M E TO D A D E FA L S I F I C A R E A A B E R I I

Falsificarea berii şi decelarea acesteia

Berea ca şi celelalte produse alimentare este expusă unor potenţiale fraude. Pentru a le preveni, legislaţia în vigoare este
foarte exigentă şi adaptată la descoperirile tehnice, astfel încât falsificările au fost ţinute sub control.
De aceea, berea este una dintre băuturile alcoolice mai puţin expusă manoperelor frauduloase, mai ales după îmbutelierea
acestora în sticle sau cutii metalice.
Falsificările sunt făcute de unii producători mici care nu au renume de marcă, dar şi de vînzătorii de bere la halbă din butoaie.
Printre falsificări amintim:
Falsificarea prin adaos de apă;
Falsificarea berii cu îndulcitori nenutritivi sintetici;
Falsificarea culorii;
Falsificarea prin impregnarea cu CO2 sintetic;
Falsificarea cu extract de pelin sau gentiană pentru amăreala berii;
Falsificarea prin adaos de substanţe antiseptice;
Falsificarea berii cu substanţe antioxidante.

Cel mai vechi şi mai original procedeu de apreciere a calităţii şi purităţii berii poate fi considerat cel făcut de către tatăl lui
Shakespeare, un bun degustător de bere, Conner. Acesta testa berea turnând o parte pe o bancă de lemn, aşezându-se apoi pe
aceasta în timp ce consuma restul de bere. Dacă berea conţinea zahăr sau alte substanţe, deci dacă nu era pură, pantalonii de
piele pe care îi purta se lipeau de bancă după jumătate de oră.
 Falsificarea prin adaos de apă pentru mărirea volumului de bere comercializat.
Depistarea acestei falsificări este uşoară prin determinarea extractului real , concentraţiei de alcool sau a densităţii berii.
În cele ce urmează pentru edificare menţionăm densitatea , alcoolul, extractul, acidul acetic şi apa conţinută de anumite
tipuri de bere. ( tabelul 1.1 )
Tabelul 1.1. Unele proprietăţi fizice şi fizico-chimice ale berii.

Tipul de Densitat Alcool, Extract Acid Apă, %

bere e, % % acetic,
kg/m3 %
Bere Porter 1014 4,20 5,40 0,19 90,21
Bere Stout 1022 6,0 6,38 0,18 87,41
Bere Ale 1022 5,60 6,98 0,27 87,15
Bere Stout 1018 6,30 5,60 0,14 87,96
Hoit
Bere Ale 1018 8,65 6,60 0,12 84,63
puternică
Bere Ale 1007 6,91 4,79 0,15 88,15
deschisă la
culoare
Bere de 1004 4,0 4,50 0,20 91,30
Bavaria
Bere Bock 1013 4,50 6,40 0,20 88,90
 Întrucât berea are un conţinut redus în alcool (cu excepţia unor beri speciale), falsificarea prin diluare cu apă
sau cu alte lichide, pentru creşterea volumului, este foarte rar utilizată şi uşor de depistat, prin determinarea
concentraţiei alcoolice, a extractului real şi a altor parametri.
 O cale indirectă de diminuare a conţinutului de alcool etilic este diluarea mustului primitiv, sau folosirea unuia
cu un extract mai mic decât cel corespunzător sortimentului. Frauda este uşor de dovedit, întrucât extractul
mustului primitiv (conţinutul în substanţă uscată a mustului fiert cu hamei) exprimat în procente de masă, iar
uneori şi în procente volumetrice, se poate determina şi în berea finită, după următoarea relaţie:
 Ep = (2,0665xA+e)x100 / 1.0665xA+100
 unde:
 Ep – extractul mustului primitiv, g/100g (g/100 ml);
 A – concentraţia alcoolică a berii, %vol
 e – extractul real al berii, g/100g (totalitatea substanţelor nevolatile)
 2,0665 – cantitatea în grame de extract necesară obţinerii prin fermentare a unui gram de alcool etilic.
 1,0665 – cantitatea de produşi (CO2 ş.a.) rezultate la fermentare pentru obţinerea unui gram de alcool etilic,
iar pentru berile cu concentraţie alcoolică mai mare de 5,5% toleranţa este de 1,0%vol.
 De altfel, o directivă a Uniunii Europene precizează toleranţa maximă admisă faţă de
 cea scrisă pe etichetă. Pentru berile cu o concentraţie alcoolică mai mică de 5,5% diferenţa poate fi 0,5%vol.
 Concentraţia alcoolică se determină frecvent cu aparatul Anton Paar Alcoolzer Plus care cuantifică
spectroscopic în infraroşu conţinutul de etanol într-un domeniu de concentraţii de 0-12%vol. Aparatul poate fi
echipat cu diferite anexe care permit determinarea automată şi a altor parametri importanţi ai berii, cum sunt:
culoarea, pH-ul, densitatea, etc.
  
