Predarea interactivă centrată pe elev

Scoala incluziva contribuie la combaterea discriminării şi la crearea unei societăţi

incluzive, care valorizează toate persoanele indiferent de sex, vârstă, etnie, condiţie fizică
sau intelectuală, statut social. Orice şcoală poate deveni incluzivă, dacă abordează o
educaţie specifică incluziunii şi o aplică în procesul de învăţamânt pe care o gestionează.
Schimbarea începe cu crearea unei culturi incluzive şi continuă cu dezvoltarea de politici
educaţionale şi practici concrete de incluziune.
Şcoala incluzivă facilitează accesul la educaţie şi afirmare oricărui copil, conduce la
dezvoltarea personalităţii sale, a talentelor şi abilităţilor mintale şi fizice la un potential
maxim. Fiecare copil este înţeles ca un participant activ la învăţare şi predare pentru că
fiecare aduce cu sine în procesul complex al învăţării şi dezvoltăriio experienţă, un stil de
învăţare, un model social, o interacţiune specifică, un ritm personal, un mod de abordare,
un context cultural căruia îi apaţine. Şcoala incluzivă ridică învăţarea la rang de principiu
general şi presupune înainte de orice acceptarea faptului că orice copil poate învăţa. Toţi
actorii educaţiei învată, se schimbă, se transformă. Fundamental în procesul de predare-
învăţare este inţelegerea interactivităţii învăţării şi dezvoltării. Fiecare participant învaţă şi
se dezvoltă prin faptul că interacţionează cu ceilalţi. Şcoala incluzivă se adresează
individualităţilor dar oferă în acelaşi timp soluţiile colaborării şi cooperării pentru învăţare.
Sursele învăţării, pentru fiecare, vin din relaţiile interumane şi din experienţa permanentă
cu obiectele, cu semenii şi cu sine. Şcoala nu este numai un teritoriu al cunoştinţelor
academice ci şi unul al experienţelor practice şi al relaţiilor interumane.
Predarea este un act de cooperare ,descoperire şi reflecţie, la care participă atât
profesorul cât şi elevii unei clase. O resursă importantă pentru profesor în predare este
cooperarea elevilor. Pregătirea predării şi de multe ori realizarea ei se completează cu
cooperarea între profesori şi chiar cooperarea cu unii părinţi. O şcoală incluzivă este o
şcoală democratică, ea încearcă să realizeze respectul reciproc între membrii implicaţi şi
modurile lor diferite de experienţă şi viată. Şcoala incluzivă cere ca toţi să lucreze
împreună în mod creativ în aşa fel încât fiecare elev să îinveţe. De aceea o şcoală pentru
toţi se caracterizează prin:
- diverisitate vazuta ca o realitate
- asigură fiecarui elev accesul la cunoaştere, formare de deprinderi şi informaţie
- asigură învăţarea individualizată
- foloseşte pregatirea şi amenajările speciale în colaborarea dintre membrii ei
- colaborează cu familiile, agenţiile externe şi alţi membri ai comunităţii
- organizează şi structurează flexibilitatea şcolilor
- are mari aşteptări pentru asigurarea succesului tuturor elevilor
- se perfecţionează permanent
- construieşte comunităţi incluzive
Indicatori de incluziune
 şcoala încearcă să includă toţi elevii din comunitatea locală
 şcoala caută în mod activ să-şi dezvolte relaţiile cu comunitatea locală
 diversitatea elevilor este privită ca o resursă de valoare
 profesorul îşi cunoaşte şi valorizează elevii în mod egal
 elevii se sprijină reciproc
 cadrele didactice se implică în luarea deciziilor
 elevii au dreptul să studieze orice materie si să participe la toate activităţile
 strategia de elaborare a curriculum-ului ţine seama de diversitatea elevilor

