Economia Comertului Si A Serviciilor

ECONOMIA
COMERŢULUI ŞI A
SERVICIILOR
Lector dr. Lucica Armancă
Economia comerţului şi a serviciilor
 Istoria gândirii economice despre comerţ şi servicii
 Tipologia activităţilor comerciale şi piaţa serviciilor
 Oferta şi cererea de servicii, tarifele pentru servicii
 Organizarea şi baza tehnico-materială a comerţului
 Serviciile pentru întreprinderi
 Serviciile pentru populaţie
 Serviciile internaţionale
 Resursele umane, materiale şi financiare în sectorul comerţ şi
servicii
 Eficienţa economică şi socială a comerţului şi a serviciilor
 Organizaţii, instituţii naţionale şi internaţionale cu atribuţii în
desfăşurarea activităţii comerciale
Economia comerţului şi a serviciilor
 Codul activităţilor din economia naţională
 Oferta de servicii şi tarifele pentru servicii
 Cererea de servicii
 Relaţiile comerciantului cu producătorii şi a
comerciantului cu consumatorii
 Resursele umane în sectorul serviciilor şi
comerţ
 Eficienţa economică a serviciilor şi a
activităţilor de comerţ
Istoria gândirii economice despre
comerţ şi servicii
 Teorii economice şi evoluţia gândirii
economice despre comerţ şi servicii
 Teoria lui Marx si economiştii secolului XIX-lea
privind serviciile:
 ,,în sens restrâns” (pentru populaţie realizate în nume
individual sau comun: medicale, de invăţământ,
artistice, religioase, casnice şi administraţie publică)
 ,,în sens larg”(transportul mărfurilor, întreţinerea şi
reparaţiile mijloacelor de muncă şi a altor bunuri,
activităţi bancare, asigurări)
 Categoria economică de ,,serviciu”
 Derivă din latinescul servitum = ,,sclav”
 ,,acţiuni de a servi”(conotaţie ambiguă)
 A fi în serviciul cuiva
 A fi în serviciu
 A fi de serviciu
 A face un serviciu
 Acţiunea de a servi ceva
 Acţiunea de a pune în serviciu(în folosinţă)
 J.Nusbaumer(1984) ,,Ce este un serviciu?”
 Nu există practic o definiţie unanim acceptată a
activităţilor prestatoare de servicii şi nici indicatori de
evaluare a acestora.
 P.Lepesant- (serviciile)- activităţi ce intervin în
producerea avuţiilor, respectiv cheltuielile din
circuitul de consum
 A.Smith- (serviciile)- cuprind slujitorii
statului(magistraţii civili şi militari, clericii,
oamenii legii, medici, etc)
 Mayere A.(1990) ,,Pour une economie de
l’information:
”un proces , un act care se răsfrânge asupra
unei persoane, un bun sau o informaţie a cărei
punere în operă necesită ca relaţia de schimb
să fie stabilită cu utilizatorul”
 Hill P.(1977)-,,On Goods and Services”
”o operaţíune vizând o transformare a stării unei
realităţi C posedată sau utilizată de un
consumator(client sau utilizator) B, realizată
printr-un prestator A la cererea lui B, şi adesea în
relaţie cu el, dar neajungând la producerea unui
bun susceptibil de a circula în mod economic şi
independent de suportul C”
 Parsons(1970)- conceptul de “angajament
reciproc”
 Clientul aderă la modul de funcţionare al firmei
prestatoare de servicii după informare corespunzătoare
şi angajamentul firmei de a respecta programul anunţat.
 A.Toffler(1990)- ,,prosumator”(prosumer) adică
noi interacţiuni/coprestaţii între producător şi
consumator)
 Ex. În domeniul serviciilor turistice
 Ex. În domeniul educaţiei
 Ex. În domeniul medical
 Bunuri  Servicii
 Produsul este fabricat înainte de a  Serviciul nu există înainte, el este
fi adus pe piaţă creat pe masură ce se derulează
 Performanţa şi calitatea sunt producţia
atribuite de producător  Performanţa şi calitatea sunt în
