Didactică aplicată

centrată pe elev
i

conf. univ. dr. Anca Luştrea

Educaţia centrată pe elev în
contextul integrării
educaţionale. Diferentiere şi
adaptare curriculară
Concepte: centrare pe elev, integrare educaţională,

diferenţierea învăţării, individualizarea învăţării

 De ce avem nevoie de o
schimbare de paradigmă?
Clasa tradiţională Clasa centrată pe elev

Lipsa comunicării sociale Comunicare socială permanentă

Lipsa interacţiunii sociale Interacţiune socială în scopul învăţării
Nu sunt valorificate caracteristicile de Valorificarea caracteristicilor de vârstă
vârstă Apropierea profesor - elev
Distanţa profesor - elev
 Ce ne dorim pentru elevii noştri
 Să fie fericiţi, cu bucuria de a participa la procesul de învăţare şi să
poată atinge la vârsta adultă o calitate a vieţii cât mai bună
 Să devină adulţi integraţi social, capabili să contribuie la rândul lor
la dezvoltarea societăţii
 Să aibă atitudini spre dezvoltare personală şi învăţare
permanentă
 Să poată să găsească singuri soluţiile adaptative cele mai
potrivite la dificultăţile întâmpinate
 Să fie independenţi în învăţare şi în viaţa de zi cu zi
 Să poată comunica eficient
 Să poată coopera atât în context şcolar dar şi social
 Să poată aplica cunoştinţele deprinse în şcoală în contexte de viaţă
cotidiană
Este posibilă atingerea acestor deziderate?
 De ce avem nevoie de o schimbare de
paradigmă?
 Rezultatele obţinute de elevii români la testările
internaţionale de abilităţi – testele PISA
 Aproape 40% din elevii români au dificultăţi să citească şi să
înţeleagă un text şi pot efectua doar exerciţii de bază la
matematică
 Scorul mediu PISA la Matematică plasează România pe locul
45 din 65 de state
 Scorul mediu PISA la Citire / Lectură plasează România pe
locul 50 din 65 de state
 La Ştiinţe România este pe locul 49
 73% din elevii români se simt singuri la şcoală
 Elevii români sunt cel mai puţin motivaţi dintre toţi
participanţii şi simt cea mai mică plăcere de a merge la
şcoală
Populaţia şcolară este din ce în ce mai diversă, sunt integraţi tot mai
mulţi elevi cu CES, elevii provin din medii familiale, sociale şi
culturale variate, au experienţe de viaţă şi cunoaştere eterogene,
sunt crescuţi în stiluri parentale diferite.
Sunt copiii de astăzi diferiţi de cei
care am fost noi?

 „copiii din zilele noastre nu mai citesc o carte”