 Falsificarea berii cu îndulcitori nenutritivi sintetici. Se utilizează aceşti îndulcitori deoarece pot fi
folosiţi în cantităţi foarte reduse şi nu schimbă caracteristicile senzoriale ale berii, în afară de gradul de dulce.
Astfel, adaosul de zaharină poate fi decelat calitativ după cum urmează: 500 ml de bere se supune
decarbonatării prin agitare într-o pîlnie de separare în care se adaugă şi cîteva picături de H 3PO4 concentrat,
după care se tratează cu 100 ml benzol (alcool benzilic) pentru îndepărtarea răşinilor de natură hameică.
Berea separată de benzol se agită cu 100 ml eter. După îndepărtarea eterului prin ditilare sau sifonare, reziduul
rămas are gust dulce conferit de zaharină.
 Dacă îndulcirea se face cu dulcină cunoscută sub denumirea de sucrol; cu putere de îndulcire de 110 în
comparaţie cu soluţia de zaharoză cu concentraţie de 5%, aceasta se pune în evidenţă prin reacţia de
culoare cu AgNO3 N/10, cînd se obţine o coloraţie violetă.
 Dacă se adaugă glicerizină, o saponină compusă din acid gliceritinic condensat cu 2 molecule de acid
glucuronic, această saponină este pusă în evidenţă cu ajutorul unei soluţii de NH 3 cu care dă o coloraţie
brună închisă.De menţionat că glicerizina prezintă probleme de inocuitate la concentraţii de mg/kg greutate
corporală, şi anume: produce hipertensiune arterială, edeme şi în anumite cazuri tetanie. Unele ţări cultivă
lemnul dulce (Glycyrrhiza gabra) din rădăcinile căruia se extrage glicerizină (îndulcitor natural).
 Aceşti îndulcitori pot fi puşi în evidenţă prin tehnici moderne cum ar fi: GC, HPLC, respectiv GC-MS, dar şi
prin tehnica TCL având martori standard. Se poate folosi şi tehnica combinată HPLC+GC-MS.
 Falsificarea culorii.
 Culoarea berii se poate modifica prin adaos de malţ culoare sau caramel. Depistarea acestei fraude după
metoda Griesmayer şi Aubrz constă în saturarea berii cu (NH 4)2SO4 şi amestecarea cu un volum egal de
alcool etilic 96%. În prezenţa caramelului, stratul superior de alcool se colorează, iar în prezenţa malţului
culoare se colorează stratul saturat cu sulfat de amoniu.
 Există şi posibilitatea colorării cu anilină, în acest caz autentificarea se realizează prin fierberea unui fir de
lână albă degresată, timp de 30 minute, în berea acidulată cu acid acetic. După spălare, dacă lâna rămâne
colorată, înseamnă că berea a fost falsificată prin adaos cu coloranţi de anilină.
 Falsificarea prin impregnare cu CO 2 sintetic. Pentru punerea în evidenţă a CO2 sintetic adăugat berii,
se foloseşte izotopul Stabil Ϭ13C a CO2.
 Valoarea obţinută pentru Ϭ13C a CO2 sintetic este de -54 ± 5%. Acelaşi izotop se foloseşte şi pentru
diferenţierea apei minerale ce conţine CO 2 natural (valoarea Ϭ13C a CO2 este de + 1,5 %) de apă
carbonatată artificial (valoarea Ϭ13C a CO2 sintetic = -54 ,15 Ϭ).
 Falsificarea cu extract de pelin sau gentiană pentru amăreala berii.
 Se poate folosi pelin alb (Artemisia absinthum) ce conţine un ulei eteric cu miros şi gust amar în compoziţia
căruia intră tujonă, izotujone, alcool tujilic, nerol, felandren, pinen, cimen, sabinen, mircen, cariofilen,
selinen, bisabolen, cadinen, azulene.
 Pelinul negru (Artemisia vulgaris) conţine substanţe amare şi un ulei eteric în care se găsesc compuşi
terpenici, metilinozitol, tauremizină, sitosterine, tetracozanol, cetone.
 Genţiana din multe genuri : Blackstonia, Centarium, Genţiana, Lomatogonium, Swentia, posedă principii amare.
Depistarea lor în bere se face pe baza componenţilor din uleiul volatile prin GC şi GC-GM.
 Falsificarea prin adaos de substanţe antiseptice.
 Pentru mărirea conservabilităţii berii se procedează în mod fraudulos la adaosul unor
 antiseptici. Dintre aceştia menţionăm: SO2, acidul boric, acidul salicilic, etc.
 SO2 liber şi combinat prezent se pune în evidenţă după metoda lui Stone şi
 Laschiner, care se bazează pe coloraţia purpurie pe care o dă rozanilina cu SO2.
 SO2 combinat se pune în libertate prin tratarea berii cu clorură mercurică în mediu alcalin. Ceilalţi conservanţi se
identifică prin reacţii chimice specifice. În cazul nevalorificării la timp sau datorită unor neglijenţe tehnologice,
berea îşi măreşte aciditatea. Menţinerea ei în anumite limite se realizezaă în mod fraudulos prin adaosul unor
substanţe neutralizante cum sunt: carbonaţi, bicarbonaţii şi hidroxidul de sodiu. Această fraudă, din ce în ce mai rar
întâlnită, se poate decela prin determinarea conţinutului de sodiu şi a altor parametri, folosind metode clasice sau
moderne.
 Falsificarea berii cu substanţe antioxidante.
 Acestea au drept scop legarea oxigenului dizolvat în bere şi protejarea altor compuşi prezenţi în bere care sunt
susceptibili la oxidare.
 Se utilizează :
 Acidul ascorbic, care poate compensa acţiunea oxigenului aflată în bere la nivel de 0,5-1 mgO 2/l. Deşi este admis în
bere conform normelor U.E. la nivel q.., dacă avem în vedere o bere naturală, adevărată în spiritul cerinţei Germane
cu privire la ‘’legea purităţii berii’’, adaosul de acid ascorbic reprezintă o fraudă ;
 Reductonele, care se pot adăuga în bere la maturare în proporţie de 25-35 g/hl bere ; nu sunt autorizate a fi folosite
în bere ;
 Glucozoxidaza-catalaza care are rolul de a consuma oxigenul din bere. Nu este trecută pe lista aditivilor U.E. în ceea
ce priveşte folosirea ei în bere.
 Acidul ascorbic poate fi pus în evidenţă prin metoda chimică prin reacţie cu 2,6 diclorfenolindofenol, dar şi prin
tehnici moderne cum ar fi : CG(FID)+CG-SM, respectiv prin HPLC+GC-MS.
 Enzimele adăugate fiind extrase din Aspergillius Oryzae se pot detecta prin una din metodele
cromatografice( TLC,CG), protein enzimă diferenţiindu-se de proteinele din bere. Tot aşa se pot decela şi enzimele
folosite pentru o mai bună citolizare a orzului la germinare, enzimele însă adăugându-se la brasajul măcinătorii de
orz/orzoaică.
 Dintre metodele uzuale, folosite în laboratoare se utilizează:
 determinarea conţinutului de proteine
 corelaţiile dintre glucide.
 Tehnicile bazate pe ADN pentru autentificarea diferitelor cereale sunt: ADN(RAPD), Real-time
PCR, QC-PCR(tehnica cantitativă),RFLP, PCR-SSCP, AFLP. Cu aceste tehnici se poate cunoaşte şi
dacă cerealele provin din organisme modificate genetic.
  
