Sunteți pe pagina 1din 11

C. Csunderlik

Amino-acizi, Peptide şi Proteine

1

AMINO-ACIZI NATURALI

Definiţie, clasificare, nomenclatură

Amino-acizii sunt compuşi organici cu funcţie mixtă, care conţin una sau mai multe grupe funcţionale amino- şi carboxil în aceeaşi moleculă. În funcţie de tipul radicalilor de hidrocarbură şi de poziţia reciprocă a celor două grupe funcţionale, amino-acizii se clasifică în mai multe tipuri:

- amino-acizi mono-amino şi mono-carboxilici cu catenă alifatică liniară sau

ramificată, cu grupele –COOH şi –NH 2 în poziţii 1,2 (α), 1,3 (β), 1,4 (γ):

-
-
–NH 2 în pozi ţ ii 1,2 ( α), 1,3 (β), 1,4 (γ): - amino-acizi diamino-monocarboxilici

amino-acizi diamino-monocarboxilici şi monoamino-dicarboxilici sau amino- acizi cu catenă ciclică, nesaturată, aromatică sau heterociclică:

- derivaţi funcţionali ai amino-acizilor:
- derivaţi funcţionali ai amino-acizilor:

Amino-acizii care se găsesc în organismele vii sunt amino-acizii naturali. Cei mai importanţi sunt cei care se găsesc în peptide şi proteine, principalii compuşi

macromoleculari care alcătuiesc organismele vii. Din acest punct de vedere amino-acizii naturali se clasifică în:

- amino-acizi proteici (sau proteinogeni) care se găsesc în peptide sau proteine;

- amino-acizi neproteici conţinuţi în alţi compuşi naturali;

În peptide sau proteine s-au identificat un număr de aproximativ 23 de amino-acizi (în funcţie de originea lor); dar, amino-acizi proteinogeni sunt consideraţi doar 20, şi anume

cei care sunt codificaţi în moleculele de acizi nucleici sub forma codului genetic (vezi:

acizii nucleici). Cei 20 de amino-acizi proteinogeni sunt toţi α-amino-acizi şi cu o configuraţie S (sau L după convenţia Fiscer-Rosanoff) a atomului de carbon asimetric din

C. Csunderlik

Amino-acizi, Peptide şi Proteine

2

poziţia 2. Structura generală şi configuraţia celor 19 amino-acizi proteinogeni, care sunt chirali, este următoarea:

În funcţie de natura grupei R cei 20 de amino-acizi proteinogeni se clasifică astfel:
În funcţie de natura grupei R cei 20 de amino-acizi proteinogeni se clasifică astfel:

- amino-acizi în care R este un radical de hidrocarbură:

- amino-acizi în care R este un radical de hidrocarbur ă : - acizi mono-amino dicarboxilici
- amino-acizi în care R este un radical de hidrocarbur ă : - acizi mono-amino dicarboxilici

- acizi mono-amino dicarboxilici şi amidele lor:

ă : - acizi mono-amino dicarboxilici ş i amidele lor: - acizi diamino-monocarboxilici (sau deriva ţ
ă : - acizi mono-amino dicarboxilici ş i amidele lor: - acizi diamino-monocarboxilici (sau deriva ţ
ă : - acizi mono-amino dicarboxilici ş i amidele lor: - acizi diamino-monocarboxilici (sau deriva ţ

- acizi diamino-monocarboxilici (sau derivaţi funcţionali):

ă : - acizi mono-amino dicarboxilici ş i amidele lor: - acizi diamino-monocarboxilici (sau deriva ţ
ă : - acizi mono-amino dicarboxilici ş i amidele lor: - acizi diamino-monocarboxilici (sau deriva ţ

C. Csunderlik

Amino-acizi, Peptide şi Proteine

3

- amino-acizi în care R este o grupă funcţională cu oxigen sau sulf:

care R este o grup ă func ţ ional ă cu oxigen sau sulf: - amino-acizi

- amino-acizi în care R este un radical heterociclic:

sulf: - amino-acizi în care R este un radical heterociclic: Pe lâng ă ace ş ti
sulf: - amino-acizi în care R este un radical heterociclic: Pe lâng ă ace ş ti
sulf: - amino-acizi în care R este un radical heterociclic: Pe lâng ă ace ş ti
sulf: - amino-acizi în care R este un radical heterociclic: Pe lâng ă ace ş ti
sulf: - amino-acizi în care R este un radical heterociclic: Pe lâng ă ace ş ti