„copiii din zilele noastre nu mai ştiu să se joace
decât pe calculator” „copiii din zilele noatre nu mai
sunt interesaţi decât de Facebook”
 Copiii dintotdeauna au aceleaşi nevoi:
 de a fi iubiţi, înţeleşi, de a cunoaşte, de a progresa, de a fi
împreună cu alţii şi a-şi defini şi afirma propriul eu în cadrul
grupului.
 S-au schimbat doar modalităţile în care aceste
nevoi pot fi satisfăcute
Ce ne aduce în plus clasa centrată pe
elev?
 Un elev:
 Cu abilităţi şi cunoştinţe înţelese, interiorizate, durabile şi
gata de folosit în situaţii de învăţare ulterioare
 Cu abilităţi transdisciplinare pe care elevul le transferă în
situaţii de viaţă cotidiană
 Cu o motivaţie crescută pentru învăţare
 Responsabil şi implicat în propria învăţare
 Care se simte bine la şcoală
 Cu abilităţi prosociale crescute
 Cu abilităţi de comunicare superioare
 Un profesor:
 Mai ocupat, dar cu mai multe satisfacţii în activitate
 Performant profesional
 Care are mai puţine probleme comportamentale de rezolvat
 Centrarea pe elev
 Filosofie educaţională şi o metodologie didactică în cadrul căreia elevul cu
specificul său de dezvoltare, nevoile şi interesele sale este pus în centrul
procesului didactic, iar profesorul îşi asumă rolul de mentor şi îndrumător în
cunoaştere.
 Învăţarea în acest context este una personală, rezultată din contactul direct
cu situaţia de învăţare, activă prin implicarea directă a elevului în construcţia
cunoştinţelor, relevantă pentru contextul de viaţă particular al tuturor şi al
fiecăruia în parte şi interiorizată, ca bază a dezvoltării viitoarelor cunoştinţe şi
abilităţi.
 Centrarea pe elev propune trecerea accentului de la:
 Activitatea profesorului activitatea elevului,
 Responsabilitatea exclusivă a cadrului didactic responsabilizarea elevului,
 Conţinut proces şi abilităţi transversale,
 Dependenţă în învăţare independenţă şi autodeterminare,
 Învăţare individuală învăţare împreună în cadrul grupului.
 Centrarea pe elev
 Porneşte de la cunoaşterea elevului şi implicarea caracteristicilor sale de
dezvoltare, a nevoilor şi intereselor de învăţare în toate etapele procesului
didactic: evaluare, proiectare şi predare.
 Metodele folosite urmăresc realizarea unei învăţări active, care să
conducă la înţelegerea şi interiorizarea cunoştinţelor şi construirea propriei
învăţări de către elev.
 Se pune accentul pe formarea de abilităţi transdisciplinare care să îi
permită elevului independenţa şi autodeterminarea învăţării în scopul dezvoltării
competenţei de învăţare de-a lungul întregii vieţi.
 Prin cooperarea cu ceilalţi, elevii se angajează într-o învăţare experienţială,
holistică, prin care îşi construiesc propriul sistem noţional.
 Predarea-învăţarea se realizează în cadrul parteneriatului profesor-
elev, în care profesorul joacă rolul de mentor şi ghid,
 Prin strategia didactică se propun situaţii de învăţare activă prin care elevul
să ajungă prin efort propriu la cunoaştere precum şi să aleagă ceea ce este
relevant pentru el în învăţare, cum să înveţe, unde şi împreună cu cine.
 Prezentarea comparativă a centrării pe profesor
în raport cu centrarea pe elev
Domenii
Cunoaşterea iniţială a elevului
Obiectivele didactice
Conţinuturile
Metodele didactice
Centrarea pe profesor
Este evaluat doar nivelul de cunoştinţe şi
abilităţi al elevului.
Sunt formulate operaţionalizat, decurgând din
cele cadru şi de referinţă din curriculum.
Sunt propuse prin curriculă şi sunt obligatorii
de parcurs toate temele la acelaşi nivel de
adresare.
Sunt preponderent pasive, profesorul prezintă
conţinuturile prin metode de comunicare
orală sau prin demonstrare şi modelare, elevul
este receptorul neimplicat al acestora.
Profesorul propune tuturor elevilor aceleaşi
metode, comune, iar nivelul de adresabilitate
este cel mediu al clasei.
Centrarea pe elev
Pe lângă nivelul de cunoştinţe şi abilităţi sunt
determinate nevoile de învăţare, interesele, stilurile
de învăţare, caracteristicile de personalitate ale
elevului.
Sunt formulate operaţionalizat dar vizează formarea
de cunoştinţe relevante şi dezvoltarea de abilităţi
