EPIDEMIOLOGIE

STAGII
 TEMATICĂ STAGII
I. Ancheta epidemiologică în bolile transmisibile

II. Elemente de imunoepidemiologie

Vaccinuri din Programul Naţional de Imunizări (PNI)

III. Vaccinuri de necesitate epidemiologică

Seroprevenţia, Imunoglobulinoprevenţia
Imunomodulatori

IV. Decontaminarea şi sterilizarea

V. Investigaţii de laborator în practica medicală

Supravegherea epidemiologică a bolilor transmisibile
 PROCESUL EPIDEMIOLOGIC

- totalitatea factorilor, fenomenelor şi

mecanismelor biologice, naturale şi
sociale, care concură, în mod
determinant sau dinamizator -
favorizant, la apariţia, extinderea şi
evoluţia particulară a unei stări
morbide în populaţie.
 A. FACTORI DETERMINANŢI
I. SURSA DE AGENT PATOGEN
• omul bolnav – formă tipică
- formă atipică (abortivă,
subclinică, asimptomatică)
purtător de agent patogen:
- preinfecţios (gripa, rujeola, HVB)
- sănătos
- fost bolnav (convalescent / cronic)
• animalele (inclusiv păsări) bolnave/purtătoare
• vectori biologic activi ( , , )
 A. FACTORI DETERMINANŢI
II. MODURI ŞI CĂI DE TRANSMITERE
• modul direct
- agenţi cu rezistenţă scăzută în mediu
- picături Pflügge - transfuzii de sânge
- transplacentar - contact sexual neprotejat
- contact direct cu leziuni tegumentare
• modul indirect
- agenţi cu rezistenţă crescută în mediu
- prin căi de transmitere contaminate:
→ aer, apă, sol,
→ alimente, obiecte, mâini,
→ vectori biologic pasivi
 A. FACTORI DETERMINANŢI
III. ORGANISMELE RECEPTIVE
→ starea de receptivitate depinde de:
1. rezistenţa generală nespecifică
(barierele mucoase, reflexul de tuse, strănut)
2. rezistenţa specifică (imunitatea)
• naturală
O parte din bolile animalelor pot fi transferate la om
- de specie
- dobândită activ Ag → Trecerea prin boală
- dobândită pasiv Ac → Transplacentar + prin
alăptare
• artificială
- dobândită activ → vaccinare

- dobândită pasiv → Ig, seruri imune

 B. FACTORI DINAMIZATORI -
FAVORIZANŢI
→ ajută la unirea celor 3 factori determinanţi
→ modulează formele de manifestare ale PE
I. Naturali:
• Cosmici
- radiaţii, erupţii solare
• Meteorologici
- temperatură, presiune atmosferică, curenţi de aer
• Climatici
- latitudine şi altitudine
• Geografici
- relief
 B. FACTORI DINAMIZATORI -
FAVORIZANŢI
II. Socio-economici:
1. condiţii de viaţă şi muncă:
- venituri
- grad de pregătire
- locuinţă
- alimentaţie
- asistenţă medico-sanitară
2. condiţii ocupaţionale:
- calificare
- vechime
- spaţiul de muncă
- agenţi de agresiune
 STAGIUL I

Ancheta epidemiologică în
bolile transmisibile
 ANCHETA EPIDEMIOLOGICĂ
• totalitatea investigaţiilor efectuate în
diferite grupuri de persoane

• în scopul depistării cauzelor apariţiei şi

evoluţiei bolilor (transmisible sau
netransmisibile)

