Aminoaci

zii
 Aminoacizii sunt
cărămizile şi mortarul
construcţiei organice.
Ei sunt pietrele de
temelie ale unuia din cele
mai importante elemente
nutritive, şi anume
proteinele. Fiecare celulă
din trupul nostru conţine
proteine — şi are nevoie
de ele.
 • Aminoacizii sunt produşi naturali de mare
importanţă care conţin o grupare amino-
NH2 şi o grupare carboxil-COOH .
• Formula lor generală este:
 Aminoacizii se denumesc folosind cuvântul „acid“, urmat de „amino“ şi
numele acidului corespunzător. Prin prefixele „di“, „tri“ etc., se arată
numărul de grupe amino şi carboxil, iar poziţia relativă a două grupe
funcţionale se precizează cu literele greceşti „α“, „β“, „γ“, „δ“, „ε“, În cazul
compuşilor aromatici, se folosesc prefixele „orto“, „meta“, „para“.
Aminoacizii se clasifică în şase grupe,
după structura lor chimică.
1.Grupa amino-acizilor monocarboxilici
 Glicocol sau glicină (acid aminoacetic)

CH2 COOH

NH2
 Alanină (acid α-amino-propionic)

H3C CH COOH
NH2
 Valină (acid α-amino- izovalerianic)

H3C CH CH COOH

NH2
 Leucină (acid α-amino - izocapronic)

H3C
CH CH2 CH COOH
H3C
NH2
Izoleucina (acid β-metil-α-aminovalerianic)

H5C2 CH CH COOH

CH3 NH2
2.Grupa amino-acizilor dicarboxilici.
Acid asparagic sau acid aspartic (acid aminosuccinic)

HOOC CH2 CH COOH

NH2
 Acid α-amino-glutaric sau acid glutamic

HOOC CH2 CH2 CH COOH

NH2
3.Grupa hidroxi-amino-acizilor
 Serină (hidroxilamină)

CH2 CH COOH
OH NH2
 Treonina (acid β-hidroxi –α-aminobutiric)

CH3 CH CH COOH
OH NH2
4.Grupa tio-amino-acizilor
 Cisteina (acid α-amino-β-tiopropionic)

HS CH2 CH COOH

NH2
5.Grupa diamino-acizilor.
 Lisină (acid α,δ - diamino - capronic)

CH2 CH2 CH2 CH2 CH COOH

NH2 NH2
 Proprietăţi fizice

• Amino-acizii sunt substanţe cristalizate care se

topesc la temperaturi înalte (peste 250 C) cu
descompunere. Sunt solubili în apă şi insolubili în
solvenţi nepolari ca: eter de petrol, benzen,
eter.
• Mulţi aminoacizi au gust dulce
 Izomerie
Aminoacizii prezintă :
• izomerie de catenă (leucina şi izoleucina).
• izomerie de poziţie a grupării amino (alfa-
alanina şi beta-alanina).
• izomerie de funcţiune (glicina, nitroetan,
nitrit de etil).
• izomerie optică (L-alanina şi D-alanina).
 Ionizarea amino-acizilor
• Grupa carboxil ( - COOH), cu caracter acid, cedează un proton
grupei amino( - NH2), cu caracter bazic.
• Ionul format prin ionizarea intramoleculară a unui aminoacid conţine
ambele tipuri de sarcini şi este numit amfion.
• Aminoacizii au caracter amfoter: pot reacţiona atât ca acizi cât şi
ca baze.
 Concluzii
• Aminoacizii se folosesc în medicină pentru prepararea unor medicamente şi pentru alimentaţia
artificială în anumite îmbolnăviri ale sistemului digestiv, în caz de intervenţii chirurgicale etc.
• Se folosesc în alimentaţie, pentru suplimentarea unor produse deficitare în aminoacizi esenţiali, pentru
accentuarea aromelor, pentru prepararea supelo concentrate, a alimentelor pentru copii, alimentaţia
dietetică pentru cosmonauţi, ca antioxidanţi la prepararea conservelor şi băuturilor.
• Cantităţi mari de aminoacizi se folosesc în zootehnie, pentru obţinerea concentratelor furajere şi
pentru a mări digestibilitatea furajelor bogate în hidraţi de carbon şi sărace în proteine complete. Se
folosesc, de asemenea, pentru prepararea unor medii bacteriologice necesare depistării unor boli.
• Din punct de vedere fiziologic aminoacizii au un rol deosebit: aminoacizii au un rol hotărâtor în formarea
de noi ţesuturi, în înlocuirea celulelor vătămate; tot ei ajuta la sintetizarea hormonilor şi enzimelor, la
menţinerea echilibrului acido-bazic al sângelui şi la eliminarea toxinelor din organism. În procesul de
digestie, proteinele sunt descompuse în aminoacizi. Odată ajunşi în celulele corpului uman, aceşti
aminoacizi formează din nou proteine.