practice.
Sunt propuse prin curriculă dar profesorul poate
pune accentul şi poate selecta acele cunoştinţe şi
abilităţi pe care le consideră importante şi relevante
pentru formarea elevului. Se pune accentul pe
cunoştinţe de bază şi ulterior fundamentale, pe
formarea de abilităţi transversale şi de învăţare
autodeterminată
Sunt active, participativ-conştiente, propun învăţarea
prin redescoperire, problematizarea, experimentul.
Profesorul propune mai multe metode dintre care
elevul poate alege pe cea care i se potriveşte cel mai
mult, există nivele diferite de accesare a informaţiei,
care derivă din metodele propuse.
Prezentarea comparativă a centrării pe profesor în raport cu centrarea pe elev
Domenii
Cunoaşterea iniţială a elevului
Obiectivele didactice
Conţinuturile
Metodele didactice
Centrarea pe profesor
Este evaluat doar nivelul de cunoştinţe şi
abilităţi al elevului.
Sunt formulate operaţionalizat,
decurgând din cele cadru şi de referinţă
din curriculum.
Sunt propuse prin curriculă şi sunt
obligatorii de parcurs toate temele la
acelaşi nivel de adresare.
Sunt preponderent pasive, profesorul
prezintă conţinuturile prin metode de
comunicare orală sau prin demonstrare şi
modelare, elevul este receptorul
neimplicat al acestora. Profesorul
propune tuturor elevilor aceleaşi metode,
comune, iar nivelul de adresabilitate este
cel mediu al clasei.
Centrarea pe elev
Pe lângă nivelul de cunoştinţe şi abilităţi
sunt determinate nevoile de învăţare,
interesele, stilurile de învăţare,
caracteristicile de personalitate ale
elevului.
Sunt formulate operaţionalizat dar
vizează formarea de cunoştinţe relevante
şi dezvoltarea de abilităţi practice.
Sunt propuse prin curriculă dar
profesorul poate pune accentul şi poate
selecta acele cunoştinţe şi abilităţi pe
care le consideră importante şi relevante
pentru formarea elevului. Se pune
accentul pe cunoştinţe de bază şi ulterior
fundamentale, pe formarea de abilităţi
transversale şi de învăţare
autodeterminată
Sunt active, participativ-conştiente,
propun învăţarea prin redescoperire,
problematizarea, experimentul.
Profesorul propune mai multe metode
dintre care elevul poate alege pe cea care
i se potriveşte cel mai mult, există nivele
diferite de accesare a informaţiei, care
derivă din metodele propuse.
Prezentarea comparativă a centrării pe profesor în raport cu centrarea pe elev
Domenii Centrarea pe profesor
Modurile de organizare Sunt folosite toate cele trei moduri de
organizare, dar cel mai frecvent este cel
frontal. Învăţarea este una individuală,
elevul învaţă cel mai adesea singur şi
uneori ajutat de profesor.
Evaluarea sumativă Se realizează raportat la standarde de
performanţă şi se finalizează cu note sau
calificative. Aceeaşi metodă este aplicată
tuturor elevilor, cel mai frecvent se
foloseşte testarea scrisă.
Profesorul Are rolul de deţinător unic al cunoaşterii,
de figură autoritară care hotărăşte tot
ceea ce se întâmplă în clasă: reguli,
sistem de recompense, conţinuturile ce
urmează a fi învăţate, metodele de
predare, formele de evaluare, etc.
Elevul Este doar receptor al cunoaşterii şi
participant pasiv la tot ceea ce se
întâmplă în cadrul lecţiei.
Centrarea pe elev
Sunt folosite toate cele trei moduri de
organizare, cel mai frecvent fiind cel pe
grupe, în care elevul poate să acceseze
învăţarea socială.
Se realizează raportat la standarde de
performanţă şi se finalizează cu note sau
calificative. Sunt evaluate conţinuturile
de bază, relevante, formarea abilităţilor,
pune accentul pe demonstrarea practică a
atingerii obiectivelor iar elevii pot alege
forma de demonstrare a ceea ce au
acumulat.
Are rol de mentor, facilitator şi ghid în
cunoaştere. El orientează elevul în
selectarea conţinuturilor, prin metodele
didactice pe care le propune îl ajută pe
elev să descopere singur conţinuturile şi
să le transfere în abilităţi
transdisciplinare.
Este în centrul procesului educaţional, nu
numai la nivelul deciziilor care se iau.
Prezentarea comparativă a centrării pe profesor în raport cu centrarea pe elev