• pentru elaborarea măsurilor de prevenţie

şi combatere a acestora
 OBIECTIVE
1. rezolvarea urgenţelor în epidemiologie

2. cunoaşterea FR implicaţi în producerea unor maladii

netransmisibile
Exemplu: H. pylori → ulcerul gastro-duodenal
Chlamydia → boala ateromatoasă
3. elucidarea etiologiei multifactoriale a BNT cu extindere
în populaţie
Exemple: fumatul, HTA, dislipidemiile, obezitatea,
stressul - pentru BCV
4. realizarea de prognoze asupra evoluţiei naturale a
bolilor transmisibile
 OBIECTIVE
5. evitarea “importului” şi “exportului” unor boli transmisibile
Exemple:
- “import” pentru România
→ malaria adusă din Turcia
- “export” pentru România
→ TBC în cazul persoanelor ce provin din zone unde
boala este ţinută sub control (ţările din Vestul Europei) şi care
călătoresc în România
6. orientarea producţiei de materiale biologice
7. îmbunătăţirea programelor naţionale şi internaţionale de
prevenţie şi combatere
8. evaluarea eficacităţii măsurilor de prevenţie şi combatere
aplicate în populaţie
 METODE DE REALIZARE A A.E.
1. anamneza cu bolnavul şi/sau cu anturajul acestuia
2. observaţia epidemiologică → semnalarea unui fenomen în
populaţie

3. metoda descriptivă → prezentarea detaliată a unui

fenomen

4. metoda analitică → identificarea, diferenţierea şi studierea

părţilor componente ale unei probleme de sănătate cu scopul
de a realiza caracterizarea ei, a populaţiei în care a apărut şi
a factorilor care au concurat la declanşarea fenomenului
morbid

5. metoda analitică + biostatistica → meta-analiza =

procedeu sistematic de combinare a rezultatelor unor
cercetări diferite asupra aceluiaşi subiect
 METODE DE REALIZARE A A.E.
5. experimentul epidemiologic → verificarea ipotezelor privind apariţia şi
evoluţia unui proces epidemiologic

6. comparaţia (istorică, geografică, populaţională – după vârstă,

sex, profesie) → cunoaşterea istoriei naturale a unei boli,
particularităţilor temporale şi spaţiale ale PE şi ale manifestărilor clinice

7. screeningul (triajul epidemiologic) → depistează într-o populaţie

aparent în stare bună de sănătate persoanele probabil afectate de boală
pentru a fi supuse unor investigaţii suplimentare sau pentru aplicarea
precoce a măsurilor prevenţionale

8. biostatistica → asociată cu oricare dintre metodele enumerate anterior, le

creşte eficienţa în sintetizarea şi interpretarea informaţiilor obţinute

9. metoda matematică → presupune transpunerea în ecuaţii matematice a

parametrilor biologici, medicali şi sociali, cu ajutorul modelelor
matematico-epidemiologice
 Tipuri de anchetă epidemiologică
A. Ancheta epidemiologică operaţională
– prevenţională
– de combatere (de urgenţă)
B. Anchete epidemiologice speciale (de cercetare)
1. descriptive (observaţionale transversale) – lansarea ipotezelor
- cazuri raportate
- serii de cazuri
- studii ecologice (de corelaţie)
- studii de prevalenţă
2. analitice – demonstrarea ipotezelor
a) observaţionale etiologice:
- caz-martor
- de cohortă
b) intervenţionale – trialuri clinice
3. metaanaliza – verificarea ipotezelor
4. studii de analiza deciziei – aplicarea în practică
A. Anchete epidemiologice
operaţionale
 I. Ancheta epidemiologică
prevenţională
• evaluează starea de sănătate a populaţiei şi riscurile la
care aceasta este expusă
• starea de sănătate → indici care se referă la:
- populaţia de (aparent) sănătoşi (ex. la angajare etc.)
- dezvoltarea fizică şi neuropsihică a copiilor şi
adolescenţilor
- durata medie a vieţii (F=75,8 ani; B=68,7 ani)
• se poate efectua unic sau repetat ~ pentru aceeaşi persoană,
la întreaga populaţie sau numai la un eşantion
• A.E. de tip transversal
• A.E. de tip longitudinal
 II. Ancheta epidemiologică de
combatere (de urgenţă)
• stoparea evoluţiei şi lichidarea unui proces epidemiologic

• utilitate practică în bolile transmisibile

• realizată de către medicul de familie din teritoriul urban sau rural

• se adresează tuturor categoriilor de persoane din focarul

epidemic:
- bolnavi cu forme tipice sau atipice de boală
- suspecţi (persoane presupuse a prezenta forme atipice sau inaparente de
boală)
- purtători cunoscuţi de agenţi patogeni
- foşti bolnavi aflaţi în stadiul de convalescenţă şi la care diagnosticul s-a
stabilit retrospectiv
- contacţi direcţi şi indirecţi cu cazul sau cazurile index
Etapele A.E. de urgenţă
 a) Etapa de orientare (preliminară)
→ realizată de către medicul de familie
- depistarea şi diagnosticarea precoce a cazurilor de boală
- stabilirea caracteristicilor principale ale factorilor procesului
epidemiologic
- elaborarea şi aplicarea măsurilor antiepidemice de urgenţă
→ izolarea bolnavilor, a suspecţilor şi a posibililor contacţi