 Producătorul stăpâneşte rezultatul responsabilitatea atât a
şi este responsabil de acesta producătorului cât şi a
consumatorului
 Bunurile se schimbă pe piaţă,
aceasta exercitând un rol de  Producătorul nu dispune de o
regulator adevărată stăpânire a rezultatului
lui.Producătorul nu se poate
angaja asupra rezultatului
 Piaţa nu este locul de determinare
al preţurilor şi
cantităţilor,negocierea şi
informaţia devin determinante.
 Bensahel L.(1988)-,,Introduction a l’economie du
service”
 Analiza economică a serviciilor, prin compaks(bunurile
şi serviciile sunt elemente complementare şi impun o
gestionare comună a legăturilor lor ca centre de creare
de valoare)
 Studiul este realizat prin economia industrială şi
economia relaţională
 Rezultatul serviciilor
 Analiza economică a serviciilor prin produs este dificilă
 Se apelează la două concepte:(J.Gadrey)
a) Serviciul-rezultat
 Serviciul - rezultat imediat
 Serviciul – rezultat mediat
b) Serviciul-funcţie
 Serviciul direct la client
 Serviciul la utilizator
 Serviciul la consumator
c) Studiul este realizat prin teoria specifică a serviciilor
 Bensahel L. - identifică trei categorii de
operaţiuni funcţionale(abordarea serviciului
ca funcţie)
1. Operaţiuni de logistică şi de transformări
materiale
 Suportul principal este constituit din obiecte susceptibile
de ,,a deplasa, transforma şi întreţine”
2. Operaţiuni de logistică informaţională
 Activităţi ce constau în ,,a produce, sesiza, prelucra şi
retransmite” informaţii codificate(administrative, contabile,
statistice, financiare), în general sub formă de dosare,
formulare, etc
3. Activităţi de prestare de servicii directe
 În legătură mai mult sau mai puţin interactivă cu
clienţii şi beneficiarii
 Suportul principal al activităţii este clientul însuşi
 Avantajele abordării serviciilor ca funcţie
 Ia în considerare complexitatea diverselor
activităţi, ţinând cont de realitatea serviciilor
 Face trimitere la studiul întreprinderii prin funcţiile
de producţie
 Permite a identifica prin fiecare funcţie partea
serviciului direct legată de consumator, deci partea
pe care acesta o urmăreşte în evaluarea rezultatului
 Dezavantajele abordării serviciului ca funcţie
 este un demers parţial ce presupune prin ,,decupaj” şi
analiză fină o gestionare a evaluării performanţelor
serviciului
 Nu reprezintă serviciul în totalitatea lui şi în complexitatea
lui, efect al combinării acestor funcţii
 Impune studii de factori explicativi ai competitivităţii
serviciilor şi a modului de măsurare a performanţelor
lor(cererea explicită şi implicită din partea consumatorilor)
 R.Courlet(1992)-,,La transformation du systeme d’offre et la
constitution d’un esace europeen des services”
a) Serviciul este identificat total cu funcţia care îi aduce un răspuns
practic, individualizat şi concomitent o funcţie nu este niciodată
aceeaşi pentru doi agenţi diferiţi, întreprindere sau indivizi
b) Serviciul apare ca procesual-evolutiv, aspect prin care funcţia sa este
indeplinită.
c) Comparativ cu un produs pus pe piaţă, serviciul preexistă, este
conceput şi elaborat înafara produsului, ca atare serviciul este un
proces determinat de colaborarea cu beneficiarul însuşi.
d) Serviciul apare în situaţia individualizării până la unicitatea acestuia.
 Caracteristicile serviciilor
 Intangibilitatea(caracteristica esenţială)
 Serviciile nu pot fi văzute, gustate, auzite, simţite sau
mirosite, ianinte de a fi cumpărate,
 Inseparabilitatea
 Prestarea este simultană cu consumul lor,
 Necesită ca în acelaşi timp să fie prestate, vândute şi
consumate,
 Serviciul nu poate exista separat de prestatorul său, fie
el persoană sau echipament,
 Variabilitatea sau eterogenitatea
 generată de circumstanţele care concură la prestarea
serviciilor,
 Variază de la prestator la prestator, iar în funcţie de
momentul şi locul prestării, este imposibilă repetarea
serviciilor în mod identic de la o persoană la alta,
 Utilizatorii vor căuta să obţină cât mai multe informaţii
în privinţa prestatorului, a locului şi momentului în care
se desfăşoară prestarea serviciului, ca atare.
 Perisabilitatea sau non-durabilitatea
 Capacitatea serviciilor de a nu fi stocate sau inventariate
 Pot apare probleme în privinţa folosirii capacităţii de
prestaţie când cererea este fluctuantă(dom. hotelier,
transportul de persoane, etc)
 Se impun în mod condiţionat modalităţile concrete prin
care întreprinderea de servicii va reuşi să-şi
sincronizeze oferta cu cererea, ce pot fluctua zilnic,
săptămânal sau anual.
 Absenţa proprietăţii
 La momentul cumpărării unui serviciu clienţii pot
beneficia de anumite facilităţi pentru a-şi satisface
interesul(cameră de hotel, loc în mijlocul de transport,
etc), fără a avea loc un transfer de proprietate, spre
deosebire de achiziţia bunurilor tangibile(materiale)
 Dumitrescu L.
 ,,caracteristicile serviciilor particularizează oferta de
servicii şi îşi pun amprenta asupra modului de
manifestare a cererii”
 Caracteristicile serviciilor influienţează deciziile privind
demersurile de marketing, conţinutul şi modul de
realizare a politicilor de marketing, precum şi eficienţa
procesului de prestare.
 Scurt istoric: Comerţul
- sec.XIX-lea :progresul industrial, crize economice(1873-1895),
protecţionismul, liberalismul – aportul din plin la dezvoltarea
comerţului, concomitent cu perfeţionarea căilor de comerţ,
transport, respectiv producţia şi distribuţia.
- primii comercianţi devin simplii intermediari: specializaţi sau
nespecializaţi şi acţionează în funcţie de interesele industriaşilor.
- sec- XX-lea: concentrarea activităţii comerciale , prin
creearea ,,cooperativelor de consum”, apoi marile magazine ale
întreprinderilor, cu sucursale multiple, comerţul integrat şi alte
forme.
-sec.XIX-lea: rolul important al comerciantului, il plasează pe o
poziţie specială în politica de dezvoltare a fiecărei societăţi şi se
află în atenţia întreprinzătorilor cât şi a puterii publice.
 Etape în dezvoltarea comerţului
1. In cadrul ,,economiei preindustriale”(producţía la cerere):
are sarcina asigurării unor proximităţi de timp şi de loc
pentru populaţia consumatoare care căuta produsele
respective,
2. In cadrul,,economiei de producţie”(producţia în serie şi
în avans): comerţul devine indispensabil, se dezvoltă
puternic, dar activitatea este limitată de zonele de
intermediere,
3. In cadrul ,,economiei de consum”(producţia este la
apogeu, societatea se dezvoltă pe baza economiei de
piaţă, apare concurenţa între producători, distribuitori şi
apare profilul problematicii în distribuţie –
vânzarea(costisitoare şi anevoioasă)????????
 Conţinutul activităţii de comerţ
 Intermediere = activitate creatoare de utilităţi
 Utilitate = noţiune cu caracter complex –folos,
serviciu, util sau utilizabil
 Face parte din conţinutul activităţii de comerţ, defineşte
rolul şi locul acestuia în cadrul unei economii
Comerţul- o funcţie ce are în vedere punerea
bunurilor şi serviciilor la dispoziţia utilizatorilor,
în condiţii de loc, de timp şi de mărime, etc.
 Comerţul – activitatea de intermediere şi
distribuţie fizică + o serie de noi
activităţi(cercetarea pieţei, informarea
populaţiei, educarea consumatorilor,
publicitatea, promovarea unei game largi de
servicii privind utilizarea produsului, cadrul
ambiental pentru vânzare- cumpărare, etc.
 Nouă conceptualizare:
,,un ansamblu de activităţi care privesc un produs din
momentul investiţiei sau al manifestării intenţiei
de a-l crea, până la distrugerea sa în procesul de
consum, indiferent care ar fi forma acestuia”
- Un sector creator de utilităţi, un reprezentant al
serviciului utilizatorilor şi al producătorilor şi
cuprinde o mare parte a fluxului monetar din
fiecare ţară.
 Actul de comerţ
 Acţiunea din procesul realizării unei profesii
comerciale
 Acoperă o arie largă de operaţiuni ca activităţi
comerciale
 Se impune o structurare a actelor de comerţ
 Acte de comerţ naturale: activităţice dau profilul
profesiunii celor implicaţi în realizarea lor, cuprinde şase
tipuri:
1. Totalitatea cumpărăturilor de mărfuri în scopul revânzării sau
închirierii lor
2. Activităţile interpuşilor dintre participanţii la tranzacţiile
comerciale
3. Transformarea materiilor prime în obiecte de consum
4. Activităţile de transport
5. Activitatea bancară
6. Activităţi mai diverse(ag. Schimb valutar, birouri de afaceri,
intreprinderile de spectacole, etc.)
 Actele de comerţ proforma- substanţa comercială
este dată de forma lor
 se va cere în scris, prin redactarea unei scrisori de schimb
 Acte de comerţ în virtutea teoriei accesoriei:
operaţiuni ce se referă la acte, care pur civile prin
natura lor, devin comerciale- sunt făcute de un
comerciant
 Acte civile
 Acte comerciale
 După cunoaşterea detaliată a structurii actelor de
comerţ:
 Comerţul propriu zis: fabricaţia şi distribuţia
 Comerţul de bancă sau bancar: colectarea, concentrarea şi
punerea la dispoziţia comercianţilor de fonduri
 Comerţul transporturilor: operaţiunile asigură orientarea şi
deplasarea mărfurilor
 Comerţul de asigurări: operaţiunile referitoare la actele de
asigurare a unor riscuri, mijlocite de plata unei prime de
asigurare
 Comerciantul / Codul comercial
 Persoana fizică sau juridică a cărei profesie este
comerţul
 Agent economic- în condiţiile:
 Să facă acte de comerţ
 Să realizeze asemenea acte în mod obişnuit-
repetabilitatea
 Să transforme actele respective în profesia sa de bază
sau accesorie
 Să acţioneze în numele său personal
 Restricţii cu privire la libertatea de a exercita diverse activităţi
comerciale
 Referitoare la incapacităţi
 Referitoare la incompatibilităţi
 Referitoare la modul de organizare a diferitelor tipuri de comerţ
 Branşe( tutun-ţigări, pulberi explozive, baterea monedelor, comerţul cu timbre
şi efectele poştale)
 Sectoare de comerţ reglementate şi controlate( farmacistul, negustor de plante
medicinale, comerţul cu arme, activitatea hotelieră, comerţul cu bijuterii, cu
lucruri de ocazie, etc.)
 Activităţi comerciale ce se pot desfăşura în baza unei autorizaţii administrative
speciale(prefecturi, organe municipale sau guvernamentale)
 Unităţi ce comercializează băuturi alcoolice
 Unităţi de transport rutier şi aerian
 Activitatea brutăriilor, a întreprinderilor de spectacole
 Activitatea magazinelor cu o mare suprafaţă comercială

 Obligaţiile comerciantului /Codul
comercial
1. Respectarea sistemului de relaţii specific fiecărei
ramuri şi a modului de desfăşurare a activităţii
comerciale: evidenţa primară şi contabilă,
arhivarea documentelor comerciale, deschiderea
uni cont bancar, furnizarea unor informaţii
privind regimul patrimonial, suportarea
consecinţelor falimentului, a regimului judiciar
în cazul suspendării unei plăţi
2. Obligaţiile fiscale:plata impozitelor
speciale, asupra cifrei de afaceri, a TVA, etc.
3. Obligaţiile ce revin comerciantului în

calitate de patron: statulul de infiinţare şi
funcţionare ,ROF, Regulamentul intern,
regulile de conduită în raporturile cu
salariaţii, etc.
 Prerogativele comerciantului:
 Existenţa de drept a calităţii de elector şi posibilităţile
eligibile în cadrul Camerelor de Comerţ
 Posibilitatea de a beneficia de măsuri speciale cu privire la
urmărirea contractelor comerciale sau de inchiriere a
spaţiilor în care se desfăşoară actele de comerţ
 Dreptul de a contesta anumite hotărâri şi de a invoca fără
restricţii proba cu martori
 Posibilitatea înserării în contractele sale a unei clauze de
arbitraj
 Posibilitatea de a acorda sau de a contracta, în interes
propriu, împrumuturi comerciale la un nivel nelimitat
Tipologia activităţilor comerciale şi
piaţa serviciilor
 Piaţa serviciilor-formă concretă de existenţă a
relaţiilor de schimb
 Un anumit loc geografic(piaţă în sens concret, real)
 Ansamblul relaţiilor reprezentanţilor cererii şi ai
ofertei pentru un anumit produs( piaţă în sens larg,
abstract)
piaţa serviciilor
Piaţa: ,,este o relaţie economică generală între
producătorii-vânzători, purtători ai condiţiilor de
producţie în contextul economiei de piaţă şi
cumpărătorii- consumatori, purtători ai trebuinţelor
umane, însoţite de capacitatea oamenilor de a
cumpăra mărfuri oferite şi care se dovedesc a fi
convenabile pentru ei, ale căroro graniţe nu sunt în
mod necesar definite numai prin aria geografică şi
nici prin clasificările convenţionale de produse”(în
sens abstract)
piaţa serviciilor
 Funcţiile specifice ale pieţei
 De determinare a preţului( confruntarea cererii şi a
ofertei)
 De coordonare( orientarea pe piaţă după analiza
datelor referitoare la cerere şi ofertă)
 De organizare socio-economică a
unităţilor( comuniunea economică-legătura între
ofertanţi şi cumpărători)
 De raţionalitate economică(activitatea economică
rentabilă = rezistenţă pe piaţă
piaţa serviciilor
 Piaţa serviciilor,, reprezintă sfera economică
de interfaţă a intereselor purtătorilor ofertei de
servicii, materializată prin producţia de
servicii, cu cele ale purtătorilor cererii de
servicii, materializată prin consum ”
 Locul ofertei coincide cu locul consumului =
Suprapunere în timp şi spaţiu a celor doi
factori(oferta şi cererea)
piaţa serviciilor
 Particularităţi ale pieţei serviciilor
 Nu include în totalitate sfera serviciilor( există şi servicii
necomerciale:serviciile publice sau private, precum şi
serviciile pe care şi le fac oamenii lor înşişi ,,gratuite”)
 Dificultatea comensurării dimensiunilor şi dinamicii pieţei
serviciilor( multitudine de indicatori de exprimare a
resurselor sau a eforturilor, subsisteme de indicatori de
exprimare a efectelor economico-sociale ale activităţii de
servicii, etc)
 Semnificaţia deosebită a elementelor calitative în
aprecierea poziţiei unui întreprinzător sau a unei tări pe
piaţa serviciilor
piaţa serviciilor
 Modul specific de manifestare a concurenţei
 Concurenţa prin preţuri este mult mai nuanţată- consideraţiile
calitative/ serviciile nu sunt omogene
 Frecvenţa mult mai mare a situaţiilor de monopol sau
oligopol( intrarea liberă în ramură şi de liberă circulaţie a
capitalurilor)
 Varietatea de mijloace pentru a se diferenţia de concurenţii
săi( calitatea prestaţiei, atmosfera din unitate, localizarea
geografică, etc)
 Transparenţa este limitată de caracterul imaterial al
serviciilor( concurenţii nu cunosc secretele de organizare a
prestaţiilor sau politica de dumping, consumatorii sunt constrânşi
de timp pentru a compara relaţia preţ- calitate)
piaţa serviciilor
 Oferta şi producţia serviciilor
 Oferta serviciilor
,,Ansamblul elementelor care concură la prestarea
serviciilor, respectiv: echipamentul de “producţie” a
serviciilor, diversitatea bunurilor materiale destinate
consumului de servicii, potenţialul natural şi antropic,
forţa de muncă specializată în activităâile proprii
sectorului terţiar, infrastructura, consiţiile de
comercializare(tarife, inlesniri,etc.), precum şi sistemul
de relaţii între prestatori şi consumatori(utilizatori) ”
piaţa serviciilor
 Producţia serviciilor
,,Ansamblul de activităţi care mobilizează forţa de muncă,

echipamentul de producţie şi bunurile materiale, şi care,
în cadrul unei ambianţe proprii serviciilor, se
concretizează într-un consum efectiv”
piaţa serviciilor
 Particularităţi ale pieţei serviciilor
comparativ cu piaţa bunurilor fizice
 Producţia serviciilor poate fi cel mult egală cu
oferta serviciilor/ Oferta este cel mult egală cu
producţia
 Oferta serviciilor există şi independent de
producţia serviciilor, în timp ce producţia
serviciilor nu se poate realiza în afara ofertei/
oferta bunurilor materiale nu se poate detaşa de
existenţa unei producţii
piaţa serviciilor
 Structura ofertei serviciilor nu coincide
intotdeauna cu structura producţiei serviciilor/
strctura ofertei de bunuri materiale reflectă
structura producţiei respective
 Ofera serviciilor este fermă- există atâta timp cât
sunt prezente elementele ce intră în strctura ei, pe
când producţia serviciilor este efemeră- există atâta
timp cât se manifestă consumul
piaţa serviciilor
 Caracteristici ale ofertei şi producţiei de servicii
 Complexitate şi eterogenitate( echipamentul din industria
ospitalităţii:hoteluri, moteluri, pensiuni.., angrenarea
elementelor ofertei revine ,,ofertanţilor de servicii”
(transportori, touroperatori, agenţi turistici, etc). Serviciile
comportă un grad înalt de segmentare pe specialităţi a
producţiei serviciilor
 Caracterul artizanal- tendinţa de centralizare şi concentrare
a ofertanţilor de servicii pe domenii de specialitate
piaţa serviciilor
 Capacitatea organizatorică a furnizorilor de servicii de a satisface în
anumite condiţii cerinţele clienţilor: antrenează forţa de muncă, baza
tehnică şi sistemul de relaţii între prestatori şi consumatori (piramidă
inversă)
 Direcţia generală- Personal administrativ-Personal operativ- Personal de
contact – CLIENŢI
 Raportul, diferenţiere/asemănare(personalizare/standardizare) în
cadrul ofertei de servicii
 Uşurinţa reproducerii unor componente ale serviciilor, riscul imitaţiei prin
concurenţii din domeniu deosebit de ridicat
 Numele serviciului/marca serviciului (captarea interesului clienţilor):
originalitate, pertinenţă, uşurinţă de memorizare şi supleţea
 Standardizarea ofertei: pentru administrarea şi controlul calităţii serviciilor,
prin norme generale, respectiv particulare, referitoare la posturile de muncă
piaţa serviciilor
 Oferta de servicii este un element potenţial aflat ăn stare de
aşteptare activă în raport cu nevoile clienţilor(oferta
înmănunchează un ansamblu de elemente cu grad înalt de
rigiditate, iar altele cu o anumită flexibilitate)
 Dimensiunea ofertei de servicii este însoţită, de regulă, de
un risc relativ ridicat în sensul incertitudinii de manifestare
a cererii de servicii:
 Metode de decizie:
 Maxim: maximizarea minimului de rezultat
 Maximax: minimizarea maximului de regret
 Calculul speranţei matematice: a nivelului cererii cu cea mai mare
probabilitate- speranţă- de realizare
piaţa serviciilor
 Perspective ale ofertei de servicii
1. Creşterea ofertei de servicii, în ritmuri superioare creşterilor celorlalte
sectoare ale economiei tărilor dezvoltate(aportul anual la PIB minim 1/3-
obiectiv necesar în orice economie)
2. Tendinţa de disociere-asociere, atât în relaţia cu oferta de bunuri
obiectuale, cât şi în interiorul ofertei de servicii înseşi
- softuri informatice independente şi softuri informatice incorporate
în calculator
- servicii complementare bunurilor: întreţinere, consultanţă,
prelungirea ciclului de viaţă al bunului, speranţei de viaţă a produselor i se
asociază serviciile care asigură refolosirea, repararea, şi modernizarea
tehnologică, reciclarea, etc.
- concentrarea şi industrializarea procesului de pregătire a
preparatelor culinare/ separarea funcţiilor de aprovizionare şi prelucrare de
cle legate de comercializarea şi servirea preparatelor
- în cadrul ofertei- mişcarea de ,,asociere”- pachetul de prestaţii
piaţa serviciilor
3. Accentuarea laturilor calitative ale
prestaţiilor asigurate clienţilor
- dificilă cuantificarea nivelului calitativ al
serviciului în momentul în care el este prestat
- aportul fundamental în asigurarea calităţii
serviciilor aparţine factorilor interni: politeţea,
reactivitatea, personalizarea produsului, durata
programului, calitatea dialogului, etc..
piaţa serviciilor
 Valoarea adăugată de servicii şi complexitatea
relaţiilor juridico-economice generate de
existenţa ei
 ? Evaluarea sau neluarea în calcul sub aspect
economic a valorii serviciilor gratuite
 ? Evaluarea evoluţiei în timp a valorii adăugate de
servicii
piaţa serviciilor
 Metode de evaluare a valorii adăugate de
servicii în preţuri constante(conform
bibliografie de specialitate)
 Metoda deflaţiei-elimină influienţa inflaţiei
pornind de la datele perioadei curente
 Metoda extrapolării- elimină influienţa inflaţiei
pornind de la datele periodei de bază

Economia Comertului Si A Serviciilor

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Economia Comertului Si A Serviciilor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ECONOMIA

 Unităţi de transport rutier şi aerian

 Activitatea brutăriilor, a întreprinderilor de spectacole

 Activitatea magazinelor cu o mare suprafaţă comercială

3. Obligaţiile ce revin comerciantului în

,,Ansamblul de activităţi care mobilizează forţa de muncă,

S-ar putea să vă placă și