1
  rezultatele elevilor sunt apreciate în mod adecvat
 stimularea copiilor cu nevoi speciale să participe la activităţile obişnuite în clasă
 rezolvarea dificultăţilor comportamentale la planificarea lecţiilor
 lecţiile dezvoltă înţelegerea şi sentimentul de respect pentru diferenţe
 elevii sunt încurajaţi să-şi asume răspunderea pentru propria lor învăţare
 profesorii utilizează o mare varietate de stiluri şi strategii de predare-învăţare
 în timpul lecţiilor, elevii sunt încurajaţi să lucreze împreună
 profesorii îi ajută pe elevi să-şi revizuiască propriul proces de învăţare
Principiile incluziunii
1. Principiul drepturilor egale
2. Principiul unicităţii
3. Principiul diversităţii
4. Principiul accesului şi participării
Principiile cheie ale incluziunii au în vedere următoarele concepte fundamentale:
valorizarea diversităţii, dreptul de a fi respectat, nevoile individuale înţelese ca cerinţe
individuale, planificarea, responsabilitatea colectivă, dezvoltarea relaţiilor şi culturii
profesionale, şanse egale
Abordarea incluzivă în procesul didactic
Procesul didactic este legat intrinsec de contextul de viaţă şi învăţare a fiecarui copil şi
deci devine firesc să înţelegem parteneriatul necesar între profesor şi elev, între elevi,
între profesori dar şi cel cu familia şi comunitatea locală.
Trăsături principale:
 diferenţele dintre copii, ca personalităţi în construire, cele dintre profesori, dintre
profesori şi părinţi, potentează metodele folosite în predare-învăţare în clasă, elevul
este partener pentru profesor şi în acelaşi timp învaţă în parteneriat cu ceilalţi elevi
 profesorul poate utiliza experienţe, stiluri şi ritmuri de învăţare diferite
 relaţiile dintre profesori sunt o sursă de învăţare şi un schimb de experienţă
continuă
 predarea- un proces de provocare la discuţi şi analize în grup,poate deveni un
proces de interacţiune, descoperire şi antrenare a experienţelor anterioare de viaţă
 profesorul este cel care organizează situaţiile de învăţare în care implică toţi elevii
Învăţarea centrată pe elev reprezintă o abordare care presupune un stil de învăţare activ,
cu implicarea şi responsabilizarea elevului pentru progresele pe care le face în ceea ce
priveşte propria lui educaţie. Programele de învăţare sunt integrate în funcţie de ritmul
propriu de învăţare al elevului. Instruirea diferenţiată a elevilor în conformitate cu propriul
profil de inteligenţă se bazează în primul rând pe teoria propusă de H. Gardner în 1983.
Este foarte important a se învăţa diversitatea în şcoaăa, pentru a o aplica în viaţă. Elevii
nu învaţă în acelaşi mod, ei au stiluri şi atitudini diferite. Pentru a le facilita succesul în
viaţă trebuie să le vedem unicitatea prin valori personale, prin profilul de inteligenţe şi prin
gradul de maturizare emoţională. Cu toate acestea instruirea diferenţiată nu schimbă ceea
ce avem de predat, ci ne ajută doar să schimbăm modul în care lucrăm cu elevii, ne ajută
să înţelegem faptul că elevii pot fi deştepţi în diferite feluri, ne ajută să oferim situaţii de
învăţare favorabile fiecărui individ. Altfel spus, ,,călătoria elevului poate avea rute diferite
însă destinaţia rămâne aceeaşi”.
Fiecare copil este înţeles ca un participant activ la învăţare şi predare, pentru că
fiecare aduce cu sine în procesul complex al învăţării şi dezvoltării o experienţă, un stil de
învăţare, un model social, o interacţiune specifică, un ritm personal, un mod de abordare,
un context cultural căruia îi aparţine.
Toţi actorii educaţiei învată, se schimbă, se transformă. Fiecare participant învată şi se
dezvoltă prin faptul că interacţionează cu ceilalţi. Sursele învăţării, pentru fiecare vin din
relaţiile interumane şi din experienţa permanentă cu obiectele, cu semenii şi cu sine.

