Mononucleoza

infecțioasă
Mononucleoza infecțioasă este o boală
infecțioasă ,provocată de un prim contact cu
virusul Epstein-Barr,un virus foarte contagios din
familia virusurilor herpetice.
Mai este numită și boala ,,sărutului’’,deoarece se
transmite frecvent prin salivă,sau ,,febra
glandulară’’ ,deoarece provoacă inflamația
ganglionilor.
Etiologie:
Virusul Epstein-Barr (EBV) este un virus herpetic
limfotrop cu răspîndire ubicuitară,care infectează
aproximativ 95% din populație,pînă la vîrstă
adultă.Reprezintă agentul etiologic al
mononucleozei infecțioase.
Transmiterea virusului se realizeaza prin contactul
cu secreții orofaringiene infectate.Replicarea EBV
are loc în epiteliul orofaringian avînd drept rezultat
eliberarea virionilor din limfocitele infectate si
excretarea acestora în salivă.
Mecanismul de transmitere:
1. Contact direct cu bolnavul sau purtătorii
2. Contact indirect cu obiectele
contaminate:tacîmuri,vesele,periuța de
dinți,rujul sau luciu de buze
3. Aerogen:prin tusă
4. Contact sexual
5. Parenterală:prin sînge
Receptivitatea populației:
Mononucleoza infecțioasă afectează atît bărbații
cît și femeile și este mai fregventă în rîndurile
tinerilor.Vîrful incidenței se întîlnește între 14 și
16 ani pentru fete și 16-18 pentru băieți.
Factori de risc:
- vîrsta: adolescenții și tinerii adulți
- transfuziile de sînge
- persoanele cu sistem imunitar slăbit – bolnavii de
SIDA, persoanele care urmează un tratament de
prevenire a rejetului după un transplant.
Tabloul clinic:
Perioada de incubație este între 4-8 săptămîni.Boala începe
cel mai fregvent lent ,dar posibil să înceapă și brusc,cu stare
de oboseală,scăderea poftei de mîncare,indispoziție,dureri de
cap și dureri de gît,febră,transpirații.
Dureri în gît: în peste 80-90% din cazuri acuză dureri la
înghițire,fiind prezentă o angină eritematoasă,cu amigdale
mari,roșii.Durata acestei angini este variabilă,de la 2-3 zile
pîna la 2 săptămîni.
Adenopatiile: deoarece sistemul imunitar luptă împotriva
virusului,ganglionii limfatici se inflamează.Adenopatiile sunt
întotdeauna prezente,durează în medie 2-3 săptămîni și dispar
lent.Mai des se inflamează ganglionii de la nivelul
gîtului,mărimea lor variind de la un bob de mazăre pîna la cea
a unei alune.
Febra:poate ajunge pînă la 39-40°C,fiind prezentă în peste
90% dintre cazuri,uneori asociat cu frisoane.
Simptoame asemănătoare gripei:dureri musculare,dureri de
cap,stare de rău,indispoziție,pierderea poftei de
mîncare,stare de oboseală.
Alte simptome: hepatomegalie sau
splenomegalie,icter,erupții pruriginoase.
Complicațiile mononucleozei:
În cazuri rare, în evoluția bolii pot să apară complicații. Cele mai de temut
complicații sunt:
Anemie, scăderea numarului de trombociți, modificări care remit spontan
in 3-8 saptamani.
Complicații neurologice: encefalită, paralizii de nervi cranieni (in special
paralizia facială), meningoencefalita
Ruptura splinei, care se poate produce spontan sau în urma
traumatismelor, chiar ușoare, apărînd de obicei în a doua sau a treia
săptămînă de boală.
Complicații respiratorii: pneumonia interstițială
Complicații cardiace: miocardita, pericardita.
Suprainfecția bacteriană, de obicei suprainfecția anginei cu germeni
bacterieni de tipul streptococ β-hemolitic, stafilococ, Haemophilus. Este o
complicație relativ frecventă a mononucleozei. De asemenea mai pot să
apară otită sau sinuzită, dar rareori.
Diagnostic:
Mononucleoza este suspicionată pe baza
triadei:febră,adenopatie,angina.Testele serologice arată o
creștere moderată a numarului de globule albe,creștere a
numarului de limfocite,peste 10% limfocite
atipice.Prezența anticorpilor anti-EBV este căutată cu
ajutorul testului MNI,ce constă în amestecarea pe o lamă a
unei cantități mici de ser provenind de la pacient cu o
suspensie.Testul MNI poate fi efectuat încă din primele
zile de boală ,dar dă si rezultate fals-pozitive.De aceea
testul trebuie completat cu reacția Paul-Bunnel(reacție de
aglutinare a anticorpilor specifici ce sînt prezenți în serul
pacienților cu mononucleoza infecțioasă),ce confirmă sau
infirmă diagnosticul.Reacția este pozitiva începînd din a 7-
a zi de infecție pîna la a 3-a luna.
Tratament:
Durata bolii variază - faza acută durează în general 2
săptămîni. Totuși, oboseala poate persista timp de cîteva
săptămîni, sau în 1 -2 % din cazuri, timp de cîteva luni.
Decesul survine în mai puțin de 1% din cazuri, în principal
din cauza complicațiilor .Obiectivul tratamentului constă
în reducerea simptomelor pînă la vindecarea completă și în
prevenirea complicațiilor. Cu excepția acestor măsuri, nu
există un tratament specific pentru mononucleoza
infecțioasă, deoarece boala este ușoară și dispare în general
de la sine în 2 -3 săptămîni.
Tratament medicamentos:
Unele medicamente permit reducerea simptomelor si tratarea complicațiilor,
dacă este cazul.
Analgezicele – împotriva febrei, durerilor de cap, anginei si a curbăturilor,
medicul poate prescrie comprimate de acetaminofen sau ibuprofen.
Atenție! Aspirina este contraindicată în cazurile de infecții virale copiilor sub
16 ani, deoarece poate provoca sindromul lui Reye, o afecțiune rară, dar
potențial fatală.
Antibioticele – Aproximativ 20% din pacienții cu mononucleoză infecțioasă
dezvoltă simultan o infecție bacteriană (a gîtului, sinusurilor sau
amigdalelor). Medicul va prescrie în acest caz un antibiotic, care nu face parte
din clasa penicilinelor, deoarece antibioticele derivate din penicilina provoacă
erupții cutanate importante la 90% din pacienții cu mononucleoză.
Corticosteroizii – sunt recomandați doar în tratamentul complicațiilor, precum
creșterea anormală în volum a amigdalelor sau pentru a preveni ruptura
splenică.
Sfaturi de îngrijire:
- pacienții sunt incurajați să se odihnească pe durata fazei
acute și să-și reia progresiv activitățile anterioare, odată cu
reducerea febrei, anginei și a durerilor
- aporturile lichidiene suplimentare (apa, suc de fructe)
sunt recomandate pentru prevenirea deshidratării
- soluțiile saline sunt indicate pentru calmarea durerilor de
gît
- renunțarea la exercițiile intense și la sporturile de contact,
cît și evitarea ridicării de obiecte grele - pe o perioadă de
minim 2 luni pentru a evita o ruptură splenică.
Profilaxie:
Nu există încă nici un vaccin pentru virusul
Epstein-Barr, dar ca părinți puteți incerca să vă
protejați copiii asigurîndu-vă că aceștia evită
contactul apropiat cu alți copii bolnavi. Igiena
mîinilor, vesela proprie sunt reguli care trebuie
respectate pentru evitarea imbolnăvirilor.
-

Mulțumesc!!!...