Domenii Centrarea pe profesor Centrarea pe elev

Relaţia profesor-elev Este marcată de distanţa Se constituie un parteneriat

educaţională, profesorul joacă profesor-elev, bazat pe respect şi
rolul de autoritate supremă încredere reciprocă,
responsabilitatea învăţării este
comună.
Învăţarea Este pasivă, bazată pe memorare Este activă, conştientă,
şi reproducere, nu se urmăreşte experienţială, vizează
preponderent înţelegerea şi înţelegerea, interiorizarea
aplicarea cunoştinţelor în conţinuturilor şi aplicarea lor în
practică. contexte practice de viaţă.
 Integrarea educaţională
 Reprezintă un model de abordare educaţională a
elevului cu CES
 Elevii cu CES îşi petrec majoritatea timpului de învăţare
împreună cu elevii cu dezvoltare tipică.
 Filosofia integrativă respinge ideea segregării elevilor
cu CES în şcoli speciale, plasându-i în şcoli integrate,
alături de cei cu dezvoltare tipică.
 Elevii cu CES sunt şcolarizaţi în şcolile din cartier, de a
căror circumscripţie aparţin, în clase cu elevi cu
dezvoltare tipică, pe nivelul lor de vârstă. Deşi
beneficiază de suport educaţional specializat, ei
participă la toate aspectele procesului didactic,
împreună cu colegii lor.
 O clasă integrată:
 Este caracterizată printr-un proces didactic proiectat pentru
progresul tuturor elevilor.
 În ea, toţi elevii participă la aceleaşi activităţi, diferă nivelul
de complexitate al conţinuturilor, ritmul de parcurgere, nivelul
de suport oferit, modalitatea de prezentare a sarcinilor,
strategiile didactice, realizarea outputului, care pot fi
adaptate în funcţie de nevoile elevilor cu CES.
 Profesorii au expectanţe înalte pentru toţi elevii clasei şi
proiectează obiective stimulante pentru toţi elevii.
 Este vizată atingerea potenţialului maxim pentru fiecare elev
al clasei şi dezvoltarea optimală pentru fiecare dintre ei.
 Se formează un parteneriat în învăţare între profesor-elevi-
părinţi.
 Elevii sunt învăţaţi să îşi asume responsabilitatea pentru
propria învăţare şi le sunt formate abilităţi de învăţare
autodeterminată.
 Se formează atât abilităţi academice cât şi socio-emoţionale:
acceptarea diversităţii, întrajutorarea, comportamente
prosociale.
 Educaţia integrată
Avantaje
•Dezvoltă abilităţi şi puncte
tari dacă se propun obiective
individuale, stimulante dar
adaptate.
•Muncesc pentru îndeplinirea
unor obiective personale, dar
participă la activităţile clasei
de elevi.
•Implică părinţii în educarea şi
recuperarea elevilor şi în
comunitatea şcolii.
•Dezvoltă o cultură şcolară
bazată pe respect şi
incluziune.
•Oferă oportunităţi de a învăţa
şi accepta diferenţele
interindividuale, reducând
comportamentele agresive.
•Dezvoltă prietenii cu o mare
varietate de copii.
•Oferă modele pozitive ale
dezvoltării tipice.
Dezavantaje
•Necesitatea oferirii de servicii
educaţionale specializate.
•Pregătirea profesională
suplimentară a cadrelor
didactice.
•Costuri ridicate.
•Posibile emoţii negative
resimţite de elevii cu CES:
respingere, izolare, depresie,
anxietate.
•Posibilă încredere în sine şi
imagine de sine negativă.
•Partea de integrare fizică şi
cea de socializare prevalează
în faţa integrării educaţionale.
•Elevii cu CES pot fi victimele
agresiunilor celorlalţi elevi.
•Pot interveni cumportamente
de respingere din partea
celorlalţi elevi şi a părinţilor
lor.
De ce avem nevoie de diferenţiere în învăţare

 Componenţa tot mai diversă a elevilor din clasă datorată:

 Integrării elevilor cu CES
 Dezvoltării tehnologice
 Medii culturale şi confesionale diverse
 Polarizare socială accentuată
 Fenomenul migraţiei părinţilor în occident
 Reîntoarcerea elevilor în ţară după o perioadă de şcolarizare în străinătate
 Accesul părinţilor la numeroase informaţii de parenting
Un fapt unanim recunoscut este acela că într-o clasă elevii sunt diferiţi şi nu
putem aplica tipare didactice şi apoi să ne aşteptăm ca toţi să benefieze
în aceeaşi măsură de învăţare. Dacă misiunea noastră, ca şi cadre didactice,
este aceea de a ajuta toţi elevii clasei în a-şi atinge potenţialul,
atunci când proiectăm activitatea didactică trebuie să luăm în considerare
particularităţile individuale ale tuturor.
De ce avem nevoie de diferenţiere în învăţare

Canardy (apud. Gregory şi Chapman, 2006) afirmă că există trei grupuri

diferite de elevi într-o clasă:
 între 25-37% dintre elevi învaţă „în ciuda noastră”;
 între 15-25% dintre elevi au o anumită caracteristică specială şi primesc
servicii de suport educaţional;
 37-50% dintre elevi a căror învăţare depinde de competenţele profesionale
ale cadrelor didactice şi de strategiile didactice care le sunt propuse.

