Mircea cel Bătrân (1386-1418) Istoria românilor și universală, clasa X Situația internațională Polonia – stat feudal puternic, care se confruntă militar cu Ordinul Teuton pentru influența în zona Mării Baltice. Urmărește scopul dominării în zona Mării Negre pe contul teritoriilor Moldovei. Ungaria – trecând prin lupte interne, regele reface puterea regală și tinde spre lărgirea teritorială peste Carpați spre Dunăre. Transilvania – păstrează statutul politic de voievodat autonom în cadrul regatului maghiar. Serbia, Bulgaria – primele opun rezistență expansiunii otomane, dat fiind slabe intern, în scurt timp cad pradă turcilor. Otomanii – încep a pune bazele marelui Imperiu otoman. Încep cucerirea Peninsulei Balcanice. Țările Române – constituindu-se ca state feudale independente, au stabilit hotarele, au obținut ieșirea la mare, are loc consolidarea lor. Domnia lui Mircea cel Bătrân (1386-1418)
Fiul lui Dan I,
ales de boieri și devine domn al Țării Românești. Politica internă Creșterea teritoriului Țării Românești: extinde stăpânirea asupra Amlașului, Făgărașului (părți de peste munți), Banatul și Severinul; Stăpân asupra „amândouă părțile peste toată Podunavia, încă până la Marea cea Mare” – Dobrogea, „spre părțile tătărăști” – Bugeacul cu Cetatea Chilia și gurile Dunării (numită apoi Basarabia) și cetatea Dîrstorului.
Țara Românească la 1404
Inscripție în limba greacă, găsită la Silistra, din 1409, „IO Mircea, marele voievod și domn a toată Ungrovlahia, a izbăvit [Dârstorul de turci]”. Politica internă Administrația – organizată pentru a lichida anarhia internă și a întări puterea domnească; au fost organizate dregătoriile și funcțiile de stat inferioare, se conturează împărțirea administrativă a statului. Armata – a organizat „oastea cea mare„ (40 000 oameni), a întărit sistemul defensiv de cetăți (Pangalia, Caliacra, Severin, Turnu, Turtucaia, Dîrstor (Silistra) Politica internă Măsuri sociale: A desăvârșit organizarea socială a țării prin sistemul feudal de obligații și privilegii; Sunt favorizate drepturile boierimii; Se ocroteau păturile sociale ale producătorilor liberi, deoarece ei alcătuiau baza militară a statului. Măsuri economice: Favorizează dezvoltarea economică; Creșterea suprafețelor agricole, a exploatării minereurilor, a meșteșugurilor și orașelor, a comerțului și circulației monetare. Domnul era protector al românilor ortodocși, putere recunoscută de patriarhul de la Constantinopol. Biserica A ridicat lăcașe sfinte, printre care se remarcă ctitoria sa Cozia (1388), înzestrându-le cu danii. Politica externă 1388 – prima confruntare a lui Mircea cel Bătrân cu turcii, în urma căruia și-a alipit posesiunilor sale Țaratul de la Tîrnovo. 1389 – Bătălia de la Cosovopolje (Cîmpil Mierlei). Luptă dată între turci și sârbii conduși de despotul Lazăr. Mircea a susținut despotul sârb. În această bătălie creștinii sunt învinși. Urmări: Serbia pierde libertatea, ulterior este transformată în pașalâc; Bulgarii, fără a opune rezistență organizată, se supun turcilor; Sultanului i s-a deschis calea spre Dunăre Campanii militare otomane în Țara Românească 1390 – o puternică armată turcească invadează Țara Românească, dar a fost respinse. 1391 – Mircea organizează o campanie ca răspuns la Sud de Dunăre. 1394, toamna – Sultanul turc Baiazid Ilderim (fulgerul) în fruntea unei armate mari, a trecut Dunărea pe la Turnu și s-a îndreptat spre capitala țării. Mircea a folosit tactica pământului pârjolit. 1395 -Tratatul de la Brașov – primul tratat antiotoman în Europa, semnat între doi suverani: Mircea și regele Ungariei Sigismund de Luxemburg. 17 mai 1395 – Bătălia de la Rovine (rovina – loc mlăștinos), între Turnu și Argeș, între turci și români. Bătălia de la Rovine Cruciada antiotomană de la Nicopole Primăvara anului 1395 – a fost organizată o cruciadă a puterilor creștine contra expansiunii otomane cu scopul izgonirii turcilor de la Dunăre și din Europa. În tabăra creștinilor: cavaleri francezi, burgunzi, germani, italieni și englezi, oștirile maghiare, corpul ardelean, oastea Țării Românești. Vara anului 1396 aliații au cucerit cetățile Vidin și Rahova, ajungând la Nicopole. Septembrie 1396 – Bătălia de la Nicopole, în care puterile creștine pierd. Urmări: Turcii au ocupat Bulgaria, cuceresc cetățile românești Turnu și Vidin. Politica externă 1399 – Mircea se implică în politica internă a Țării Moldovei, contribuind la ridicarea la domnie a lui Alexandru cel Bun, căruia i-a dat Cetatea Chilia. 1402-1413 – implicarea lui Mircea în politica internă a Imperiului Otoman Luptele interne dintre Suleiman, pe care l-a susținut Mircea, și Mehmed al II-lea s-au sfârșit cu biruința ultimului. 1413 – Campanie militară a lui Mehmed al II-lea, în urma căreia a fost răpită Cetatea Giurgiu. 1416-1417 – în condiții de izolare politică, în fața pericolului otoman, Mircea cel Bătrân este nevoit să-și asume obligațiile de a plăti Porții un tribut anual de 3000 galbeni. Semnificația istorică a domniei lui Mircea cel Bătrân Țara a cunoscut o etapă de prosperitate economică și consolidare politică internă; Țara Românească și-a păstrat independența și și-a consolidat hotarele; Mircea Voievod a fost primul mare conducător al luptei de apărare pe linia Dunării de Jos, împotriva agresiunii otomane, contribuind substanțial la stăvilirea expansiunii otomane în Europa centrală.
31 ianuarie 1418 – Mircea cel Bătrân s-a stins din viață, fiind înmormântat la Cozia.