 Descrierea metodelor
 Determinarea conţinutului de proteine este o modalitate de a depista substituirea malţului cu
produse nemalţificabile. Întrucât siropul de porumb este lipsit de substanţe proteice, adaosul
siropului de porumb va diminua ponderea în proteine a extractului mustului de malţ. Dacă
extractul de malţ are un conţinut proteic mai mic de 5% (cu mici variaţii, în funcţie de varietate),
este suspectat de a fi amestecat cu sirop de porumb. Proporţiile minime de sirop de porumb ce
se pot depista sunt de 10%, respectiv 18% pentru cele două varietăţi de orz.
  
 Analiza conţinutului, dar mai ales a corelaţiilor dintre unele glucide (maltoză/glucoză,
maltoză/zaharoză,glucoză/zaharoză) oferă unele informaţii utile pentru autentificarea malţului.
 De exemplu, siropul de porumb, comparativ cu extractul de malţ, se caracterizează prin
lipsa zaharozei, conţinut redus în glucoză şi maltoză şi ridicat în maltotrioze, maltotetroze,
maltodextrine ş.a.
 •Stabilirea unui program complex de decelare a falsificărilor
Fişa de monitorizare

Operaţia tehnologică Autentificarea Determinarea falsificărilor Consecinţe

Recepţia malţului de Cantitate necorespunzătoare,
orz/orzoaică amestecarea diferitor tipuri de
cereale
nemalţificabile(porumb, orez).
Tehnicile bazate pe ADN Pierderi cantitative,
pentru autentificarea obţinerea berei cu defecte, de
diferitelor cereale sunt: calitate inferioară.
ADN(RAPD), Real-time
PCR, QC-PCR(tehnica
cantitativă),RFLP, PCR-
SSCP, AFLP. Cu aceste
tehnici se poate cunoaşte şi
dacă cerealele provin din
organisme modificate
genetic.

Brasajul măcinătorii Folosirea de enzime
necorespunzătoare.
Pasteurizarea berii Adaos de substanţe
antiseptice. SO2, acidul boric,
acidul salicilic
Aplicarea tehnicilor moderne
de analiză,
metodele
cromatografice( TLC,CG),
Determinarea conţinutului de
sodiu şi a altor parametri,
folosind metode clasice sau
moderne.
Obţinerea unei beri
neconforme.
Mascarea lipsurilor.
Mărirea termenului de
valabilitate peste măsură

