Fenomenul hipnotic

Teorii explicative si
caracteristici
 Fenomenul hipnotic

• Hipnoza nu este un fenomen supranatural, ci

doar o stare modificată de conştiinţă,
asemănătoare cu relaxarea sau cu stările
meditative specifice unor culturi orientale.
• Exemple de hipnoză cotidiană: lectura unui
roman, vizionarea unui film la televizor, discuţia
pasionată sau pasională cu o persoană/iubit(ă),
transa şoferului, reverie , extaz religios etc.
 Teorii explicative ale
fenomenului hipnotic
• Teoria fluidului vital – Mesmer – La baza fenomenului hipnotic se
afla magnetismul animal, ce se scurge din corpul hipnotizatorului in
corpul celui hipnotizat.
• Hipnoza ca fenomen psihopatologic specific isteriei – Charcot
• Hipnoza si somnul – Pavlov – somnul si hipnoza fac parte din
aceeasi categorie de fenomene
• Hipnoza si teoria rolului – Sarbin – persoana hipnotizată joacă
acest rol in conformitate cu propriile credinţe despre cum ar trebui
sa fie un subiect in stare de transă
• Hipnoza şi teoriile învăţării - Hall, 1933; Weitzenhoffer, 1953 –
comportamentul hipnotic este urmare a unor conditionari repetate
de intrare in stare de transa
• Hipnoza si psihanaliza - Gill şi Brenman (1947), (Kris, 1952) –
hipnoza ca fenomen regresiv, ce are la baza transferul
 Teorii ale fenomenului hipnotic
- continuare -
• Teorii eclectice ale hipnozei – Shor – hipnoza este o stare modificata
de constiinta ce tine seama de combinarea a 3 elemente: rolul de
hipnotizat, profunzimea transei, actualizarea unor aspecte arhaice si
regresive.
• Teoria comportamentala – Barber si colab. – expectatiile pozitive fata
de hipnoza sunt cele care determina reactii concordante cu cele
sugerate de hipnotizator. Motivatia pentru indeplinirea sarcinii este
suficienta pentru a crea o receptivitate crescuta la sugestii.
• Teoria disocierii personalităţii şi teoria funcţionării diferenţiate a celor
două emisfere cerebrale – Hilgard 1973 - experimentele dovedesc ca
desi in timpul transei durerea este mult diminuata, corelatele ei
fiziologice persista. Acest fenomen a fost explicat prin disocierea intre
diferitele structuri ale personalitatii si prin diferentele functionale intre
cele doua emisfere cerebrale.
• Hipnoza ca o comutare la nivelul emisferelor cerebrale – activarea
emisferei drepte si dezactivarea celei stangi.
 Caracteristici ale starii de transă
hipnotica
• Reducerea functiei de planificare: subiectul hipnotizat pierde iniţiativa
şi nu mai are dorinţa de a realiza acţiuni planificate pe cont propriu
– „Ştiu că mă aflu în hipnoză pentru că fac ceea ce-mi spuneţi
dumneavoastră” .
• Redistribuirea atentiei: în hipnoză se accentuează selectivitatea
atenţiei, atenţia subiectului fiind orientată în mod special spre ceea ce
spune şi face hipnotizatorul.
– Hilgard este de părere că în hipnoză avem de-a face cu o scădere a
atenţiei generale, el denumind fenomenul „inatenţie selectivă” .
• Capacitatea crescuta a productiei imaginative
• Reducerea controlului realitatii si toleranta crescuta fata de
distorsionarile acesteia
– Orne şi aşa-numita “logică a transei”
 Caracteristici ale starii de transă
- continuare -
• Cresterea gradului de sugestibilitate
• Accentuarea comportamentului de interpretare a unor roluri
• Aparitia amneziei posthipnotice
• Starea de relaxare psiho-fizica
• Scaderea acuitatii perceptive (modificari perceptive ale
timpului si spatiului)
• Procesare simultana si paralele a informatiei (in loc de lineara)
• Toleranta la ambiguitate
• Operarea cu simboluri
 Ce observa ceilalti la subiectul
hipnotizat?
• Incetinirea ritmului respirator
• Scaderea frecventei cardiace
• Modificari ale tonusului muscular
– Hipotonie, “lăsarea feţei şi a corpului” şi parcă
alungirea corpului
– Catalepsie sau rigiditate a unui membru sau chiar a
întregului corp
– Mişcări automate
– Mişcări de deglutiţie
– Tresăriri
Manifestari subiective ale starii de
transa
• Relaxare generala
• Senzatie de greutate sau usor la nivelul
membrelor
• Furnicaturi, senzatii de caldura sau frig
• Halucinatii pozitive
• Halucinatii negative
• Izolare de stimulii din context
Manifestari psihologice ale hipnozei

