuse reglementării pieţei

comune în anul 1962;

• preţurile comune au fost aplicate începând din anul 1968.

În vederea realizării acestor obiective, art. 40 TFUE prevede stabilirea unei organizări
comune a pieţelor agricole, care, în funcţie de produse, trebuie să îmbrace una
dintre următoarele forme:

• reguli comune în materia concurenţei;

• o coordonare obligatorie a diverselor organizări ale pieţelor naţionale;
• o organizaţie europeană de pieţei.
Organizarea comună a pieţelor agricole a fost introdusă progresiv şi există, în prezent,
pentru cea mai mare parte a produselor agricole din UE. Aceasta constituie
instrumentul fundamental al pieţei comune agricole, în măsura în care, prin această
organizare, se elimină obstacolele în calea schimburilor intracomunitare pentru
produsele agricole şi se menţine un TVC în ceea ce priveşte statele terţe.
PRINCIPIILE PAC

• Au fost stabilite în cadrul Conferinţei de la Stressa (Italia) din anul 1958 de către
miniştrii agriculturii din cele 6 state membre (Franţa, Germania, Italia, Belgia,
Olanda şi Luxemburg)

• Enumerare:
1. crearea şi menţinerea unei singure pieţe şi a unor preţuri comune;
2. respectarea noţiunii de preferinţă comunitară;
3. solidaritatea financiară.
1. CREAREA ŞI MENŢINEREA UNEI SINGURE PIEŢE ŞI A UNOR
PREŢURI COMUNE

• În scopul înfiinţării pieţei unice a produselor agricole preţurile acestora au fost

unificate.

• Pentru a se evita ca agricultorii din ţările cu preţurile ridicate să fie obligaţi să

accepte reduceri de preţuri, preţurile unice au fost stabilite la cel mai înalt nivel
existent.
2. RESPECTAREA NOŢIUNII DE PREFERINŢĂ COMUNITARĂ

• produsele din UE rămân mai ieftine decât produsele similare importate, astfel încât
consumatorul să prefere produsele din cadrul UE, mai ieftine.

• importurile au fost supuse unei taxe de intrare, cunoscută sub denumirea de

„prelevare la import”.

• sistem de subvenţionare a exporturilor, numit „restituiri la export”, pentru a

permite produselor comunitare mai scumpe să fie competitive pe piaţa mondială.
3. SOLIDARITATEA FINANCIARĂ

• se realizează prin utilizarea bugetului UE, ca principal instrument financiar pentru

aplicarea măsurilor PAC.

• Statele membre contribuie la constituirea bugetului UE din care, ulterior, se

finanţează toate cheltuielile legate de aplicarea măsurilor PAC.
INSTRUMENTELE PAC
1. Preţurile: Anual se stabilesc de către Consiliu trei niveluri de preţ pentru produsele
de sub incidenţa PAC:
- preţul indicativ;
- preţul de intervenţie;
- preţul prag.
2. Intervenţia: Atunci când preţurile de piaţă ale unor produse ating niveluri mai mici
sau apropriate de cele stabilite prin sistemul preţurilor de intervenţie, agenţii
autorizate cumpără şi stochează acele produse pentru a restabili nivelul preţului.
3. Ajutoarele financiare (subvenţiile): plăţile directe; refinanţările la export; alte
ajutoare financiare
4. Cotele de producţie: reprezintă cantităţi maxime admise pentru producţia anumitor
produse (lapte, legume/fructe, zahăr, cartofi pentru amidon, banane, furaje uscate, in şi
cânepă pentru fibre, ulei de măsline, tutun).
5. Protecţia vamală: Pentru realizarea importului produselor agricole în UE este
necesară obţinerea unei licenţe de import – condiţionată de constituirea unui depozit
până în momentul în care importatorul dovedeşte că produsele sale, respectă normele
sanitare şi fitosanitare, precum şi cerinţele de calitate europene şi plata taxelor vamale.
• Elementele noii reforme a PAC sunt:

- A. decuplarea;
- B. condiţionalitatea (cross-compliance);
- C. modularea;
- D. disciplina financiară;
- E. revizuirea politicii de piaţă;
- F. consolidarea şi întărirea dezvoltării rurale;
- G. introducerea unui sistem de conciliere agricolă.