Antifungice

Curs 3
 1. POLIENELE
• Amfotericina B deoxicolat, ABD
(Fungizone) este activă pe majoritatea
fungilor (îndeosebi pe Candida spp,
Cryptococcus spp şi Aspergillus spp).
• Are acţiune fungicidă; se leagă de
ergosterolul din membrana celulară a
fungilor, determinînd dezorganizarea
acesteia şi creşterea permeabilităţii prin
formarea de pori.
• Amfotericina B este depozitată în ficat şi alte
organe, de unde este eliberată lent în circulaţie;
este degradată in situ, doar o cantitate redusă
fiind excretată prin urină şi bilă.
• Efectele adverse: toxicitatea renală (12-80%) şi
reacţiile legate de perfuzie (febră, frison, greţuri,
vărsături, erupţii cutanate, flebită, hTA etc.).
Pentru reducerea incidenţei nefrotoxicităţii se
recomandă administrarea în prealabil a unei
perfuzii cu 500 ml de soluţie normosalină.
• Este indicată mai ales în micozele profunde şi
invazive (candidoză, aspergiloză, blastomicoză,
coccidiomicoză, paracoccidiomicoză,
histoplasmoză, sporotricoză, zygomicoză); de
asemenea, este utilizată şi în tratamentul
empiric al unor infecţii fungice la bolnavii
neutropenici febrili.

• Noile formulări lipidice – dispersia coloidală,

ABCD (Amphotec), complexul lipidic, ABLC
(Abelcet), forma lipozomală (AmBisome) –
au o activitate similară.
 2. PIRIMIDINELE (ANTIMETABOLIŢII)
• Flucitozina (5-fluorocitozina) este singurul
reprezentant al acestei clase. Are un spectru
antifungic limitat (Candida spp, Cryptococcus
neoformans şi unele mucegaiuri negre). Este
convertită în interiorul celulelor fungice în
metabolitul său activ, care interferă sinteza
ADN şi sinteza proteică.
• Principala reacţie adversă este mielodepresia
(determinată de conversia flucitozinei în 5-
fluorouracil), mai frecventă în cazul asocierii cu
amfotericina B (toxicitate aditivă) .
 3. AZOLII
• Acţionează prin interferarea metabolismului
ergosterolului; unii azoli au şi un efect direct,
de distrugere a membranei citoplasmatice
fungice.
• Principalii imidazoli, miconazolul şi
ketoconazolul (Nizoral), deşi au o activitate
antifungică bună, nu mai sunt indicate în
tratamentul sistemic datorită toxicităţii
importante şi a interacţiunilor medicamentoase.
• Descoperirea triazolilor (fluconazolul,
itraconazolul) a avut un impact considerabil
asupra tratamentului antifungicic la
imunodeprimaţi.
• Fluconazolul este absorbit foarte bine (peste
80%) din tractul gastro-intestinal; pătrunde foarte
bine în LCR, spută, salivă şi urină (aproximativ
70% din nivelurile serice).
• Reacţiile adverse sunt rare. În cazul
tratamentului îndelungat sau cu doze mai mari de
400 mg/zi pot apărea anorexie, cefalee, alopecie
tranzitorie, la 10% dintre bolnavi poate induce
creşteri ale ASAT.
• Itraconazolul (Orungal) are un spectru de
acţiune mai larg (inclusiv pe Aspergillus
spp) şi activitate fungicidă mai bună decât
fluconazolul, dar profilul farmacocinetic
este mai slab.
• Voriconazolul (Vfend) are spectrul de
acţiune al fluconazolului la care se adaugă
Aspergillus spp; de asemenea, are activitate
îmbunătăţită pe Candida spp şi pe Fusarium
spp.
 4. LIPOPEPTIDELE

• Echinocandinele, o nouă clasă de agenţi

antifungici, sunt lipopeptide derivate din produşii
de fermentaţie naturală ai fungilor.
• Sunt active pe toate speciile de Candida,
Aspergillus (activitate mai bună în combinaţie cu
polienele) şi Pneumocystis. Au activitate
fungicidă şi toxicitate redusă. Pot fi administrate
doar parenteral.
• Caspofungina (Cancidas) acţionează pe
Candida spp, Aspergillus spp şi pe
Pneumocystis spp. Este indicată mai ales în
cazurile refractare de aspergiloză.
Toxicitatea şi interacţiunile
medicamentoase reduse, ca şi activitatea
anticandidozică foarte bună, o recomandă şi
pentru tratamentul formelor severe de
candidoze (sistemică, esofagiană etc.).