UMF GR T POPA IASI CANCERUL • Boală cu etiologie multifactorială (factori genetici, factori nutriţionali, hormonali, factori de mediu ambientali şi ocupaţionali). • Cancerele profesionale : proliferări neoplazice a căror apariţie este datorată expunerii la agenţi specifici de natură chimică, fizică şi biologică, cu care subiectul intră în contact în cursul activităţii sale profesionale. EPIDEMIOLOGIE-PREVALENTA • Ponderea cancerelor profesionale în cadrul tumorilor maligne este : aproximativ 7- 8% .
• UE (90):număr de muncitori expusi riscurilor carcinogene:
• radiaţia solară (9,1 milioane de muncitori expuşi mai mult de 75% din timpul de lucru)
• fumatul pasiv (7,5 milioane muncitori expuşi mai mult de 75% din timpul de lucru)
• dioxid de siliciu liber cristalin (3,2 milioane)
• gaze de eşapament produse de motoarele diesel (3 mil.)
• radon (2,7 milioane)
• pulberi de lemn (2,6 milioane).
PREVALENTA • Frecvenţa cancerelor profesionale diferă în funcţie de: • agentul cancerigen, • puterea cancerigenă a substanţei în cauză, • intensitatea şi durata expunerii, • caracteristicile locului de muncă, • procedeele tehnologice folosite, • natura şi eficienţa măsurilor antipoluante, • existenţa unor agenţi co-cancerigeni(substanţe care nu au capacitatea toxicodinamică de a induce cancere prin acţiune singulară, dar exercită un efect potenţator asupra carcinogenilor).
• Ca principali agenţi co-carcinogeni, prezenţi în mediul industrial,
sunt citaţi grudroanele şi unele uleiuri minerale, iar în practica experimentală esterii de forbol. Tumorile maligne profesionale au anumite caracteristici comune :
• localizarea şi într-o anumită măsură, tipul
histologic al tumorii, sunt remarcabil de constante pentru fiecare agent carcinogen şi pentru profesiunea respectivă; • tumorile pot fi multiple; • contactul cu agentul carcinogen este în general, semnificativ atât ca durată, cât şi ca intensitate; • în unele cazuri, tumora este precedată sau co- există cu manifestări necanceroase (reflectă expunerea la agentul respectiv) şi/sau cu o boala cronică profesională produsă de acesta; Caracteristici comune ale neoplaziilor profes • prezenţa de boli profesionale şi/sau tumori, recunoscând cauze ocupaţionale la alţi muncitori, având aceeaşi expunere profesională; • agentul carcinogen chimic poate fi pus în evidenţă în sânge, produse de excreţie, ţesuturi, uneori şi la nivelul tumorii; • există în general, un timp foarte lung de latenţă de la începutul contactului cu agentul carcinogen şi până la apariţia cancerului; • multe dintre tumori pot fi reproduse experimental. Carcinogeneza • Agenţia Internaţională de Cercetări a Cancerului (IARC) : „inducerea de către unele substanţe chimice sau agenţi fizici, a unor cancere care sunt în mod obişnuit observate în populaţie, sau/şi inducerea de către aceştia, a unui număr mai mare de neoplazii decât cele întâlnite în populaţia generală, deşi mecanismele de producere pot fi fundamental diferite”. Cancerul: proces multistadial • Iniţierea :este necesară, dar nu şi suficientă pentru dezvoltarea tumorală, producându-se prin mai multe mecanisme genotoxice. • acţiunea directă a substanţelor chimice, a radiaţiilor sau a unor agenţi biologici, • operarea defectuoasă a ADN polimerazei în timpul sintezei, ceea ce duce la transcrierea eronată a ADN-ului original, • anomalii ale ADN apărute în cursul sintezei postreplicative, datorate unor erori în activitatea polimerazelor reparatorii ale ADN-ului. Promoţia • totalitatea proceselor subsecvente iniţierii, care facilitează dezvoltarea tumorală, probabil prin stimularea proliferării celulei sușă alterate şi afectarea creşterii şi diferenţierii.
• Caracteristica distinctivă a promoţiei, în
opoziţie cu celelalte faze ale carcinogenezei, este natura reversibilă a acestei etape. Progresia Stadiul ultim al carcinogenezei • modificări ale materialului genetic, care pot fi alterări în numărul, aranjamentul şi expresia genelor, toate determinate de extraordinara instabilitate a cariotipului.