2
Şcoala nu este numai un teritoriu al cunoştinţelor academice ci şi unul al experienţelor
practice şi al relaţiilor interumane. Predarea este un act de cooperare, descoperire şi
reflecţie, la care participă atât profesorul cât şi elevii unei clase. O resursă importantă
pentru profesor în predare este cooperarea elevilor.
Învăţarea centrată pe elev -accentul activităţii de învăţare se pune pe cel care învaţă, nu
pe profesor
-procesul de predare este un instrument care îi învaţă pe elevi cum să înveţe
-rolul profesorului este de a gestiona procesul de învăţare al elevilor
-profesorii trebuie să încurajeze şi să faciliteze implicarea activă a elevilor
-elevii pot învăţa eficient în modur Învăţarea centrată pe elev i diferite
Exemple de învăţare centrată pe elevi:
-lecţia pleacă de la experienţele elevilor şi cuprinde întrebări sau activităţi care să-i implice
-elevii sunt lăsaţi să aleagă singuri modul în care se informează pe o anumită temă
-aptitudinea lor de a găsi singuri informaţiile se dezvoltă , nu li se oferă informaţii
standardizate
-pe lângă învăţarea specifică disciplinei respective, elevilor li se oferă ocazia să
dobândească aptitudini fundamentale transferabile cum ar fi lucrul în echipă
-evaluările permit elevilor să aplice teoria în viata reală, să exploreze realitatea(studiul de
caz, simulările)
-lecţiile se desfăşoară respectând stilurile de învăţare ale elevilor
-lecţiile înlesnesc descoperiri făcute sub îndrumarea profesorului şi solicită o participarea
activă
Fişa de lucru-un mijloc de învăţământ care poate fi utilizat în toate etapele lecţiei,
urmăreşte implicarea activă a elevului în procesul propriei instruiri. Răspunsul poate fi dat
pe fişă şi vizează primele niveluri de instruire(definire, întelegere, aplicaţii), având un grad
moderat de dificultate. Elevul poate primi indicaţii. Fişa de lucru conţine elemente
ajutătoare, timpul de lucru este orientativ, indică bibliografia şi modul de lucru (individual
sau în grup)
Puncte-cheie pentru asigurarea succesului în lucrul pe echipe
Fixarea sarcinii de lucru
 Sarcina de lucru trebuie să fie clară, exprimată în scris, cu limita de timp
 Profesorul sau mebrii grupului desemnează un elev care va nota ideile
 Sarcinile de lucru se diferenţiază prin aceea că sunt deschise, graduale
 Se dau roluri pentru elevi cum ar fi : profesor, controlor, responsabil cu vocabularul,
reporter, responsabil cu rezumatul, conducător, etc.
Elevii lucrează
 Grupul sau profesorul desemnează un elev care notează ideile
 Profesorul verifică atenţia elevilor şi citeşte ideile notate
Verificare şi corectare
 Se verifică notiţele pentru a observa rata progresului
 Feedback-ul şi acordarea de premii, uneori, pentru a-i stimula să meargă mai
departe
Feedback şi revizuire
 Se solicită răspunsuri de la fiecare grup
 Punctele-cheie în procesul de învăţare trebuie subliniate şi scrise pe tablă
 Recapitulare
 Recapitularea- într-un stil interogativ-asertiv în cadrul căreia profesorul nu oferă
raspunsul corect ci foloseşte întrebări şi răspunsuri pentru a conduce clasa spre o
discuţie generală Elevii notează punctele-cheie descoperite
Bibliografie:
1. Ionescu, Miron, Chiş, Vasile, Strategii de predare-învăţare, Ed.Ştiinţifică,Buc., 1992
2. Robe Mariana- Curs Înv;’area centrată pe elev, Bucureşti 2006
3
Învăţarea centrată pe elev
Disciplina- T.E.P.S.
Clasa a-XII-a

Motto:
• Dacă auzi...uiţi ,
• Dacă vezi..ţti-aduci aminte,
• Dacă faci...inveţi!"

Consideraţii metodice
• Disciplina : T.E.P.S.
• Clasa : a -XII- a
• Activitatea : Operaţii de prelucrare prin aşchiere
• Secvenţa : evaluare-consolidare
• Scop : oferirea de informaţii de la teorie la practică
• Competenţe dobândite …
• Identificarea tipurilor de masini-unelte folosite
. la rabotare,mortezare ,brosare si
rectificare
• Identificarea părţilor componente ale maşinilor unelte
• Identificarea dispozitivelor de prindere
• Precizarea tipurilor de cuţite folosite…………..
la rabotare şi mortezare
• Precizarea tipurilor de broşe şi scule abrazive folosite la broşare, respectiv
rectificare
• Alegerea metodelor de prelucrare prin rabotare, mortezare broşare,rectificare
Strategie ………….
• Se abordează nivele de bază (taxonomia lui Bloom) ţinând cont de nivelul de vârstă
• Se alcatuiesc fişe de lucru ţinând cont de stilurile de învăţare
A= auditiv
V= vizual Ob.3
P= practic APLICARE

Ob.2
INTELEGERE

Ob 1
CUNOASTERE

4
 • Se lucrează pe grupe
• Timp de lucru 30 min.
FIŞĂ DE LUCRU A

1.Clasificaţi maşinile unelte folosite la prelucrarea prin rabotare, broşare şi rectificare

2. Enumeraţi elementele componente ale maşinii de rabotat longitudinal cu doi montanţi şi
a maşinii de rectificat exterior între vârfuri
3.Precizaţi mişcările necesare generării suprafeţelor la rabotarea longitudinală şi
transversală şi la rectificarea rotundă
4. Nominalizaţi dispozitivele utilizate la rabotare
5. Menţionaţi tipurile de broşe utilizate la broşare
6. Clasificaţi metodele de broşare şi rectificare şi descrieţi câte o metodă pentru fiecare
prelucrare (broşare, rectificare)

