Hiperuricemiile Hiperuricemiile sunt boli metabolice care se manifesta prin cresterea acidului uric in sange Normal < 7 mg/dl la barbati < 6 mg/dl la femei
Acidul uric rezulta din metabolismul unor proteine
(nucleoproteine sau purine)
Cand acidul uric creste in sange, acesta intra in tesuturi
(sinoviala, cartilaj, tegument, interstitiu renal), unde se cristalizeaza si formeaza niste noduli denumiti tofi gutosi Hiperuricemiile
Nivelul uratilor in organism este dependent de aport, sinteza si
excretie renala Pot sa apara: perturbari in degradarea acidului uric (degradare insuficienta) perturbari in procesul de reabsorbtie tubulara (reabsorbit in cantitate mare)
Hiperuricemia are drept cauza:
cresterea productiei scaderea eliminarilor renale asocierea celor 2 procese Hiperuricemiile Alimentele bogate in proteine ce contin purine sunt: viscerele - ficat, rinichi, creier preparate de carne, in special carne rosie (vanat), mezeluri branzeturi fermentate toate asociate consumului de alcool, in special vin rosu si bere
Hiperuricemiile reprezinta factori de risc pentru aparitia
unor boli de rinichi (litiaza urinara) si pentru aparitia gutei Guta Guta = depunerea de cristale de urat monosodic la nivelul tesuturilor (sinoviala, cartilaj, tegument, interstitiu renal) manifestari articulare si extra- articulare caracteristice
Prevalenta - in crestere, afecteaza barbatii dupa 30 de ani si
factori genetici, metabolici, alimentari, medicamente (diuretice, AINS) afectiuni de tipul insuficientei renale cronice, psoriazis cutanat extensiv, sarcoidoza etc. Video Guta – tablou clinic 1. Etapa hiperuricemiei asimptomatice – se descopera intamplator valori mari ale acidului uric seric, de peste 7 mg/dl la barbati si 6 mg/dl la femei perioada poate evolua ani de zile
2. Atacul de guta = manifestare clinica intermitenta
de regula - monoartrita a articulatiei metatarso-falangiene a halucelui (podagra) artrita acuta severa, cu semne de inflamatie acuta (rubor, tumor, dolor, calor si functio laesa), ce se instaleaza in cateva ore criza – apare de obicei noaptea, spre dimineata, dupa un abuz alimentar, consum de alcool, traumatism, etc. initial – episod cu durata scurta si rezolutie spontana ulterior - atacuri din ce in ce mai frecvente, cuprind si alte articulatii, se prelungesc in timp si este necesara interventia terapeutica pentru rezolvare Atacul de guta Guta – tablou clinic 3. Perioada intercritica – fara simptomatologie intre atacuri
cronice, distructive si deformante ale articulatiilor mari si mici prezenta tofilor = formatiuni nodulare, localizate in apropierea articulatiilor, pe pavilionul urechii (depuneri tisulare extra- articulare de urat monosodic) Tofii - dimensiuni variabile, se dezvolta, prezinta fenomene inflamatorii sau excreta o substanta alba (cristalele de acid uric) importante deficite de prehensiune, statica si mers numeroase co-morbiditati: dislipidemia, obezitatea, ateroscleroza, afectarea renala = nefropatiai urica (depunere de cristale in interstitiu sau in tubii contorti sau colectori) si litiaza renala Guta cronica – tofi gutosi Guta – explorari paraclinice 1. Acid uric crescut si scaderea eliminarilor renale ale acestuia (in perioadele intercritice)
2. VSH si CRP crescute, mai ales in atac si in perioada
cronica
3. Examenul lichidului articular – cristale cu aspect de ace
de brad (cristale de urat monosodic)
4. Examenul radiologic in etapa cronica – eroziuni
combaterea factorilor de risc (stil de viata, obiceiuri
alimentare) educatia pacientului controlul greutatii dieta – prohibitia aportului de purine (de origine animala), grasimi, alcool (bere mai ales), fumat aport hidric 2.5 – 3 litri/zi Guta - tratament Tratamentul medicamentos a. tratamentul atacului de guta AINS clasice (indometacin) dar si COX-2 specifice corticoizi – intra-articular, dupa evacuarea articulatiei sau oral colchicina – administrare in primele 24 de ore, pana la declinul simptomelor; aparitia diareei limiteaza doza
b. tratamentul episoadelor recurente
colchicina 1-2 mg/zi, pana la 6 luni uricofrenatoare – allopurinol, oxipurinol uricozurice – probenecid, losartan, fenofibrat Guta De retinut!
