PSIHOLOGIE

MEDICALĂ

MAGDALENA IORGA
SEF LUCRARI DR PSIH.
DOMENIUL DE DEFINIRE A PSIHOLOGIEI
MEDICALE
 Când? De ce?

 Atunci când au fost evidenţiate succese ale medicinii

somatice asupra unor boli incomprehensibile.

Medicina centrată pe boala

vs
medicina centrată pe bolnav
DOMENIUL DE DEFINIRE A PSIHOLOGIEI
MEDICALE

 Premise:
 Progresul realizat în domeniul ştiinţelor
psihologice despre funcţionarea
psihismului uman
 Progresul medicinei ştiinţifice (medicina
de organ) care a evidenţiat limitele
metodei anatomo-clinice - rolul ocupat de
către alţi factori în declanşarea şi
menţinerea unor boli (ex: rolul patogenic
al factorilor socio-economici, de mediu,
psihologici, interrelaţionali etc)
DOMENIUL DE DEFINIRE A PSIHOLOGIEI
MEDICALE

 Rezultat:
 Concepţia multifactorială despre boală – o
pluritate de factori care interacţionează:
 Factori genetici
 Factori de mediu

 Factori psihologici

Organismul uman este implicat în totalitatea

sa în apariţia, desfăşurarea şi vindecarea
bolii.
 DEFINIŢIE

 Psihologia medicală este o ramură a psihologiei generale,

aplicate în studiul aspectelor psihosociale care însoţesc actul
medical în toate etapele sale, având ca scop redarea sănătăţii
persoanei şi reinserarea acesteia în mediul familial si social.

 Studiul bolnavului în relaţie cu boala sa

 Funcţia de îngrijire a corpului medical

 Fiinţa umană îşi poate exprima prin boală anumite tendinţe profunde
 Bolile psihosomatice
PSIHOLOGIA CLINICĂ VS PSIHOLOGIA
MEDICALĂ
 Psihologia clinică studiază bolnavul doar dpdv
psihologic şi nu dpdv al contextului medical

 Psihologia medicală cuprinde şi domeniul psihologie

clinice, investigând pacientul dpdv psihologic, al
contextului medical acţionând pe conţinutul comunicării
interumane, pe studiul comportamentului şi al
atitudinilor care susţin comunicarea, pe factorii care
intervin pe parcursul procesului terapeutic.
 CONCEPTE ÎN PSIHOLOGIA
MEDICALĂ
 Implicarea factorilor psihocomportamentali în apariţia şi
evoluţia bolii
 Analiza modificărilor psihologice produse de îmbolnăvire

 Sănătate şi boală

 Normalitate şi anormalitate

 Relaţia medic-pacient

 Comunicarea în cadrul actului medical

 Stresul şi copingul

 Complianţa terapeutică (aderenţa)

 Psihologia medicului şi a echipei medicale

 Metode de cercetare
 NORMALITATE ŞI ANORMALITATE
 Normalitatea
 „un echilibru funcţional complex şi dinamic, într-un ansamblu de interferenţe
şi interdependenţe active cu ambianţa.” (Saragea)
 Adaptare dinamică la mediul de viaţă şi la maniera în care subiecţii se
adaptează la experienţele de viaţă
 Implică mecanisme structurale, funcţionale, fiziologice şi comportamental

Scopul: adaptarea
 Adaptarea poate fi
 Autoplastică (modificarea organismului)
 Alloplastică (modificarea activă a mediului, prin tehnică)
 Adaptation (adaptare ca modificare a reacţiei la un stimul)
 Adjustment (adaptare ca modificare a stimulului însuşi)
 CRITERII DE NORMALITATE ŞI
ANORMALITATE

 Norma valorică

 Norma statistică

 Norma individuală

 Norma tipologică
 CRITERII DE NORMALITATE ŞI
ANORMALITATE

 Norma valorică: normalitatea ia în considerarea idealul valoric (în sens

valoric este ideal ca faţa să aibă o formă simetrică, deşi fiecare om are
mici asimetrii faciale)

 Norma statistică

 Norma individuală

 Norma tipologică
 CRITERII DE NORMALITATE ŞI
ANORMALITATE

 Norma valorică: normalitatea ia în considerarea idealul valoric (în sens valoric

este ideal ca faţa să aibă o formă simetrică, deşi fiecare om are mici asimetrii
faciale)

 Norma statistică: este utilizată dpdv ştiinţific – media statistică sau intervalul
mediu

 Norma individuală

 Norma tipologică
 CRITERII DE NORMALITATE ŞI
ANORMALITATE

 Norma valorică: normalitatea ia în considerarea idealul valoric (în sens

valoric este ideal ca faţa să aibă o formă simetrică, deşi fiecare om are mici
asimetrii faciale)

 Norma statistică: este utilizată dpdv ştiinţific – media statistică sau

intervalul mediu

 Norma individuală: reprezintă nivelul constant de funcţionare a unui

organism (duupă un traumatism, un individ poate manifesta un declin
cognitiv comparativ nivelul anterior dar care nu înseamnă neapărat o
anormalitate sstatistică comparativ cu populaţia generală)

 Norma tipologică
 CRITERII DE NORMALITATE ŞI
ANORMALITATE
 Norma valorică: normalitatea ia în considerarea idealul valoric (în sens valoric este
ideal ca faţa să aibă o formă simetrică, deşi fiecare om are mici asimetrii faciale)