• Detasarea de mediul inconjurator

• Modificari subiective ale perceprii timpului
• Amnezie partiala sau totala
• Regresie de varsta cu hipermnezie
• Activitate ideomotorie automată
 Sugestibilitate sau susceptibilitate
hipnotică
• Susceptibilitatea hipnotică reprezintă capacitatea
individului de a fi hipnotizat. Oamenii diferă în
privinţa acestei susceptibilităţi aşa cum diferă în
ceea ce priveşte inteligenţa sau aptitudinile
sportive.
• Scale standardizate de măsurare a
susceptibilităţii hipnoice:
– Wilson-Barber
– Harvard
– Stanford
 Teste de sugestibilitate
• Teste prescurtate de sugestibilitate sau “experienţe imaginative”
(evitarea termenilor de test şi sugestibilitate):
– Testul oscilaţiei corpului;
– Testul catalepsiei pleoapelor;
– Testul încleştării degetelor;
– Testul rigidităţii braţului;
• Rolul testelor de sugestibilitate:
– Formează expectaţii pozitive privind intrarea în transă, la clienţi (şi
terapeuţi );
– Furnizează informaţii utile privind tipul de inducţie hipnotică cel mai
potrivit pentru un anumit subiect;
– Ajută la construirea relaţiei terapeutice;
– Este o “prehipnoză”, oferind posibilitatea clienţilor să îşi descopere şi
expună unele temeri în legătură cu transa hipnotică.
 Profunzimea transei
A) Somnul superficial
– Ameţeală: toropeală, senzaţie de greutate în cap, dificultăţi de a
deschide ochii.
– Somn uşor: semnele de mai sus, la care se adaugă cătatepsie
(greutate, inerţie musculară), dar cu capacitatea de a-şi modifica
poziţia membrelor.
– Somn ceva mai profund: insensibilitate, catalepsie, automatisme
motorii. Subiectul nu mai poate interveni în desfăşurarea
mişcărilor automate (dacă se imprimă o mişcare rotativă a
braţului, subiectul nu mai este capabil să o controleze).
– Stare intermediară: la catalepsie şi automatisme se adaugă
faptul că subiectul nu mai reacţionează la nimic în afară de
comenzile date de hipnotizator şi nu-şi mai aminteşte decât
relaţiile dintre el şi hipnotizator.
 Profunzimea transei
- continuare -
B) Stare somnambulică profundă
– Somn de tip somnambulic obişnuit: se caracterizează
prin amnezie totală la trezire şi halucinaţii în timpul
stării hipnotice care dispar la trezire. Subiectul
execută cu uşurinţă majoritatea comenzilor
hipnotizatorului.
– Somn de tip somnambulic profund: amnezie totală la
trezire. Halucinaţii hipnotice şi posibile halucinaţii
post-hipnotice. Subiectul se află sub controlul total al
hipnotizatorului.
 Profunzimea transei
- continuare -
• Davis şi Husband
– Non-susceptibil
– Stare hipnoidă
– Transă uşoară
– Transă medie
– Transă profundă (de tip somnambulic)
 Procesarea hipnotică
• Etape sau trepte care sunt atinse în mod succesiv:
– Concentrarea atenţiei
– Suspendarea stării obişnuite de conştiinţă (confuzie,
surpriză, disociere)
– Căutarea inconştientă automată a diverselor sensuri pe
care le conţin sugestiile
– Declanşarea proceselor asociative inconştiente
– Manifestarea răspunsurilor care se poate declanşa în timpul
şedinţei de hipnoză sau post-hipnotic şi care presupun
achiziţionarea unor noi cunoştinţe şi a unor noi model de
comportament care să reflecte schimbări pozitive.
 Sugestii
Tipuri (forme) ale sugestiilor
• În funcţie de sursa care generează influenţa sugestivă distingem:
– heterosugestii - sugestii administrate de către o altă persoană;
– autosugestii - sugestii pe care şi le administrează subiectul în cauză.
• Sub aspectul adaptării la mediu se evidenţiază:
– sugestii pozitive, care contribuie la vindecarea şi la optimizarea unor
procese şi funcţii psihice şi psihofiziologice;
– sugestii negative, care dezorganizează şi chiar traumatizează individul;
– sugestii indiferente, care nu au nici un efect sub raportul adaptării
subiectului la mediu.
• Din punctul de vedere al intenţiei de a influenţa, sugestiile pot fi:
– directe, în cadrul cărora este evidentă intenţia experimentatorului de a
influenţa;
– indirecte, unde intenţia de influenţare rămâne ascunsă subiectului.
 Sugestii
(continuare)