Ambalarea berei Etichetare necorespunzătoare. Senzorial Piererea clienţilor

 Implicaţii economice ale falsificării berii
 Berea ca şi celelalte produse alimentare este expusă unor potenţiale fraude. Pentru a le preveni, legislaţia în vigoare este
foarte exigentă şi adaptată la descoperirile tehnice, astfel încât falsificările au fost ţinute sub control.
 De aceea, berea este una dintre băuturile alcoolice mai puţin expusă manoperelor frauduloase, mai ales după
îmbutelierea acestora în sticle sau cutii metalice.
 Falsificările sunt făcute de unii producători mici care nu au renume de marcă, dar şi de vînzătorii de bere la halbă din
butoaie.
 Printre falsificări amintim: Falsificarea prin adaos de apă, Falsificarea berii cu îndulcitori nenutritivi sintetici;
Falsificarea culorii; Falsificarea prin impregnarea cu CO2 sintetic; Falsificarea cu extract de pelin sau gentiană pentru
amăreala berii; Falsificarea prin adaos de substanţe antiseptice; Falsificarea berii cu substanţe antioxidante.
 Depistarea falsurilor se face prin teste senzoriale şi de laborator. Un rol important în diminuarea falsificării produselor
alimentare, dar şi a mărfurilor în general o are legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi
ilicite stipulează că „folosirea ori substituirea de mărfuri sau orice alte produse, precum şi expunerea spre vânzare sau
vânzarea de asemenea bunuri, cunoscând că sunt falsificate sau substituite constituie activităţi comerciale ilicite şi atrag
răspundere contravenţională sau penală”.
 Legislaţia naţională aplicabilă: Legea nr 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice cu modificările şi completările
ulterioare; Legea nr 64/1991 privind brevetele de invenţie; Legea nr 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor
industriale; Legea 21/1996 – legea concurenţei, H.G. nr. 39/1995 privind producţia de produse alimentare destinate
comercializării, Normele de igienă privind alimentele şi protecţia sanitară a acestora, aprobate prin Ordinul Ministerului
Sănătăţii nr. 661/1995.
 Pentru a-şi menţine clienţii comerciantul trebuie să prevină punerea pe piaţă a unor mărfuri alimentare falsificate. Având
în vedere:
 tendinţa de reducere a preţurilor în scopul cuceririi de noi pieţe, ceea ce conduce la situaţia caşi mărfurile alimentare de
strictă necesitate să prezinte riscul de falsificare;
 existenţa unor practici de mascare a falsificării mărfurilor alimentare
 intenţia falsificatorilor de a profita de ignoranţa cumpărătorului, comerciantul de mărfuri alimentare trebuie să dispună de informaţii
referitoare la:
 compoziţia produselor alimentare;
 calitate produselor alimentare;
 provenienţa produselor alimentare;
 valoarea produselor alimentare;
 să cunoască modul de a descoperi alterarea şi falsificarea produselor alimentare;
 să cunoască modul de prelucrare a materiilor prime şi de producere a mărfurilor alimentare.
 Pentru falsificarea produselor, adică fabricarea lor în scop de comercializare fără documente de însoţire, provenienţă, calitate şi
conformitate, dacă această faptă nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, suma amenzii este 40-150 u.c.(1 unitate convenţională
= 20 lei MD) cu sau fără privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an.
 Produsul alimentar falsificat atrage după sine un profit fals pentru că el este acela care satisface multiplele nevoi ale consumatorului şi de
aceea producătorul pentru a-şi atinge scopul final – obţinerea unui profit cât mai mare – trebuie să determine natura multidimensională a
cererii de consum şi să producă doar acele bunuri pe care le solicită cumpărătorii.