• Genele care intervin în carcinogeneză sunt:
• oncogenele (promotoare ale cresterii)
• genele supresoare tumorale (inhibitoare ale creşterii sau anti-oncogene),
• genele care reglează moartea programată a celulelor (apoptoza)
• alte gene – modulatoare, fără potenţial de transformare malignă, dar
capabile să modifice progresia celulei tumorale. Carcinogen profesional • Orice agent chimic, fizic sau biologic prezent la locul de muncă, care determină un risc crescut de cancer pentru persoanele expuse.
• Occupational Safety and Health Administration (OSHA) din SUA:
un posibil cancerigen ocupaţional reprezintă orice substanţă, combinaţie sau amestec de substanţe care determină o incidenţă crescută a tumorilor benigne şi/sau maligne, sau o scădere considerabilă a perioadei de latenţă între expunere şi apariţia tumorii în celulele umane, sau ale speciilor experimentale, ca rezultat al unei expuneri orale, respiratorii sau cutanate.
• IARC (International Agency of Cancer Research), termenul de risc
carcinogenic reflectă probabilitatea ca expunerea la o substanţă sau la un amestec de substanţe, prezente în mediul de muncă, să determine apariţia de tumori maligne la om. Clasificarea carcinogenilor profesionali • Se poate face după mai multe criterii: • după natura lor: – fizică (radiaţii ionizante, ultraviolete) – chimică (azbest, crom, nichel, amine aromatice, etionina etc.) – biologică (virusuri, paraziţi etc.)
• după momentul şi etapa procesului de carcinogeneză în care acţionează
• după mecanismul de acţiune
• pe baza certitudinii sau a probabilităţii cu care un agent poate induce
cancer.
• În cei peste 30 ani de când a fost înfiinţată, IARC a identificat şi evaluat
peste 880 agenţi carcinogeni, dintre care, aproape jumătate sunt prezenţi şi acţionează în mediul profesional. CLASIFICAREA IARC • Grupa 1 cuprinde agenţi sau amestecuri sigur cancerigene pentru om (există suficiente dovezi pentru argumentarea acestei afirmaţii).
• Recent, SiO2 liber cristalin a fost introdus în
grupa I (conform evaluărilor IARC din 2004). Carcinogeni din grupa 1 • 4-aminodifenil • Arsenul şi compuşii săi • Azbestul • Benzenul • Benzidină • Beriliu • Clormetilmetileter • Cadmiu şi compuşii săi • Compuşi ai cromului hexavalent • Clorura de vinil • Arseniu • Radiatii x • Betanaftilamina • Nichel şi compuşii săi CLASIFICAREA IARC • Grupa 2 cuprinde agenţi, amestecuri de substanţe şi circumstanţe de expunere profesională, pentru pentru care există date suficiente referitoare la efectul carcinogen pentru animale de laborator în timp ce informaţiile legate de efectele carcinogene pentru om, nu sunt suficient de convingătoare). • Această grupă presupune existenţa a două subgrupe: – 2A cuprinde agenţi sau amestecuri de substanţe probabil cancerigene pentru om – 2B cuprinde agenţi sau amestecuri de substanţe posibil cancerigene pentru om CLASIFICAREA IARC • Grupa 3 cuprinde agenţi sau amestecuri de substanţe care nu pot fi clasificate în ceea ce priveşte carcinogenitatea pentru om.
• Grupa 4 include agenţi sau amestecuri de
substanţe chimice care probabil, nu sunt cancerigene pentru om. • În această clasă se încadrează agenţii pentru care există date epidemiologice, experimentale şi/sau de altă categorie, care nu atestă capacitatea lor cancerigenă. Cancerogeneza chimica
• Din punct de vedere al mecanismului de acţiune,
substanţele chimice care iniţiază carcinogeneza, se clasifică în două categorii: • compuşi cu acţiune directă :nu necesită transformare chimică pentru a-şi exercita acţiunea carcinogenetică. • Ex: Agenţi alchilanţi: -propiolactonă, dimetilsulfat, diepoxibutan, medicamente antitumorale (ciclofosfamida, clorambucil, nitrozuree), agenţi de metilare, bis (clormetil), eter, gaz muştar (iperita), agenţi alchilanţi:1-acetil-imidazol, clorură de dimetilcarbamil. Compuşi cu acţiune indirectă sau procarcinogeni :care necesită biotransformare cu activare metabolică.