Întreprinderile în dificultate

1. Evoluţie istorică şi terminologică

2. Proceduri preventive în vecinătatea insolvenţei
3. Noţiunea de insolvenţă
4. Procedura insolvenţei: caractere, căi și modalități de realizare
5. Debitorii cărora li se aplică procedura
6. Participanţii la procedură
7. Deschiderea procedurii. Efectele
8. Regimul actelor juridice anterioare încheiate de debitor; soarta contractelor
aflate în curs de executare
9. Planul de reorganizare
10. Falimentul. Distribuția sumelor
11. Închiderea procedurii
12. Răspunderea persoanelor care au cauzat starea de insolvenţă
 Evoluţie istorică şi terminologică (I)
 (A) Falimentul tradițional
• Presupune forme de discreditare și eliminare a comerciantului pentru eşecul
activităţii
 Infamia romană (pierderea, decăderea din statutul social)
 Discreditarea falitului în evul mediu (fallo; banca rotta)
 Caracter punitiv - decăderi din drepturi civile şi profesionale, închisoarea datornicilor şi
incriminarea bancrutei – Codul comercial Napoleon 1807
– Menținute și azi, în parte, în anumite limite, în unele legislații (UK, directors’ disqualification)
– Introduse în 2014 în RO - persoana împotriva căreia s-a pronunţat o hotărâre definitivă de atragere a
răspunderii nu mai poate fi desemnată administrator sau, dacă este administrator în alte societăţi, va fi
decăzută din acest drept timp de 10 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii (art. 160 al.10)
 Codul Comercial Român 1887 – arest la domiciliu; ridicarea dreptului de a dispune de bunuri
– Apare principiul egalităţii creditorilor urmăritori şi al concursualităţii procedurii falimentului
(procedura este o executare silită esenţialmente colectivă)
– Procedura are un dublu obiectiv: plata datoriilor către creditori şi sancţionarea debitorului
 O anumită componentă ideologică sancționatorie se păstrează și în legislația actuală, însă doar în caz de faliment (nu în perioada
de observație, nu în reorganizare) Art. 341 Legea nr.85/2014 - orice decăderi, limitări, interdicţii ori altele asemenea instituite
prin norme legale sau prevederi contractuale pentru cazul deschiderii procedurii de insolvenţă vor fi aplicabile doar de la data
deschiderii falimentului. Dispoziţiile contrare se abrogă .
 Evoluţie istorică şi terminologică (II)
 (B) Incapacitatea de plată (insolvenţa propriu-zisă)
• Adaptează reglementarea procedurii concursuale la noile realităţi economice,
recunoscând că neplata datoriilor poate avea cauze obiective ce nu depind de debitor
 Blocaje financiare sectoriale, schimbarea condiţiilor de pe piaţă, dependenţa de furnizori
sau clienţi aflaţi în dificultate, accentuarea concurenţei, avansul tehnologic...
• Conceptualizează starea debitorului căruia i se aplică procedura, prin raportarea la
noţiunea incapacităţii de plată, constând în lipsa disponibilităţilor băneşti şi a altor active
lichide
 Obiectivul procedurii rămâne plata creanțelor, însă posibilitatea reorganizării judiciare a
debitorului prevalează lichidării averii acestuia pentru plata datoriilor
– În primă instanţă, se oferă posibilitatea debitorului, creditorilor şi administratorului de a propune un plan
de redresare (în anumite sisteme opțiunea este organică și implicită e.g. UK, USA – de la început se
depune cerere pentru una dintre proceduri, aceea pentru care debitorul se consideră calificat)
• Conducătorii debitorului răspund patrimonial pentru plata pasivului neacoperit, numai în
anumite cazuri (tendință de lărgire a spectrului de situații în care se angajează
răspunderea e.g. ”orice faptă săvârșită cu intenție, care a contribuit la starea de
insolvență” art. L.85/2014)
• Răspunderea penală apare numai pentru infracţiunile de gestiune frauduloasă şi
bancrută simplă sau frauduloasă (art.143-144 Legea nr.85/2006)
 Legea nr.64/1995 privind procedura reorganizării şi lichidării judiciare (abrogată)
– Renuţarea la noţiunea peiorativă, punitivă şi infamantă de faliment-falit; orientarea clară spre salvarea
debitorului
 Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei (acronim LPI)
– Reglementează, sub presiunea doctrinei, noţiunea de insolvenţă (insolvency – UK)

–
Revenirea criticabilă la noţiunea de faliment (bankpruptcy, USA); reorientarea spre plata pasivului
Modificări esenţiale: procedura simplificată; rol crescut al creditorilor; responsabilităţi
lărgite ale administratorului/lichidatorului judiciari; reducerea termenelor (2009)
 Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă
(LPPII):
- Modifică scopul procedurii – acoperirea pasivului, cu acordarea şansei de redresare a
activităţii debitorului, atunci când aceasta ar fi considerată eficientă și efectivă;
- Introduce (13) ”principii” ale procedurii insolvenţei / art.4 din lege (unele sunt simple
”instrumente” de atingere a scopurilor legii)
- Include proceduri de preinsolvenţă, insolvenţă (inclusiv cea transfrontalieră, a grupurilor de
interese, a grupurilor de societăți); introduce ”testul creditorului privat”
- Reintroduce decăderile din drepturi profesionale (de a administra o companie) ca efect al
 Evoluţie istorică şi terminologică (III)
 (C) Întreprinderile în dificultate. Conceptul modern
• După anul 2000, sistemele de drept europene înţeleg complexitatea procedurii şi efectele
acesteia în mediul de afaceri, deplasându-se dinspre noţiunea restrânsă a incapacităţii de
plată, înspre noţiunea generală economică de ”întreprindere aflată în dificultate”, indiferent
de situaţia fluxului de trezorerie (abilitatea de a face față plăților) al acesteia
 In Franţa, Loi sur la sauvegarde des entreprises en difficulté (2005)
 In UK, Insolvency act (2006) - Company arangements
 In Romania, Legea nr.381/2009 privind concordatul preventiv si mandatul ad-hoc (abrogată)
 Excepție German Insolvency Code (1999, modificat) – geared toward efficient liquidation /
objective “non-discriminatory satisfaction of creditors on a pro rata basis”
• Preocuparea de a salva întreprinderea, în vederea continuării activităţii acesteia, a păstrării
locurilor de muncă şi a acoperirii creanţelor asupra debitorului
• Renunţarea la noţiunea de incapacitate de plată (cessation de paiement) şi înlocuirea acesteia
cu noţiunea generală şi suplă de ”întreprindere în dificultate”
- verificarea condițiilor insolvenței poate avea drept criteriu un test bilanțier sau un test al cash-flow
 I. Turcu, Legea procedurii insolvenței. Comentariu pe articole, ed. a 4-a, CH Beck, București,
2012, pp.27-46; St. D. Cărpenaru, op.cit., pp. 665-671
 Evoluţie istorică şi terminologică (IV)
• Ideea generală de a interveni în viaţa/situaţia întreprinderii cât mai repede, încă de la
apariţia riscului incapacităţii de plată, prin proceduri preliminare prin care s-ar evita
ajungerea companiilor în situații iremediabil compromise
 RO - Mandatul ad-hoc (practician în insolvenţă desemnat de tribunal pentru a realiza, în
condiţii de confidenţialitate si supleţe, un acord amiabil între debitor şi creditori, în vederea
depăşirii dificultăților de către întreprindere)
 RO - Concordatul preventiv (concilierea, în dreptul francez) - un contract încheiat între debitor
şi creditorii care deţin cel puţin 75% din valoarea creanţelor acceptate şi necontestate, prin care
creditorii acceptă să sprijine eforturile debitorului de depăşire a dificultăţii, pe baza unui plan
de redresare a întreprinderii şi de acoperire a creanţelor (66% din creanțe, în dreptul francez)
 F - Procedura de salvare (procédure de sauvegarde) nu este reglementată în dreptul român; este
specifică dreptului francez. Conducătorii debitorului sunt lăsaţi să gestioneze societatea sub
controlul creditorilor şi, excepţional, al judecătorului, cu condiţia să garanteze personal pentru
datoriile societăţii. Procedura se face numai la solicitarea debitorului, în caz de dificultate
previzibilă şi surmontabilă de a continua afacerile. Conducătorii debitorului sunt asistaţi de un
administrator judiciar, beneficiind şi de imunitate specială pentru operaţiunile efectuate în
cadrul procedurii, exceptând culpa gravă. Are la bază un plan de rambursare ce trebuie aprobat
de creditori și/sau tribunal.
 Mijloace generale de ieşire din dificultate
 Premisă: dificultatea accesării creditării bancare sau comerciale este
specifică stării întreprinderilor în dificultate
• De aceea, ca stimulent, LPPII acordă rang prioritar la plată creditorilor care finanțează
activitățile curente ale entităților în insolvență (”superprioritatea” creanțelor rezultate din
perioada de observaţie şi în perioada de reorganizare, în cursul normal al activităţii
debitorului, cum ar fi continuarea activităţilor contractate şi încheierea de noi contracte,
efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestora, asigurarea finanţării capitalului
de lucru în limite curente; art.5 pct.2 LPPII)
 Majorări de capital / Reorganizări (divizarea societăţii; segmentarea
activităţii pentru eficientizare)
 Fuzuni (absorbţii) ale societăţii comerciale
 Preluări (achiziţii) ale acţiunilor societăţii sau ale unei părţi din activele
acesteia
• A se consulta și Ghidul pentru restructurarea extrajudiciară a obligațiilor societăților
comerciale propus de MJ (www.just.ro)
 Proceduri preventive în vecinătatea insolvenţei
 LPPII prevede două proceduri speciale vizând evitarea insolvenţei cu ajutorul
unui practician în insolvenţă şi cu înţelegere din partea creditorilor
• Procedurile în amonte de insovență dau o şansă întreprinzătorilor de a nu ajunge în
încetare de plăți, oferindu-le posibilitatea de a convinge creditorii comerciali, statul şi
salariaţii să facă eforturi alături de manager pentru salvarea întreprinderii
 Reflectă tendinţa de a da prioritate continuității, salvării afacerii prin restructurarea şi repunerea
acesteia pe piaţă
 Din 2010, a fost un test (eșuat, datorită numărului infim de situații în care s-a apelat la aceste
proceduri) pentru civilizarea, profesionalizarea mediului de afaceri și pentru iniţierea unei
culturi a anticipării şi recunoaşterii eşecului. Problema acordului creditorului bugetar este
rezolvată prin LPIII (2014)
 Concordatul preventiv (art. 16-37 LPPII) contract încheiat între întreprinzător
şi creditorii săi, prin care se propune un plan de redresare a afacerii, iar
creditorii acceptă să sprijine eforturile debitorului de a depăşi dificultăţile
 St.D. Cărpenaru, op.cit., pp.671-679; Gh. Piperea, Legea concordatului, Wolters Kluwer, București,
2010; A. Stănescu, S. Miloș et al., Procedurile de prevenție a insolvenței: concordatul preventiv și
mandatul ad hoc, UJ, București, 2012
 Proceduri preventive în vecinătatea
insolvenţei. Concordatul preventiv
• Oferta (proiectul) de concordat se pregătește (în termen de 30 de zile) de un conciliator desemnat de
judecătorul sindic. Proiectul indică mijloacele de redresare, de obținere de fonduri, termenul pentru
plată este de 24 luni de la data omologării prin hotărâre şi poate fi prelungit cu 12 luni; în primul an este
obligatorie plata a minim 20% din valoarea creanţelor stabilite prin concordat, dacă se propun reduceri
ale creanţelor bugetare, trebuie prezentat ”testul creditorului privat” (infra). Conciliatorul poate cere
suspendarea provizorie a urmăririlor silite individuale, până la publicarea concordatului constatat de
judecător sau până la respingerea ofertei de concordat de către creditori. Art. 5 pct.70 LPPII
• Concordatul poate fi omologat de instanță dacă este aprobat de creditorii deținând 75% din valoarea
creanţelor acceptate şi necontestate; crențele litigioase să nu reprezinte mai mult de 25% din creanțe.
Consecința omologării este opozabilitatea concordatului față de toți creditorii, inclusiv nesemnatari.
Aceștia nu pot cere deschiderea procedurii insolvenței debitorului pe perioada validității concordatului
(24 de luni)
• În caz de încălcare gravă a obligațiilor asumate de debitor prin concordat, acesta poate fi rezoluționat;
dacă devine imposibilă realizarea obiectivelor concordatului, pe parcursul acestuia, conciliatorul cere
judecătorului constatarea nereușitei concordatului
• Dacă se închide cu succes, creanțele creditorilor semnatari se consideră modificate potrivit prevederilor
contractului de concordat (tranzacție colectivă)
 Proceduri preventive în vecinătatea
insolvenţei. Mandatul ad-hoc
 Mandatul ad-hoc, procedură prin care mandatarul (practician în insolvență) desemnat
confidențial de instanţă negociază, în termen de 90 de zile, în vederea realizării unei
înţelegeri cu unul sau mai mulţi creditori, pentru a depăşi starea de dificultate financiară în
care se află întreprinderea.
 Procedură confidențială pe toată durata sa; se înscrie într-un ”registru special”
• Înțelegerea cu creditorii (în ambele proceduri) poate presupune ștergeri, reeșalonari sau reduceri de datorii,
încetarea unor contracte în curs, reduceri de personal etc.
 Concordatul preventiv şi mandatul ad-hoc prezintă următoarele avantaje faţă de
procedura insolvenţei propriu-zise:
• Nu presupun insolvenţa (din contră, sunt admisibile numai când întreprinderea nu se află deja insolvenţă!) şi
nici stigmatul aferent acesteia
• Se declanşează numai la cererea debitorului, fiind exprimarea exclusivă a voinţei acestuia
• Sunt proceduri confidenţiale sau cu un grad redus de publicitate
• Sunt proceduri flexibile, prin caracterul lor preponderent contractual
• Debitorul nu pierde controlul afacerii sale, care se continuă pe perioada celor două proceduri
• Întreprinzătorul este ajutat de un practician în insolvenţă să negocieze şi să se restructureze
• Rolul judecătorului-sindic este minim
 Noţiunea de insolvenţă
 Definiţia legală - insolvenţa este acea stare a patrimoniului
debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor
băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi
exigibile (art.5, pct.29 Legea nr.85/2014, acronim LPPII)
 Eroarea legiuitorului, care tratează insolvenţa ca stare a patrimoniului. In realitate:
 Insolvabilitatea este o stare a patrimoniului, caracterizată printr-un dezechilibru
datorat preponderenţei pasivului asupra activului (valoarea elementelor de activ
este vădit mai mică decât a elementelor de pasiv). Un debitor insolvabil este un
pericol în mediul de afaceri şi se află în dificultate, însă poate avea capacitate de
plată, întrucât dispune, prin ipoteză, de active lichide pentru a-şi achita datoriile la
scadenţă [art.1417 NCC: insolvabilitatea se constată de instanță…!?]
 Insolvenţa este o stare a trezoreriei debitorului, care nu dispune de fondurile
băneşti necesare plăţii datoriilor exigibile. Un astfel de debitor poate fi solvabil, în
sensul că dispune de un activ patrimonial suficient ca valoare pentru a face faţă
datoriilor, însă activele sale nu sunt lichide (sunt dificil de transformat în bani)
 Elemenele definitorii ale insolvenței (I)
 Insuficienţa fondurilor băneşti disponibile
• Debitorul care dispune de lichidităţi suficiente, dar nu-şi plăteşte datoriile, nu se află în
insolvenţă şi nu poate face obiectul procedurii. In acest caz, creditorul neplătit va urma
calea executării silite individuale, de drept comun.
 Refuz justificat pentru neplata datoriilor; excepția de neexecutare ridicată cu bună credință
 În consecinţă, instanţa căreia i se solicită deschiderea procedurii este obligată să aprecieze motivele
neplăţii datoriilor exigibile, cel puţin verificând lichidităţile de care dispune debitorul (extrase/rulaje de
cont bancar, evidenţe contabile curente privind contul de casierie, efectele de comerţ scadente care
trebuie încasate de debitor, etc.)
 Nu este relevant motivul că debitorul nu face față plăților datorită ”blocajului financiar”, adică datorită
neîncasării creanțelor de la propriii săi debitori; nu contează culpa debitorului sau motivele externe ale
insuficienței fondurilor. Absența lichidităților este o situație factuală obiectivă (C.A. Timișoara,
sec.com., Dec.nr. 534/7.04.2009, RCD nr.9/2011, juriprudență comentată)
• Insolvenţa vădită : prezumţia legală relativă că debitorul nu dispune de fonduri băneşti,
dacă nu a achitat cel puţin o datorie în termen de 60 de zile de la scadenţa acesteia.
 În acest caz, instanţa nu mai verifică inexistenţa disponibilităţilor băneşti, care se prezumă,
indiferent dacă debitorul a mai efectuat plăţi către alţi creditori în intervalul de 60 de zile.
Debitorul poate răsturna prezumţia, dovedind că nu lipsa fondurilor este motivul pentru care nu a
plătit.
 Elemenele definitorii ale insolvenței (II)
• Insolvenţa iminentă: poate adresa o cerere de deschidere a procedurii, debitorul în cazul căruia
apariţia stării de insolvenţă este iminentă, dovedind că fondurile băneşti de care dispune nu îi pot
permite, în mod raţional, să-şi plătească la scadenţă datoriile angajate
 Neplata datoriilor scadente
• Creanţele creditorilor să fie certe, lichide şi exigibile
 Se verifică de către instanţa sesizată cu cererea de deschidere a procedurii
 Creanţele nu trebuie să fie constatate prin titlu executoriu !
– Există riscul unor cereri oportuniste ale creditorilor care doresc să evite o acțiune pe fond pentru obținerea
unui titlu executoriu, în condițiile în care certitudinea creanței lor este discutabilă
• Creanţele, altele decât cele salariale, trebuie să însumeze cel puţin pragul de 40.000 lei sau
valoarea a şase salarii medii brute pe economie/salariat, dacă insolvenţa este pretinsă de
salariaţii debitorului
• În primă instanţă se oferă posibilitatea debitorului (dacă debitorul îşi exprimă
intenţia de a încerca redresarea) şi creditorilor de a propune un plan de
reorganizare
 Atenție la situațiile în care debitorul decade din dreptul de a propune un plan
 Caracterele și principiile
procedurii insolvenţei (I)
 Definiţie: ansamblul de norme prin care se urmăreşte obţinerea fondurilor băneşti necesare
plăţii datoriilor față de creditori, prin participarea concursuală a tuturor creditorilor,
diferenţiaţi in funcţie de natura şi rangul creanţei, fie prin reorganizarea debitorului, fie
prin faliment.
 Scopul procedurii este acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este
posibil, a şansei de redresare a activităţii acestuia (art.2 LPPII)
 Este o procedură esenţialmente judiciară
• Controlul judiciar e conceput ca mijloc de protecţie a tuturor participanţilor
 Caracter personal, în funcţie de debitorul căruia i se aplică
 Caracter colectiv (concursual)
• Participă toţi creditorii îndreptăţiţi (cu creante înregistrate) Art5 pct.19
• Tratament egal al creditorilor, care au aceleaşi drepturi de informare şi participare la adoptarea
deciziilor de către organele care aplică procedura, după cum deţin drepturi de contestare
 Desigur, creditorii participă inegal la distribuirea sumelor rezultate din realizarea procedurii, în
funcţie de natura creanţei (garantată/chirografară) şi de rangul de prioritate
 Caracterele și principiile
procedurii insolvenţei (II)
 Se evită problemele cauzate de executările individuale, acordându-se şanse egale tuturor creditorilor de a-
şi realiza (cel puţin în parte) drepturile de creanţă
 Procedura “colectivă” cu un singur creditor? In practică, posibilă
 Funcții complexe
• De executare silită colectivă. Plata creditorilor
• De răspundere. Obligarea la despăgubiri a managerilor necinstiți care a cauzat încetarea
plăților în frauda drepturilor creditorilor
• De remediu. Redresarea debitorilor
 In dreptul român prevalează caracterul execuţional şi interesele creditorilor
 Dreptul francez (chiar și cel britanic) oferă orientări mai favorabile salvării întreprinderii în dificultate
 Modalităţi de realizare
• Reorganizarea judiciară
 Aplicabilă debitorilor persoană juridică, care îşi manifestă expres intenţia de reorganizare
 Presupune propunerea, confirmarea şi implementarea întocmai a unui plan de reorganizare, având ca
obiect restructurarea organizaţională şi/sau financiară a debitorului, inclusiv prin vânzarea anumitor
active, în vederea continuării activităţii debitorului pentru obţinerea fondurilor necesare plăţii creditorilor
• Falimentul
 Încetarea activităţii prin lichidarea integrală a averii debitorului; radiere din registrul comerțului
 Variantele procedurii.
Procedura generală
 Se aplică de principiu tuturor debitorilor persoane juridice
 De la deschiderea procedurii, începe o perioadă de observaţie, până la
aprobarea planului de reorganizare sau la începerea falimentului
• Pe perioada de observaţie, debitorul poate să continue desfăşurarea activităţilor
curente (executarea contractelor comerciale, efectuare plăţi către creditorii
recunoscuţi și încasări de la clienți, finanțarea capitalului de lucru) care se
încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii firmei:
 Fie sub supravegherea administratorului judiciar (dacă debitorului nu i s-a ridicat
dreptul de administrare și respectiv pe parcursul derulării planului de reorganizare)
 Fie sub conducerea administratorului judiciar (dacă i s-a ridicat dreptul de administrare)
• Pentru operatiuni care exced activitatea curentă, administratorul judiciar solicită
acordul comitetului creditorilor
 Variantele procedurii.
Procedura simplificată
 Se aplică, cu titlu excepţional, următoarelor categorii de debitori (art.38 alin.2 din LPPII)
a) profesionişti persoane fizice supuse obligaţiei de înregistrare în registrul comerţului, cu excepţia celor care exercită
profesii liberale;
b) întreprinderi familiale, membrii întreprinderii familiale
c) debitori care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1) şi îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:
1. nu deţin niciun bun în patrimoniul lor;
2. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite;
3. administratorul nu poate fi găsit
4. sediul social/profesional nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul comerţului;
d) persoane juridice dizolvate voluntar, judiciar sau de drept, anterior formulării cererii introductive, chiar dacă lichidatorul
judiciar nu a fost numit sau, deşi numit, menţiunea privitoare la numirea sa nu a fost înscrisă în registrul comerţului;

e) debitori care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare în faliment;
f) orice persoană care desfăşoară activităţi specifice profesioniştilor, care nu a obţinut autorizarea cerută de lege pentru
exploatarea unei întreprinderi şi nu este înregistrată în registrele speciale de publicitate; aplicarea prezentei legi faţă de
aceste persoane nu exclude sancţiunile aplicabile pentru lipsa autorizării sau înregistrării respectivei persoane.
 Se aplică direct procedura falimentului (eventual după o perioadă de observaţie de maximum 50 de
zile)
 Debitorii cărora li se aplică procedura
 Categorii de debitori supuși procedurii generale – art.3 din LPPII
– Profesioniştii astfel cum sunt definiţi la art. 3 alin. (2) din Codul civil, cu excepţia celor care exercită
profesii liberale, precum şi a celor cu privire la care se prevăd dispoziţii speciale în ceea ce priveşte
regimul insolvenţei lor. Inclusiv instituțiile de credit și societățile de asigurări (capitole III, IV LPPII)
– Regiile autonome (evoluție promisă din 1995..., confirmată în 2014)
• Grupurile de interes economic
 Categorii de debitori supuşi procedurii simplificate
• A se vedea supra
 Debitori excluşi de la aplicarea procedurii
– unităţile şi instituţiile de învăţământ preuniversitar, universitar şi entităţilor prevăzute la
art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea
tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările
şi completările ulterioare – art.3 alin.3 din LPPII
– o legislație specială pentru insolvența unităților administrativ teritoriale (OUG 46/2013)
– Particularii (Legea nr.151/2015 privind ”insolvența persoanelor fizice))
 Participanţii la procedură
 Instanţa
• Tribunalul, după caz, prin secţia de insolvenţă, dacă a fost creată, sau prin completul
specializat în insolvență respectiv tribunalul specializat – art.41 din LPPII
 Ca primă instanţă
 Atribuţiile se exercită printr-un judecător-sindic
• Curtea de apel, ca instanţă de apel – art.43 din LPPII
 Practicianul în insolvenţă
• Administratorul judiciar
• Lichidatorul judiciar
 Creditorii
• Adunarea creditorilor
• Comitetul creditorilor
• Rolul creditorului deţinând peste 50% din valoarea creanţelor
 Debitorul
• Administratorul special
 Instanţa (I)
 Tribunalul / Tribunalul specializat dupa caz, prin secţia de insolvenţă, daca a fost creată
• În a cărui circumscripţie debitorul şi-a avut sediul social/profesional cel puţin 6 luni anterior datei
sesizării instanţei - art.41 alin.1 din LPPII
• Toate procedurile sunt exercitate de judecătorul-sindic
 Magistrat specializat, având printre atribuţiile principale (exhaustiv - art.45 LPPII)
• Pronunţarea hotărârii de deschidere a procedurii
• Judecarea contestaţiei debitorului, respectiv a opoziţiei creditorilor la deschiderea procedurii
• Desemnarea provizorie şi stabilirea remuneraţiei administratorului /lichidatorului judiciar; confirmarea
practicianului în insolvență desemnat de adunarea creditorilor (50%)
• Înlocuirea administratorului/lichidatorului judiciar, pentru motive temeinice (rar)
• Judecarea acţiunilor în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor anterior deschiderii procedurii
• Confirmarea planului de reorganizare votat de adunarea creditorilor
• Judecarea contestaţiilor persoanelor interesate, împotriva măsurilor luate de administrator/lichidator,
precum şi impotriva rapoartelor întocmite de aceştia
• Judecarea cererilor de angajare a răspunderii persoanelor cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvenţă
 Activitate exclusivă de control judecătoresc
• Atribuţiile manageriale aparţin practicianului în insolvenţă
 Instanţa (II)
– Hotărârile sunt definitive, sunt executorii de drept și, în principiu, nu pot fi suspendate
în recurs. Totuși, în situaţiile ”excepţionale” prevăzute la art.43 alin.5 din LPPII, se pot
suspenda:
– a) sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitorului; - neprevăzut de LPI
– b) sentinţa prin care se decide intrarea în procedura simplificată;
– c) sentinţa prin care se decide intrarea în faliment;
– d) sentinţa de soluţionare a contestaţiei la planul de distribuire a fondurilor obţinute din lichidare şi din
încasarea de creanţe;
– e) sentinţa de soluţionare a contestaţiilor împotriva măsurilor administratorului judiciar/lichidatorului judiciar;
-nou
– f) încheierea prin care s-a confirmat practicianul în insolvenţă; - neprevăzut de LPI
– g) încheierea prin care a fost înlocuit practicianul în insolvenţă; - neprevăzut de LPI
– h) sentinţa prin care s-au soluţionat acţiunile în anulare prevăzute la art. 117-122.- neprevăzut de LPI
– Dispoziţiile C.pr.civ. privind incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecătorului-sindic
care pronunţă succesiv hotărâri în acelaşi dosar, cu excepţia situaţiei rejudecării, după
anularea hotărârii în apel.
 Noi atribuţii ale judecătorului-sindic (I) LPPII 2014

• judecarea cererilor de ordonanță președințială pentru prevenirea executării silite a

debitorului anterior deschiderii procedurii - art. 66 alin. (11);
• judecarea cererilor de ordonanță președințială pentru prevenirea înstrăinării de bunuri de
către debitor până la pronunțarea asupra deschiderii procedurii - art. 70 alin. (5);
• comunicarea către debitor si catre organul fiscal competent, în termen de 48 de ore de la
înregistrare, a cererii creditorului de deschidere a procedurii – art. 72 alin. (2);
• posibilitatea de a reconvoca adunarea creditorilor, daca se constata ca votul a fost viciat
prin faptul neluării sau a luării în considerare a unei creanțe, validată prin hotărâre
definitivă ulterioară, și al cărei vot ar fi fost decisiv în adoptarea respectivei hotărâri.
Remediu judiciar!
– Posibilitatea de a anula efectele hotararii adunarii creditorilor initial adoptate prin vot viciat, daca, in
urma reconvocarii, cea de-a doua hotarare este diferita – art. 49 alin. (3) – regula votului real;
• stabilirea onorariului practicianului în cazul desființării – pentru orice motive - a
hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței - art. 57 alin. (13);
• judecarea contestațiilor împotriva măsurilor practicianului în insolvență privind stabilirea
existenței/cuantumului creanțelor născute după data deschiderii procedurii - art. 75
(alin.3);
• posibilitatea amendării contestatorului pentru netrimiterea documentelor justificative si a
contestației către debitor, creditorul contestat și practicianul în insolvență - art. 111 alin.
(4);
 Noi atribuţii ale judecătorului-sindic (II)
• posibilitatea decăderii din dreptul de a depune întâmpinare pentru situația în care întâmpinarea nu
a fost comunicată creditorului contestator, administratorului judiciar/lichidatorului judiciar și
debitorului (sancțiunea este prevăzută de art. 208 alin. (2) NCPC – art. 111 alin. (5);
• verificarea condițiilor și judecarea litigiilor în legătură cu sumele aflate în conturi escrow; (art. 75
alin. 7);
• soluționarea cererii împotriva creditorului – membru al comitetului creditorilor care a votat în
conflict de interese de obligare la acoperirea prejudiciului creat debitorului(art. 51 alin.5);
• soluționarea cererilor de reziliere pentru culpa contractuală a debitorului, născută ulterior
menținerii contractului - art. 123 alin. (3);
• judecarea acțiunilor în despăgubiri în cazul denunțării contractelor de către practicianul în
insolvență - art. 123 alin. (4);
• judecarea litigiilor privind situațiile de impreviziune – art. 1.271 N.C.Civ. - art. 123 alin. (5);
• judecarea cererii de trecere la faliment, oricând în timpul planului de reorganizare sau chiar după
îndeplinirea obligațiilor asumate în plan, din partea unui creditor deținând crențe curente, certe,
lichide și exigibile, mai vechi de 60 de zile și peste valoarea prag. Cererea poate fi respinsă doar
pentru următoarele motive: (i) creanța nu este datorată; (ii) creanța este achitată sau (iii) debitorul
încheie o convenție de plată cu creditorul – art. 143 alin. (3);
• judecarea acțiunii în răspunderea administratorului special pentru încălcarea limitelor dreptului de
administrare, cu nerespectarea dispozițiilor art. 87;
• judecarea cererii de valorificare a bunurilor, prin licitație conform NCPC, în ipotezele în care (i)
nu a fost aprobat un regulament de vânzare sau (ii) deși aprobat, acesta nu a condus la o
valorificare într-un termen rezonabil - art. 156 alin. (2).
 Celeritate. Termene procedurale

• Toate cererile, contestaţiile, acţiunile întemeiate pe dispoziţiile

prezentului capitol se judecă potrivit prevederilor Codului de
procedură civilă cu privire la judecata în primă instanţă (art.41 alin.4)
• Termenul pentru depunerea întâmpinării este de maximum 15 zile de
la comunicare,
• Răspunsul la întâmpinare nu este obligatoriu,
• Judecătorul-sindic fixează, prin rezoluţie, în termen de maximum 5
zile de la data depunerii întâmpinării, primul termen de judecată,
• Termenul de judecată va fi de cel mult 30 de zile de la data rezoluţiei.
• Cererilor de deschidere a procedurii de insolvenţă nu le sunt aplicabile
dispoziţiile art. 200 din Codul de procedură civilă privind
regularizarea cererii.
 Instanţa. Apelul

 Curtea de Apel
 Hotărârile judecătorului sindic sunt supuse numai apelului
 Termen de apel 7 zile de la data comunicării; se judecă de urgenţă, de complete specializate (s-a înlăturat
termenul de 10 zile de la înregistrare prevăzut de LPI)
 Citarea apelanţilor, a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar şi a intimaţilor se face prin BPI – art.43
alin.2 fraza a 2-a LPPII
 Procedura este considerată îndeplinită dacă citaţia se publică cu 5 zile calendaristice înainte de data stabilită
pentru înfăţişare
 Actele necesare soluţionării apelului se trimit în copie certificată de grefierul tribunalului
• Apelul se judecă potrivit prevederilor Codului de procedură civilă,
• Sunt prevăzute derogări:
= termenul pentru depunerea întâmpinării este de maximum 10 zile de la comunicarea cererii
şi a motivelor de apel,
= răspunsul la întâmpinare nu este obligatoriu,
= judecătorul-sindic fixează, prin rezoluţie, în termen de maximum 3 zile de la data depunerii
întâmpinării, primul termen de judecată, = termenul de judecată va fi de cel mult 30 de zile de la data
rezoluţiei.
 Practicianul în insolvenţă (I)
Profesie liberală reglementată prin OUG nr.86/2006 (modificată)
şi Statutul profesiei (rep.2010)
 Admiterea în profesie
• Pe bază de examen (scutire pentru vechime 10 ani în profesiile de judecător, avocat, notar)
 diplomă de licenţă ştiinţe juridice sau economice
 condiţii de experienţă 3 ani în domeniile juridic sau economic
• Stagiu profesional 2 ani - definitivare
 Compatibilitatea, condiţie de exercitare a profesiei
• Incompatibilităţi cu calitatea de salariat, funcţionar public, notar, executor judecătoresc
• Compatibilitate cu calitatea de avocat, expert contabil, auditor financiar, expert judiciar
 Forme de exercitare a profesiei
• Cabinete individuale, cabinete asociate, societăţi profesionale cu răspundere limitată
(SPRL) şi întreprinderi unipersonale cu răspundere limitată (EURL francez...?)
• Colaboratori ori angajaţi ai uneia dintre formele de exercitare a profesiei.
 Practicianul în insolvenţă (II)
 Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR)
• Reglementează, controlează şi supraveghează activitatea practicienilor în insolvenţă
• Apără prestigiul şi independenţa profesională ale membrilor săi
• Asigură transparenţa şi informarea asupra pieţei procedurilor de insolvenţă (BPI)
 Art. 41 OUG 86/2006 prevede atribuţiile exclusive ale practicianului (delimitarea
de atribuţiile judiciare; evitarea conflictelor de competenţă cu judecătorul sindic și
cu comitetul creditorilor)
 Administratorul judiciar
• exercită atribuţiile prevăzute de lege sau stabilite de instanţa de judecată, în procedura
insolvenţei, în perioada de observaţie şi pe durata procedurii de reorganizare. Principalele
atribuţii:
 Examinarea situaţiei economice şi a activităţii debitorului, urmată de întocmirea unui raport amanuntit
privind cauzele şi împrejurările care au condus la insolvenţă, cu menţionarea eventualelor indicii sau
elemente preliminare privind persoanele carora le-ar fi imputabilă această situaţie şi cu propuneri
privind modul de continuare a procedurii (e.g. posibilităţi efective de reorganizare?)
– Lunar trebuie să depună sindicului un raport privind activitatea sa și măsurile luate
 Practicianul în insolvenţă (III)
 Conduce activitatea debitorului sau numai supravegheaza administrarea afacerii in perioada reorganizarii
(depinde dacă i s-a ridicat debitorului dreptul de administrare)
 Verificarea creanţelor şi întocmirea tabelelor (preliminar; definitiv; suplimentar, consolidat, rectificat) de creanţe
 Propunerea unui plan de reorganizare
 Încasarea creanţelor debitorului asupra terţilor (inclusiv acţiuni în pretenţii); încheierea de tranzacţii
 Introducerea de acţiuni în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor anterior deschiderii procedurii;
formuleaza cerere de angajare a raspunderii persoanelor carora le este imputabila aparitia starii de insolventa,
pentru acoperirea unei parti din pasiv
 Denunţarea unor contracte aflate în curs de executare
 Prezidează Adunările creditorilor; sesizează sindicul cu privire la orice problemă

 Lichidatorul judiciar
• Exercită atribuţiile stabilite de lege sau de instanţa de judecată, în cadrul procedurii de
faliment, atât în procedura generală, cât şi în procedura simplificată. Atribuţiile care se
disting de ale administratorului:
 Examinează situaţia economică şi activitatea debitorului, întocmind unui raport..., în procedura simplificată.
Conduce activitatea debitorului aflat în faliment
- Întotdeauna în procedura simplificată
- În procedura generală, după hotărîrea judecătorului sindic de intrare în faliment
 Efectuează lichidarea averii debitorului (inventar, conservare, valorificare active, primire plăţi etc.)
 Noi atribuţii ale administratorului judiciar (I)
LPPII 2014
• înscrierea obligatorie pe ordinea de zi a primei şedinţe a adunării creditorilor
desemnarea/confirmareaadministratorului judiciar definitiv – art. 57 alin. (1);
• posibilitatea pentru practician de a ataca hotărârea adunării creditorilor, pentru
motive de nelegalitate – art. 48 alin. (7);
• inventarierea - în termen de 60 de zile de la de la data deschiderii, termen care poate
fi prelungit de judecătorul sindic, pentru motive temeinice – art. 101 alin. (1);
• posibilitatea de valorificare, oricând pe parcursul procedurii, inclusiv în perioada de
observație, a bunurilor libere de sarcini, pentru acoperirea cheltuielilor de procedură,
prin decizia practicianului, dacă nu a fost încă desemnat comitetul creditorilor– art.
39 alin. (6);
• obiecțiunile la raportul de evaluare care se depun în termen de5 zile de la publicarea
în BPI a extrasului raportului şi se soluționează în termen de 15 zile de la
înregistrare;
• posibilitatea invocării prescripției, la momentul verificării creanțelor, fără a mai intra
în analiza fondului cererilor de admitere a creanțelor – art. 106 alin. (2);
• posibilitatea invocării compensației, atât în privința creanțelor reciproce, anterioare
deschiderii procedurii, cât și a celor ulterioaulterioare deschiderii – art. 90 alin. (1) și
(2);
 Noi atribuţii ale administratorului judiciar (II)
• verificarea creanţelor, mai putin a celor stabilite prin hotărâri judecătorești executorii sau
hotărâri arbitrale executorii, precum și a creanțelor bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu
necontestat.
– Sunt creanțe anterioare și creanțele bugetare constatate printr-un raport de inspecţie fiscală întocmit ulterior
deschiderii procedurii, care are ca obiect activitatea anterioară a debitorului – art. 105 alin. (1) și art. 102 alin. (1);
• posibilitatea de a solicita judecătorului sindic pronunțarea unei hotărâri, în ipoteza în care
două ședințe ale adunării creditorilor nu au putut conduce la luarea unei decizii, din lipsă de
cvorum – art. 45 alin. (1) lit. o);
• posibilitatea angajării unor persoane de specialitate (avocați, experți contabili, evaluatori sau
alți specialiști), cu acordul comiettului creditorilor, în ipoteza în care remunerațiile acestora se
suportă din averea debitorului, sau cu respectarea standardelor de cost ale UNPIR, în ipoteza
în care aceste remunerații se suportă din fondul de lichidare – art. 61;
• publicarea anunțului privind rapoartele de evaluare și posibilitatea studierii și a obiectării
acestora (art. 155);
• angajarea de specialiști, cu ofertele tehnice și financiare cele mai bune, în domenii obligatorii
impuse de lege (arhivare, obligații de mediu, audit), în cazul respingerii în două şedinţe a
comietului creditorilor a propunerii motivate a practicianului – art. 62 alin. (6);
• solicitareaadresată judecătorului sindic ca valorificarea bunurilor să se facă potrivit regulilor
NCPC dacă, deși a fost aprobat un regulament de vânzare, acesta nu a condus la valorificare
într-un termen rezonabil – art. 154 alin. (2);
 Practicianul în insolvenţă (IV)
 Mod de desemnare
• Judecătorul sindic îl desemnează motivat, în mod provizoriu, prin sentinţa de deschidere a
procedurii, dintre practicienii care au depus oferte la dosar;
 Va fi confirmat de creditori ulterior; în cazul neconfirmării, aceştia vor schimba
practicianul
 Posib inlocuire de catre sindic pt motive temeinice: nu respecta termenele stabilite de
lege/judecator/ continut inadecvat al rapoartelor
• De către Adunarea Creditorilor sau creditorul deţinând >50% din valoarea creanţelor, (nu
este necesară recomandarea comitetului creditorilor ca în LPI)
 Administratorul/lichidatorul trebuie confirmat de judecătorul sindic, în camera de
consiliu
 Creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără
consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator-lichidator judiciar în
locul celui provizoriu ori să confirme administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu şi
să îi stabilească remuneraţia
 Hotărârea creditorilor este supusă contestaţiei în termen de 5 zile (anterior LPI, 3 zile)
de la data publicării acesteia în Buletinul procedurilor de insolvenţă
 Practicianul în insolvenţă (V)
 Măsurile administratorului/lichidatorului se pot contesta de orice persoană interesată în
termen de 7 zile de la publicarea în BPI a extrasului raportului ce conţine măsura (nu 3
zile de la depunerea raportului curent la dosarul cauzei, ca în LPI).
 Imbunatatirea protectiei intereselor creditorilor si a accesului la justitie
 Debitorul poate contesta doar prin administrator special; interesul desemnării acestuia!
• Judecătorul sindic nu poate desfiinţa măsura, din oficiu
 Simbolul controlului judiciar: judecătorul-sindic poate
– dispune înlocuirea administratorului pentru motive temeinice (la cererea creditorilor/din oficiu) –
alin.4 art.57
– încuviinţa înlocuirea pentru motive bine justificate (la cererea practicianului insusi) – alin.5 art.57
– lua act de renunţarea administratorului judiciar la desemnarea sa definitivă – alin.14 art.57
 Remunerarea practicianului în insolvență – aspecte practice
 În vederea îndeplinirii atribuţiilor sale, practicianul va putea desemna persoane de
specialitate (cu aprobarea Comitetului creditorilor sau a judecătorului sindic)
 Creditorii (I)
 Toţi creditorii cunoscuţi, cărora le-a fost admisă cererea de înregistrare a creanţei (”creditorii
îndreptățiți să participe la procedură”)
• Au dreptul de a participa şi de a vota în adunarea creditorilor, de a fi desemnați membri în comitetului
creditorilor, de a participa la distribuţiile de fonduri rezultate, de a fi informat ori notificat cu privire la
desfăşurarea procedurii şi de a contesta măsurile sau hotărârile adoptate de participanții la procedură
• Orice creditor anterior deschiderii procedurii, notificat conform NCPC de către administratorul desemnat cu
privire la deschiderea procedurii insolvenţei, este obligat să depună cerere de admitere a creanţei în termenul
prevăzut în notificare, care nu poate fi mare de 45 de zile de la deschiderea procedurii, sub sancţiunea
decăderii din calitatea de creditor îndreptățit (în practică, termenul limită este fixat prin hotărârea de
deschidere a procedurii)
 Cu excepția salariaților debitorului și a creditorului la cererea căruia s-a deschis procedura (C.A. Cluj,
Dec.14/10.01.2011, http://portal.just.ro/JurisprudentaVizualizare.aspx?id_speta=28677&idInstitutie=33)
 Creditorul care nu și-a înregistrat creanța, nu doar că nu este îndreptăţit să participe la procedura insolvenței, ci pierde
chiar şi dreptul de a-şi realiza creanţa împotriva debitorului sau a asociaţilor cu răspundere nelimitată ai persoanei
juridice debitoare, ulterior închiderii procedurii
 Situația creditorilor care nu au fost notificați, dar sunt prezumați de instanțe că au cunoscut dechiderea procedurii
întrucât aceasta este menționată la ORC și notificarea administratorului judiciar a fost publicată în BPI. Jurisprudență
restrictivă a C.A. Cluj (Dec. Nr.555/8.02.2011). Chestiune rezolvată de art.42 al.(3) LPPII – de drept, repunere in
termen, creditorii iau cauza din stadiul în care aceasta se află. Alte probleme practice, derivate din această precizare...
 Creditorii (II)
– Argumentele țin de calitatea de profesionist a creditorului și de efectul publicității BPI. Orice
profesionist cu o creanță neplătită peste 30 de zile de la scadență trebuie să aibă minimum de diligență
pentru începerea demersurilor de recuperare a creanței, de verificare a solvabilității debitoarei și a
masurii în care aceasta înțelege să-și onoreze obligațiile față de toți partenerii comerciali. Creditorii au
practic obigația să urmarească încasarea creanțelor pe care le dețin. În consecință, o astfel de diligentă
se realizează cu ușurință cel puțin prin accesarea Buletinului Procedurilor de Insolventa care are ca rol
principal ținerea unei evidențe complete a tuturor comercianților care au ajuns în incapacitate de plată
și împotriva cărora s-a deschis procedura insolvenței
(http://portal.just.ro/JurisprudentaVizualizare.aspx?id_speta=28748&idInstitutie=33)
– Aceeași soluție, motivare mai sumară C.A. București, sec. V com. Dec. Nr.60/17.01.2011, în E. Roșu,
Procedura insolvenței. Practică judicară, Hamangiu, 2011, pp.87-89
• Creanţele născute după data deschiderii procedurii (în perioada de observaţie, în procedura
reorganizării judiciare sau în timpul procedurii de faliment) vor fi plătite conform
documentelor din care rezultă, nefiind necesară o cerere de înscriere.
 Aceste creanțe curente dobândesc rang de preferință prioritar față de toate creanțele chirografare
anterioare deschiderii procedurii și se plătesc doar pe baza facturilor furnizorilor acceptate de
administratorul judiciar!
 Ce natură are creanța rezultată din denunțarea unui contract în curs de executare în timpul
procedurii? Anterioara (tabel definitiv) sau posterioara (tabel suplimentar)?
 Inginerii practice pentru obținerea beneficiului creanțelor posterioare
 Adunarea creditorilor (I)
 Organul deliberator al tuturor creditorilor îndrepățiți să participe la procedură
 Convocată de administratorul judiciar sau de comitetul creditorilor sau de creditorii
deţinând 30% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot; se realizează prin publicare în
BPI cu cel puţin 5 zile anterior ţinerii şedinţei şi trebuie să cuprindă ordinea de zi
 Cvorum legal întrunit prin prezenţa creditorilor deţinând peste 30% din valoarea creanţelor
• Creditorii pot vota la distanţă, fie prin mandatar cu procură specială sau autentică, fie
prin scrisoare semnată de creditor, fie prin corespondenţă electronică cu semnătură
electronică extinsă.
• Cvorum redus (absență de reprezentativitate) datorită inactivității în practică a
creditorilor. Problema ineficacității Adunării
 Nu ar fi mai bun modelul francez în care creditorii sunt global reprezentați de un
mandatar practician în insolvență?
 Hotărârile Adunării se adoptă cu majoritate simplă a creanţelor reprezentate în adunare
 Practic, 15% plus din valoarea creantelor cu drept de vot este de natura sa asigure adoptarea hotararilor
 Adunarea creditorilor (II)
• Nu contează natura (garantată sau chirografară) sau rangul creanței
• Adica, in principiu, AC nu voteaza pe categorii, cu exceptia votului asupra planului de reorganizare
• Hotararile pot fi anulate de judecătorul sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor
care au votat împotrivă sau au absentat
 În termen de 5 zile de la adoptarea hotărârii
 Se judecă în cameră de consiliu
 Alți participanți la procedură nu au calitatea procesuală de a le ataca
• NOU: Practicianul în insolvenţă poate contesta pentru nelegalitate hotărârile adunării creditorilor
cu excepţia celei privind desemnarea sa – ar.48 alin.7
 Competenţe principale
• Alege, revocă și controlează comitetul creditorilor
• Discută măsurile luate de administrator/lichidator
• Votează planul de reorganizare (pe categorii de creditori)
• Decide formularea actiunii în angajarea raspunderii celor carora le-ar fi imputabilă apariţia stării de
insolvenţă
 St.D. Cărpenaru, op.cit., pp. 705-717 (pentru întreg paragraful)
 Comitetul creditorilor
 Este un organ facultativ, văzut ca un ”executiv” al creditorilor
• Dacă, din cauza numărului mic de creditori, judecătorul-sindic sau adunarea creditorilor
nu consideră necesară constituirea unui comitet al creditorilor, atribuţiile acestuia vor fi
exercitate de adunarea creditorilor
 Desemnare
• Iniţial de judecătorul sindic, după întocmirea tabelului preliminar de creanţe
• În cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, aceasta, va putea alege un comitet dintre
primii 20 de creditori cu drept de vot în ordinea valorii creanţelor; astfel se va putea
înlocui comitetul eventual desemnat anterior de judecătorul-sindic (dar judecătorul va
trebui să confirme comitetul, prin încheiere)
 Compunere
• 3-5 creditori dintre cei cu creanţele garantate, bugetare şi chirografare cele mai mari
 Deliberările Comitetului au loc în prezenţa administratorului/lichidatorului
• Deciziile şi măsurile Comitetului pot fi contestate în termen de 5 zile de la publicarea PV
al ședinței comitetului în BPI (NU de la adoptare, ca în LPI), de către orice creditor
 Comitetul creditorilor. Atribuții
 Face recomandări Adunării Creditorilor cu privire la continuarea activităţii debitorului şi
la planurile de reorganizare propuse; propune numirea unui anumit practician în insolvenţă
şi îi negociază remuneraţia
 Aprobă rapoartele trimestriale ale administratorului special sau judiciar privind situaţia
financiară a debitorului
 Aprobă cererile debitorului de autorizare a actelor şi operaţiunilor care depăşesc limitele
obişnuite ale comerţului debitorului, pe acesta doreşte să le realizeze în timpul perioadei
de observaţie
 Poate propune încetarea reorganizării debitorului şi intrarea în faliment
 Poate solicita ridicarea dreptului de administrare al debitorului
 Contestă măsurile luate şi rapoartele prezentate de administratorul/lichidatorul judiciar
 Formulează acţiuni în anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, făcute de debitor
în dauna creditorilor în perioada suspectă (cu până la 3 ani anterior deschiderii procedurii
insolvenței)
 În practică - probleme de ineficiență a activității acestui organ, datorită complexității și
contrarietății intereselor creditorilor care îl formează
 Comitetul creditorilor – regimul conflictului de
interese
• Pericolul rezulta din faptul ca, in Comitet, votul este egal, fiecare membru avand dreptul la un vot.
Nu conteaza valoarea creantei! Daca interesele categoriilor de creditori converg (ceea ce se
intampla rar), Comitetul poate asigura gestiunea intereselor tuturor creditorilor. In caz contrar,
exista o competitie intre membrii minoritari ai comitetului, si creditorul majoritar in Adunarea
creditorilor
– art. 51 alin.5 şi 7 LPPII
• În caz de conflict de interese al unui membru al comitetului, determinat de interesul
propriu, acesta se va abţine de la vot
• Nerespectarea interdicţiei atrage sancţiunea anulării deciziei comitetului creditorilor,
dacă fără votul său nu s-ar fi întrunit majoritatea cerută.
• Anularea deciziei nu exclude răspunderea creditorului demonstrat a se fi aflat în conflict
de interese, pentru prejudiciile create averii debitorului printr-o asemenea faptă.
Anularea deciziei plus raspunderea civila a creditorului – cel mai sever regim al
conflictului de interese
• Dacă membrul comitetului votează repetat fiind în conflict de interese sau când lipseşte
nejustificat, va fi înlocuit, în mod provizoriu, de judecatorul sindic! Urmand sa fie
confirmat sau înlocuit de adunarea creditorilor
 Debitorul. Administratorul special (I)
 Ca efect al deschiderii procedurii, dispoziţiile Legii societăților privind
convocarea şi ţinerea adunării generale, dar şi cele ce reglementează atribuţiile
organelor de administrare și conducere ale societăţii, îşi încetează aplicabilitatea.
Aceste organe sunt desesizate pe durata procedurii. Adunarea asociaților se
convoacă numai de către administratorul judiciar desemnat
 Administratorul special este reprezentantul intereselor asociaţilor debitorului
persoană juridică, în procedura insolvenţei. Este unicul reprezentant al asociaților,
participând la procedură pe seama acestora.
• Desemnat de adunarea asociaţilor/acţionarilor persoanei juridice supuse procedurii, în
termen de 10 de zile de la notificarea deschiderii procedurii, convocată special de
administratorul/lichidatorul judiciar
 Dacă desemnarea nu are loc în termenul legal, asociaţii/acţionarii sunt decăzuţi din drepturile recunoscute
de procedură care sunt exercitate prin administrator special (în special, debitorul persoană juridică pierde
dreptul de a contesta măsurile luate de administratorul/lichidatorul judiciar, acesta putându-se exercita
numai prin administrator special potrivit 53 alin.2 din LPPII). In acest caz, debitorul va fi reprezentat de un
curator special desemnat de către judecătorul-sindic dintre membrii organelor de conducere statutare ale
debitorului.
 Administratorul special (II)
 Administratorilor statutari ai societăţii debitoare le încetează mandatul de la data ridicării
dreptului de administrare sau de la data desemnării administratorului special
 În reorganizare, conduce activitatea debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de
administrare (ÎCCJ, Sec. a II-a civ., Dec. nr. 427 din 2 februarie 2012)
• Potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, pe parcursul reorganizării,
societatea debitoare va fi condusă de administratorul special, sub supravegherea
administratorului judiciar. Atunci când nu i-a fost ridicat dreptul de administrare, administratorul
special are dreptul de a conduce activitatea societăţii şi de a o reprezenta în raporturile cu terţii,
având, astfel, calitate procesuală în promovarea acţiunilor în numele societăţii.
 In faliment, reprezintă interesele asociaţilor sau acţionarilor debitorului
 Atribuţii semnificative:
• exprimă intenţia debitorului de a propune un plan; propune planul de reorganizare
• administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după
confirmarea planului
• reprezintă debitorul la judecarea acţiunilor în anularea transferurilor din perioada suspectă
• formulează contestaţii în numele debitorului
 Administratorul special (continuare)

• LPPII reglementează pentru prima dată angajarea răspunderii

administratorului special - art.84 alin.2
• Răspunderea poate fi angajată dacă administratorul special nu respectă
prevederile art.87 din LPPII
• Judecătorul-sindic nu se poate autoinvesti cu soluţionarea unei astfel
de cereri,
• Legitimare procesuală activă au administratorul judiciar, adunarea
creditorilor, preşedintele comitetului creditorilor sau unui creditor
desemnat de acesta, ori creditorul care deţine (“cel putin” – n.n.!) 50%
din valoarea creanţelor înscrise la masa credală.
 Deschiderea procedurii la cererea
debitorului (I)
 Cererea de deschidere reprezintă o obligaţie a debitorului, dacă se află în stare de insolvenţă vădită, în
termen de 30 de zile de la apariţia acesteia
• Sub sancțiunea penală pentru infracţiunea de bancrută simplă, dacă termenul este depăşit cu 6 luni
• Dupa Legea 177/2010 se observa o diferență în cat priveste condițiile prezumției de insolvență, care
operează după 30 de zile de la scadență în cazul cererii formulate de debitor, însă după numai 60 de
zile de la scadență, în cazul cererii creditorilor. Prin urmare: debitori mai diligenți, creditori mai
răbdători…o soluție adecvată pentru criza economică
 Reprezintă o simplă facultate, dacă debitorul apreciază că se află în insolvenţă iminentă
• Aprecierea suverană din partea instanţei, a situaţiei debitorului
• Introducerea prematură, cu rea-credinţă, atrage răspunderea civilă a debitorului
• Cererea se introduce valabil de către administrația debitorului în baza puterilor legale de
reprezentare (art.142 LS); doar dacă se solicită intrarea în procedură simplificată este necesară
hotărârea adunării generale a asociaţilor/acţionarilor în aceste sens - art.66 alin.5 fraza finală LPPII.
• Dar, cine raspunde pentru introducerea prematura, cu rea credinta a cererii, administratorii statutari sau… “debitorul”?
 Cererea se însoţeşte de documentele prevăzute la art.67al.1 LPPiI (neexhaustiv):
• Bilanţul + contul de profit şi pierderi pe anul anterior, precum şi ultima balanţă lunară
• Lista completă a bunurilor debitorului
 Deschiderea procedurii la cererea debitorului (II)
• Lista creditorilor (nume şi adresă)
• Lista cu plăţile şi transferurile patrimoniale efectuate în cele 120 de zile anterioare
• Lista asociaţilor/acţionarilor societăţii debitoare
• Declaraţia prin care debitorul îşi arată intenţia de a fi supus procedurii simplificate (direct faliment) sau din contră,
procedurii generale prin reorganizare
• Descrierea sumară a modalităţilor avute în vedere pentru reorganizare
• Declaraţia pe proprie răspundere că nu a mai fost supus procedurii de reorganizare în cei 5 ani anteriori formulării
cererii iar administratorii, directorii sau/şi asociaţii nu au fost condamnaţi definitiv anterior pentru săvârşirea anumitor
infracţiuni
• NOU: = o declaraţie prin care debitorul arată că este membru al unui grup de societăţi, cu precizarea acestora
• = dovada codului unic de înregistrare
• = dovada notificării organului fiscal competent (sanctiune procedurala?)
 Dacă debitorul nu dispune, la momentul înregistrării cererii, de vreunul dintre aceste documente, va trebui să le
depună cel mai târziu până la termenul de judecată stabilit de judecătorul-sindic
 dacă nu o va face în acest termen:
– Respingerea cererii – nedepunerea documentelor menţionate la art.67 lit.a-g, k, l, m
– Va fi decăzut din dreptul de a propune un plan de reorganizare – nedepunerea documentelor de la lit.h, i, j
 Cererea debitorului se judecă de urgenţă în termen de 10 zile (art.66 al.10 LPPII)
• În camera de consiliu, fără citarea părţilor; procedură necontencioasă
 Deschiderea procedurii la cererea debitorului (III)

 Cererea formulată de debitor nu este supusă regulilor prevăzute de art.200 NCPC (regularizare)
 Judecătorul-sindic va stabili termenul de judecată în camera de consiliu,
 Termenul este de 10 zile de la depunere, chiar dacă cererea nu îndeplineşte toate cerinţele
legale şi nu sunt depuse toate documentele
 Dacă la data depunerii cererii debitorului se găsesc înregistrate pe rol cereri ale creditorilor, se
va proceda potrivit prevederilor art.66 alin. (6) teza a II-a )soluţionare cerere debitor în
procedură necontencioasă, conexarea cererilor creditorilor – devin declaraţii de creanţă dacă
cererea se admite, se soluţionează separat dacă aceasta se respinge)
 Posibilitatea abuzarii prin depunerea intentionata de catre debitor a cererii, in vederea evitarii procedurii contencioase
 Concurenta intre debitor si creditori cu privire la desemnarea practicianului in insolventa provizoriu, ambele categorii de
participanti avand dreptul de a propune un practician provizoriu prin chiar cererea de deschidere
 Judecătorul sindic deschide procedura (generală sau simplificată), prin încheiere
• Dispune administratorului judiciar pe care îl desemnează, să notifice conform C.pr.civ.
deschiderea procedurii tuturor creditorilor cunoscuţi şi ORC
 Notificarea cuprinde termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor
asupra averii debitorului, care va fi de maximum 45 de zile de la deschiderea procedurii;
locul, data şi ora primei şedinţe a adunării generale a creditorilor
 Deschiderea procedurii la cererea creditorilor

 Creditorul îndreptăţit deţine singur sau împreună cu alții o creanţă certă, lichidă
şi exigibilă scadentă de peste 60 de zile în valoare de min. 40.000 lei
• Nu este necesar deținerea unui titlu executoriu
• 6 salarii medii pe economie, dacă salariații sunt cei care formulează cererea
 Cererea trebuie sa conţină cuantumul şi temeiul creanţei, existenţa eventualelor
garanţii reale sau măsuri asiguratorii asupra debitorului
• Intenţia de a participa la reorganizare şi modalitatea principială în care înţelege ca
reorganizarea să se producă (?!)
 Instanţa comunică cererea către debitor si ANAF, în 48 de ore de la primirea ei
• În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască
existenţa stării de insolvenţă (a se vedea infra)
 Posibilitate de a formula o simplă întâmpinare prin care să susțină că nu se află în insolvență
• Debitorul poate cere instanței să îl oblige pe creditorul iniţiator, sub sancțiunea respingerii
cererii, la depunerea unei cauţiuni (cel mult 10% din valoarea creanței)
 Este principalul mijloc defensiv disuasiv al debitorului aflat înaintea unei cereri șicanatorii neîntemeiate.
 Cauţiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă.
 Incidentele deschiderii procedurii.
Opoziția creditorilor și contestația debitorului
 Orice creditor poate face opoziţie la deschiderea procedurii
• Termen de decădere, 10 zile de la primirea notificării privind deschiderea procedurii
 Sedința de judecată se convoacă în termen de 5 zile de la înregistrarea opoziției
• In caz de admitere, judecătorul îşi revocă încheierea de deschidere a procedurii
 Debitorul poate face contestaţie (nu s-ar afla în insolvenţă) în termen de 10
zile
• In cazul admiterii contestaţiei, se dispune respingerea cererii de deschidere
• Debitorul poate să se și limiteze la a formula simple apărări
• Respingerea contestaţiei conduce la deschiderea procedurii, prin sentinţă (nu este prevăzută
decădere din dreptul de a propune un plan ca în LPI)
• NOU: - dacă se achită creanţa creditorului care a solicitat deschiderea procedurii, până la
închiderea dezbaterilor, cererea va fi respinsă ca rămasă fără obiect
• Dacă debitorul nu contestă, instanţa deschide procedura, tot prin sentinţă; în termen de 10 zile
de la deschiderea procedurii debitorul este obligat să depună actele prevăzute de art.67 alin.1
din LPPII
 St.D. Cărpenaru, op.cit., pp.727-730; I. Turcu, op.cit. [2012], pp.259-270
 Efectele deschiderii procedurii (I)
 Ridicarea dreptului debitorului de a-şi administra averea
• Dacă debitorul nu şi-a declarat intenţia de a se reorganiza
 Administrarea se efectuează de către practicianul în insolvenţă desemnat
 Actele de dispoziţie şi administrare efectuate de debitor sunt nule, cu excepţia celor autorizate de sindic
• În reorganizare, dreptul de administrare se mentine, insă judecătorul sindic poate
dispune ridicarea dreptului de administrare a averii, din oficiu sau la cererea
Comitetului creditorilor sau a administratorului judiciar
• Posibilitatea de a se cere intrarea în faliment, încă din perioada de observaţie, dacă nu se plătesc creanţele
curente certe, lichide şi exigibile, ce depăşesc valoarea prag 40,000, recunoscute de către administratorul
judiciar –art.74 alin.4 LPPII
• În faliment, dreptul debitorului de a-si administra afacerea se ridică de drept
 Se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de
executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului
 Măsură de protecţie a creditorilor
• Se suspendă şi cursul prescripţiei privind aceste acţiuni
 Efectele deschiderii procedurii (II)
• Nu se suspendă:
• Acțiunile declanşate de debitor ca reclamant în realizarea unor drepturi ale
sale !
• Acțiunile personale împotriva debitorului, cum ar fi cea în evacuarea
acestuia din spațiul comercial ocupat fără titlu (ÎCCJ Secţia comercială, Dec.
nr. 3809 /10 noiembrie 2010,
http://www.scj.ro/SE%20rezumate%202010/hot%203809_10nov2010.htm)
• Actiunile pentru existenta/cuantumul creanțelor asupra debitorului născute
după data deschiderii procedurii, pentru care creditorii fac o simplă cerere de
plată pe baza facturii, ce va fi analizată de administratorul judiciar; creanțele
astfel admise sunt înscrise într-un tabel de creanțe suplimentar.
 Efectele deschiderii procedurii (II)
• Creditorul cu garanţii reale (i.e. ”cu cauză de preferință”) poate solicita ridicarea suspendării cu
privire la creanţa sa şi valorificarea imediată a bunului, în cadrul procedurii, dacă bunul grevat
acoperă integral valoarea creanţei garantate
 Cererea se poate respinge, dacă admininstratorul propune măsuri care să ofere protecţie corespunzătoare
creanţei garantate (e.g. efectuarea de plăţi periodice, constituirea unei garanţii suplimentare)
 Sumele provenite din vanzare vor fi platite creditorilor titulari ai cauzei de preferinta asupra bunurilor
adjudecate in termen de 30 de zile, chiar si in perioada de observatie
 Sumele de bani existente în contul debitorului la data deschiderii procedurii şi asupra cărora este constituită
o ipotecă mobiliară, precum şi garanţiile în numerar (cash collateral) vor fi distribuite la simpla cerere a
creditorului titular al ipotecii, de către administratorul /lichidatorul judiciar
 Sumele de bani care fac obiectul cauzelor de preferinţă vor putea fi folosite de către administratorul judiciar
cu acordul creditorului titular al garanţiei pentru asigurarea resurselor în vederea continuării activităţii
curente a debitorului în perioada de observaţie. În cazul refuzului acestui acord, judecătorul-sindic poate
autoriza folosirea acestor sume de bani, cu acordarea în beneficiul creditorului titular al garanţiei a protecţiei
corespunzătoare, conform prevederilor art. 87 alin. (3) –art.75 alin.9
 Creditorului cu cauza de preferinta i se inscrie in tabel o creanta egala cu valoarea reala a bunului obiect al
garantiei, la momentul procedurii (raport evaluator ANEVAR). Probleme la bunurile supraevaluate (de
banci). Pentru diferenta pana la valoarea nominala a creantei, creditorul cu cauza de preferinta va avea o
creanta chirografara! Iluzia garantiei reale ...
 Efectele deschiderii procedurii (III)
 Suspendarea curgerii dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor accesorii
creanţelor născute anterior deschiderii procedurii
• Nu se aplică la creanţele garantate
 Interdicţia înstrăinării acţiunilor sau părţilor sociale de către acţionarii
sau asociaţii debitorului
• Sindicul dispune, prin hotărârea de deschidere, indisponibilizarea titlurilor în
registrele în care sunt evidenţiate
• Nulitate (relativă?) a înstrăinărilor făcute fără acordul judecătorului sindic
(protecţia creditorilor)
• Se retrag de la tranzacţionare acţiunile pe pieţele reglementate de valori
mobiliare (pe baza comunicării către CNVM a hotărârii de deschidere a
procedurii)
 Efectele deschiderii procedurii (III)
 Desemnarea provizorie a administratorului judiciar și fixarea unor
termene pentru îndeplinirea obligațiilor aflate în sarcina acestuia (e.g.
întocmire raport, verificare creanțe etc.)
 Publicitate și comunicare
• Publicarea hotărârii de deschidere a procedurii la registrul comerțului, în BPI și
într-un ziar de largă circulaţie
• Menţionarea deschiderii procedurii în registrele de publicitate imobiliară şi
mobiliară
• Comunicarea hotărârii instanțelor judecătorești în a căror jurisdicție se află sediul
debitorului
• Comunicarea hotărârii de deschidere către toate băncile la care debitorul are
deschise conturi, cu dispoziţia de a nu opera în conturi fără un ordin al
administratorului judiciar sau lichidatorului (sub sancțiunea răspunderii civile și a
amenzii judiciare)
 Efectele deschiderii procedurii (V)
 Punerea în discuție a eficacității juridice a unor contracte, în numele maximizării
averii debitorului
• Posibilitatea denunțării unor contracte în curs de executare
• Amenințarea contractelor anterioare încheiate de debitor în dauna creditorilor, în ”perioada
suspectă”
• Furnizorii de servicii (electricitate, gaze naturale, apă, telefonie) nu au dreptul, în perioada de
observaţie şi în perioada de reorganizare, să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel
de serviciu, în cazul în care debitorul acesta are calitatea de consumator captiv – nu poate alege
furnizorul, indiferent din ce considerente (efect economic de protecție a continuității activității
întreprinderii)
 Oligarea debitorului de a pune la dispoziţie documentele și informații de la art.67
al.1 LPPII privind afacerea sa
 Efectul nescris al deschiderii proceduriieste dobândirea controlului extern (de către creditori /
concurență) asupra activității debitorului
 Care sunt motivele reale pentru care un creditor chirografar ar solicita deschiderea procedurii debitorului
său?
 Regimul actelor juridice anterioare (I)
 Anularea actelor frauduloase (art.117 LPPII)
• Încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor în “perioada suspectă” - cei
(până la) 2 ani anteriori deschiderii procedurii
 În scopul de a leza drepturile sau interesele acestora, de obicei prin diminuarea activului
urmăribil de către creditori (cauza ilicită)
 Toate actele astfel încheiate sunt anulabile în urma controlului judiciar
 Anularea actelor privind constituirea sau transmiterea unor drepturi
patrimoniale (art.117 alin.2 LPPII)
• Acte efectuate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii
 acte de transfer cu titlu gratuit, cu excepţia sponsorizărilor în scop umanitar
 operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită efectuaute în
cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii
– Acte comutative dezechilibrate: vânzarea unui activ la o valoare semnificativ sub prețul de piață
 acte în care toate părţile implicate au avut intenţia de a sustrage bunuri de la urmărirea de către
creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile
 Similitidini cu acțiunea pauliană. Studenții, încurajați să găsească deosebirile!
 Regimul actelor juridice anterioare (II)
• acte încheiate cu persoane aflate într-o relaţie juridică specială cu debitorul (afiliati)
– Asociaţi/acţionari deţinând cel puţin 20% din capital sau drepturile de vot
– Orice entitate care este apreciată că deţine o poziţie dominantă asupra debitorului sau activităţii sale
• Acte efectuate în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii (discriminare intre creditori,
avantaj inechitabil in favoarea unora)
 transferul de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare, dacă suma pe care
creditorul ar putea să o obţină în cazul falimentului debitorului este mai mică decât valoarea actului de
transfer
 constituirea ori perfectarea unei garanţii reale, pentru o creanţă care era chirografară
 plăţile anticipate ale datoriilor, dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară
– Aceste acte nu sunt atacabile dacă se dovedeşte că au fost încheiate cu bună-credinţă, în executarea unui acord
cu creditorii, ca urmare a unor negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor debitorului, sub rezerva
ca acordul să fi fost de natură a conduce, în mod rezonabil, la redresarea financiară a debitorului şi să nu aibă
ca scop prejudicierea sau discriminarea unor creditori.

 Specificul acţiunii în anularea ambelor categorii de acte

• Termenul de decădere din dreptul de a introduce acțiunea este de un an de la data expirării termenului
stabilit pentru întocmirea raportului privind cauzele care au condus la starea de insolvenţă (45 de zile de la
desemnarea administratorului judiciar), dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii.
Discutie privind natura complexa a termenului
 Regimul actelor juridice anterioare (III)
 ”Termen de prescripție extinctivă cu caracter special”, fiindu-i aplicabile regulile privind suspendarea, întreruperea şi
repunerea în termen prevăzute în dreptul comun, a se vedea
C.A. București sec. a VI-a civ., Dec.nr.1757/21.09.2012
 Art.85 al.4 LPI vizează și situațiile în care debitorul a întârziat intenționat deschiderea procedurii insolvenței pentru a
face să expire termenul de decădere în vederea introducerii acțiunii
• Acţiunea în anulare se poate introduce de către administrator sau lichidator ori de către
comitetul creditorilor sau de creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor
înscrise la masa credală
• Legea instituie o prezumţie relativă de fraudă în dauna creditorilor, care poate fi răsturnată
de către debitor. Rezultă că este răsturnată sarcina probei, debitorul trebuind să arate că actul
nu a dăunat terților creditori concurenți
 Prezumţia de fraudă nu se extinde şi asupra terţului dobânditor şi subdobânditor
• Pentru admiterea acţiunii, nu trebuie să se dovedească participarea (conivenţa) frauduloasă a
terţului contractant
 Mai puțin în cazul expres prevăzut la art.117 al.2 lit.c) – ”intenția tuturor părților de a sustrage…”
• Nu se poate anula un transfer cu caracter patrimonial, făcut în cursul desfăşurării normale a
activităţii curente a debitorului (i.e. debitorul transferă proprietatea asupra unor bunuri pe care le
vinde de obicei)
 Efectul anulării actelor încheiate în
perioada suspectă
 Un principiu foarte relativ - restituirea prestaţiilor înspre averea
debitorului
• Dacă bunul nu mai există, terţul restituie valoarea acestuia de la data transferului
efectuat de către debitor, stabilită prin expertiză
• Terţul va avea în cadrul procedurii o creanţă de aceeaşi valoare, cu condiţia ca terţul
să fi acceptat transferul cu bună-credinţă, fără intenţia de a dăuna creditorilor
debitorului
 Subdobânditorul nu poate fi obligat la restituire, decât cu condiţia
cumulativă de a nu fi plătit valoarea corespunzătoare a bunului şi de a fi
cunoscut sau trebuit să cunoască faptul că transferul iniţial este susceptibil
de a fi anulat.
• Subdobânditorul soţ, rudă sau afin până la gradul IV este prezumat relativ că a
cunoscut împrejurarea
 I. Turcu, op.cit. [2012], pp.370-408; St.D. Cărpenaru, op.cit., pp.735-739
 Soarta contractelor în curs de executare (I)
 Contractele în derulare se consideră menţinute la data deschiderii procedurii
• Orice clauze contractuale de desfiinţare a contractelor în derulare pentru motivul
deschiderii procedurii sunt nule
 Principiul maximizării averii debitorului (art.123 LPPII) guvernează
activitatea administratorului și a lichidatorului judiciar, chiar cu prețul
înfrângerii forței obligatorii a contractelor!
• Dreptul de opţiune al administratorului/lichidatorului, privind soarta contractelor
aflate în curs de executare
 Practicianul în insolvenţă are, în mod activ şi pasiv, libertatea de apreciere a menţinerii și denunţării
contractelor, în funcţie de consecinţele economice ale acestora asupra patrimoniului debitorului
 Contractele să nu fie substanţial executate la momentul exprimării opţiunii de către practician
• Contractele se denunţă după cum urmează
 Din iniţiativa administratorului/lichidatorului, pe data notificării deciziei de denunţare către cocontractant
 Din iniţiativa partenerului contractual, care îi solicită administratorului să denunţe contractul în curs,
dacă administratorul nu răspunde în termen de 30 de zile de la primirea notificării trimise de partenerul
contractual prin care i se cere să opteze pentru menţinere/denunţare
 Soarta contractelor în curs de executare (II)
– Judecătorul sindic poate anula măsura denunţării la solicitarea părții interesate, numai dacă aceasta este
nelegală sau vădit abuzivă (e.g. contractul a fost substanțial executat)
– Partenerul contractual nu poate denunţa el însuși contractul
• In caz de denunţare, contractantul poate introduce o acţiune pentru despăgubiri împotriva
debitorului
 Pe de altă parte, pentru contractele cu executare succesivă menţinute, administratorul judiciar nu este obligat
să facă plăţi aferente perioadei anterioare deschiderii procedurii; pentru acestea creditorul poate face cerere
de admitere a creanţei în carul procedurii (excepţie de la regulile plăţii)
 Modificarea unor contracte speciale
• Contractele de credit pot fi modificate în perioada de observaţie, astfel încât să se asigure
echivalenţa viitoarelor prestaţii; totuşi, modificarea nu este unilaterală, ci cu acordul
cocontractantului
• Contractele de locaţiune în care debitorul este proprietar, pot fi denunţate numai dacă
chiria este inferioară celei practicate pe piaţă; dacă debitorul este chiriaş, trebuie respectat
preavizul
• Contractele individuale de muncă pot fi denunţate cu preaviz de numai 15 zile lucrătoare
şi fără parcurgerea procedurii de concediere colectivă
 Reorganizarea judiciară
 Procedura în vederea achitării datoriilor persoanei juridice, prin:
• Restructurarea şi continuarea activităţii debitorului
• Lichidarea unor bunuri din averea debitorului sau chiar a tuturor activelor
• Restructurarea şi continuarea activităţii, precum şi lichidarea unor bunuri ale debitorului
 Presupune întocmirea, aprobarea, implementarea şi respectarea unui plan de
reorganizare, care trebuie să se refere cel puțin la următoarele aspecte:
• Perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului
• Programul de plată a creanţelor, cu referire la tratamentul creanţelor defavorizate
• Comparaţia valorilor estimative a încasării creanţelor în cadrul planului şi respectiv în caz
de lichidare
• Păstrarea dreptului de administrare a debitorului, integral sau parţial
• Finanţarea activităţii; emiterea de titluri de valoare; conversia datoriilor debitorului în
acțiuni; lichidarea unor active; fuziunea sau preluarea debitorului
• Constituirea, modificarea sau stingerea garanţiilor; reeşalonarea plăţilor;
• Modificarea actului constitutiv al debitorului
 Propunerea planului
 Pot propune un plan de reorganizare
• Debitorul
 Nu va putea propune un plan de reorganizare dacă nu şi-a declarat în timp intenţia de
reorganizare; dacă într-un interval de 5 ani anterior cererii de deschidere a procedurii a mai fost
subiect al procedurii insolvenţei; dacă a fost condamnat definitiv pentru o serie de infracţiuni
(art. 132 al.4 din LPPII)
• Administratorul judiciar
• Creditorii deținând cel puțin 20% din valoarea creanțelor
 Prin derogare de la dreptul comun al societăților, planul propus de creditori poate prevedea
modificarea actului constitutiv, fără acordul statutar al asociaţilor/acţionarilor debitorului
 Planul trebuie depus în termen de 30 de zile de la afişarea tabelului definitiv de
creanţe. Termen de decădere din dreptul de a propune plan
 Tabelul definitiv de creanțe cuprinde toate creanţele asupra averii debitorului anterioare datei
deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat
contestaţii, precum şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor.
– Tabelul suplimentar cuprinde creanţele născute după data deschiderii procedurii, acceptate de către
practicianul în insolvență în urma verificării acestora (creanțele curente)
 Publicitatea planului
 Planul propus se depune la grefa tribunalului și la Oficiul Registrului Comerţului
 Planul se comunică debitorului (prin administratorul special), administratorului judiciar și
comitetului creditorilor
• Faptul propunerii unui plan nu se comunică tuturor creditorilor; se publica anunt in BPI cu
privire la depunerea planului
 În termen de 20-30 de zile de la publicarea anunţului în BPI, administratorul judiciar convoacă
o şedinţă a adunării creditorilor în care se discută admiterea planului.
• De la data publicării anuntului, toate părţile interesate vor fi socotite că au cunoştinţă de
plan şi de data de exprimare a votului
 Pot fi depuse mai multe planuri de reorganizare !
• Dacă nici un plan nu a fost propus sau admis, judecătorul sindic dispune trecerea la faliment
 Planul se comunică comitetului creditorilor în format electronic, scanat, prin grija
administratorului judiciar, prin e-mail sau prin postare pe site-ul acestuia
• Debitorul va asigura posibilitatea consultării planului la sediul său, pe cheltuiala
solicitantului
 Votarea planului. Categorii de creanțe
 Creditorii votează planul pe categorii (art.138 al. 3 LPPII), în ordine
• Creanţe care beneficiază de drepturi de preferinţă
• Creanţe salariale
• Creanţe bugetare
• Creanţele creditorilor indispensabili
• Categorie ce poate fi formata de catre administratorul judiciar la propunerea debitorului sau din oficiu
• Celelalte creanţe chirografare
 Creditorii care, direct sau indirect, controlează, sunt controlaţi sau se află sub control comun cu
debitorul, în sensul legislaţiei pieţei de capital, pot participa la şedinţă, dar pot vota cu privire la
plan doar în cazul în care acesta le acordă mai puţin decât ar primi în cazul falimentului.
 Fiecare categorie votează planul separat
 Planul va fi socotit acceptat de către o categorie, dacă e acceptat de
majoritatea absolută din valoarea creanţelor din acea categorie
 Acceptarea planului de către creditori
 Planul va fi acceptat dacă cel puţin jumătate plus una din categoriile
de creanţe acceptă sau este socotită că acceptă planul și
 Cu condiţia ca minim o categorie defavorizată să accepte planul
• Categoria defavorizată este care conform planului suportă o reducere a
cuantumului creanţei, o reducere a garanţiilor sau reeşalonarea plăţilor în
defavoarea creditorului
• Sunt nedefavorizate şi sunt considerate că au acceptat planul, creanţele ce se vor
achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în
conformitate cu contractele din care rezultă
  A.O. Stănescu, S. M. Miloș et al., op.cit, pp.95-153 și 254-300; St.D. Cărpenaru, op.cit., pp. 749-
758; I. Turcu, op.cit., pp.526-252
 Votarea planului

• În cazul în care sunt 5 categorii de creditori, planul se consideră acceptat dacă cel
puţin 3 dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele
prevăzute la art. 138 alin. (3), acceptă planul cu condiţia ca minimum una dintre
categoriile defavorizate să accepte planul şi ca cel puţin 30% din totalul valoric al
masei credale să accepte planul;
• În cazul în care sunt trei categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care cel
puţin două categorii votează planul, cu condiţia ca una dintre categoriile defavorizate
să accepte planul şi ca cel puţin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte
planul;
• In cazul în care sunt două sau patru categorii, planul se consideră acceptat în cazul
în care dacă este votat de cel puţin jumătate din numărul de categorii, cu condiţia ca
una dintre categoriile defavorizate să accepte planul şi ca cel puţin 30% din totalul
valoric al masei credale să accepte planul;
 Confirmarea planului
 Judecătorul sindic va confirma un plan, prin sentință, dacă sunt întrunite
următoarele condiții:
• Este votat de către adunarea generală a creditorilor conform art.138 din LPPII
• Fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul va fi supusă unui
tratament corect şi echitabil prin plan (sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii):
 nici o categorie defavorizată şi nici o creanţă care respinge planul nu ar primi mai puţin decât
ar primi în cazul falimentului;
 nici o categorie şi nici o creanţă nu ar primi mai mult decât valoarea totală a creanţei sale;
 nici o categorie cu rang inferior (art.138 al.3 LPPII) celei care respinge planul nu ar primi mai
mult decât ar primi în cazul falimentului
 Numai un singur plan de reorganizare poate fi confirmat!
 Confirmarea unui plan împiedică propunerea, admiterea, votarea sau confirmarea oricărui
alt plan.
 Modificarea planului de reorganizare se poate face oricând pe parcursul procedurii, cu
respectarea condiţiilor de vot şi de confirmare
 Valoarea juridică a planului
 Activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător;
 Creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate sunt
modificate astfel cum este prevăzut în plan
• Planul este o tranzacţie colectivă; sentința este similară unei hotărâri de expedient
 Există desigur opinii diferite. E.g. contract complex cu caracter jurisdicțional - N. Țândăreanu,
infra; act de procedură sui generis - I. Adam, C. Savu [2006]
• În cazul intrării în faliment ca urmare a eşuării planului sau a unei executări silite, planul
confirmat va fi socotit ca o hotărâre definitivă şi irevocabilă împotriva debitorului
 Pentru executarea silită a creanţelor la care se referă planul, calitatea de titlu
executoriu o va avea sentinţa de confirmare a planului
 Ca ”fiică rebelă” a dreptului civil, legea insolvenței oferă încă o derogare de la
regimul juridic al garanţiilor. Astfel, creditorii conservă acţiunile lor, pentru
întreaga valoare a creanţelor, împotriva codebitorilor şi a fidejusorilor
debitorului, chiar dacă au votat pentru acceptarea planului!
 Reorganizarea
 Debitorul, sub conducerea administratorului special și sub supravegherea administratorului
judiciar, îndeplineşte schimbările de structură prevăzute de plan și execută măsurile
prevăzute în acesta.
 Durata de executare a unui plan este de cel mult trei ani calculaţi de la data confirmării
planului. Această perioadă poate fi prelungită cu încă un an.
 Debitorul va executa planul până când judecătorul sindic:
• Fie va închide procedura şi va reintroduce debitorul în activitatea comercială (plata
creanțelor, astfel cu au fost modificate prin planul confirmat)
• Fie va dispune încetarea reorganizării şi trecerea la faliment (când constată că
debitorul nu se conformează planului sau că desfăşurarea activităţii aduce pierderi
averii debitorului)
 Intrarea în faliment poate fi solicitată de către orice participant la procedură: administratorul
judiciar, comitetul creditorilor, chiar de către orice creditor și inclusiv de către
administratorul special; titularul unei creanţe curente, certă, lichidă şi exigibilă mai veche de
60 de zile şi un cuantum peste valoarea-prag poate solicita oricând în timpul planului sau
după îndeplinirea obligaţiilor asumate prin plan, trecerea la faliment –art.143 alin.4 LPPII
 Falimentul (I)
 Judecătorul sindic decide prin încheiere sau sentinţă intrarea în faliment în următoarele cazuri:
• Debitorul şi-a declarat intenţia de a intra direct în procedură simplificată sau nu și-a declarat intenţia
de reorganizare. Nu poate fi supus reorganizării fără voința sa
• Debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus, și nici unul dintre celelalte subiecte
de drept îndreptăţite nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus nu a fost acceptat şi
confirmat
• Obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condiţiile stipulate prin planul
confirmat sau desfăşurarea activităţii debitorului aduce pierderi averii sale
• A fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune intrarea debitorului în faliment
• Dacă după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau de reorganizare, debitorul
acumuleză noi datorii, la cererea titularilor acestor creanţe (certe, lichide şi exigibile, al căror
cuantum depăşeşte valoare prag, recunoscute de către administratorul judiciar sau stabilite printr-o
hotărâre judecătorească), în condiţiile prevăzute de art. 75 alin. (4) şi art. 143 alin. (3).

 Prin hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul sindic dispune dizolvarea
societăţii debitoare
 Falimentul (II)
 Prin hotărârea de intrare în faliment, judecătorul-sindic dispune:
• Ridicarea dreptului de administrare al debitorului (daca acesta nu a fost anterior ridicat)
• În cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator provizoriu, precum şi stabilirea
atribuţiilor şi a remuneraţiei acestuia
• În cazul procedurii simplificate, confirmarea, în calitate de lichidator a administratorului judiciar,
desemnat conform art. 45 alin.2 sau art. 57, după caz;
• Termene maxime pentru exercitarea atribuțiilor lichidatorului (e.g. liste creanțe, raport) sau
îndeplinirea obligațiior debitorului
• Notificarea intrării în faliment către creditori și publicarea a ORC și BPI
 Falimentul constă în lichidarea ordonată activelor și distribuirea sumelor rezultate, urmate
de radierea debitorului din registrul comerțului
 În cazul intrării în faliment după confirmarea unu plan de reorganizare, titularii de creanţe
participă la distribuiri cu valoarea acestora astfel cum sunt înscrise în tabelul definitiv
consolidat –art.128 LPPII
 I. Turcu, op.cit., pp.557-566, St.D. Cărpenaru, op.cit., pp. 758-765; E. Roșu, op.cit., pp.295-305
 Distribuţia sumelor obţinute (I)
 Creanţele garantate (real) se achită creditorilor cu preferință din
contravaloarea bunurilor constituite în garanție
• În caz de neîndestulare, pentru diferența până la concurența valorii nominale a creanței,
creditorii se înscriu ca și simpli chirografari
 Creanţe chirografare, în următoarea ordine (art.159 din LPPII):
1. Taxele şi orice cheltuieli aferente procedurii, inclusiv cheltuielile necesare pentru
conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata remuneraţiei
administratorului/lichidatorului şi a persoanelor angajate de aceştia;
2. Creanţele izvorâte din raportul de muncă;
3. Creanţele reprezentând creditele acordate de instituţii de credit după deschiderea procedurii,
precum şi celelalte creanţe rezultând din continuarea activităţii debitorului după deschiderea
procedurii
4. Creanţele bugetare;
5. Creanţele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi, în baza unor obligaţii de
întreţinere (inclusiv pentru întreţinerea debitorului persoană fizică şi a familiei sale)
 Distribuţia sumelor obţinute (II)
6. Creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele
rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum şi din chirii;
7. Alte creanţe chirografare (e.g. creditele acordate de asociați în vederea finanțării
debitorului prin împrumut)
8. Creanţele subordonate
 Creditele acordate persoanei juridice de către un asociat/acţionar deţinând cel puţin 10% din
capitalul social (acționar semnificativ)
 Creanţele izvorând din acte cu titlu gratuit
 Noțiunea de ”creanțe subordonate” (un posibil import din dreptul nord-american) reflectă caracterul ”rezidual”
al creanțelor asociaților, raportat la creanțele celorlalți creditori ai societății, pentru a releva că acestea din urmă
sunt preferabile în caz de faliment și că asociații sunt cei care trebuie finalmente să suporte riscul ultim al
afacerii.Totuși, dreptul român operează un transplant parțial din dreptul american, întrucât consideră creanțe
subordonate numai cele derivate din raporturi de împrumut al societății falite de către asociați semnificativi.
Legiuitorul presupune că împrumuturile asociaților cu dețineri de sub 10% din capital sunt considerate creanțe
chirografare ordinare.
 Titularilor de creanţe dintr-o categorie li se vor putea distribui sume numai după deplina îndestulare a
titularilor de creanţe din categoria ierarhic superioară. Sumele de distribuit între creditori în acelaşi
rang de prioritate vor fi acordate proporţional cu suma alocată pentru fiecare creanţă . Sumele
aferente creanţelor sub condiţie, celor admise provizoriu se consemnează în cont bancar
 Răspunderea persoanelor care au cauzat
starea de insolvenţă
 Natura răspunderii: o răspundere civilă delictuală specială
 O răspundere generată faţă de persoane cu care partea responsabilă nu a avut
direct raporturi juridice
• Diferită de răspunderea administratorilor faţă de societate, care are o natură contractuală
 O răspundere directă faţă de masa credală, specifică insolvenţei
• Angajarea răspunderii se poate produce numai în timpul procedurii
• Dreptul la acţiune se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau
trebuia cunoscută persoana care a contribuit la apariţia stării de insolvenţă dar nu mai târziu
de 2 ani de la data pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii
 O răspundere doar pentru anumite fapte, limitativ prevăzute la art. 169 LPPII
• Abordarea restrictivă a legii române, față de caracterul general al faute de gestion din
dreptul francez și wrongful trading din dreptul englez
• Majoritatea faptelor sunt de natură a angaja și răspunderea penală pentru bancrută
 Sumele obţinute intră în averea debitorului, pentru completarea fondurilor
necesare acoperirii pasivului
 Întinderea răspunderii
 Judecătorul poate dispune ca “o parte a pasivului” să fie acoperită
• O detaşare faţă de principiul comun al reparării integrale a prejudiciului, lăsată la
aprecierea instanței
• Nu mai mult decât efectul faptelor imputate şi nu mai mult decât este necesar pentru
acoperirea pasivului
 E.g. administratorului care a ascuns sau deturnat active de o anumită valoare, nu i se poate angaja
răspunderea pentru o valoare mai mare, chiar dacă ar fi rămas pasiv neacoperit
 Nu se poate dispune angajarea răspunderii, dacă activul acoperă pasivul. Creditorii nu au suferit
prejudiciu. Pentru cazul unei fapte culpabile a membrilor organelor de conducere ale societății,
asociații ca și creditori reziduali au posibilitatea angajării răspunderii acestora după închiderea
procedurii, în temeiul legii societăților.

 L. Neagu, Procedura insolvenței. Răspunderea membrilor organelor de conducere. Practică

juiciară, Hamangiu, 2011; S. Al Hajjar, Răspunderea civilă a administratorilor debitorului aflat în
insolvență, UJ, București, 2011; I. Adam, C. Savu, Răspunderea membrilor organelor de
conducere…, Dreptul nr.8/2007, p.18; E. Roșu, op.cit., pp. 334-412; St.D. Cărpenaru, op.cit.,
pp.773-779; I. Turcu, op.cit. [2012], pp.652-712
 Calitate procesuală pasivă
 Membrii organelor de conducere ale debitorului
• Administratori, directori / Membri ai directoratului şi ai consiliului de
supraveghere
• Cenzori? Auditori interni/independenţi?
– Opinia generală este în sensul excluderii răspunderii acestora
 Orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului
(evoluţie a jurisprudenţei şi doctrinei internaţionale în acest sens)
• Administratori de fapt
 Un creditor care a avut putere de decizie asupra debitorului
– Banca imprudentă? Fiscul care a refuzat nelegal rambursarea TVA?)
 S. Al Hajjar, op.cit., pp.229-258; R. N. Catană, Răspunderea băncilor față de terți,
pentru credite imprudente acordate clienților, Pandectele Române, supliment, 2008
 Calitate procesuală activă
 În principal, administratorul/lichidatorul judiciar (art.169 LPPII)
 În subsidiar, (a) preşedintele Comitetului creditorilor în baza hotărârii
Adunării creditorilor, sau (b) creditorul deţinând 50% din valoarea
creanţelor
• Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de
starea de insolvenţă a debitorului sau a hotărât că nu este cazul să introducă acţiunea, aceasta
poate fi introdusă de preşedintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării
creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de
adunarea creditorilor. Poate introduce această acţiune și creditorul care deţine mai mult de
50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală
• Dispoziții procedurale introduse prin Legea nr.76/2012 (NCPC)
 În cazul în care s-a pronunţat o hotărâre de respingere a acţiunii în angajarea răspunderii, administratorul
judiciar/lichidatorul care nu intenţionează să formuleze apel împotriva acesteia va notifica creditorii
asupra intenţiei sale. În cazul în care adunarea generală sau creditorul care deţine mai mult de jumătate din
valoarea tuturor creanţelor decide că se impune introducerea apelului, administratorul judiciar trebuie să
formuleze calea de atac
 Condițiile răspunderii (I)
Fapte (aproape) limitativ stabilite de lege (art.169 LPPII)
 Folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei
alte persoane (abuz);
 Efectuarea de acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice
(abuz de personalitate morală, confuziune)
 Dispunerea, în interes personal, a continuării unei activităţi care ducea, în mod vădit, la
încetarea de plăţi (administrarea unei activităţi iremediabil compromise);
 Ţinerea unei contabilităţi fictive sau neconforme cu legea;
 Deturnarea sau ascunderea unei părţi din activul persoanei juridice ori mărirea fictivă a
pasivului acesteia (manopere ilicite);
 Folosirea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul
întârzierii încetării de plăţi;
 Plata cu preferinţă a unui creditor, în luna precedentă încetării plăţilor
 Orice altă faptă săvârşită cu intenţie, care a contribuit la starea de insolvenţă a
debitorului
 Condițiile răspunderii (II)
 Culpa
• Element de intenţie directă (culpă gravă), fie sub forma promovării ilicite a interesului
personal în dauna creditorilor, fie sub forma unui delict intenţional (deturnare active)
 Achitarea cu prioritate a sumelor în favoarea unor societăţi comerciale în cadrul cărora pârâtul avea calitatea de
acţionar majoritar (același grup de firme), în detrimentul celorlalţi furnizori neachitaţi şi a creditorilor bugetari,
denotă în mod evident intenţia de fraudare a creditorilor şi de folosire a bunurilor debitoarei în folosul altor
persoane juridice (C.A. Cluj, sec. a II-a civ., Dec.nr.644/14.02.2012,
http://portal.just.ro/JurisprudentaVizualizare.aspx?id_speta=28684&idInstitutie=33)
 O tendință izolată a jurisprudenţei de a prezuma culpa în cazul faptelor privind înregistrările nelegale sau
neconforme în contabilitate, în măsura existenței unei legături de cauzalitate cu insolvența
• Prejudiciul
• Este al creditorilor (nu al societăţii debitoare)
• Prezumat ca fiind reprezentat de partea din pasiv rămasă neacoperită
• Legătura de cauzalitate
• Apreciere relativ riguroasă a jurisprudenței (legătura directă şi necesară cu fapta)
 Se deduce pe cale de interpretare din conjuncția culpei cu prejudiciul
• Reprezintă principala problemă practică referitoare la eficacitatea angajării răspunderii
 Închiderea procedurii, prin sentință
 Insuficienţa activelor sau fondurilor
• Nu există bunuri în averea debitorului ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi “cheltuielile
administrative” și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele (sic!)
 Lichidarea completă a activelor
• Averea debitorului a fost distribuită, indiferent dacă s-a acoperit sau nu pasivul
 Stingerea datoriilor debitorului
• Au mai rămas bunuri în activul debitorului şi existenţa persoanei juridice debitoare continuă
 Dacă toţi asociaţii/acţionarii decid să preia bunurile rămase, judecătorul sindic închide procedura, radiază
societatea, urmînd ca bunurile să treacă în proprietatea indiviză a asociaţilor
 Dacă nu există decizia unanimă, sumele rămase se consemnează într-un cont bancar, la dispoziţia
asociaţilor
 Indeplinirea planului de reorganizare
• Toate obligaţiile asumate în planul confirmat, au fost îndeplinite
 Prin confirmarea planului de reorganizare, debitorul este descărcat de diferenţa dintre valoarea obligaţiilor
pe care le avea înainte de confirmarea planului şi cea prevăzută în plan (art.176 LPPII)
 In principiu se continuă existenţa persoanei juridice debitoare
 Nicio creanță nu a fost înregistrată în termenul legal
 Efectele închiderii procedurii
 Descărcarea judecătorului sindic, administratorului/lichidatorului şi persoanelor care
îi asistă
 Radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat
 Descărcarea debitorului de datoriile existente
• Expres, legea prevede numai descărcarea debitorilor-persoane fizice
 Sub condiţia să nu fi fost vinovaţi de bancrută frauduloasă ori de transferuri frauduloase
• Persoanele juridice sunt descărcate implicit, prin efectul dizolvării şi radierii
 In cazul continuării existenţei societăţii debitoare, creditorii pot urmări realizarea
creanţelor prin executare silită individuală de drept comun
 In cazul radierii societăţii, rămâne deschisă numai urmărirea averii fidejusorilor şi a
garanţiilor reale ataşate creanţelor nesatisfăcute în cadrul procedurii
• Atragerea răspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolvenţă se poate demara numai în
cadrul procedurii insolvenţei, chiar dacă procedura insolvenţei se închide anterior expirării
termenului de prescripţie a acestei acţiuni
• Acţiunea în atragerea răspunderii acestor persoane poate fi soluţionată şi ulterior închiderii
procedurii, cu condiţia să fi fost demarată în cadrul acesteia (se deschide dosar cu nr. bis)