Senzația cromatică reprezintă capacitatea scoarței cerebrale occipitale de a
percepe cele 7 entități monocromatice ale spectrului vizibil: roșu, portocaliu,
galben, verde, albastru, indigo, violet, dat de radiațiile electromagnetice cu
lungimi de undă între 375 și 770 nm.
Culorile se caracterizează prin următoarele elemente:
TONALITATEA = lungimea de undă a stimulului luminos
SATURAȚIA = bogăția în radiații de aceeași lungime de undă, fără nici un
amestec. Reducerea saturației unei culori se obține prin amestec cu alb.
LUMINOZITATEA (strălucirea) facilitează perceperea unui stimul colorat.
Permite a distinge culori mai clare și culori mai întunecate. O suprafață e cu atât mai luminoasă cu cât absoarbe o proporție mai mică de radiații cu lungime de undă specifice și reflectă o proporție mai mare. METODE DE DENUMIRE Se utilizează lanterne cu filtre colorate, ce proiectează pe un ecran alb principalele culori spectrale
Metoda are valoare practică în cercetarea aptitudinilor profesionale, în profesii
ce necesită o bună vedere cromatică la distanță. METODE DE EGALIZARE Principiul metodei constă în egalizarea unui amestec colorat cu o culoare etalon. Aparatele utilizate se numesc colorimetre
Anomaloscopul tip Nagel: detectează discromații cu ajutorul ecuației
Rayleigh: roșu + verde = galben. METODE DE COMPARAȚIE (ASORTARE) Principiul metodei constă în recunoașterea de către pacient a unor eșantioane colorate cu tonalități ușor diferite între ele, pe care trebuie să le clasifice în ordinea tonalităților. Smocuri de lână (Holmgreen)
Pioni (Panel D – 15)
METODE DE DISCRIMINARE Utilizează planșele pseudoizocromatice, care conțin cifre, litere sau desene geometrice, formate din plaje colorate de aceeași tonalitate, dar de saturație și luminozitate diferită, pe un fond format din alte tonalități, dar de aceeași saturație și luminozitate cu cifrele și literele.
Discromatul care identifică tonurile după luminozitate nu va distinge cifrele sau