- decontaminare, dezinsecţie, deratizare

- intensificarea măsurilor de educaţie pentru sănătate a populaţiei
- informarea operativă a unităţilor sanitare ierarhic superioare,
privind situaţia epidemiolgică apărută şi măsurile preliminare
adoptate (declarare)
- fişa de anchetă epidemiologică de urgenţă (de raportare)
b) Etapa de aprofundare (definitivă)
→ medici de familie + epidemiologi + alţi specialişti → se
realizează A.E. definitivă şi se completează fişa de
anchetă epidemiologică
– modul de izolare şi tratamentul bolnavului pe toată durata bolii
– diagnosticul definitiv al bolii şi al formei evolutive
– situaţia epidemiologică a bolnavului vindecat clinic şi externat →
purtător
– dispensarizarea după revenirea în teritoriu
– modurile şi căile de transmitere a agenţilor patogeni şi eficienţa
măsurilor de neutralizare a acestora → metodelor de DDD
– supravegherea epidemiologică şi clinică a contacţilor
→ pe durata maximă a perioadei de incubaţie a bolii respective
– evaluarea receptivităţii populaţiei (fondul imunitar etc.)
– evaluarea măsurilor de prevenţie aplicate în focar şi perifocar
– măsuri de educaţie pentru sănătate
 Metodologia desfăşurării A.E.

I. Cunoaşterea particularităţilor factorilor

PE prin culegerea, prelucrarea şi
interpretarea datelor epidemiologice

II. Elaborarea măsurilor pentru lichidarea

procesului epidemiologic şi evitarea
reapariţiei lui
 Metodologia desfăşurării A.E.

III. Verificarea aplicării corecte a măsurilor

igienico-sanitare şi anti-epidemice şi
urmărirea eficienţei lor

IV. Întocmirea fişei de anchetă epidemiologică

I. Cunoaşterea particularităţilor
factorilor PE prin culegerea,
prelucrarea şi interpretarea
datelor epidemiologice
 1. Culegerea datelor
→ se realizează prin:

convorbire (anamneză sau interviu)

observaţie epidemiologică

investigaţii de laborator

informaţii speciale
 Convorbirea (anamneza, interviul)
→ obţinerea de informaţii referitoare la factorii
epidemiologici ~ de la bolnav şi/sau de la anturaj
– data probabilă şi circumstanţele contaminării

– data debutului real al bolii

→ permit stabilirea perioadei de incubaţie a bolii (retrospectiv)

– precizarea momentului infectant

» identificarea unui singur moment infectant
» uneori - mai multe momente posibil infectant

– asocieri posibile între primele simptome şi consumul de

alimente, apă
 Convorbirea (anamneza, interviul)
– relaţiile cu anumite persoane din familie, rude, colectivitate,
loc de muncă, mijloace de transport în comun
→ printre contacţi se poate afla sursa de agent patogen
→ contacţii receptivi - măsuri de prevenţie (ATB, Ig)
- călătorii efectuate
- antecedentele patologice de tip infecţios şi ce preparate
imunizante a primit
→ informaţii despre receptivitate
- existenţa în ambientul bolnavului a animalelor domestice,
sălbatice, rozătoare, păsări, artropode şi relaţiile stabilite
continuu sau accidental cu acestea
→ informaţii despre sursă sau despre MCT
 Observaţia epidemiologică
• aprecierea condiţiilor igienico-sanitare ale
locuinţei
• calitatea igienei corporale şi a alimentaţiei
• modul de îndepărtare a reziduurilor
• situaţia instalaţiilor tehnico-sanitare
• întreţinerea animalelor