Pe lângă aceşti 20 de α-amino-acizi proteinogeni care sunt codificaţi în acizii nucleici, în peptide sau proteine se mai găsesc şi alţi amino-acizi proteici care apar însă numai ca urmare a unor transformări biochimice ale amino-acizilor proteinogeni din macromoleculele de peptide sau proteine. Astfel, prin hidroliza acidă sau enzimatică a unor proteine se obţin, în amestecul de amino-acizi rezultaţi şi alţi amino-acizi care nu sunt codificaţi în acizii nucleici:

amino-acizi care nu sunt codifica ţ i în acizii nucleici: Hidroxiprolina ş i hidroxilizina provin din
amino-acizi care nu sunt codifica ţ i în acizii nucleici: Hidroxiprolina ş i hidroxilizina provin din
amino-acizi care nu sunt codifica ţ i în acizii nucleici: Hidroxiprolina ş i hidroxilizina provin din
amino-acizi care nu sunt codifica ţ i în acizii nucleici: Hidroxiprolina ş i hidroxilizina provin din
amino-acizi care nu sunt codifica ţ i în acizii nucleici: Hidroxiprolina ş i hidroxilizina provin din

Hidroxiprolina şi hidroxilizina provin din oxidarea metabolică a prolinei şi lizinei din macromoleculele de proteine, iar ornitina rezultă prin hidroliza grupării guaninice din arginină. În organismele vii, mai ales în plante sau microorganisme se găsesc mulţi alţi amino-acizi care nu sunt proteici. Au fost identificaţi astfel aproape 400 de molecule de amino-acizi naturali care apar în diverse organisme vii, fie compuşi naturali secundari, fie produşi intermediari în diverse procese metabolice. Aşa cum s-a arătat mai sus, amino-acizii proteinogeni au întotdeauna o configuraţie S sau L la atomul de carbon asimetric. Cu toate acestea există proteine, care apar mai ales în membranele pereţilor celulelor unor bacterii sau fungii, care sunt alcătuite din macromolecule de proteine, în care amino-acizii proteinogeni au configuraţia R sau D. Astfel de proteine sunt mult mai rezitente la degradarea hidrolitică sau oxidativă catalizată de enzimele obişnuite care sunt peptide sau proteine alcătuite din enantiomerii

C. Csunderlik

Amino-acizi, Peptide şi Proteine

4

naturali S sau L grupei aminice. Amino-acizi neproteici şi cu configuraţie R sau D sunt şi componente ale unor compuşi naturali produşi de fungii ca mijloace de apărare împotriva bacteriilor şi care sunt cunoscute ca antibiotice. Nomenclatura amino-acizilor naturali se face conform regulilor IUPAC, fiind consideraţi derivaţi substituiţi ai acizilor carboxilici. Poziţia grupei aminice se stabileşte numerotând catena, grupa carboxil având întotdeauna poziţia 1. Se pot folosi şi literele

greceşti: α,β,δ,γ

acid 2-amino-propionic sau acid αααα-amino-propionic; acid αααα,εεεε-diamino-hexanoic sau acid αααα,εεεε-diamino-capronic; acid 2222-amino-1,4-etandicarboxilic sau acid αααα-aminosuccinic Cele mai folosite sunt însă denumirile tradiţionale sau empirice:

αααα-alanina; lizina; acidul asparagic (acidul aspartic), etc. Aceste denumiri sunt prezentate în lista amino-acizilor proteinogeni de mai sus. În biochimie se folosesc exclusiv aceste denumiri. Pe de altă parte, pentru descrierea structurii primare a peptidelor şi proteinelor (care sunt produşii macromoleculari obţinuţi prin policondensarea amino-acizilor proteinogeni) se folosesc formule în care amino- acizii sunt codificaţi prin simboluri formate din trei litere (de obicei primele trei litere din denumirea tradiţională în limba engleză). Aceste codificări sunt prezentate de asemenea în lista de mai sus:

Ala (mai exact αααα-Ala); Lys; Asp, etc. Pentru ca să fie posibil, din astfel de codificări, reprezentarea structurilor primare a peptidelor sau proteinelor este necesar să fie respectată convenţia conform căreia structura α-amino-acidului codificat în acest fel este reprezentată întotdeauna cu grupa aminică (-NH 2 ) în partea stângă şi grupa carboxil (-COOH) în partea dreaptă. Astfel, structura unei tripeptide formată din α-alanină, glicocol şi serină cu următoarea structură primară:

α,β,δ,γ

α,β,δ,γ

α,β,δ,γ

în ordine pentru a indica atomii de carbon vecini cu grupa carboxil:

pentru a indica atomii de carbon vecini cu grupa carboxil: poate fi scris ă codificat astfel:

poate fi scrisă codificat astfel: Ala-Gly-Ser.

Metode de obţinere Organismele vii obţin amino-acizii necesari pentru sinteza peptidelor şi proteinelor prin reacţii biochimice care au loc prin cataliză enzimatică. Pe de altă parte, mulţi amino-acizi sunt obţinuţi şi prin sinteze chimice obişnuite. Numai plantele şi microorganismele pot sintetiza toţi amino-acizii necesari pentru sinteza peptidelor şi proteinelor. Animalele (mamiferele mai ales) şi oamenii nu pot sintetiza prin biosinteză anumiţi amino-acizi care le sunt necesari (amino-acizi esenţiali) şi pe care îi pot obţine doar din hrană prin hidroliza proteinelor conţinute în aceasta. Astfel sunt consideraţi amino-acizi esenţiali, care trebuie să fie prezenţi în hrană animalelor şi oamenilor: valina, leucina, izoleucina, treonina, metionina, lizina, fenilalanina şi triptofanul; pentru unele insecte şi peşti mai sunt necesari şi arginina şi histidina. Hidroliza enzimatică a proteinelor din hrană este principala sursă de amino-acizi pentru animale şi oameni. Enzimele care catalizează hidroliza sunt enzimele proteolitice

C. Csunderlik

Amino-acizi, Peptide şi Proteine

5

(peptidaze) care scindează legătura peptidică (CO – NH) din peptide şi proteine. Astfel prin hidroliza enzimatică a peptidelor şi proteinelor se obţin prin intermediul unor dipeptide, tripeptide,…. în final amino-acizii necesari pentru sinteza peptidelor şi proteinelor proprii:

pentru sinteza peptidelor ş i proteinelor proprii: Hidroliza poate fi efectuat ă ş i chimic în
pentru sinteza peptidelor ş i proteinelor proprii: Hidroliza poate fi efectuat ă ş i chimic în
pentru sinteza peptidelor ş i proteinelor proprii: Hidroliza poate fi efectuat ă ş i chimic în

Hidroliza poate fi efectuată şi chimic în prezenţa unor acizi minerali tari. Astfel se pot obţine anumiţi amino-acizi prin hidroliza unor proteine care îi conţin în cantităţi mai mari (de exemplu cisteina din păr, unghii sau copite sau prolina şi hidroxiprolina din cartilagii sau oase). Sinteza biochimică a amino-acizilor care are loc în plante sau microorganisme se face pornind de la diverşi compuşi naturali secundari care apar fie ca produşi finali fie ca intermediari în metabolism. Astfel, alanina, acizii glutamici şi aspartic se obţin din α- cetocarboxilici (α-ceto-acizi) prin reacţii de transaminare şi reducere. Acizii α- cetocarboxilici corespunzători catenei de atomi de carbon din amino-acizii sintetizaţi astfel (acidul oxalacetic, α-oxoglutaric, acidul α-oxosuccinic, acidul fumaric) apar ca intermediari în ciclul acidului citric al degradării oxidative a monozaharidelor:

citric al degrad ă rii oxidative a monozaharidelor: Acest tip de biosintez ă are loc ş
citric al degrad ă rii oxidative a monozaharidelor: Acest tip de biosintez ă are loc ş
citric al degrad ă rii oxidative a monozaharidelor: Acest tip de biosintez ă are loc ş