 Norma statistică: este utilizată dpdv ştiinţific – media statistică sau intervalul mediu

 Norma individuală: reprezintă nivelul constant de funcţionare a unui organism

(duupă un traumatism, un individ poate manifesta un declin cognitiv comparativ
nivelul anterior dar care nu înseamnă neapărat o anormalitate sstatistică comparativ
cu populaţia generală)

 Norma tipologică: se referă la încadrarea unei situaţii în sfera normalului (cf

criteriilor de mai sus) deşi ea reprezintă specificitatea unei tipologii din sfera
anormalului (ex. silueta filiformă specifică anorexiei mentale)
 CRITERII DE NORMALITATE ŞI
ANORMALITATE

 Normalitatea psihologică este definită ca medie, ideal sau nivel de

adaptare
 Normalitatea statistică este avantajoasă pentru că presupune
criterii stricte de delimitare
 Normalitatea este relativă (obiceiuri, tradiţii, expectanţe socio-
culturale...şi chiar vârstă) + normalitate socioculturală
 CRITERII DE NORMALITATE ŞI
ANORMALITATE

 Anormalitatea se poate referi la:

 Boală ca deviere de la norma statistică (avantaj: simplitatea
evaluărilor; dezavantaj: uniformizarea parametrilor)
 Boală ca stres sau suferinţă (distresul ca şi cauză a bolii sau resimiţit
ca şi consecinţă a ei)
 Boală ca dizabilitate (dificultăţile create de deteriorarea funcţionării
normale, psihice, profesionale, sociale etc(
 Boală ca deviere de la conduita socială (delincvenţa, criminalitatea)
 SĂNĂTATE ŞI BOALĂ
Sănătatea:
 „starea de bine din punct de vedere psihic, somatic şi
social”
(OMS)
 „absenţa bolii”

Boala:
 Acea stare în care nu sunt întrunite criteriile de completă
bunăstare fizică, psihică şi socială
 Un proces anormal în care funcţionarea psihică, socială,
somatică, emoţională sau intelectuală ale unui subiect sunt
diminuate sau afectate
MODELE EXPLICATIVE ALE BOLII

 Modelul biomedical
 Boala este consecinţa unei alterări, a unei leziuni, a unui
dezechilibru biochimic
 Centrare exclusivă pe factorul biologic

 Modelul bio-psiho-social
 Se iau în considerare pe langă factorii fizici, impactul
psihologic al bolii şi consecinţele sociale ale acesteia
 MODELE EXPLICATIVE ALE BOLII
- MODELUL BIOMEDICAL -

 Modelul biomedical
 Tulburările sau bolile sunt generate de una sau mai multe
cauze (ex.bacterii)
 Agentul etiologic produce o afectare structurală (leziune) sau
funcţională, sub numele de patologie (inflamaţie) şi
fiziopatologie (scăderea fracţiei cardiace de ejecţie)
 Patologia conduce la stabilirea unui tipar identificabil de
semne şi simptome (sindroame)
 Boala are o anumită desfăşurare temporală
 Cursul bolii poate fi intrerupt printr-un tip de intervenţie
(ex.farmacologică)
 MODELE EXPLICATIVE ALE BOLII
- MODELUL BIOMEDICAL -

 Modelul biomedical

Leziuni
viscerale tratament Istoricul bolii
patogeneza
evidenţiate Reacţia Simptome şi sau evoluţia
bacteria
prin analize fiziologică semne naturală a
de laborator acesteia
sau alte
investigaţii

Teoria „bacteriană” a bolii

Abordare liniară
Nu se poate aplica la majoritatea afecţiunilor somatice
Accentul cade doar pe aspectul somatic, concret,a tribuind pacientului un rol pasiv
 MODELE EXPLICATIVE ALE BOLII
- MODELUL BIOPSIHOSOCIAL -

 Modelul biopsihosocial

biologic psihologic

sociologic
 MODELE EXPLICATIVE ALE BOLII
- MODELUL BIOPSIHOSOCIAL -

 Modelul biopsihosocial

 Abordare circulară sau structural ierarhică

 Modelul facilitează înţelegerea contribuţiei pe care o aduce trăirea
subiectivă a pacientului
 Modelul reliefează imposibilitatea de a separa trăirile subiective,
biografia pacientului, trăirile suferinţei de suferinţa somatică (ex.
impactul emoţiilor asupra fiziologiei organismului)
 Factori sociali: relaţia medic-pacient, adaptarea la rolul social de
pacient, suportul familiei, modificari în plan profesional etc
 MODELE EXPLICATIVE ALE BOLII
- MODELUL BIOPSIHOSOCIAL -

 Modelul biopsihosocial

 Asumarea rolului de pacient şi participarea bolnavului la

demersul terapeutic depind de cunoştinţele acestuia cu privire la
boală
 Complianţa terapeutică
 Comportamentul sanogen
 Expectanţele cu privire la terapie

