Universitatea de Stat „Aleco Russo” din Bălți

Facultatea de Științe Reale, Economice și ale Mediului

Catedra de Științale Naturii și Agroecologie

VERNALIZAREA
z
ȘI
FOTOPERIODISMUL
Elaborat de studentul
GR : EC21Z
Vatavu Ion
z

Fenomenul de vernalizare
al plantelor
Reprezinta trecerea plantelor de
z
la etapa vegetativa la cea
generativa, acest fenomen este
conditionat de temperatura,
denumindu-se vernalizare. Acest
proces de vernalizare are un
caracter de autoreproducere.

Vernalizarea plantelor este

evidenta la plantele care isi
desfasoara ciclul biologic pe
parcursul a doi ani (plante
bienale), care in primul an
formeaza partea vegetativa iar in
anul al doilea formeaza flori si
produce samanta, de exemplu:
varza, morcovul, ceapa , sfecla,
telina, etc.
 z
La telina spre exemplu, temperaturile scazute sub 14⁰C la
producerea rasadului poate cauza vernalizarea plantelor,
astfel pot forma tulpini florifere inca din primul an de
cultura.
z

La ridichea de vara
temperaturile scazute (5-
8⁰C) prelungite in
primele faze de crestere
pot determina formarea
tijei florale si astfel
compromiterea
productiei.
z

La ceapa obtinuta din arpagic daca arpagicul este pastrat la temperaturi

cuprinse intre 6-8⁰C poate determina formarea tijei florale.
z
La plantele varzoase (varza, conopida si gulia), in
cazul soiurilor timpurii trebuie sa acordam o
atentie deosebita evitarii temperaturilor de 4-
10ºC, care duc la vernalizarea plantelor si
emiterea de tulpini florifere in primul an.
 z

Sub actjunea temperaturilor joase, in celu|ele meristematice punctul

izoelectric al proteinelor se schimba in sens acid, crește cantitatea de
ARN.
Procesele de iarovizare sunt reversibile. Sub actjunea unor temperaturi
ridicate are Ioc deiarovizarea și celulele meristematice iși pierd
capacitatea de reproducere. Dupa iarovizare in plante se micșreaza
activiItatea sintetica și crește activitatea hidrolitica a enzimelor.

La unele specii de plante, in procesul vemaiizarii se marește cantitatea de

gibereline in ,tesuturi. Lnsa esența fiziologo-biochimica“ a vernalizarii nu
este stabilita pe deplin.
z

Fenomenul de fotoperiodism al
plantelor
 z
FOTOPERIODISM reacție specifică a
plantelor la durata relativă a zilei și nopții.
Schimbarea sezonală în lungimea zilei și
influența acesteia asupra înfloritului și
formării fructelor, a fost sesizată prima
dată de cercetătorii americani Gardner și
Allard, în 1926, care au denumit acest
fenomen fotoperiodism.
Cercetarea reacției plantelor
la fotoperioadă (durata expunerii zilnice la
lumină sau lungimea zilei care favorizează
funcționarea optimă) a relevat faptul că
plantele au cerințe diferite față de acest
factor pentru a ajunge să înflorească.
În funcție de cerințele față de
fotoperioadă, plantele sunt grupate în trei
categorii.
 z
plante de zi scurtă, care
înfloresc numai când zilele
sunt scurte, de 10— 12 ore
(din această categoric fac parte
plantele originare din zona
tropicală și mediteraneană:
crizantema, arborele de cafea,
dalia, trestia de zahăr, unele
soiuri de soia, bumbac, orez,
tutun, porumb etc.), 
z

plante de zi lungă, care înfloresc

numai dacă perioada zilnică de
iluminare este de 14—18 ore (așa
sunt plantele originare din regiunile
reci, nordice și sudice, și din
regiunile temperate: sfecla de zahăr,
grâul, orzul, cicoarea, mazărea, inul,
secara, trifoiul etc.),
 z

plante neutre, care înfloresc în

momentul realizării unor
dimensiuni corespunzătoare, atât
la zi scurtă, cât și la zi lungă
(floarea soarelui, tomatele,
castraveții etc.).
 z
Lumina este percepută în reacția
fotoperiodică de către frunze, în care are
loc sinteza unui hormon al înfloritului
— florigenul, care migrează în vârfurile
apicale, unde inițiază schimbările
biochimice premergătoare înfloritului.
 z

SFÂRSIT

MULȚUMESC PENTRU
ATENȚIE