Acest tip de biosinteză are loc şi în cazul amino-acizilor cu radicali de hidrocarbură ramificaţi (valina, leucina, izoleucina), în acest caz având loc şi o migrare a grupelor alchil. O serie de amino-acizi sunt obţinuţi prin biosinteză de la acidul aspartic şi mai ales de la acidul glutamic prin reacţii de reducere, ciclizare, transaminare. Astfel rezultă din acidul glutamic prolina sau arginina. Amino-acizii aromatici (fenilalanina, tirozina, triptofanul) sunt sintetizaţi în plante pornind de la un intermediar, acidul shikimic, care este sintetizat din glucoză. Acidul shikimic este important în trnsformările biochimice din plante sau microorgnisme, el fiind precursorul multor compuşi naturali secundari care sunt sintetizate de acestea. Fenilalanina şi tirozina sunt sintetizate prin transformarea acidului shikimic în acidul fenil-piruvic care prin transaminare, dehidroxilare, reducere enzimatică se transformă în fenil alanină sau tirozină:

ă se transform ă în fenil alanin ă sau tirozin ă : Sinteza biochimic ă a
ă se transform ă în fenil alanin ă sau tirozin ă : Sinteza biochimic ă a
ă se transform ă în fenil alanin ă sau tirozin ă : Sinteza biochimic ă a
ă se transform ă în fenil alanin ă sau tirozin ă : Sinteza biochimic ă a

Sinteza biochimică a histidinei porneşte de bazele heterociclice din acizii nucleici care conţin un nucleu purinic (adenozin-monofosfat).

C. Csunderlik

Amino-acizi, Peptide şi Proteine

6

Sinteza chimică a amino-acizilor. Amino-acizii naturali sunt obţinuţi în prezent la scară industrială. Ei sunt necesari fie adausuri la hrana animalelor (metionina şi lizina), fie ca produse farmaceutice mai ales în perfuzii dar şi în unele medicamente sau aditivi alimentari (glutamatul de sodiu). Pe lângă obţinerea unor amino-acizi prin izolarea lor din hidrolizatele proteinelor (cisteina, tirozina, acidul glutamic, hidroxiprolina) se folosesc şi metode chimice sau biochimice de sinteză la scară industrială. Metodele biochimice folosesc de obicei microorganisme (fungii sau bacterii) selectate sau obţinute prin inginerie genetică care produc prin procese fermentative preponderent anumiţi amino-acizi. Astfel se obţin în prezent metionina, fenilalanina sau acidul aspartic. Metodele chimice de sinteză se bazează pe reacţiile chimice prin care se pot introduce în moleculă grupe aminice sau carboxilice în poziţia α, aşa cu sunt majoritate amino- acizilor naturali. Introducere a grupei aminice în acizi carboxilici sau derivaţi funcţionali:

Din acizi αααα-halogenaţi prin reacţia de substituţie cu amoniac sau mai bine cu ftalimida potasică (sinteza Gabriel); acizii α-halogenaţi se obţin uşor prin tratarea acizilor carboxilici cu clor sau brom în prezenţă de fosfor roşu:

cu clor sau brom în prezen ţă de fosfor ro ş u: Din esteri ai acidului
cu clor sau brom în prezen ţă de fosfor ro ş u: Din esteri ai acidului
cu clor sau brom în prezen ţă de fosfor ro ş u: Din esteri ai acidului

Din esteri ai acidului malonic sau derivaţi ai acestuia:

Esterul malonic sodat poate fi alchilat cu derivaţi halogenaţi, halogenat şi apoi prin reacţia cu amoniacul sau cu ftalimida potasică se introduce grupa aminică în poziţia α. Hidroliza bazică a produsului odată cu decarboxilarea duce la un α-aminoacid:

odat ă cu decarboxilarea duce la un α -aminoacid : Din compu ş i carbonilici prin
odat ă cu decarboxilarea duce la un α -aminoacid : Din compu ş i carbonilici prin