Modelul psihologic al sănătăţii şi al bolii - Health Belief Model

 Modelul psihologic al sănătăţii şi al bolii
Health Belief Model
 Susceptibilitatea percepută (evaluarea riscul de a dezvolta boala,
definirea populaţiilor cu risc şi personalizarea riscului)
 Severitatea percepută (evaluarea severitatea bolii, identificarea
consecinţelor bolii)
 Barierele percepute (evaluarea influenţelor asupra
comportamentelor sanogene promovate, identificarea obstacolelor)
 Beneficiile percepute (evaluarea consecinţelor pozitive)
 Eficacitata percepută (evaluarea gradului de reuşită)
 Stimuli promotori (influenţe externe ce promovează
comportamentul dezirabil)
 BOLNAVI SAU BOLI?
 Fiecare persoană trăieşte boala de o manieră personală

 Factori
 subiectivi
 obiectivi
 BOALA CA.....
 Eveniment de viaţă
 Entitate în sine

 Inamic

 Stare de inferioritate

 Stigmatizare

 Pierdere

 Pedeapsa

 Lecţie

 Semn al divinităţii

 Beneficiu
 BOALĂ
(LAT.MORBUS)

 Cauzalitate proprie (unică, multiplă, cunoscută sau necunoscută

până în prezent)
 Mecanism patogenic propriu

 Dinamică proprie (debut, perioadă de stare, perioadă de sfârşit a

bolii)
 Consecinţe de ordin somatic, psihic şi social
 ETIOPATOGENIA
MULTIFACTORIALĂ A BOLII

 Cauze principale-determinante
 Cauze predispozante

 Cauze favorizante

 Factori de risc
 Factori legaţi de societate, de stilul de viaţă, de alimentaţie,
sedentarism etc
 METODE DE INVESTIGARE
PSIHOLOGICĂ
 Metoda observației
 Cea mai frecventă și cel mai ușor de aplicat
 În funcție de modul de organizare și desfășurare:
 Observația spontană (cotidiană, situațională)
 Observația științifică

 programată, obiectiv, scop, durată,

 sistematică,
 obiectivă,
 veridică,
 minimum de cunatificare,
 datele să poată fi prelucrate statistic,
 să se poată repeta astfel încât să se evidențieze semnificativul, invariantul
 a observa nu înseamnă a vedea, ci a înțelege, a analiza și a organiza
 personalitatea observatorului este cel mai important instrument (resurse și
limite)
 Utilizarea grilelor de observație
 TERMINOLOGIA PERSONOLOGICĂ

 Individ
 Persoană

 Personalitate

 Personaj
 TEORII PERSONOLOGICE

Teoria tipurilor Kreshmer Tipologiile constituționale

Teorii psihanalitice Freud Id/Sine/Superego și stadiile
psihosexuale
Teorii ale trăsăturilor Cattel, Eysenck, 16 factori
Costa&McCrae 3 factori
5 factori
Teorii comportamentaliste Skinner Învățare prin experiență și din
relațiile personale
Teorii fenomenologice și Rogers Teoria selfului
umaniste Maslow Teoria motivației
Teorii interacționiste Bandura Teoria învățării sociale
Teorii de graniță Rotter Locul controlului
Friedmann Roseman Tipurile A.B.C.D
 TRĂSĂTURI DE PERSONALITATE
 Allport
 cardinale
 centrale
 secundare

 Costa&McCrae – BIG FIVE MODEL

 Neuroticismul
 Extraversiunea

 Caracterul deschis

 Caracterul agreabil

 Conștiinciozitatea
EYSENCK
Instabilitate emoțională

Introversie Extroversie

Stabilitate emoțională
LATURILE PERSONALITĂȚII

Temperame
Caracter
nt

Aptitudini
 1. TEMPERAMENTUL
LATURA DINAMICO-ENERGETICĂ

 Hippocrate
 Galenus

 Pavlov

 Kretschmer

 Înnăscut
 Implicații pentru
 boală (nevrozismul)
 relația medic-pacient
 TIPOLOGIA LUI SCHNEIDER

PACIENTUL...

 Dramatic, hiperexpresiv, demonstrativ

 Anxios
 Depresiv
 Hiperprecis (anankast)
 Suspicios
 Abulic (pasiv-agresiv)
 Astenic (psihastenic)
 Antisocial

 Implicații în comunicarea medic-pacient

 Metode de investigație psihologică și medicală
 Comunicarea diagnosticului
 2. CARACTERUL
LATURA RELAȚIONAL-VALORICĂ

 Modelată social, cultural, educațional

 Dilema lui Kohlberg

 Implicare în comportamentul de promovare a

sănătății
CARACTERUL
 Dimensiunile caracterului (Cloninger)

Autodirecționarea

Cooperarea

Autotranscendența (creativitate, concepția religioasă, magică)

 Implicarea caracterului în relația medic-pacient, tratament etc

 VALORIFICAREA TRĂSĂTURILOR ȘI A
TIPOLOGIILOR ÎN MEDICINĂ
 Genotip+mediu=fenotip
(extraversiunea și nevrozismul - studii pe gemeni mono și dizigoți)
 Marea Britanie (Eaves, Eysenck, Martin, 1989)
 SUA (Loehlin, Willerman, Horn, 1985)

 Proiectul “Colorado spre adopție”

 Profiluri comportamentale cu risc

 A (coronarogen, workoholic))
 B
 C (supresor, predispoziție la cancer)
 D
INTELIGENTA – LATURA
INSTRUMENTALA
 Inteligenta generala