→ în focarul epidemic / la locul de muncă / în

întreaga colectivitate
 Investigaţiile de laborator

• utile pentru:
– depistarea surselor de agent patogen

– cunoaşterea receptivităţii populaţiei

– cunoaşterea modurilor şi căilor de

transmitere
 Informaţiile speciale
– situaţia topografică a localităţii
– natura solului, a surselor de apă
– reţeaua de comunicaţii
– condiţii climatice şi meteorologice
– morbiditatea, mortalitatea
– situaţia bolilor transmisibile şi a vaccinărilor
– alimentaţia, aprovizionarea cu apă potabilă
 2. Prelucrarea datelor

sistematizarea informaţiile

includerea în variate documente

(FAE, tabele, grafice, schiţe, hărţi etc.)

facilitarea aplicării
măsurilor de prevenţie şi combatere
 3. Interpretarea datelor
• analiza datelor din tabelul cu persoanele diagnosticate:
- repetarea aceluiaşi nume → existenţa unui focar familial
- repetarea aceleiaşi adrese → existenţa probabilă a sursei în
locuinţa sau în colectivitatea respectivă
- repetarea aceluiaşi grup de vârstă → indicaţii asupra receptivităţii la
boală
- menţionarea aceleiaşi profesii → caracterul profesional al
îmbolnăvirii
• analiza schiţelor (hărţilor) localităţii sau a colectivităţii în care a
apărut focarul epidemic
→ posibila grupare a îmbolnăvirilor în zona din apropierea sursei de apă
potabilă sau de-a lungul apei curgătoare
→ informaţii asupra sursei de agent patogen, a modului şi căilor de
transmitere
• datele prezentate grafic → concluzii referitoare la debut, modul de
evoluţie în timp, vârful epidemiei, perioada de descreştere a acesteia
etc.
II. Elaborarea măsurilor pentru
lichidarea procesului
epidemiologic şi evitarea
reapariţiei lui
 1. Măsurile igienico-sanitare
(comune, generale)

- recomandate de legislaţia de profil

- au ca scop îmbunătăţirea condiţiilor de igienă

individuală, de familie sau de colectivitate, a
mediului ambiental natural sau ocupaţional
 2. Măsurile anti-epidemice
(de combatere, de control)

a) Măsuri faţă de bolnavi

- depistarea activă şi precoce a cazurilor
- izolarea bolnavilor în spital sau la domiciliu
- declararea nominală sau numerică
- măsuri de decontaminare, dezinsecţie, deratizare
Exemplu: bolnavul cu HVB cu evoluţie favorabilă

b) Măsuri faţă de suspecţi

- aceleaşi ca şi faţă de bolnavi până la clarificarea
diagnosticului.
 2. Măsurile anti-epidemice
(de combatere, de control)
c) Măsuri faţă de contacţi

- izolare în familie sau în colectivitate, carantinarea

- supraveghere pe durata maximă a perioadei de incubaţie a bolii
- examen clinic, termometrizare
- examene de laborator
- chimio- /antibiotico- /sero- /imunoglobulino /vaccino – prevenţie
- măsuri de D.D.D.
- educaţie pentru sănătate
Exemplu – contactul cazului confirmat cu meningită meningococică
 2. Măsurile anti-epidemice
(de combatere, de control)

d) Măsuri faţă de purtători

- evidenţa şi dispensarizarea acestora
- sterilizarea microbiologică prin diferite metode
- supravegherea
- educaţie pentru sănătate
- excludere temporară sau definitivă din diferite sectoare cu
risc populaţional

Exemplu - purtătorul sănătos de streptococ betahemolitic grup A

 2. Măsurile anti-epidemice
(de combatere, de control)
e) Măsuri faţă de convalescenţi
- dispensarizare (supraveghere)

Exemplu - convalescentul după hepatită virală B cu evoluţie favorabilă

1. supraveghere clinică şi cu laboratorul timp de un an de zile:
-la 1 lună, la 3 luni, la 6 luni:
-examinarea dimensiunilor ficatului
-TGP, bilirubină
-la 1 an:
-TGP, bilirubină
-proteine totale
-antigen HBs