Din compuşi carbonilici prin adiţia HCN (sinteza Strecker):

Aldehidele şi cetonele adiţionează acid cianhidric formând cianhidrine (nitrili ai α- hidroxiacizilor). Prin hidroliza în prezenţa amoniacului se transformă în α-amino-acizi:

(nitrili ai α - hidroxiacizilor). Prin hidroliza în prezen ţ a amoniacului se transform ă în
(nitrili ai α - hidroxiacizilor). Prin hidroliza în prezen ţ a amoniacului se transform ă în
(nitrili ai α - hidroxiacizilor). Prin hidroliza în prezen ţ a amoniacului se transform ă în

C. Csunderlik

Amino-acizi, Peptide şi Proteine

7

Prin această metodă se obţine industrial acidul glutamic pornind de la acrilonitril. In prima etapă se face o hidroformilare la aldhehida corespunzătoare din care printr-o sinteză Strecker se obţine acidul gutamic racemic:

sintez ă Strecker se ob ţ ine acidul gutamic racemic: Din azlactone printr-o variant ă a
sintez ă Strecker se ob ţ ine acidul gutamic racemic: Din azlactone printr-o variant ă a

Din azlactone printr-o variantă a reacţiei Perkin (sinteza Erlenmeyer):

Azlactonele se obţine din glicocol prin acetilarea grupeei aminice şi ciclizarea în prezenţă de anhidridă acetică. Având o grupă metilen activă, azlactonele se condensează uşor cu compuşii carbonilici formând produşi de condensare de tip crotonic. Aceştia prin reducere cu acid iodhiric şi hidroliză se transformă în α-amino-acizi:

ş i hidroliz ă se transform ă în α -amino-acizi: În toate sintezele chimice se ob
ş i hidroliz ă se transform ă în α -amino-acizi: În toate sintezele chimice se ob
ş i hidroliz ă se transform ă în α -amino-acizi: În toate sintezele chimice se ob

În toate sintezele chimice se obţin amino-acizii racemici (amestec echimolecular din cei doi enantiomeri R/S (sau D/L). Cum în cele mai multe cazuri amino-acizii naturali sunt enantiomerii cu configuraţie S (sau L) pentru asimilarea lor de catre organismele vii etste necesară separarea din amestecul racemic al enantiomerului activ (S). Metodele de separare folosite sunt fie chimice fie biochimice şi sunt aplicate frecvent în aceste sinteze. Proprietăţi fizice Amino-acizii sunt substanţe solide, cristaline cu punct de topire ridicat (peste 200 0 C, de obicei cu descompunere) solubile în apă şi puţin solubile în solvenţi organici. Punctul de topire ridicat şi solubilitatea în apă se datorează structurii lor amfionice; având o grupă cu caracter acid (carboxil) şi o grupă cu caracter bazic are loc, în soluţie, un echilibru acido- bazic în care protonul grupei carboxil este transferat la grupa aminică formând amfionul:

este transferat la grupa aminic ă formând amfionul: În solu ţ ie apoas ă exist ă
este transferat la grupa aminic ă formând amfionul: În solu ţ ie apoas ă exist ă
este transferat la grupa aminic ă formând amfionul: În solu ţ ie apoas ă exist ă

În soluţie apoasă există în echilibru forma amfionică şi forma neionizată. Proprietăţi chimice Reacţiile amino-acizilor naturali sunt determinate de prezenţa celor două grupe funcţionale în moleculă. Fiecare dintre ele dă reacţiile caracteristice, dar există şi reacţii determinate de prezenţa ambelor grupe care sunt în poziţia α. Caracterul acido-bazic:

Grupa aminică are caracter slab bazic iar grupa carboxil are caracter slab acid. De aceea prin neutralizarea lor reciprocă, se formează amfionul care face ca soluţiile apoase să fie preactic neutre (în cazul acizilor mono-amino mono-carboxilici). Ţinând cont de ionii care se găsesc în soluţie (amfionul, anionul şi cationul) sunt posibile următoarele echilibre proteolitice:

C. Csunderlik

Amino-acizi, Peptide şi Proteine

8

Constantele de aciditate (K 1 şi K 2 ) ale celor doi acizi (grupa următoarele:
Constantele de aciditate (K 1 şi K 2 ) ale celor doi acizi (grupa
următoarele:
-COOH şi -NH 3 + ) sunt
doi acizi (grupa următoarele: -COOH şi -NH 3 + ) sunt F ă când produsul lor
doi acizi (grupa următoarele: -COOH şi -NH 3 + ) sunt F ă când produsul lor

Făcând produsul lor şi considerând condiţiile în care concentraţiile anionului şi cationului sunt egale (unde concentraţia amfionului este maximă şi solubilitatea este minimă):

amfionului este maxim ă ş i solubilitatea este minim ă ): Logaritmând expresia o ţ inut
amfionului este maxim ă ş i solubilitatea este minim ă ): Logaritmând expresia o ţ inut
amfionului este maxim ă ş i solubilitatea este minim ă ): Logaritmând expresia o ţ inut

Logaritmând expresia oţinută (de fapt –log) se obţine valoarea pH-ului soluţiei apoase de amino-acid, în absenţa unui alt acid sau alte baze; acesta este pH-ul izoelectric pH i :

sau alte baze; acesta este pH-ul izoelectric pH i : Pentru acizii mono-amino monocarboxilici pH-ul izoelectric
sau alte baze; acesta este pH-ul izoelectric pH i : Pentru acizii mono-amino monocarboxilici pH-ul izoelectric
sau alte baze; acesta este pH-ul izoelectric pH i : Pentru acizii mono-amino monocarboxilici pH-ul izoelectric

Pentru acizii mono-amino monocarboxilici pH-ul izoelectric este în jur de 6, în timp ce pentru acizii mono-amino dicarboxilici este în mediu acid în timp ce pentru acizii diamino-monocarboxilici pH-ul este în domeniul bazic:

Gly:

pH i = 6,06

Glu:

pH i = 3,20

Gln:

pH i = 5,65

Lys:

pH i = 9,74

La adăugarea unui acid sau a unei baze la soluţia în apă a unui amino-acid, amfionul reacţionează neutralizând acidul sau baza astfel încât pH-ul soluţiei rămâne practic

constant. Din acest motiv soluţiile apoase ale amino-acizilor sunt soluţii tampon:

ţ iile apoase ale amino-acizilor sunt solu ţ ii tampon: Pe propriet ăţ ile amfionice ale
ţ iile apoase ale amino-acizilor sunt solu ţ ii tampon: Pe propriet ăţ ile amfionice ale
ţ iile apoase ale amino-acizilor sunt solu ţ ii tampon: Pe propriet ăţ ile amfionice ale

Pe proprietăţile amfionice ale amino-acizilor se bazează separarea şi analiza lor pe coloane cromatografice cu schimbători de ion ca şi separarea prin electroforeză. Reacţiile grupei aminice:

Grupa aminică poate fi alchilată sau acilată cu derivaţi halogenaţi respectiv cu cloruri sau anhidride acide:

Cu halogenuri de alchil are loc alchilarea în mediu bazic cu formarea N-alchil amino- acizilor. Acestştia îsi păstrează caracterul bazic, formând de asemenea amfioni. Prin

C. Csunderlik

Amino-acizi, Peptide şi Proteine

9

alchilarea totală se obţinn derivaţi cuaternari de amoniu ca săruri interne. Atunci când grupa alchil este metil acestea se numesc betaine:

când grupa alchil este metil acestea se numesc betaine : Acilarea cu cloruri acide sau anhidride
când grupa alchil este metil acestea se numesc betaine : Acilarea cu cloruri acide sau anhidride

Acilarea cu cloruri acide sau anhidride duce la formarea N-acil amino-acizilor care sunt amide:

duce la formarea N-acil amino-acizilor care sunt amide: N-acil amino-acizii au o leg ă tur ă
duce la formarea N-acil amino-acizilor care sunt amide: N-acil amino-acizii au o leg ă tur ă
duce la formarea N-acil amino-acizilor care sunt amide: N-acil amino-acizii au o leg ă tur ă
duce la formarea N-acil amino-acizilor care sunt amide: N-acil amino-acizii au o leg ă tur ă