 Succesul final al unei firme estimat în profitul total depinde în foarte mare măsură de politica de produs a acesteia.
 CONTROLUL FIZICO – CHIMIC AL FABRICARII BERII
 Pentru controlul procesului tehnologic pe faze de fabricatie trebuie sa se stabileasca locul unde se face controlul, unde si cum se fac
masuratorile, periodicitatea determinarilor si ce determinari trebuiesc facute.
 Cerintele de calitate pentru materiile prime sunt prevazute in standarde si norme.
 Orzul pentru fabricarea berei trebuie sa aiba:
 • greutatea hectolitrica - minim 63-65 kg ;
 • masa a 1000 boabe - minim 40-42 g;
 • umiditatea 14%;
 • boabe mai mari de 2,5 mm (sortiment), minim 80-85 %;
 • energie de germinare la 72 h - minim 90-95%;
 • substante proteice - maxim. 11-11,5%.
 Proteinele, prin dezagregarile specifice, confera unele insusiri mustului de bere, influentand stabilitatea si spuma berei.
Continutul prea mare de proteine creeaza dificultati la prelucare, legate de randamentul scazut de extract si stabilitate
necorespunzatoare.
 Continutul scazut de proteine da berii un gust mai putin placut si o cantitate necorespunzatoare de spuma.
 Cerintele de calitate pentru hamei:
 • umiditate 12,5%; • uleiuri eterice 0,4%;
 • extract eteric (rasini) - 18,3%;
 • tanin - 3%; • cenusa 7,5%;
 • celuloza bruta 13,3%;
 • substante cu azot - 17,5%;
 • extract liber de azot - 27,5%.
 Caracteristicile flzico-chimice ale diferitelor tipuri de malt.
 Boabele de malt trebuie sa fie sfaramicioase, fara boabe sticloase, uniforme ca marime, de culoare galben - brun deschis.
 • Greutatea hectolitrica mai mare de 52 kg;
 • Greutatea a 1000 boabe - 30-40g;
 • Umiditatea pentru maltul blond : 3-4%; pentru maltul brun : 1-3%;
 • Continut in amidon cu 10 – 12 % mai putin decat orzul;
 • Continut in azot total (la substanta uscata) 9 – 10%;
 • Azotul solubil : intre 35-44% din azotul total. Daca azotul solubil este sub 35%, maltul prezinta grad scazut de solubilizare.
Azotul solubil intre 35-41% - solubilizare buna, iar mai mare de 41% - solubilizare foarte buna.
 • Substantele minerale : 1,5 - 2,5%;
 • Substantele grase : 0,5-1%;
 • Pentozani solubili : 2-3%;
 • Randament in extract : 70 - 80%;
 • Indice Kolbach (raportul dintre proteina solubila si cea totala din malt) - minim 35.
 • Indicele Hartong, care reflecta modul si gradul de dezagregare a maltului, se calculeaza in functie de alti indicatori,
valori intre 1 si 5; peste 5 – malt suprasolubilizat, valori mai mici – malt incomplet solubilizat;
 • Puterea diastatica (canitatea de maltoza realizata de enzimele din 100 g malt);
 • Aciditate in malt - cu cat e mai mare, cu atat se obtin rezultate mai bune la brasaj. Se exprima in procente acid lactic la
substanta uscata, valori intre 0,3 si 0,7.
 Indici fizico-chimici la bere
 • Continutul in alcool. Se determina densitatea berii cu picnometrul si se transforma in grade alcoolice dupa tabele.
 • Gradul final de fermentare. Arata cantitatea de zahar fermentescibil, valori intre 55-80%.
 • Limita de precipitate cu.sulfat de amoniu. Indica gradul de stabilitate a berii.
 • Valoarea ITT (indicator - test - time) masoara timpul de decolorare a indicatorului 2,6-diclorfenilendifenol. Valori intre
100-300 secunde. Cu cat timpul este mai scurt, cu atat stabilitatea coloidala este mai buna.
 • Continutul in CO2. Influenteaza gustul berii. Valori intre 0,300-0,400%.
 • Fractiuni Lundin. Exprima continutul in substante proteice, care trebuie sa fie intr-un anumit echililbru. Valori : A (28-
30%); B (15-18%); C (56-57%).
 Insusiri organoleptice
 Degustarile la bere se fac intre 12-16oC. La turnarea in pahar berea trebuie sa faca spuma persistenta si compacta.