 Modelul inteligentelor multiple - H. GARDNER

 Inteligenta verbala
 Inteligenta logica
 Inteligenta vizuala
 Inteligenta kinestezica
 Inteligenta ritmica
 Inteligenta interpersonala
 Inteligenta intrapersonala
 Inteligenta naturalista
 INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ (GOLEMAN,1998)
25 de competențe (confidențialitatea, încrederea, empatia...)

conştiinţa propriilor emoţii

controlul (managementul emoţiilor)

motivarea personală (exploatarea, utilizarea emoţiilor în scop productiv)

empatia

dirijarea (conducerea) relaţiilor interpersonale

 INTELIGENȚA ȘI PRACTICA
MEDICALĂ

 Tipurile de inteligență și aplicabilitatea lor în practica medicală

 Inteligența emoțională
 Relația medic-pacient
 Diferențe de gen

 Inteligența emoțională și acuzele psihosomatice

TRĂSĂTURI ȘI COMPORTAMENTE LEGATE DE SĂNĂTATE
- PACIENT -
 Vollrath și Torgerson (2002)

 Nevrozism
 Extroversiune
 Conștiinciozitate

 Predicție
a fumatului și a consumului de alcool
 Comportamente riscante pentru sănătate
 TRĂSĂTURI ȘI COMPORTAMENTE LEGATE DE
SĂNĂTATE
- PACIENT

 Trăsăturile reprezintă diferențe bazate pe factori biologici

 Relația dintre trăsături și maladii să fie una corelațională mai

degrabă decât cauzală

 Trăsăturile duc la comportamente diferite cu privire la stilul de viață

și promovarea sănătății

 Maladia însăși provoacă modificări ale personalității

 PROBLEME DE ETICHETARE

Ce tip de pacient cere ajutor

medical....când...unde....cum...de ce tocmai acum?
Ce i se spune pacientului ...când...unde...cum?
“Predicțiile care se autoîndeplinesc” (M. Erickson)
Importanța etichetării pentru pacient și pentru
medic(Lewis, Appleby, 1998; Farmer, 2000)
AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE ALE TRĂSĂTURILOR
DE PERSONALITATE PENTRU PROFESIA DE MEDIC

 Introversia-extroversia
 Stabilitatea-instabilitatea emoțională

 Nevrozismul

 Tipurile de inteligență
AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE ALE TRĂSĂTURILOR
DE PERSONALITATE PENTRU PROFESIA DE MEDIC

 Rezistența la stres
 Sindromul burn-out

 Sindromul studentului la medicină

 Atenția distributivă

 Simțul clinic
STRESUL
STRESUL PSIHIC

o acțiune externă de suprasolicitare exercitată

asupra organismului de o varietate de agenți cauzali
1.fizici (traumatisme, arsuri, zgomote etc),

2.chimici,

3.biologici (infecții, viruși)

4.psihici (anxietate),
capabili să producă un ansamblu de modificări morfo-
funcționale, în special endocrine.
 WB CANNON, ÎN SENS STRICT
FIZIOLOGIC (AGENȚI STRESORI FIZICO-
CHIMICI) EXPLICÂND SITUAȚIA DE FUGĂ
SAU LUPTĂ (FIGHT OR FLIGHT) ÎN CAZUL
APARIȚIEI UNEI SITUAȚII DE PERICOL.

Hans Selye (1936) sindromul general de

adaptare (SGA)

Stadiul de alarmă : cu etapa de șoc - hipotensiune, hipotermie,

hemoconcentrație, creșterea permeabilității vasculare etc. contracarate de etapa
de contrașoc (hipersecreția de cortizol și adrenalină cu hiperglicemie),
Stadiul de rezistență specifică : în care organismul s-a adaptat la situație,
recâștingându-și homeostazia, însoțite de persistența modificărilor din etapa de
contrașoc datorită și persistenței agentului stresor,
Stadiul de epuizare : apare în cazul în care adaptarea nu mai poate fi menținută
STRESUL AG STRESOR CAPACITĂȚI ADAPTATIVE

organismul poate să nu răspundă întotdeauna prin stres la același agent cauzal.

 O gamă largă de tipuri de stresori generează o suită

de răspunsuri = Sindrom general de adaptare
(SGA )

 Răspunsurile SNS :
 RĂSPUNSURILE SNS

 SNS generează creșterea frecvenței cardiace și respiratorii,

mobilizarea glucozei sanguine, dilatarea arterelor cardiace,
pulmonare și din mușchii striați, golirea vezicii urinare, creșterea
acuității senzoriale și scăderea fluxului sanguin și a consumului
energetic prin digestie și reproducere.

 SNS acționează prin două mecanisme: rapid (mediat de neuronii

noradrenergici) și lent (mediat de secreția de adrenalină din
medulosuprarenale).
FINALITATEA?

 pregătirea răspunsului somato-motor, (încordare

musculară) şi metabolic (creşterea glicemiei,
colesterolului şi acizilor graşi din sânge) echivalent cu
efortul muscular necesar mişcării - de alergare/luptă.
 absenţa contracţiilor musculare (lipsa efortului fizic) consumatoare de
substratul metabolic menţionat din cursul stresurilor psihice specifice
vieţii moderne creează „o situaţie de refuz" a acestui substrat metabolic
oferit de reacţia catecolaminică de stress sedentar, concretizat prin
solicitarea excesivă a insulinei pancreatice (astfel de stresuri repetate
vor favoriza apariţia unui diabet) şi depunerea pe endoteliul vascular a
colesterolului şi acizilor graşi neutilizaţi
 MANIFESTĂRILE STRESULUI ÎN PLAN
SOMATIC

 la nivelul sistemului scheleto-muscular: tensiune musculară, bruxism,

fasciculații, dispnee, hiperventilație.

 sistemul cardiovascular: tahicardie, presiune arterială crescută

 sistemul gastrointestinal: sialoree, uscăciune, intensificarea tranzitului

gastrointestinal
 MANIFESTĂRILE STRESULUI ÎN PLAN
SOMATIC

 sistemul neuroendocrin: se înregistrează niveluri scăzute de ca și co în

sânge și urină, betaendorfine, testosteron, prolactină, hormonul creșterii,
colesterol, acizi grași liberi.

 sistemul imun: modificări la nivelul imunoglobulinei iga, ige, igg, igm la nivelul
celulelor naturale ucigătoare, proliferarea limfocitelor induse de substanțe
mitogene, titru de anticorpi epstein-barr

 nivel dermal: modificări de conductanță electrică a pielii, a potențialului

electric, hipertranspirație
MANIFESTĂRILE STRESULUI ÎN PLAN
AFECTIV

 sentimente de frustrare,
 anxietate,
 depresie,
 neliniște etc
 MANIFESTĂRILE STRESULUI ÎN PLAN
COGNITIV

 deteriorări ale memoriei de lungă și scurtă

durată, scăderea gradului de concentrare,
creșterea ratei de erori și confuzii, scăderea
capacității de decizie, planificae și organizare,
evitare sau negare, inhibiții și blocaje, scăderea
potențialului creativ
 MANIFESTĂRILE STRESULUI ÎN PLAN
COMPORTAMENTAL

 scăderea performanței, absenteism, pasivitate,

agresivitate, excese sau reduceri ale apetitului,
insomnii, recurs sporit la alcool, tutun, cafea,
tranchilizante, suicid.
TIPURI DE STRESORI (CHANDRA
PATEL):

Stresuri domestice

Stresuri ocupaționale
Stresuri economice, politice
și sociale
 TIPURILE DE STRESORI
(CHANDRA PATEL)

 stresuri domestice:
 familiile cu un singur părinte, divorț, lipsă de comunicare între soți,
dificultăți sexuale între parteneri, infidelitate, gelozie irațională, soț
alcoolic sau dependent de narcotice, seoparare prelungită, boală
gravă sau cronică a unuia dintre parteneri, diferențe de valori și de
priorități;
 copil/copii bolnavi, copil/copii cu tulburări de comportament,
copil/copii delincvenți sau care se droghează, copil cu handicap,
copil/copii vitregi, copil cu performanțe școlare foarte slabe, timp
insuficient pentru educarea copiilor, graviditate neplanificată;
 conflicte intergeneraționale;
 probleme financiare repetate;
 rude cu pretenții nerezonabile/coabitarea cu alte rude;
 vecini dificili, etc
 TIPURILE DE STRESORI
(CHANDRA PATEL)

 stresuri ocupaționale:
 recompense inadecvate (salarii scăzute, perspective slabe), frecvente
schimburi de noapte, muncă fără sens, schimbare tehnologică, prea
multă muncă în unitatea de timp, schimbări ce pretind noi abilități, prea
puțin timp pentru efectuarea unui lucru de calitate, prea puțin ocazii de a
învăța lucruri noi, prea multe ședințe, colegi de muncă incompetenți;
 conducere autocratică, șef cu stil dur de comunicare, deficiență în
conducere pe timp de criză, subordonări multiple, descriere imprecisă a
responsabilităților și a procesului de muncă, responsabilitate fără
autoritate adecvată, situații conflictuale cu șeful, situații conflictuale cu
colegii;
 lipsa de intimitate; clienți ostili;
 factori de mediu (toxicitate, frig, temperatură ridicată);
 factori psihologici (atmosferă ostilă, mediu izolat, hărțuire) etc;
 TIPURILE DE STRESORI
(CHANDRA PATEL)

 stresuri economice, politice, sociale:

 recesiune, inflație, șomaj, discrepanță om bogat-om sărac, greve;
 dictatură, revoluție, mișcări de stradă;
 violarea drepturilor omului;
 discriminare rasială, discriminarea minorităților;
 suprapopulare, izolare;
 poluare;
 război sau amenințarea unui război.
 STRESUL PSIHIC
 Reacțiile fiziologice la stres nu sunt aceleași la toți oamenii :
unii sunt foarte reactivi, alții mai puțin reactivi.
 Aprecierea cognitivă asupra agentului stresor este diferită.

însăși reacția biologică la stres reflectă mai multe dimensiuni ale

diferențelor individuale
(personalitate și de mecanismele de apreciere cognitivă)
 ÎN EVALUAREA STRESULUI PSIHIC

 Interacținea subiectului cu agentul stresor (situația stresantă) în

funcție de condițiile interne ale subiectului (stări motivaționale,
trebuințe, aspirații, condiție fizică – oboseală, etc)
 Contextul social
 Diferențele individuale în reacțiile la agentul stresor
 Criteriile psihologice de măsurare a stresului ce nu se pot corela cu
indicatorii fiziologici
 Caracterul subiectiv - stresul psihic apare atunci când există un
dezechilibru între solicitările obiective ale organismului și posibilitățile
pe care subiectul consideră că le are pentru a face față.
 MANAGEMENTUL STRESULUI

 soluționarea concentrată pe problemă (efortul de a modifica situația

existentă prin punerea în practică a unui plan de acțiune),
 cea concentrată pe emoții (încercarea de a-și schimba gândurile și
sentimentele despre evenimentul supărător) și
 evitarea (încercarea de a ocoli problema prin suprimarea, distragere
sau ieșire din situația stresantă).
 VULNERABILITATEA LA STRES

 Acțiunea agentului stresor determină o intenție de adaptarea a

persoanei la situația stresantă. SP lasă în urma lui două posibile
modificări:
 Creșterea rezistenței față de solicitările ulterioare identice sau
similare în cazul în care subiectul a dominat situația stresantă
 Apariția unei adevărate vulnerabilități la stres, în sensul unei mai
rapide (cu ușurință) intrări în stres.
 VULNERABILITATEA LA STRES

 Vulnerabilitatea de stres reprezintă o receptivitate psihică crescută față de

stresorii psihogeni (și nu numai aceștia) capabili să conducă la apariția unui
stres

 Dubla vulnerabilitate
 psihică
 de organ
LAZARUS (1966)
TRANZACȚIE DINAMICĂ ÎNTRE STRESOR ȘI RESURSE

Interacțiune (persoană-mediu)

Sistem cognitiv (mediator al evaluării

Evaluare

Coping cognitiv
EUSTRES/DISTRES

endorfine Diferențierea între distres și eustres nu se poate cortizol

face ad hoc (râsul poate să apară în ambele
cauze) ci doar post hoc, prin consecințele
biologice și psihologice
 SCALA EVENIMENTELOR DE VIAȚĂ (HOLMES &RAHE, 1967)
Moartea Divortul Detenție Moartea unui
Separarea
partenerului membru al
(100) (73) conjugală (65) (63) familiei (63)

Afectare Căsătorie Concediere Pensionare

Reconciliere
personală /boală
(53) (50) (47) conjugală)(45) (45)

Sarcină Dificultăți Nou membru Schimbări în Schimbarea

responsabilităților
(40) sexuale (39) în familie (39) afaceri (39) la serviciu (30)

Părăsirea Probleme cu Împlinire Angajarea/pensi

Debutul/finaliz
căminului de către familia personală onarea soției
un copil (29) partenerului (29) deosebită ((28) (26) area școlii (26)

Schimbări ale Revizuirea

Probleme cu Schimbări ale
condițiilor de obiceiurilor orarului, reședinței,
viață (25) personale (24) șeful (23) școlii (20)
SCALA LINDERMANN (GERMANIA,
1994)

 Solicitări profesionale
 Munca sub presiunea timpului

 Tulburări de somn
 condițiile interne ale subiectului
 contextul social

 diferențele individuale în reacțiile la agentul stresor

 criteriile psihologice de măsurare a stresului

 caracterul subiectiv
stres psihic primar – stres psihic secundar
 PRINCIPALELE TRĂSĂTURI DE PERSONALITATE
CARE CONFERĂ VULNERABILITATEA LA STRES
(IAMANDESCU):

 Tendințe interpretative pe un fond de susceptibilitate crescută,

 Rigiditate, încăpățânare,
 Tendințe pronunțate de autoconformare, egocentrice,
 Tendințe obsesive și fobice, pe un fond anxios,
 Impulsivitate, emotivitate crescută,
 Agresivitate, înclinație spre violență.
CERCUL VICIOS AL STRESULUI ÎN
TULBURĂRILE/BOLILE PSIHOSOMATICE

Stres Stres
Boala
psihic psihic
 Un anume tip de personalitate + vulnerabilitate crescută

Matrice constituțională +biografia pacientului+interacțiunile sale

cu rețeaua socială
 vulnerabilit
atea la stres

nevrozismu extraversiu
l ne

soluționare
locul
a de tip
controlului
religios

suportul optimismul/
social pesimismul
EXTRAVERSIUNEA ȘI NEVROZISMUL

 (studii pe gemeni mono și dizigoți)

 Marea Britanie (Eaves, Eysenck, Martin, 1989)

 SUA (Loehlin, Willerman, Horn, 1985)

 Proiectul “Colorado spre adopție”

 TIPURI DE PERSONALITATE NEACCENTUATE, DAR
ÎNCLINATE CĂTRE UN COMPORTAMENT GENERATOR FACIL
DE STRES PSIHIC

 Tipul A (tipul coronarogen,“colecționarii de stresuri)

 Competitivitate excesivă
 Sentimentul urgenței
 Agresivitate și ostilitate
 Insecuritate
 Activități multiple
 Comportamente autodistructive
 Anxietate
 Depresie
 Frustrare
 Hormoni de stres
 Cardiopatii
 Alte boli psihosomatice
 TIPURI DE PERSONALITATE NEACCENTUATE, DAR
ÎNCLINATE CĂTRE UN COMPORTAMENT GENERATOR FACIL
DE STRES PSIHIC

