Mircea cel Bătrân

A fost Domnul Ţării Româneşti între anii 1386-1418, sec.XIV-XV

A fost numit “Principe ȋntre creștini, cel mai viteaz și cel mai ager.”

Organizarea țǎrii
→ Țara Romȃneascǎ cunoaște o perioadǎ de ȋnflorire economicǎ:
-se dezvoltǎ agricultura și mineritul, iar comerțul era prosper;
- a acordat privilegii negustorilor străini;
→ a construit orașe, stabilind capitala țǎrii la Tȃrgoviște;
→ a construit Mănăstirea Cozia;
→ a consolidat instituţiile statului (puterea Domnului, Sfatul domnesc,
Adunarea țǎrii, puterea judecǎtoreascǎ);
→ a unit Dobrogea cu Ţara Românească;

Pregǎtirea pentru apǎrarea țǎrii

→țara este amenințatǎ de Imperiul Otoman care ajunsese pȃnǎ la Dunǎre;
→ Mircea cel Bǎtrȃn se pregǎtește de luptǎ:
-organizeazǎ armata (oastea cea mare și oastea micǎ);
- întărește cetăţile de apărare de la Dunǎre;
- încheie alianţe cu domnii Moldovei, cu regii Poloniei şi ai Ungariei;

Luptele pentru independențǎ

a) Bǎtǎlia de la Rovine- 1395
→ ȋn anul 1395, armata turceascǎ condusǎ de Baiazid I, zis “Fulgerul” atacǎ Țara
Romȃneascǎ;
→Mircea alege locul bǎtǎliei la Rovine, lȃngǎ o mlaștinǎ mare;
→aplicǎ tactica pustiirii și a hǎrțuirii, se folosește de mediul geografic (pǎduri, vǎi, ape);
→romȃnii ȋnving, menținȃnd independența țǎrii;

b) Bǎtǎlia de laNicopole- 1396

→regele Ungariei organizeazǎ o Cruciadǎ antiotomanǎ;
→participǎ și Mircea cel Bǎtrȃn cu un corp de oaste;
→lupta se dǎ la Nicopole, ȋn anul 1396;
→ oastea otomanǎ ȋnvinge;

Sfȃrșitul și importanța domniei

→ ȋn timpul lui Mircea cel Bǎtrȃn, ţara a cunoscut cea mai mare întindere;
→ faima lui Mircea cel Bǎtrȃn a devenit foarte mare, el amestecȃndu-se ȋn luptele
pentru tron ȋn Imperiul Otoman;
→spre sfȃrșitul domniei ȋncheie pace cu sultanul, cedeazǎ Dobrogea și se ȋnvoiește
sǎ-i plǎteascǎ un tribut cu condiția ca sultanul sǎ nu se amestece ȋn treburile Țǎrii
Romȃnești;
→este ȋnmormȃntat la Mǎnǎstirea Cozia.