Lilian Katz afirmă că atunci „când un profesor încearcă să predea ceva întregii
clase, la acelaşi nivel, şansele sunt ca o treime dintre elevi să ştie deja acel
subiect, o treime îl va învăţa şi înţelege şi ultima treime nu o va face, deci
două treimi dintre elevi îşi pierd timpul”.
 Ce este instruirea diferenţiată
 Filosofie educaţională şi metodologie didactică
 La nivelul cel mai de bază, instruirea diferenţiată este
„schimbarea a ceea ce se întâmplă în clasă, astfel încât elevii să
aibă posibilităţi multiple de a alege modul de percepere a
informaţiilor, de înţelegere a conţinuturilor şi de exprimare a
ceea ce au învăţat. Cu alte cuvinte, o clasă diferenţiată oferă
modalităţi diferite de învăţare a conţinuturilor, de procesare şi
înţelegere a ideilor şi de dezvoltare a produselor învăţării, astfel
încât fiecare elev să înveţe eficient.” (Tomlinson, 2001, p.1)
 Individualizarea instruirii
 Adaptarea curriculară este necesară în contextul elevilor cu o
dezvoltare specifică, determinată în general de prezenţa
cerinţelor educative speciale (CES). Ea presupune adaptarea
curriculumului general la posibilităţile elevului si la
specificul lui de dezvoltare.
 Adaptarea poate fi realizată pe trei nivele: (Lee, Wehmeyer,
Soukup şi Palmer, 2010):
 curricular – adaptarea a ceea ce se învaţă,
 instrucţional – adaptarea modului cum se învaţă şi cum se demonstrează
această învăţare şi
 ecologic – adaptarea settingului – unde, când şi împreună cu cine se învaţă.
 Adaptările pot lua forma:
 acomodării, care nu diminuază expectanţele sau standardele de
performanţă şi
 modificării, care influenţeză expectanţele, în sensul diminuării lor.
 Abordarea individualizată
Este specifică educaţiei speciale.
Porneşte de la convingerea că fiecare elev este unic, dizabilitatea
determină consecinţe extrem de variate, ceea ce conduce la o
foarte mare eterogenitate a elevilor.
Elevii diferă din toate perspectivele: nivel de dezvoltare, pe toate
cele cinci arii (cognitivă, limbaj şi comunicare, socializare şi
relaţionare, prsihomotrică şi autonomie personală), capacitate şi
ritm de învăţare, nivel de cunoştinţe, modalităţi de percepere a
realităţii, capacitate de transfer a informaţiilor.
Se practică adaptarea curriculară, ce poate să se realizeze la două
nivele:
Acomodarea: o adaptare minimală, în care obiectivele didactice se
menţin aceleaşi ca pentru restul elevilor clasei.
Modificarea: o adaptare majoră, care propune inclusiv obiective
didactice diferite de ale celorlalţi elevi ai clasei.
Adaptarea a ce învaţă elevul (conţinuturile), se realizează la
nivelul cantităţii, dificultăţii, complexităţii şi a curriculumului
funcţional (patru dintre cele nouă tipuri de adaptări curriculare se
referă la conţinuturi).
Abordarea diferenţiată
Este specifică educaţiei generale.
Porneşte de la convingerea că fiecare elev este unic, dar au o
dezvoltare tipică, ceea ce înseamnă că evoluţia lor se realizează
potrivit stagiilor de dezvoltare. Ei au în comun caracteristicile de
vârstă, ceea ce conduce la o omogenitate relativă a elevilor clasei.
Elevii diferă ca nivel de cunoştinţe, interese, stiluri de învăţare sau
tipuri de inteligenţă.
Se practică diferenţierea curriculară, în care pornind de la nivelul
iniţial de cunoştinţe al elevilor, interesele, stilurile de învăţare şi
abilităţi, se diferenţiază conţinuturile, procesul, produsele şi
mediul de învăţare.
Diferenţierea a ce învaţă elevul se realizează prin punerea
accentului pe relevanţa conţinuturilor, punerea accentului pe
aspectul formativ şi dezvoltarea de competenţe transversale.
 Abordarea individualizată
Adaptarea modului cum, unde şi împreună cu cine are loc
învăţarea (a strategiei didactice). Trei din cele nouă adaptări
curriculare se referă la acest aspect: temporală, a modului de
participare şi a nivelului de suport oferit.
Adaptarea modului în care elevul demonstrează ce a învăţat
(evaluarea) se obiectivează în două tipuri de adaptări: output şi
obiective alternative.
Adaptarea mediului fizic ia forma accesibilizării şi se realizează
în funcţie de nevoile specifice ale fiecărui elev, care decurg din
dizabilitate.
Abordarea diferenţiată
Diferenţierea modului cum, unde şi împreună cu cine are loc
învăţarea se realizează prin oferirea de posibilităţi de a alege între
moduri diferite de percepere a informaţiilor, între metode variate
de învăţare, între moduri de organizare diferite sau între medii
diverse de învăţare.
Diferenţierea evaluării se realizează prin oferirea posibilităţii de a
alege între modalităţi diferite de demonstrare a învăţării: oral, în
scris, prezentarea unui proiect în faţa colegilor, realizarea unui
experiment, etc.
Nu sunt necesare adaptări specifice ale mediului fizic, dar mediul
fizic al clasei trebuie să fie conform cu cerinţele ergonomice
necesare oricărui elev: spaţiu, luminozitate, construcţia şi
amplasarea mobilierului. Din perspectiva modurilor de organizare
a învăţării, mobilierul trebuie să fie modular pentru a putea
organiza modul individual, dar şi pe grupe de învăţare de diferite
dimensiuni.
De la ce pornim? – Cunoaşterea
psihopedagogică a elevului
 În diferenţiere
 Determinarea nivelului
iniţial de cunoştinţe şi
abilităţi ale elevului
 Determinarea
intereselor elevului
 Determinarea stilului
de învăţare al elevului
 În adaptare
 Determinarea nivelului
iniţial de cunoştinţe şi
abilităţi ale elevului
 Determinarea nivelului
actual pe arii de
dezvoltare
 Determinarea
punctelor tari şi slabe
ale elevului
 Determinarea
modalităţilor
particulare de
percepere, procesare
şi internalizare ale
elevului
 Spre ce tindem? Stabilirea
obiectivelor didactice
În diferenţiere
 Obiectivele didactice sunt
aceleaşi pentru toţi elevii
 Trebuie să se pună
accentul pe relevanţa
obiectivelor
 Propunerea de obiective ce
presupun formarea de
competeţe transversale,
aplicabile şi în alte situaţii
de învăţare
În adaptare
 Pot fi obiective
alternative celor ale
majorităţii clasei
 Obiectivele didactice
trebuie să decurgă din
obiectivele educaţionale
din PIP
 Trebuie să vizeze
formarea de abilităţi de
viaţă cotidiană
 Trebuie să includă
abilităţi specifice, ce
decurg din specificul
dizabilităţii
Ce formăm elevilor? - conţinuturile
 Formativ – informativ
 Formare abilităţi transdisciplinare