N-acil amino-acizii au o legătură amidică (-CO – NH) care este similară cu legătura peptidică din peptide şi proteine. Deoarece, acilarea se foloseşte la “protejarea” grupei aminice în sinteza peptidelor, după realizarea legăturii dintre dintre cei doi amino-acizi este necesară “deprotejarea” prin hidroliza grupei amidice. Prin hidroliza acestei grupe este însă posibilă şi hidroliza legăturii peptidice. De aceea protejarea prin acilare se face prin utilizarea unor agenţi de acilare care nu formează legături amidice. Astfel de agenţi de protejare sunt clorurile acidului carbonic, cloroformiaţii care formează cu grupa aminică din amino-acizi, carbamaţi:

ă cu grupa aminic ă din amino-acizi, carbama ţ i: Cei mai des folosi ţ i
ă cu grupa aminic ă din amino-acizi, carbama ţ i: Cei mai des folosi ţ i

Cei mai des folosiţi cloroformiaţi pentru N-protejarea amino-acizilor sunt cloroformiatul de terţ-butil şi cloroformiatul de benzil:

de ter ţ -butil ş i cloroformiatul de benzil: Pe lâng ă ace ş tia se
de ter ţ -butil ş i cloroformiatul de benzil: Pe lâng ă ace ş tia se

Pe lângă aceştia se folosesc în prezent şi mulţi alţi agenţi de protejare, majoritatea fiind derivaţi funcţionali ai acidului carbonic. Deprotejarea grupei aminice din peptide, prin eliminarea acestor grupe se face relativ uşor (prin hidroliză selectivă sau hidrogenare) şi nu afectează legăturile peptidice. Alte reacţii ale grupei aminice Prin tratare cu acid azotos, obţinut din NaNO 2 în prezenţa unui acid mineral tare, grupa aminică se transformă într-o grupă hidroxil prin intermediul sărurilor de diazoniu alifatice instabile:

intermediul s ă rurilor de diazoniu alifatice instabile: În reac ţ ii biochimice este posibil ă
intermediul s ă rurilor de diazoniu alifatice instabile: În reac ţ ii biochimice este posibil ă
intermediul s ă rurilor de diazoniu alifatice instabile: În reac ţ ii biochimice este posibil ă

În reacţii biochimice este posibilă sub acţiunea enzimelor de dezaminare şi eliminarea grupei aminice sub formă de amoniac (dezaminarea) cu formarea acizilor carboxilici corespunzători amino-acizilor naturali.

C. Csunderlik

Amino-acizi, Peptide şi Proteine

10

Grupa aminică reacţionează cu aldehidele sau cetonele formând baze Schiff. În organismele vii reacţia este importantă penttru diverse procese metabolice şi are loc cu o coenzimă, care este vitamina B 6 (piridoxalul, de fapt produsul de oxidare al piridoxinei care este vitamina B 6 propriu zisă:

al piridoxinei care este vitamina B 6 propriu zis ă : Reac ţ ia cu ninhidrina:
al piridoxinei care este vitamina B 6 propriu zis ă : Reac ţ ia cu ninhidrina:
al piridoxinei care este vitamina B 6 propriu zis ă : Reac ţ ia cu ninhidrina:

Reacţia cu ninhidrina: este o reacţie de identificare şi determinare cantitativă a grupei aminice din amino-acizi, peptide şi proteine. Ninhidrina este o 1,2,3-tricetonă care oxidează grupele aminice până la amoniac, acesta formând apoi un colorant albastru- violat care poate fi dozat fotometric:

un colorant albastru- violat care poate fi dozat fotometric: Reac ţ iile grupei carboxil Grupa carboxil
un colorant albastru- violat care poate fi dozat fotometric: Reac ţ iile grupei carboxil Grupa carboxil
un colorant albastru- violat care poate fi dozat fotometric: Reac ţ iile grupei carboxil Grupa carboxil
un colorant albastru- violat care poate fi dozat fotometric: Reac ţ iile grupei carboxil Grupa carboxil
un colorant albastru- violat care poate fi dozat fotometric: Reac ţ iile grupei carboxil Grupa carboxil