• Sub aspectul tonului utilizat de către cel care

sugestionează distingem:
– sugestii dure, în cadrul cărora experimentatorul utilizează un ton
autoritar;
– sugestii blânde, administrate pe un ton cald, protector şi
insinuant.
• În funcţie de gradul de elaborare sugestiile se pot
clasifica şi în:
– sugestii spontane (astfel, de pildă, o personalitate carismatică
poate sugestiona fără să-şi propună în mod special acest lucru);
– sugestii elaborate, în cadrul cărora se simte strădania de a
influenţa (ca, de pildă, în cazul reclamei sau afişului electoral).
 Sugestii
(continuare)

• Condiţiile unor sugestii eficiente:

– să fie acceptate de subiect;
– să concorde cu sistemul de valori al persoanei;
– să servească scopului propus (aceasta presupune o bună cunoaştere a
problematicii celui care va fi influenţat);
– să nu fie prea lungi;
– să fie exprimate în termeni pozitivi;
– să fie plastice (este recomandabilă utilizarea sugestiei verbale în acelaşi
timp cu imaginea adecvată);
– să fie ritmice;
– să urmărească, pe cât posibil, ciclurile respiratorii;
– să fie realiste;
– să fie simple;
– să fie formulate în termeni pozitivi;
– să fie convingătoare.
• Etape.
• Faza de pregătire
– are in vedere problematica clientului
– se realizeaza prin intermediul interviului ce se intinde pe mai
multe sedinte
– prin intermediul scaleleor de autoevaluare, scalelor Hamilton,
Beck sau scale create ad-hoc, clientul este rugat sa-si evalueze
starea pe o scala de la 0-10 sau de la 0-100, etc.
– are in vedere si evaluarea gradului de hipnotizabilitate prin
intermediul scalelor Harvard, Stanford ABC, Barber, testul
inclestarii degetelor, testul rigiditatii bratului, testul catalepsiei
pleoapelor, etc.
• Fază de inductie hipnotică
– presupune relaxarea, dar si concentrarea atentiei pe un obiect
foarte limitat, mic sau pe un obiect exterior (cartonas pe care
este fixat un nasture)
– se poate utiliza tehnica fixarii pe punctul dintre ochi, jocul de
scena, tehnica levitatiei bratului, tehnica fractionata care
presupune inductie hipnotica si apoi dehipnotizare (se utilizeaza
pentru aprofundarea transei)
– tehnici de inductie metaforica, inductie pe perechi (Erickson) ce
presupune asistarea la o sedinta de hipnoza pe o alta persoana
– verificarea subiectului, daca este in transa sau nu (se urmareste
limbajul nonverbal al clientului)
• Faze de adancire a transei
– se foloseste pentru analgezie, hipnoanaliza
– o transa puternica se caracterizeaza prin faptul ca subiectul
poate comunica cu terapeutul, poate deschide ochii fara insa a
iesi din transa
– se realizeaza prin tehnica numararii, sugestii de adancire a
transei
• Dehipnotizarea
– se realizează printr-o in numaratoare inversa
– tehnici standard: rehipnotizarea clientului si administrarea unor
sugestii foarte clare de iesire din transa
– pot aparea efecte negative, greata, dureri de cap, efecte care
sunt de fapt rezistente la hipnoza si terapie