 Autodeterminarea învăţării

 Îmbogăţirea conceptuală (informativ) relevant, interiorizat

Ce formăm elevilor? –
DIFERENŢIEREA conţinuturilor
 Folosirea formatelor variate de prezentare a conţinuturilor

AUDIO VIDEO AUDIO-

VIDEO

LECTURĂ EXPERIENŢIAL GRAFIC

ACŢIONAL CONVERSAŢIONAL DESEN

 Ce formăm elevilor? – adaptarea
conţinuturilor
4 din cele 9 tipuri de adaptări curriculare se referă la conţinut

Cantitativă Input
Adaptarea numărului Adaptarea modului de
de itemi propuşi spre prezentare al
învăţare conţinuturilor

Dificultate Curriculum substitut

Adaptarea nivelului de Conţinuturi total
dificultate al sarcinii diferite de cele ale
sau al cerinţelor clasei
 Cum formăm elevul? – diferenţierea
procesului de predare
 Folosirea mai multor metode didactice, adaptate specificului de
învăţare al elevilor.
 Elevii au la dispoziţie o varietate de metode de cunoaştere,
alegând-o pe cea potrivită stilului de învăţare, preferinţelor de
percepere, prelucrare şi interpretare a informaţiilor
 Folosirea metodelor activ – participative
 Utilizarea învăţării prin redescoperire
 Profesorul este doar un ghid al cunoaşterii, orientând învăţarea
elevilor prin sarcinile pe care le propune, întrebările adresate,
distribuirea rolurilor în învăţare.
Cum formăm elevul? – adaptarea
procesului de predare