Bibliografie:
Caietul de notiţe, Manualul T.E.P.S. Cl.- XII–Sigma; T.C.M.-Epureanu

FIŞĂ DE LUCRU V

1.Identificaţi maşinile unelte din imagine, folosite la prelucrarea prin rabotare, broşare şi
rectificare
2. Recunoaşteti elementele componente ale maşinii de rabotat longitudinal cu doi
montanţi şi a maşinii de rectificat exterior între vârfuri
3. Priviţi imaginile şi identificaţi mişcările necesare generării suprafeţelor la rabotarea
longitudinală şi transversală şi la rectificarea rotundă
4. Selectaţi din imagini dispozitivele utilizate la rabotare
5. Recunoaşteţi din imagini tipurile de broşe
6. Distingeţi metodele de broşare şi rectificare din desene şi descrieşi câte o metodă
pentru fiecare prelucrare (broşare , rectificare)

Bibliografie:
Caietul de notiţe, Manualul T.E.P.S. Cl.- XII–Sigma; T.C.M.-Epureanu

FIŞĂ DE LUCRU V

1.Grupaţi pe categorii maşinile unelte din imagine, folosite la prelucrarea prin rabotare
broşare şi rectificare
2. Scrieţi denumirea elementelor componente ale maşinii de rabotat longitudinal cu doi
montanţi şi a maşinii de rectificat exterior între vârfuri
3. Exerciţii de simulare în vederea stabilirii mişcărilor necesare generării suprafeţelor la
rabotarea longitudinală şi transversală, mortezare şi rectificarea rotundă.
4. Scrieti pe fişă denumirea dispozitivelor utilizate la rabotare
5. Grupaţi pe categorii tipurile de broşe
6. Examinaţi, metodele de broşare şi rectificare. Notaţi observaţiile şi descrieţi câte o
metodâ din fiecare prelucrare (broşare, rectificare)

Bibliografie:
Caietul de notiţe, Manualul T.E.P.S. Cl.- XII–Sigma; T.C.M.-Epureanu

5
GRUP ŞCOLAR H. COANDĂ
Profesor:Gica Nechifor
Disciplina: Modul II
Clasa:-a- X-a SAM
Unitatea de invăţare- Organe de maşini
STILUL DE ÎNVĂŢARE
AUDITIV
1. Clasificaţi organele
mişcării de rotaţie şi
transmisiile mecanice
2. Precizaţi elementele
componente ale unui lagăr
de rostogolire şi a unei
transmisii cu curele
3.Explicaţi rolul funcţional
în cazul: osiilor, arborilor,
lagărelor, cuplajelor,
transmisiilor şi domeniile
de utilizare
4. Descrieţi principiul de
funcţionare în cazul
transmisiilor mecanice şi al funcţionare în cazul
lagărelor.
5. Menţionaţi şi arborii
6. Indicaţi materialele
folosite la fabricarea
cuzineţilor
Fişă de lucru
STILUL DE INVĂŢARE
VIZUAL
1. Recunoaşteţi organele
mişcării de rotaţie şi
transmisiile din imagine
2. Identificaţi elementele
componente ale unui lagăr
de rostogolire şi a unei
transmisii cu curele din
imagine
3.Priviţi machetele şi
explicaţi rolul funcţional în
cazul: osiilor, arborilor,
lagărelor, cuplajelor,
transmisiilor
4. Descrieţi principiul de
transmisiilor şi al lagărelor
5. Identificaţi solicitările la
care sunt supuse osiile şi
arborii din imaginile văzute
la calculator
6. Selectaţi materialele
folosite la fabricarea
cuzineţilor din lista pusă la
dispoziţie
6
STILUL DE INVĂŢARE
PRACTIC
1.Grupaţi pe categorii organele
mişcării de rotaţie şi
transmisiile mecanice puse la
dispoziţie
2. Scrieţi denumirile
elementelor componente ale
lagărului de rostogolire şi ale
transmisiei cu curele
3.Exerciţii practice şi de
simulare în vederea
demonstrării rolului funcţional
în cazul: osiilor, arborilor,
lagărelor, cuplajelor,
transmisiilor
4. Exerciţii practice şi de
simulare în vederea
demonstrării principiului de
funcţionare în cazul
transmisiilor mecanice şi al
lagarelor
5.Exerciţii de simulare pentru
identificarea solicitărilor la
care sunt supuse osiile şi
arborii
6. Examinaţi şi notati materia-
lele cuzinetului, curelei de
transmisie, inelului interior
7