Guta – boala prin depunerea cristalelor de urat
monosodic la nivel tisular (articular; renal – interstitial, tubular; cutanat – tofi)
haluce, dar si alte articulatii ale mebrului inferior
Medicatia este individualizata in functie de forma de
boala Boala celiaca (intoleranta la gluten)
Boala celiacă este o afecţiune cronică autoimună care afectează în
principal intestinul subţire și care este declanșată de ingestia de gluten la persoane predispuse genetic initial cunoscută și ca enteropatie glutenică, adică o suferinţă a intestinului, boala celiacă este în prezent recunoscută drept o afecţiune sistemică, care poate afecta și alte sisteme și organe manifestările clinice pot fi foarte variate, de la tulburări digestive (balonare, diaree, dureri abdominale recurente) la probleme extra- digestive (tulburări neuro-psihice, hematologice, osteo-articulare, endocrinologice) este una dintre cele mai frecvente afecţiuni digestive cronice, afectând aproximativ 1% în populaţie afecţiunea este sever subdiagnosticată, iar lipsa diagnosticului expune pacienţii la complicaţii. Boala celiaca (intoleranta la gluten)
Glutenul este un termen generic care grupează proteinele din
grâu, secară și orz, care declanșează la pacientii susceptibili o reacţie imunologică la nivelul intestinului subţire, cu distrugerea mucoasei intestinale și cu malabsorbţia consecutivă a nutrienţilor. Genele responsabile de boala celiaca sunt prezente într-o proporţie semnificativă în populaţia generală, însă foarte puţini indivizi vor dezvolta intoleranţă autoimună la gluten
Riscul de a dezvolta boală celiacă este crescut la rudele de
gradul 1 ale pacienţilor deja diagnosticaţi, precum și la cei care au alte afecţiuni autoimune precum tiroidită autoimună sau diabet zaharat tip 1. Boala celiaca (intoleranta la gluten) În trecut, boala celiacă era considerată o afecţiune a copilăriei copil cu diaree distensie abdominală eșec al creșterii sau chiar scădere ponderală
Ulterior, boala a fost recunoscută din ce în ce mai mult și la
adulţi manifestări digestive estompate, intermitente manifestări extraintestinale – pacienţii adresându-se pentru aceste simptome în servicii de reumatologie, hematologie, endocrinologie, ginecologie sau alte specialităţi poate fi și asimptomatică. Manifestari in boala celiaca Boala celiaca (intoleranta la gluten) Diagnostic Dozarea unor anticorpi specifici in sange: anticorpi anti- transglutaminaza, anticorpi anti-endomisium
Endoscopie digestiva superioara cu biopsie de mucoasa
Testele diagnostice trebuie effectuate atunci cand
pacientii sunt pe dieta ce contine gluten Tratament Tratamentul este unul nutritional – dieta stricta fara gluten, pe durata intregii vieti video Alimente de evitat / recomandate in boala celiaca Avitaminoze Vitaminele = substanţe organice complexe, indispensibile creşterii şi întreţinerii organismului uman
Deoarece organismul nu produce o cantitate suficientă
pentru a-şi acoperi necesităţile sau pentru că unele vitamine nu pot fi complet sintetizate, este necesară o suplimentare prin alimentaţie sau, la nevoie, printr-o medicaţie corespunzătoare
Lipsa din organism a uneia sau mai multor vitamine,
avitaminoza, are consecinţe grave asupra sănătăţii Avitaminoze Avitaminoza A - tulburări oculare: slăbirea sau pierderea vederii în lumină de intensitate scăzută, diminuarea transpareţei corneei şi conjunctivei
Avitaminoza B1 - expresie majoră a bolii Beri - Beri,
întâlnită la populaţiile subalimentate din ţările subdezvoltate sau în curs de dezvoltare
Avitaminoza B2 - fotofobie şi leziuni ale buzelor
Avitaminoza B12 - Boala Biermer, caracterizată de
absenţa absorbţiei de B12; Avitaminoze Avitaminoza C - determină apariţia scorbutului, boală caracterizată prin formarea unor pete pe piele, hemoragii, alterări ale gingiilor şi rezistenţă scăzută la infecţii
Avitaminoza D - determină rahitism la copii, iar la adulţi
afecţiuni osoase (osteomalacie)
Avitaminoza K - determină hemoragii
Avitaminoza PP - duce la apariţia Pelagrei, boală
caracterizată prin afecţiuni cutanate, gastrointestinale şi nervoase Avitaminoze Avitaminoza D (grupul D1, D2 si D3)
rol în creşterea şi modelarea osoasă
vitamina D activează gene care secretă neurotransmiţători (dopamina şi serotonina) cu influenţă asupra funcţiei şi dezvoltării creierului vitamina D3 este produsă după expunerea la lumina solară sau la surse artificiale cu ultraviolete B lipsa vitaminei D predispune si la depresie Surse alimentare de vitamina D: ficatul peştelui slab, peştele gras, gălbenuşul de ou, ficatul, produse lactate nedegresate, în special untul video Manifestari ale deficentei de vitamina D Avitaminoze Avitaminoza B12
Vitamina B12 sau cobalamina este una dintre vitaminele
esenţiale din organism, singura care conţine în molecula sa un metal, un atom de cobalt Lipsa de B12 determină: tulburări digestive, sanguine, neurologice, dar provoacă şi stări anxioase, agitaţie, confuzie, iritabilitate, insomnie
Surse alimentare de vitamina B12: în toate produsele
animale, în special în ficat. Avitaminoze Avitaminozele B si PP (acid nicotinic)
Pelagra este o boală provocată de lipsa vitaminei PP,
asociată şi cu o carenţă de vitamine din complexul B Simptomele sale includ: dermatite, tulburări digestive, tulburări nervoase şi psihice: astenie, depresie, insomnie, dureri de cap, confuzie, tulburări de memorie in cazurile grave, simptomele evoluează până la psihoze cu tulburări de conştienţă, halucinaţii, delir acut cu febră, transpiraţie, tahicardie Surse alimentare de vitamina PP: ficat, peşte, ouă, drojdia de bere, cereale, ciuperci, fasole, linte, orez. Manifestari Pelagra Avitaminoze Avitaminoza E vitamina E joacă un rol important în încetinirea îmbătrânirii celulelor lipsa sa duce la tulburări neurologice (boala Alzheimer), neuromusculare, hematologice o doză zilnică de vitamina E încetineşte progresul bolii Alzheimer
Surse alimentare de vitamina E: fructe uscate
oleaginoase, uleiuri şi margarine vegetale bogate în acizi graşi, germeni de cereale, legume verzi, ficat, gălbenuş de ou, unt.