PROGRAME DE ERGOTERAPIE IN REABILITAREA GERIATRICA

„Bătrâneţea nu este o maladie ce

trebuie vindecată, dar bătrâneţii i se
pot aplica numeroase terapii”.
 CLASIFICAREA VARSTELOR
(OMS)
• -45-59 ANI; VARSTA MEDIE
• -60-74 ANI: VARSTNIC
• -75-90 ANI: BATRAN
• -90 ANI: FOARTE BATRAN
• Din pvd biologic si psihosocial:
• -persoana in varsta: >60 ani
 IMPORTANTA
• -În Europa, numărul persoanelor cu vârste peste 65 ani se va
dubla în anul 2025.

• -Bolile legate de vârstă (boala Parkinson, diabet zaharat, cancer)

vor fi în creştere vertiginoasă.

• Astăzi, 5% dintre europeni sunt diagnosticaţi cu boala

Alzheimer.

• Numărul persoanelor în vârstă este în continuă creştere (tendinţă la

îmbătrânirea populaţiei prin creşterea duratei medii de viaţă la >
70 ani).

• Populaţia vârstnică pune în dificultate sistemele de asigurări de

sănătate şi sistemele de plată a pensiilor, astfel că
„independenţa”acestei categorii populaţionale devine o problemă
socială.
 GERIATRIZAREA MEDICINII
• „Geriatrizarea medicinii” creşte enorm costurile
îngrijirilor medicale şi a asistenţei de specialitate
(imobilizare la pat, patologie degenerativă ireversibilă).

• Programele de ergoterapie sunt adresate persoanelor de

peste 60-65 ani caracterizate prin:
• acumularea unui număr crescut de infirmităţi sau/şi
boli,
• dependenţa financiară de familie, societate
• capacitatea de raţionament, de efort fizic şi de
adaptare este în general mai scăzută (probleme de
securitate, fragilitate, sensibilitate particulară).
 OBIECTIVELE PROGRAMELOR
DE ERGOTERAPIE
• Obiectivele programelor de reabilitare prin ergoterapie:
• terapie „de susţinere”: efectuarea unui exerciţiu
permanent psihic ( intelectual) şi fizic pentru
păstrarea autonomiei gestualităţii obişnuite;

• terapie „de funcţie”: recuperarea unor funcţii/gesturi

pierdute/deficitare, pentru asigurarea independenţei
subiectului (recuperare geriatrică);

• optimizarea calităţii vieţii prin psihoterapie,

resocializare prin acţiuni geronto-psihologice
(reorientarea vârstnicului către viaţa exterioară).
 JUSTIFICAREA ERGOTERAPIEI
• Recuperarea unor funcţii somatice (fizice) îmbătrânite
prin activităţi (terapie ocupaţională, ergoterapie) şi
pentru activitate, este impusa/orientata şi de:

• existenţa atrofiilor musculare şi a uzurilor

osteocartilaginoase, a fatigabilităţii generale;
• scăderea unor abilităţi senzoriale (vizuale, auditive
etc.);
• tulburări cardiovasculare, reno-urinare şi
sfincteriene

• se pot adăuga deficienţe locomotorii sau

neurologice accidentale, uneori foarte grave
(ankiloze, hemiplegii etc.);
 Justificarea Et
• conflictul psihologic dintre generaţii (bătrâni persecutaţi,
neglijaţi sau supraprotejaţi de copii/familiile lor) poate
compromite intrarea în programele de ergoterapie si/sau
eficienţa acestora;

• pentru situaţia particulară a vârstnicului (pensionat)

ergoterapia nu este obligatorie sau absolut necesară. Se indică
activităţi uşoare, recreative, antrenante şi socioterapie prin
intermediul atelierului şi a muncii în grup (în familie, cămin,
atelier, azil, spital).

• reeducarea corpului şi a spiritului are ca scop combaterea

progresiei declinului general si psihic (a involuţiei) prin
anularea hipoactivităţii, favorizarea contactelor afective
interpersonale.
 ERGOTERAPIA ( sistem
organizatoric instituţionalizat)
• Organizarea ergoterapiei în programe complexe de reabilitare a
vârstnicilor va ţine seama de particularităţile:

• biologice,
• psihologice
• şi de morbiditate ale vârstnicilor.

• Programele sunt individualizate şi strict supravegheate de catre

personalul specializat (echipe multidisciplinare).

• Ergoterapia/Terapia ocupaţională trebuie instituită precoce, în

special atunci când se are în vedere reluarea ocupaţiei
(profesiei), dar şi pentru reluarea activităţilor curente: ADL-uri
(aplicarea ET în paralel cu tratamentul kinetic).
 PRINCIPII GENERALE
• Sunt indicate activităţi noi (nu cele de rutină sau avute anterior) şi relativ
uşoare (nu solicită prea mult abilităţile manuale, vizuale, mnezice) evitând
jocurile banale/puerile, activităţile fără finalitate.