Trebuie sa fie fara sediment. Se apreciaza culoarea si luciul berei. Dupa gust, berea poate fi foarte buna, buna,
acceptabila si dezagreabila. Dupa limpezime poate fi limpede, usor opalescenta sau opalescenta, iar dupa spuma - foarte
buna, buna sau saraca in spuma.
Tulburelile berii
 Tulburelile berii – apar datorita unor cauze diferite in anumite conditii si se manifesta sub forma de precipitate mai mici
sau mai mari, care raman in suspensie sau se depun. Tulburelile berii sunt: - biologice – provocate de microorganisme
straine, drojdii sau bacterii; - nebiologice – care pot fi coloidale si chimice.
 Tulburelile biologice – se datoresc bacteriilor si drojdiilor remanente care se dezvolta in berea trasa in sticle sau
butoaie, provocand modificari ale caracteristicilor berii. Astfel, bacteriile lactice fermenteaza zaharurile ramase in bere
cu formarea de acid lactic, tulbura berea, iar prin substantele de metabolism propriu produc berii un gust neplacut (de
telina). Drojdiile care provoaca tulbureala berii pot fi din grupul celor cultivate, ori salbatice – actioneaza asupra
zaharurilor fermentescibile ramase in bere, datorita nerespectarii duratei normale de fermentare, imprimamd un gust
specific de drojdie.
 Tulburelile nebiologice – se datoresc oxidarilor, metalelor sau prezentei amidonului in bere. In timp, sub actiunea
oxigenului, luminii, etc. se modifica sistemul coloidal al berii, proteinele se unesc si apoi se depun. In majoritatea
cazurilor au loc combinatii intre proteine si taninul din bere, intre proteine si metalele prezente (cupru, fier, staniu). S-a
constatat si o tulbureala care apare la racirea berii, sau iarna, dar care este reversibila prin ridicarea temperaturii la valori
normale.
 Defectele si bolile berii
 Berea, fiind un lichid incomplet fermentat, se poate altera usor. Alterarea depinde de o preparare incorecta, de o
zahariflcare si o fermentatie condusa gresit cu fermenti improprii si prost conservati.
 Defectele berei -- gust fad, neplacut/acru, tulbureala de la separarea/precipitarea substantelor cu azot. Tulbureala se
determina prin reactii chimice si prin observare la microscop.
 Falsificarea berii
 • cu apa / alcool;
 • prin folosirea surogatelor de malt / a glucozei;
 • prin adaugarea de dextrine, zaharuri, zaharina;
 • prin folosirea de surogat de hamei / folosirea diferitelor plante ca pelin, radacina de gentiana;
 • zaharificarea prin acid sulfuric, care este una dintre cele mai periculoase practici, pentru ca
acidul sulfuric contine urme de arsenic.
 Ambalare, marcare, pastrare, transport bere
 Berea se ambaleaza in ambalaje de desfacere (sticle, cutii), in butoaie de lemn parafinate sau
din aluminiu, in cisterne spalate, curate, igienizate, ermetizate, avizate sanitar. Ambalajele de
desfacere vor fi marcate cu urmatoarele mentiuni: denumirea, sortimentul, tipul, marca de
fabrica, concentratia mustului primitiv, concentratia alcoolica, data umplerii, termenul de
valabilitate. Pastrarea berei se face in spatii curate, intunecoase, la o temperatura de 4 – 100 C.
Transportul berii se va efectua evitandu-se schimbarile de temperatura, iar in cazul distantelor
mari – pe timpul iernii se va proteja contra inghetului; pe timp calduros se va efectua cu
vagoane si masini izoterme sau racite. In conditiile de pastrare si transport mentionate, berea
nepasteurizata are termenul de valabilitate 9 – 13 zile, in functie de tip, mod de ambalare si
sezon (cald, rece). Berea romaneasca pasteurizata are termenul de valabilitate de 60 – 120 zile,
in functie de tip si sezon. Berea sterilizata are termenul de valabilitate de 12 luni.