2. excluderea de la donarea de sânge pentru toată viaţa

 3) Alte măsuri
- vaccinare, revaccinare în focare, perifocare sau în
populaţie

- imunoglobulinoprevenţie şi chimioprevenţie

- testări în populaţie pentru stabilirea gradului de

receptivitate (ex. IDR la tuberculină)
- măsuri speciale prin sistarea temporară a
activităţii în unele unităţi de interes public

- educaţia pentru sănătate a populaţiei

III. Verificarea aplicării corecte şi urmărirea eficienţei
măsurilor igienico-sanitare şi anti-epidemice

• se controlează modul în care fiecare cadru

medico-sanitar execută anumite activităţi
(măsurile propuse) – medicul de familie şi
personalul mediu
• se stabileşte durata supravegherii speciale în
focar
→ durata maximă a perioadei de incubaţie a bolii respective
din momentul depistării ultimului caz
• data şi persoana care va realiza declararea
lichidării focarului, odată cu analiza acţiunilor
desfăşurate (programe prevenţionale).
IV. Întocmirea fişei de anchetă epidemiologică
• fişa de anchetă epidemiologică (FAE) = documentul metodologic cel mai
important elaborat la apariţia fiecărui caz de boală transmisibilă
• utilizată pentru culegerea informaţiilor epidemiologice, dar şi ca act
medico-legal
• stă la baza sistemului de raportare în cazul bolilor cu declarare
obligatorie

• în BT ~ are 7 capitole:
- date despre bolnav
- date despre sursa de agent patogen
- date despre modul şi căile de transmitere
- date despre gradul de receptivitate
- date despre intervenţia factorilor favorizanţi
- date despre măsurile elaborate
- concluzii (sursa ~ nominal/neidentificată; MCT; măsuri elaborate;
durata supravegherii focarului).
HEPATITA VIRALĂ A
 I. Procesul epidemiologic
Sursa de virus:
• Omul
- bolnav ~ copii < 15 ani;
- purtător: preinfecţios (foarte contagios prin materiile fecale
timp de 8-10 zile înainte de debutul bolii); sănătos (persoane aflate
în contact strâns cu bolnavul sau cu purtătorul preinfecţios); fost
bolnav (elimină doze mici de virus câteva zile din convalescenţă)

• Animalele
~ primatele neumane (maimuţele).

~ virusul hepatitei A (VHA) se elimină prin materiile

fecale sau prin sânge (viremie)
 I. Procesul epidemiologic
Moduri şi căi de transmitere:
• modul direct
- în colectivităţi cu mod de viaţă neigienic
- în cazul unor cataclisme naturale (inundaţii) sau sociale
(război)
- contact sexual,
- transfuzii de sânge
• modul indirect
- prin alimente (fructe de mare – midii, stridii, scoici)
- apă, obiecte, mâini, muşte contaminate
- şobolanii pot vehicula VHA ~ rol mecanic
 I. Procesul epidemiologic
Receptivitate:
• generală ~ pentru persoanele care nu posedă
anticorpi specifici;
• imunitatea pasivă (transplacentar) ~ foarte evidentă
deoarece aproape toate femeile la vârsta fertilităţii
posedă titruri ridicate de anticorpi faţă de VHA
(imunizări repetate cu doze mici de virus pe
parcursul vieţii).

Factori favorizanţi: aglomeraţia şi modul de viaţă

neigienic.
II. Măsuri de combatere în focarul de HVA

Măsuri faţă de bolnavi:

• depistare;
• izolare la spital;
• declarare nominală;
• decontaminarea focarului cu substanţe clorigene.

Măsuri faţă de suspecţi:

• aceleaşi ca şi faţă de bolnavi până la clarificarea
diagnosticului.
II. Măsuri de combatere în focarul de HVA
Măsuri faţă de contacţi:
• izolare la domiciliu
• supraveghere epidemiologică, clinică şi cu laboratorul
timp de 30-40 de zile
• excluşi de la donarea de sânge timp de 6 luni
• imunoglobuline standard
Măsuri faţă de convalescenţi
• dispensarizare 6 luni
• examen clinic şi de laborator: examinarea
dimensiunilor ficatului, TGP, bilirubină
• excluderea de la donarea de sânge toată viaţa
 B. Anchete epidemiologice
speciale (de cercetare)
• orice A.E. realizate în afara anchetelor epidemiologice
operaţionale

• utilizate în cadrul activităţilor de supraveghere epidemiologică

•se referă la anumiţi indicatori:

- Mb, Mt, incidenţă, prevalenţă,
- extensivitatea şi severitatea unei epidemii
- fond imunitar populaţional
 OBIECTIVE
1. Măsurarea morbidităţii într-o populaţie

2. Studiul evoluţiei naturale a unei boli

3. Descrierea caracteristicilor statusului de sănătate

→ valorile considerate “normale” pot fi cuantificate şi definite ca
fiind cele:
• situate în intervalul median (statistic normal)
• observate la persoane fără manifestări morbide (clinic normal)
• atestate prin studii anterioare ca fiind corelate cu “statusul normal”
al individului

4. Formularea şi verificarea ipotezelor etiologice

1. AE transversale
- se efectuează un singur control al populaţiei, cel mult
două, la un interval foarte scurt de timp
- prezenţa unui factor de risc sau a unei boli într-o
populaţie “p”, la un moment “t”, fără să se facă
referire la trecut sau la ceea ce se va petrece în
viitor → se calculează prevalenţa
- „instantaneu fotografic”

2. AE longitudinale
- cercetări iniţial similare cu cele transversale, dar
necesită examinări ulterioare ale aceluiaşi grup
populaţional
3. AE descriptive
• Scopuri:
- raportarea unui fenomen de sănătate
- punerea în evidenţă a variaţiei distribuţiei bolilor şi a factorilor
de risc în populaţie, în funcţie de caracteristicile de persoană, de
spaţiu şi de timp
- servesc la elaborarea unor ipoteze privind asociaţia FR şi efectul
acestora (boala, deces, insatisfacţie, disconfort, invaliditate), dar
nu pot verifica aceste ipoteze
- răspund la întrebările: când? unde? la cine?
4. AE analitice
• Scop:
- determinarea rolului posibil al unuia sau mai multor factori în
etiologia sau tratamentul unei boli
- verifică ipoteze enunţate anterior, pornindu-se de la un model
sau de la rezultatele unui studiu descriptiv
- răspund la întrebarea: de ce?
5. AE de cohortă
Scop:
- evaluarea incidenţei unei maladii
- stabilirea unei legături de la cauză la efect între factorul studiat şi
boală

Exemple: fumatul - BCV; expunerea sânilor la RUV - cancerul mamar;

polipoza intestinală - cancerul colorectal.

Principii de desfăşurare:
• selecţia subiecţilor - funcţie de prezenţa sau absenţa FR studiat (expuşi
– neexpuşi)
• ambele grupuri - urmărite în decursul timpului (săptămâni, luni sau
chiar ani de zile) şi se va înregistra eventuala apariţie a bolii
• cele două grupuri trebuie să fie cât mai reprezentative şi să asigure o
comparabilitate maximă
• rezultatele să poată fi extrapolate la întreaga populaţie din care provin
eşantioanele
6) AE caz-martor
Scop:
- evaluarea frecvenţei FR asociaţi în grupul de bolnavi (cazuri)
faţă de cel al martorilor indemni la boala respectivă
- precizează dacă printre persoanele afectate de o anumită
maladie există o mai mare frecvenţă a expunerii la factorii de
risc, decât printre persoanele sănătoase

Principii de desfăşurare:
- subiecţii sunt selecţionaţi pe baza prezenţei sau absenţei bolii
în studiu (cazuri, respectiv martori), iar factorii de risc sunt
studiaţi în trecut
- grupul de martori trebuie să aibă aceeaşi expunere la factorii
de risc implicaţi în producerea îmbolnăvirii ca şi pacienţii
luaţi în studiu
- cele două grupuri trebuie să aibă caracteristici similare
(grupă de vârstă, sex, profesie, situaţie economică, obiceiuri
alimentare, zona geografică, mediu ambiental)
7) AE experimentală (experimentul clinic / studiul
clinic randomizat)
- este o cercetare de tip prospectiv, analitic şi intervenţional, constituită
pe baza unor criterii predefinite de experimentator, aplicată într-un
interval de timp dat la o cohortă de persoane care va fi supusă într-o
anumită proporţie unei intervenţii terapeutice, diagnostice sau
prevenţionale
Caracteristici:
1) comparabilitatea
• cuantifică şi compară evoluţia stării de sănătate a indivizilor care fac parte
din grupul supus intervenţiei cu o populaţie de referinţă (grup control /
grup martor)
2) randomizarea
• singura modalitate prin care se poate asigura atât comparabilitatea iniţială
a două grupuri, cât şi repartiţia aleatorie a expunerii prin metoda „tragerii
la sorţi”
3)obiectivitatea
• cei supuşi intervenţiei nu vor cunoaşte conţinutul acesteia („simplu orb”)
• există posibilitatea ca nici medicul sau cercetătorul să nu cunoască prea
multe informaţii asupra caracteristicilor experimentului („dublu orb”)
• utilizarea practică a acestui tip de AE este limitată din considerente etice
8) Ancheta seroepidemiologică (ASE)
• permite cunoaşterea I, P, distribuţiei temporale sau spaţiale a unor boli şi
efectuarea de prognoze, prin evidenţierea posesorilor de anticorpi specifici
şi a titrului acestor anticorpi (= fondul imunitar populaţional)
Metodologie
•AE transversale (recoltarea probelor de sânge, în mod repetat, de fiecare dată
de la un nou eşantion de persoane)
•AE longitudinale (obţinerea probelor de sânge, de mai multe ori, de la acelaşi
individ)

Obiectivele ASE
• stabilirea priorităţilor în cadrul programelor epidemiologice pentru prevenţie
şi combatere
• stabilirea strategiilor de vaccinare într-un teritoriu
• evaluarea eficienţei programelor de imunoprevenţie
•stabilirea distribuţiei temporale şi spaţiale a unor BT sau BNT, prin markeri
serologici/biochimici
• evaluarea unor metode de investigare populaţională
• detectarea modificărilor antigenice ale unor agenţi infecţioşi
• studiul evoluţiei periodice a unor BT
• evaluarea riscurilor determinate de brasajul populaţional
 ETAPELE RAŢIONAMENTULUI ÎN INVESTIGAREA
UNUI FOCAR EPIDEMIC
1. Confirmarea epidemiei
- definiţia de caz
- identificarea şi înregistrarea cazurilor (ex. clinic şi
examene de laborator)
2. Descrierea epidemiei
- caracteristici de - persoană
- spaţiu
- timp
- curba epidemică → tipul de sursă (puctiformă, continuă,
intermitentă)
3. Elaborarea unor ipoteze privind etiologia
- ipoteza nulă, - ipoteza alternă
 ETAPELE RAŢIONAMENTULUI ÎN
INVESTIGAREA UNUI FOCAR EPIDEMIC

4. Verificarea ipotezelor printr-un studiu

- tipul de studiu:
→ caz-martor (→ util în urgenţele epidemiologice)
→ protocol (ipoteză; definirea grupurilor de studiu; subiecţii;
variabilele; analiza statistică; resurse; aspecte etice; acord – colaborări; calendar;
difuzarea informaţiei)
5. Anchete în colaborare cu sectorul veterinar (dacă este cazul)

6. Măsuri de prevenţie şi control

7. Comunicarea constatărilor
COMBATEREA – măsuri:
1. Ancheta epidemiologică
2. Depistarea bolnavilor cu forme tipice / atipice
de boală
3. Izolarea la domiciliu / spital a bolnavilor /
suspecţilor
4. Declararea numerică / nominală a cazurilor
5. Izolarea / carantinarea contacţilor
6. Supravegherea contacţilor – epidemiologică,
clinică şi cu laboratorul → pt. cei receptivi –
prevenţie
7. Dispensarizarea convalescenţilor
COMBATEREA – măsuri:
7. Decontaminare, dezinsecţie, deratizare (DDD)
8. Măsuri de igienizare (mediu, individ, alimente
etc.)
9. Educaţia pentru sănătate a celor implicaţi
10. Evaluarea purtătorilor de agenţi patogeni
11. Instruirea personalului medico-sanitar
12. Supravegherea focarului:
- durata maximă a perioadei de incubaţie
calculată din momentul depistării ultimului caz