• Împărţirea sarcinilor şi a activităţilor propuse cât şi a subiecţilor în echipe mici

(grupare pe bază de afinităţi, nivel socio-cultural şi pe baza scopurilor urmărite
de psiholog/psihoterapeut gerontolog).

• Explicaţiile (instruirea generală iniţială) trebuie să fie foarte clare, iar

succesiunea sarcinilor/activităţilor trebuie să fie logică şi progresivă. Se indică
evitarea creării de automatisme, de repetiţii inutile (scade interesul şi
participarea voluntară).

• Nu vor fi făcute schimbări brutale/rapide de activităţi care dezorientează şi

risipesc atenţia/concentrarea subiecţilor.

• Uneltele, sculele, aparatele cu care se lucrează pot fi modificate (în prezenţa

sau la propunerea subiectului) pentru utilizări mai uşoare (adecvare
dimensională şi funcţională).

• În amplasarea mijloacelor de muncă trebuie respectate regulile „economiei de

mişcare” (locuri fixe, bine definite, ordine şi accesibilitate, planuri de muncă
ergonomice(reglabile), poziţii de lucru comode(alternanta ortostatism-pozitie
asezat).
 PRINCIPII GENERALE
• Obiectele asupra cărora se intervine trebuie fixate (stabilizate)
prin ventuze, adezivi, materiale semicolante (pentru uşurarea
efortului si pentru evitarea accidentelor).

• Efortul fizic trebuie dozat (consum energetic mic) pentru fiecare

subiect inclus în programul de ergoterapie.

• Iluminarea cantitativă, calitativă şi cromatica interioară trebuie

asigurate prin participarea ergonomilor (ambianţă luminoasă
optimă şi stimulativă).

• Combinarea unei ambianţe fonice (muzicale armonioase, cu

evitarea zgomotelor de impact), facilitează atingerea
obiectivelor programului.
 ACTIVITATI SI OCUPATII
INDICATE

• ţesutul (pe cadru şi la războaie de ţesut);

• împletituri (nuiele, papură, stuf, rafie): coşuri,
cuiere, scaune, mese, rogojini, obiecte
artizanale;
• tâmplărie (ferăstrău electric sau manual);
• croitorie (obiecte artizanale, lenjerie de corp
şi de pat), broderie, tricotaje;
• pirogravură, feronerie;
• grădinărit, floricultură, agro-zootehnie
 ACTIVITATI CREATIVE

• pictură, traduceri, dans-terapie, jocuri,

activităţi culinare şi gospodăreşti;
• deplasări, vizite, excursii în grup, vizionare
de spectacole, cumpărături;
• celebrări, aniversări organizate.
• „activarea” bucuriei de a trăi este chezăşia
longevităţii. Un exemplu de intervenţie
recreaţională optimistă o reprezintă muzico-
terapia care protejează/activează psihicul şi
sensibilitatea vârstnicului (fond muzical sau
audiţii selective în ambianţa atelierelor de
lucru, a clubului sau în camera pacientului);
Echipa de recuperare/reeducare

Este formată din:

• Ergoterapeut;
• Geriatru,
• Psiholog,
• Logoped,
• Kinetoterapeut,
• Asistent social
 PRECAUTIUNI IN APLICAREA
ERGOTERAPIEI
• 1.Vârstnic cu probleme cardiace:
-consult cardiologic
-stabilirea capacităţii reale de efort fizic
-monitorizare clinica pe durata ET

• 2.Vârstnic cu tulburări psihice (senilitate avansată cu tulb. de comportament, cognitive):

scăderea posibilităţii de recuperare prin ergoterapie/terapie ocupaţională.
• NB! Se au în vedere meritele anterioare: se acordă consideraţie şi respectul cuvenit – „mai
este încă cineva”.

• 3. Varstnic cu deficiente senzoriale (surditate, prezbiopie) sau motorii (fotoliu rulant, sprijin in
baston)

• 4.Varstnic diagnosticat cu afectiuni cronice (degenerative, sechelare); Et completeaza

tratamentul recuperator
 REGULI GENERALE
• comportamentul prea autoritar al ergoterapeutului striveşte
personalitatea vârstnicului, poate provoca agresivitate.

• tolerarea unor atitudini autoritare/ostile ale vârstnicului duce la

compromiterea programelor de ergoterapie.

• dezinteresul, apatia şi scepticismul ergo-terapeutului are rezonanţă

la pacient (generează reacţii negative). Se cere un optimism dozat.

• efortul şi activitatea este depusa de intreaga echipă (pacient, medic,

kinetoterapeut, asistenţi sociali, logopezi, psiholog) cu decizii
comune.

• deficienţe fizice, psihice sau senzoriale – cer echipei un tact

deosebit, răbdare, înţelegere şi profesionalism.

• finalitatea pozitivă a unui program de ergoterapie este reinserţia

socială şi familială a vârstnicului si secundar valorificarea
produselor finite obtinute(castigul material).
• IMAGINI ATELIER DE ERGOTERAPIE