Reacţiile grupei carboxil Grupa carboxil dă reacţii de esterificare cu alcooli sau fenoli. Esterificarea directă cu alcooli este un echilibru şi decurge greu. Mai uşor se obţine esterii prin reacţia cu grupa carboxil “activată, prin transformare în cloruri acide sau în alţi derivaţi reactivi. Prin reacţia cu pentahalogenurile de fosfor (PX 5 ), clorura de tionil (SOCl 2 ) sau alte cloruri ale unor acizi anorganici oxigenaţi, se formează halogenurile de acilale amino- acizilor.Acestea reacţionează apoi uşor cu alcoolii sau fenolii formând esteri ai amino- acizilor:

cu alcoolii sau fenolii formând esteri ai amino- acizilor: Esterii amino-acizilor nu mai pot forma amfioni,
cu alcoolii sau fenolii formând esteri ai amino- acizilor: Esterii amino-acizilor nu mai pot forma amfioni,
cu alcoolii sau fenolii formând esteri ai amino- acizilor: Esterii amino-acizilor nu mai pot forma amfioni,

Esterii amino-acizilor nu mai pot forma amfioni, de aceea sunt substanţe puţin polare cu puncte de topire şi de fierbere mai scăzute. Pot fi purificaţi prin distilare în vid. Esterii metilici ai amino-acizilor pot fi obţinuţi uşor prin reacţia amino-acizilor cu metanol şi clorura de tionil şi apoi purificaţi prin distilare. Produşii secundari (HCl şi SO 2 ) sunt gazoşi şi se elimină uşor prin încălzire:

prin distilare. Produ ş ii secundari (HCl ş i SO 2 ) sunt gazo ş i
prin distilare. Produ ş ii secundari (HCl ş i SO 2 ) sunt gazo ş i

C. Csunderlik

Amino-acizi, Peptide şi Proteine

11

Activarea grupei carboxil pentru formarea de esteri sau amide (peptide în reacţia cu alţi amino-acizi, în sinteza peptidelor) se poate face şi cu derivaţi funcţionali reactivi ai acidului carbonic. Cei mai des folosiţi sunt diimidele acidului carbonic – carbodiimidele. Carbodiimidele formează cu grupa caroxil intermediari reactivi care reacţionează cu grupe nucleofile (-OH sau NH 2 ) formând esteri sau amide şi uree disubstituite:

2 ) formând esteri sau amide ş i uree disubstituite: Reac ţ iile grupei aminice ş
2 ) formând esteri sau amide ş i uree disubstituite: Reac ţ iile grupei aminice ş

Reacţiile grupei aminice şi ale grupei carboxil:

Prin reacţia de eliminare de apă (condensare) dintre grupa aminică şi grupa carboxil se formează amide:

grupa aminic ă ş i grupa carboxil se formeaz ă amide: În cazul α -amino-acizilor condensarea
grupa aminic ă ş i grupa carboxil se formeaz ă amide: În cazul α -amino-acizilor condensarea
grupa aminic ă ş i grupa carboxil se formeaz ă amide: În cazul α -amino-acizilor condensarea

În cazul α-amino-acizilor condensarea are loc intermolecular, între două molecule de amino-acid; prin eliminarea a două molecule de apă se formează o diamidă ciclică cu 6 atomi în ciclu (dicetopiperazina). Reacţia are loc la încălzirea amino-acizilor până la punctul de topire.

înc ă lzirea amino-acizilor pân ă la punctul de topire. Formarea dicetopiperazinelor ciclice este unul din
înc ă lzirea amino-acizilor pân ă la punctul de topire. Formarea dicetopiperazinelor ciclice este unul din
înc ă lzirea amino-acizilor pân ă la punctul de topire. Formarea dicetopiperazinelor ciclice este unul din

Formarea dicetopiperazinelor ciclice este unul din motivele pentru care peptidele nu pot fi obţinute direct prin condensarea α-amino-acizilor: