Sunteți pe pagina 1din 12

Masteranda:

Tatiana
Cornescu
 Limbajul și comunicarea constituie
mecanismele psihice aflate cel mai
mult la îndemâna individului pentru
a-și regla propria conduită.

 Comunicarea este definită cel mai


adesea ca o formă particulară a
relației de schimb între două sau mai
multe persoane, două sau mai multe
grupuri.
În concepția lui Claude Levi –Strauss, în
societate sunt posibile trei tipuri de
schimburi (sau de comunicări):

 Schimbul femeilor între grupuri (datorat regulilor


rudeniei)

 Schimbul bunurilor materiale (datorat regulilor


economice)

 Schimbul mesajelor într-o limbă comună


interlocutorilor (datorat regulilor lingvistice)
 Relația dintre indivizi sau grupuri
 Schimbul, transmiterea și receptarea de
semnificații
 Modificarea voită sau nu a comportamentului
celor angajați

Comunicarea:
o Vehiculează imagini, noțiuni, idei
o Facilitează manifestarea conduitelor afective
o Produce disonanța sau consonanța psihică
o Efecte de acceptare sau refuz
o Concordanță sau neconcordanță
Toată viața noastră psihică este implicată în
comunicarea specific umană.

În general se comunică trei tipuri de


informații:
 cognitive (conținutul semnelor lingvistive)
 indicale (scopul definirii în timpul comunicării)
 injonctive ( schimburi între interlocutori)

Clasificarea mijloacelor de comunicare:


 lingvistice
 paralingvistice
o Limba este totalitatea mijloacelor lingvistice.

o Limbajul este definit ca fiind activitatea


psihică de comunicare între oameni prin
intermediul limbii.

De Vito stabilea cinci scopuri esențiale ale


comunicării:
 descoperirea personală
 descoperirea lumii externe
 stabilirea relațiilor cu sens
 schimbarea atitudinilor și comportamentelor
 joc și distracții
 După numărul de persoane implicate în
comunicare :
◦ Interpersonală ( între două persoane)
◦ De grup
 Intragrup
 Intergrup

 După instrumentele ( mijloacele comunicării):


◦ Verbală
◦ Nonverbală

 După prezența/ absența unor obiective:


◦ Incidentală
◦ Consumatorie
◦ Instrumentală – cele mai mari virtuți reglatorii
◦ Comunicare - comuniune
 Prin intermediul mijloacelor nonverbale:
◦ Comunicarea prin corp:
 Aparența fizică, gesturi, expresia feței ( mimica)

◦ Comunicarea prin spațiu și teritoriu:


 Modul de delimitare și organizare a spațiului
”comunică” informații despre individ
 Pot fi identificate trei tipuri de teritorii : tribale,
familiale și personale

◦ Comunicarea prin imagine:


 Mai puțin interactivă, dar mai eficientă (
afectează un număr mai mare de persoane)
 ”Vehicul ce transportă intenții, atitudini, un
simplu mijloc de transmitere a informațiilor,
care circulă fără rezistență de la un sistem
cognitiv la altul” (Beauvois, Ghiglione, 1981)

 Limbajul - tip aparte de conduită verbală


,care se subsumează familiei conduitelor
simbolice

 Analizând problema achiziției limbajului,


identificăm următoarele teorii:
◦ Nativiste – se centrează pe rolul echipamentelor
biologice înnăscute ( laringe, faringe, ariile
specializate pentru vorbire din creier)
◦ Teoriile învățării limbajului
 Cea mai importantă funcție este cea reglatoare – schimbul de mesaje
generează modificări cognitive, de atitudine, afective, etc.

◦ Funcția reglatoare se evidențiază cel mai bine în cadrul proceselor de persuasiune –


argumentarea

 Gerard Wackenheim - limbajul și comunicarea îndeplinesc funcții în raport cu :

Individul
 Integrare in mediu
 Dezvăluire și autdezvăluire
 Valorizatoare
 Reglatoare a conduitei altora
 Terapeutică Grupul
• Productiv-eficientă
• Facilitatoare a coeziunii
grupului
• Valorizare a grupului
• De rezolvare a
problemelor grupului

S-ar putea să vă placă și