 Tipul B – descris în opoziție cu tipul A

 Tipul C – predispoziție spre cancer

 Spirit de toleranță
 Dependență
 Evitarea conflictelor
 Reprimarea ostilității - psihosomatizare
 Antiemoționalitate
 TIPURI DE PERSONALITATE NEACCENTUATE, DAR
ÎNCLINATE CĂTRE UN COMPORTAMENT GENERATOR FACIL
DE STRES PSIHIC

 Tipul D – asociat cu boala coronariană

 emoții negative inhibate
 izolare

 evitarea dezaprobării

 Afectivitate negativă+izolare socială

 Pederson&Denollet (2003,2006) în rândul

pacienților cu boli coronariene = 18-53%
populația occidentală
 Cheuk-man (2009) populația chineză 31%
CARROLL (1984)

 probabil ca persoanele care au reacții exagerate într-o

situație să se comporte la fel și în alte ocazii
MECANISME DE APĂRARE

 Negarea defensivă (refuzul)

 Represia

 Proiecția

 Raționalizarea

 Intelectualizarea

 Izolarea
MECANISME DE ADAPTARE

 Paulhan și Bourgeois propun 4 strategii:

 Coping centrat pe emoție

 Coping centrat pe problemă

 Coping de evitare

 Coping vigilent (căutarea de informații, susținere socială)

MECANISME DE ADAPTARE

 M.Miclea
 Comportamentale
 Cognitive

 Neurobiologice (reacția naturală de apărare a organismului)

STRES ȘI ...

Boli Boli renale

cardiovascu
lare
Boli
respiratorii

Boli
incurabile
Boli
digestive
Boli
infecțioase
 FACTORI STIMULATORI SI INHIBITORI AI
COMUNICARII UMANE

 FACTORI :

 Situaţionali
 Fiziologici

 Psihologici
CANALE DE COMUNICARE

auditiv

vizual

kinestezic
 COMUNICAREA VERBALĂ
Este reprezentată de cuvânt şi tot ceea ce ţine de
aspectul lexical, fonetic, morfologic şi sintactic.
Comunicarea verbală este specific umană şi are
următoarele forme:

orală

scrisă

şi în funcţie de aceste forme utilizează canalul vizual

sau auditiv.
 COMUNICAREA PARAVERBALĂ

Informaţia se transmite prin elemente prozodice şi

verbale care însoţesc cuvântul şi vorbirea în general.
Are următoarele forme:
particularităţile de pronunţie,
intensitatea vocii,
timbrul vocii,
ritmul şi debitul vorbirii,
intonaţia,
pauzele între cuvinte,
tăcerile (tăceri-aprobatoare, tăceri-evitante, tăceri-obositoare, etc).
 COMUNICAREA NONVERBALĂ
:
postură,
mişcare,
gestică,
mimică (poziţia sprâncenelor, a colţurilor gurii, deschiderea
ochilor, culoarea tenului, etc),
înfăţişarea exterioară,
privirea,
distanţa dintre parteneri,
orientarea corpului,
PROXEMICA

Proxemica – limbajul ascuns al distanţelor interumane

distanţa intimă distanţa personală distanţa socială distanţa publică

0-45 cm 46-122 cm 123-350 cm peste 3,5 m
 Allan Pease - Body Language (Sheldon Press, London, 1988)

Postura trupului în picioare

 Poziţie verticală – onestitate, siguranţă
 Poziţie aplecată – nesiguranţă, slugărnicie

 Poziţia defensivă – umerii strânşi, capul între umeri (“gestul de

protecţie a carotidei”)
 Allan Pease - Body Language (Sheldon Press, London, 1988)

Postura trupului în picioare

Poziţia şezând
 Poziţia “de fugă” – mâinile între genunchi, corpul aplecat în faţă
 Poziţia deschisă – mâinile pe masă, corpul orientat spre vorbitor

 Poziţia rezemată – relaxare, degajare

Gesturi de dominare

• Etalarea degetului mare

• Poziţia capului cu bărbia ridicată
• Palmele îndreptate în jos (la strângerea mâinii)
• Mâinile încrucişate la spate, una din palme apucând cealaltă mână
Gesturi ce denotă agresivitate - dezacord
 Scrâşnetul dinţilor
 Mâinile încleştate

 Întoarcerea spatelui

 Încordarea muşchilor gâtului

 Arătarea cu degetul Încrucişarea

braţelor
 Încrucişarea picioarelor

 Coborârea bărbiei

 Mâinile în şolduri
 Gesturi ce denotă nesiguranţă – defensivă -
nervozitate

 Mâinile “în coif” la nivelul gurii

 Încrucişarea gleznelor

 Ticurile

 Clipitul des

 Bâlbâiala

 Culesul “scamelor imaginare”

 Muşcatul buzelor

 Muşcatul unghiilor

 Poziţia aşezării pe jumătate de

scaun
 Gesturi ce denotă minciuna
 Acoperirea gurii
 Atingerea nasului

 Frecarea ochilor

 Ferirea privirii

 Trasul de guler

 Frecarea cefei
 RECOMANDĂRI 1
mesajul transmis prin limbajul verbal, nonverbal şi paraverbal
trebuie să fie în concordanţă, să se susţină reciproc; neconvergenţa
reciprocă provoacă neclarităţi, confuzii, nesiguranţă, neîncredere,
Comunicarea medic-pacient este o modalitate de comunicare ce
utilizează toate canalele de comunicare şi toate formele limbajului,
utilizarea mai multor canale duce la o transmitere unei cantităţi mai
mari de informaţie,
se recomandă ca medicii să fie foarte atenţi la mesajele nonverbale,
deoarece comunicarea nonverbală scapă adesea controlului conştient,
conduita comunicativă a medicului trebuie să fie de dominantă
verbală, dar nici celelalte forme nu trebuie neglijate ştiind faptul că
medicul devine „un actor” care trebuie să încurajeze şi să insufle
încredere
 RECOMANDĂRI 2

limbajul nonverbal şi paraverbal sunt decodificate de până la 4 ori

şi jumătate mai repede decât mesajele verbale, de aceea se
recomandă ca profesorul să fie atent la informaţiile nonverbale pe
care le transmite înaintea unui mesaj verbal (care pregăteşte
comunicare verbală),
profesorul trebuie să fie conştient de modalităţile de utilizare a
comunicării verbale, non şi paraverbale, ştiind faptul că orice
comunicare se realizează: 55% pe cale nonverbală, 38% pe cale
paraverbală şi doar 7% pe care verbală,
comunicarea verbală şi paraverbală trebuie să fie simultană şi
concordantă (nu puteam povesti ceva vesel având o mină tristă),
prin combinarea variată şi convergentă a mesajelor se face o
economie de timp (nu necesită clarificări, întăriri, explicări).
DE CE ÎNVĂŢĂM DESPRE
COMUNICARE?

Comunicare educaţională
Comunicare educaţională
Faza 2
Faza 1
 AXIOMELE COMUNICĂRII
 A1. comunicarea este inevitabilă şi non-comunicarea este imposibilă. “Nu se
poate să nu comunicăm”
 A2. comunicarea se dezvoltă pe două planuri: planul conţinutului şi planul
relaţiei
 A3. comunicarea este un proces continuu – oamenii comunică în fiecare
moment
 A4. comunicarea se bazează atât pe informaţie digitală (procesată de sistemul
nervos central) cât şi pe informaţie analogică (procesată de sistemul nervos
vegetativ )
 A5. comunicarea este ireversibilă – mesajul transmis nu mai poate fi luat
înapoi
 A6. comunicarea implică raporturi de putere între parteneri
 A7. comunicarea implică procese de acomodare şi ajustare a comportamentelor
 Statutul femeii
în raport cu
Limba şi bărbatul
translatorul

Mediul politic şi Argumentaţia şi

religios puterea de
Mesajele convingere Tabuuri
nonverbale

Maniera de
Eticheta
a arăta
în afaceri respect
Percepţia Importanţa
timpului şi acordată
cuvântului scris
spaţiului Prejudecăţile

Îmbrăcămintea
 INTERVIUL CLINIC

 Se adresează întrebări precise

 Se evită întrebări care sugerează răspunsul

 Nu se interpretează neselectiv infomaţiile furnizate de pacient

 Nu se verbalizează bănuielile/interpretările consecutive obţinerii

succesive de informaţii (nu vorbim cu voce tare)
 Se acordă atenţie tuturor simptomelor, nnu doar celor care sunt
importante pentru pacient
 Nu se adresează întrebări tehnice (ce v-a ieşit la urocultură, la
RMN, la echo?)
 Se uzează de empatie, tact şi bun simţ.
ASCULTAREA ACTIVĂ

 Tendinţa de a judeca/critica (etichetarea, diagnosticul)

 Tendinţa de a sugera, sfătui, face morală, ameninţa

 Tendinţa de evitare (mai bine reprogramăm, comunicând

motivul fără să lăsăm pacientul să-şi imagineze motivul)
COMUNICAREA ÎN INTERVIUL CLINIC

 ne asigurăm că pacientul înţelege,

 alternăm întrebărilor deschise cu cele închise,

 utilizăm limbaj comun cu pacientul,

 comunicam nonverbal adecvat,

 reflectăm empatic problema,

 suntem atenţi la ceea ce spune-cum spune

 ne asigurăm că am înţeles bine !!

REZISTENŢA PACIENTULUI
DIFICULTĂŢI ÎN OBŢINEREA INFORMAŢIILOR
 Pacientul este prea grav bolnav astfel încât nu poate
susţine o conversaţie
 Expectanţele sale sunt nesatisfăcute (medic prea tânăr/
bătrân, bărbat/femeie medic etc....cabinet prea luxos/prea
sărăcăcios)
 Pacientul a fost aduc împotriva voinţei lui

Abordarea indirectă
COMUNICAREA TRATAMENTULUI ŞI A
ALTOR INDICAŢII
 Pacientul trebuie să urmeze un tratament conform cu:
 Ceea ce trebuie
 Ceea poate

 Ceea ce ştie/cum ştie

Verificăm !!
COMUNICAREA DIAGNOSTICULUI
NEFAST
 predicţiile care se autoîndeplinesc
 prescripţiile paradoxale

 istoria pacientului

 configuraţia familială

 opţiunile de viaţă/preocupările prezente/priorităţi

 efectul placebo

 tulburări comportamentale

 atitudinea în faţa morţii

TEME DE DISCUŢIE

 Sindromul membrului fantoma

 Anorexia

 Bulimia

 Sarcina falsa

 Dependentele (alcool, tutun, droguri)

 Enurezisul nocturn

 Bruxismul

 Onicofagia

 Ticurile

 Autismul

 Tulburarile de somn