Timpul Nivelul de suport oferit

Permiterea unui timp Împreună cu profesorul
mai îndelungat de Împreună cu un coleg
realizare a sarcinilor În grupul de învăţare

Participare
Adaptarea modului în
care elevul este implicat
în sarcină
Cum evaluăm elevul – diferenţierea modului de
demonstrare a produselor învăţării

 Oferirea elevilor a mai multe posibilităţi

de demonstrare a ceea ce ştiu
 oral,
 în scris,
 alegeri multiple,
 portofolii,
 prezentări în faţa clasei
Cum evaluăm elevul – adaptarea modului de
demonstrare a progresului
 Evaluarea este una formativă şi de progres

Output Obiective alternative

Evaluarea se face Fixarea de obiecive
potrivit nevoilor individuale, separate de
individuale ale elevului cele ale clasei
 Prezentarea comparativă a diferenţierii şi
adaptării
Nivel Diferenţiere Acomodare Mod
Pentru toţi elevii Elev cu dizabilitate Elev cu dizabilitate
clasei intelectuală uşoară intelectuală uşoară
Curricular – ce învaţă Pot alege a studia dintre Fragmentul esenţial din Textul „La scăldat”
textele „La scăldat”, „La textul „La scăldat”, modificat, scurtat, adaptat
cireşe” sau „Pupăza din tei”, desprinderea aceleiaşi idei limbajul actual şi folosind
de Ion Creangă, în funcţie de relevante ca şi restul elevilor cuvite expresii uzuale.
experienţa personală de viaţă
care rezonează cu textul.
Importantă este ideea
relevantă a unităţii de
învăţare – înţelegerea
farmecului copilăriei,
evenimente de viaţă şi
amintiri din universul
familiei şi comunităţii care
ne formează ca oameni.
 Prezentarea comparativă a diferenţierii şi
adaptării
Nivel Diferenţiere Acomodare Modificare
Pentru toţi elevii Elev cu dizabilitate Elev cu dizabilitate
clasei intelectuală uşoară intelectuală uşoară
Instrucţional - cum se învaţă Elevii pot percepe textul prin Textul este însoţit de Învăţarea porneşte de la
şi cum se demonstrează citire individuală, audierea ilustraţii şi/sau de un film, cunoaştere obiectuală, apoi
această învăţare citirii de către profesor sau învăţarea este demonstrată imagistică, urmată de cea
urmărirea fragmentului oral prin susţinerea unei abstractă – citire scriere.
corespunzător textului din conversaţii cu profesorul sau Rezultatele aşteptate diferă
filmul „Amintiri din prin desen de cele ale întregii clase,
copilărie”. Demonstrarea elevul trebuind să
rezultatelor învăţării se demostreze că şi-a însuşit
realizează printr-o cunoştinţe şi abilităţi de viaţă
compunere, un desen, un cotidiană - când mergem la
cantec sau o scenetă care să scăldat, unde, cu ce ne
reflecte ideea relevantă. îmbrăcăm, cu cine mergem,
cum ne comportăm.
 Prezentarea comparativă a diferenţierii şi
adaptării
Nivel Diferenţiere Acomodare Mod
Pentru toţi elevii Elev cu dizabilitate Elev cu dizabilitate
clasei intelectuală uşoară intelectuală uşoară
Ecologic –unde, când şi Elevii pot învăţa în clasă sau Plasarea elevului în grupe de Elevul beneficiază de un
împreună cu cine se învaţă în laboratorul media învăţare eterogene sau în profesor de sprijin care va sta
(urmărirea filmului), în bancă împreună cu un coleg lângă el tot timpul,
clubul de teatru (dacă pun în tutore. El poate sta de mediindu-i învăţarea.
practică o scenetă). Ei pot asemenea la catedră pentru a Numărul de ore alocate
învăţa individual sau pe fi mai aproape de profesor pentru această temă va fi mai
grupe de învăţare (în funcţie dacă are nevoie de ajutor mare decât pentru restul
de stilul de învaţare) colegilor, consolidarea se va
face şi în activităţile de
Terapie cognitivă şi acasă
împreună cu părintele.