1.1. Apariţia şi dezvoltarea ştiinţei administrative în Europa 1.1.1. Precursorii ştiinţei administrative 1.1.2. Cristalizarea ştiinţei administrative în Europa
1.2. Diferitele abordări ale studiului administraţiei
publice 1.3. Metodologia ştiinţei administrative 1.3.1. Diversitatea modurilor de abordare 1.3.2. Aspecte concrete ale metodei ştiinţei administrative Apariţia şi dezvoltarea ştiinţei administrative în Europa. Precursorii ştiinţei administrative Primele studii privind administraţia publică îşi au originea în Franţa şi în ţările Germanice în secolul al XVIII-lea. Prima tendinţă - ştiinţa poliţiei: fericirea cetăţenilor în măsura în care acest lucuru era posibil, cu respectarea interesului general. Ştiinţa de a guverna oamenii - se apropie de actuala ştiinţă politică.
A doua tendinţă - „ştiinţe camerale”: practici ale administraţiei şi care
căutau o soluţie la problemele din acea epocă. Cameralişti - servitori ai regelui.
Ştiinţa poliţiei şi ştiinţele camerale stau la baza diferitelor ştiinţe
moderne. Charles Jean Bonnin: „tratarea administraţiei ca ştiinţă” în lucrarea Principiile administraţiei publice (ediţia a treia 1812). Ştiinţa administraţiei - o ştiinţă a principiilor raţionale ale administraţiei – idee preluată şi dezvoltată de profesorul Constantin Dissescu. Apariţia şi dezvoltarea ştiinţei administrative în Europa. Precursorii ştiinţei administrative Secolul XIX: juridicizarea vieţii politice, impunerea aspectului juridic în viaţa politică. Activitatea administrativă este examinată prin prisma dreptului administrativ predominant în Europa mai bine de 100 de ani. După 1848 numeroşi autori germani s-au interesat de problemele politice şi sociale ale administraţiei, având un punct de vedere apropiat de cel al cameralismului. Lorenz von Stein (1815-1890), în lucrarea „Verwaltungslehre” din 1865, a încercat să construiască o adevărată ştiinţă socială în jurul administraţiei publice. Ştiinţa administraţiei îşi propune explicarea tuturor forţelor, tendinţelor şi legităţilor care guvernează realităţile viaţii statului sub toate aspectele sale. Apariţia şi dezvoltarea ştiinţei administrative în Europa. Precursorii ştiinţei administrative Progresul dreptului administrativ, concomitent cu dezvoltarea liberalismului au blocat dezvoltarea ştiinţei administrative şi au condus la stagnarea ei (mijlocul sec XIX - al doilea război mondial).
Ştiinţa aplicată a administraţiei era considerată inutilă, percepută ca fiind
periculoasă, deoarece urmărea să întărească dominaţia administraţiei asupra societăţii.
Teoreticienii se vor concentra asupra frânelor în calea acţiunii
administrative, în special asupra controlului jurisdicţional, iar organizarea şi funcţionarea internă a aparatului administrativ au fost abandonate.
În Franţa, consilierul de stat Henry Chardon şi inginerul Henry Fayol
au dezvoltat o nouă doctrină administrativă ce punea accentul pe problemele de organizare interna şi de gestiune a serviciilor. Apariţia şi dezvoltarea ştiinţei administrative în Europa. Precursorii ştiinţei administrative Ştiinţele administrative nu au fost studiate în facultăţile de drept din perioada interbelică. În Germania, până în anii 1960, dreptul administrativ va continua să deţină cvasiexclusivitatea. Se remarcă teoriile asupra birocraţiei ale lui Marx şi Engels, Weber şi mai apoi Merton. Dezvoltarea în SUA a unor concepţii organizaţionale care s-au răspândit mai greu în Europa, datorită specificităţii administraţiei publice europene. Teoria organizaţiilor - două ramuri:
- practică, ce vizează îmbunătăţirea funcţionării organizaţiilor
(managementul) - cognitivă, ce urmăreşte progresul în cunoaşterea funcţionării organizaţiilor (sociologia organizaţiilor). Apariţia şi dezvoltarea ştiinţei administrative în Europa. Precursorii ştiinţei administrative Europa: dezvoltarea teoriei organizaţiilor în paralel cu cercetările asupra administraţiei publice administraţia publică este percepută atât ca o entitate specifică (vechea tradiţie), cât şi ca o organizaţie (noua abordare). La originea ştiinţei administrative - două tipuri de cercetări :
- un prim curent, apărut de timpuriu în Europa: se bazează pe
administraţia publică, considerată un instrument de acţiune al statului. - un al doilea curent, apărut mai târziu în SUA: este preocupat de organizare, fenomen complex ale cărui ramificaţii se întind în viaţa socială.
Dubla dinamică a ştiinţei administrative
- socio-politică: determinată de transformările societăţii şi ale statului - ştiinţifică: determinată de transformările câmpului de cunoaştere. Apariţia şi dezvoltarea ştiinţei administrative în Europa. Cristalizarea ştiinţei administrative în Europa Cele două dinamici se intercondiţionează reciproc deoarece: - abordarea fenomenului administrativ a variat în funcţie de evoluţia rolului social al statului emergenţa ştiinţei poliţiei e simultană cu evoluţia statului absolutist; viziunea unei administraţii bazată pe lege este rezultatul dezvoltării statului liberal; accentul pus pe eficacitatea administrativă este legat de dezvoltarea statului providenţă. - analiza fenomenului administrativ a fost marcată de evoluţia cunoaşterii în cadrul societăţii: supremaţia ştiinţei juridice va permite juriştilor să deţină monopolul studiilor administrative (de la sfârşitul secolului XIX); dezvoltarea ştiinţelor sociale (sociologia) va crea o breşă în acest monopol; dezvoltarea după cel de-al doilea război mondial a ştiinţei politice