Proiect chimie

Ciocoreanu Alex
1.MECANISME DE REACTIE

 MECANISM DE REACTIE → calea urmata de sistemul chimic in cursul transformarilor sale de

areactanti la produsii de reactie, la totalitatea starilor parcurse de sistem in trecerea sa de la starea
initiala la cea finala.
A cunoaste mecanismul de reactie inseamna a
cunoaste:

 speciile intermediarezolabile sau neizolabile

 energia de activare(energia minima necesara aduceriimoleculelor in situatia de a reactiona)
 modul de desfacere a legaturilor din moleculele reactantilor si de formare a legaturilor in produsii
de reactie
 influenta mediului (solvent, catalizator)
Investigarea mecanismelor de reactie se realizeaza prin metode
fizice sichimice combinate, prin care se urmareste:

 aspectul temodinamic al procesului

 aspectul cinetic
 aspectul stereochimic
 aspectul electronic
EFECTE ELECTRONICE IN MOLECULELE
ORGANICE

 LEGATURILE COVALENTE, functie de diferenta de electronegativitate dintre atomii intre care

se stabileste legaturi: polare si nepolare
 Orice reactie chimica presupune desfacerea si refacerea unor legaturi chimice, procese
determinate de polaritatea (efect static) si mai ales de polarizabilitatea (efect dinamic) legaturilor
din molecule reactante.
 Efecte inductive si efecte electromer

Deplasarea electronilor din legaturi:

 de tip σ → efect inductiv

 tip π → efect electromer

EFECTE INDUCTIVE

=deplasarea electronilor σ intre anumiti atomi ai unei molecule organice A-B

Poate sa aiba loc in doua moduri:

 sub influenta diferentei de electronegativitate → efect inductiv static (Is).
 sub influenta factorilor externi → efect inductiv dinamic (Id).
EFECTE ELECTROMERE

= deplasarea electronilor π ai unor legaturi multiple (duble sau triple)

a) La capatul catenei nesaturate exista un atom ce prezinta o pereche de
electroni neparticipanti
b) La capatul catenei nesaturate exista o alta catena nesaturata
2.MECANISMUL RADICALIC

 Proprietăţi chimice
 1. Reacţii radicalice (mecanisme homolitice): Cu reactanţi care pot forma atomi sau radicali liberi
alcanii pot să dea reacţii substituţie radicalică.
 Atunci când reactantul este molecula de oxigen reacţiile sunt de oxidare. La temperaturi ridicate,
când au loc scindări homolitice atât de legături C – H cât şi C – C reacţiile sunt de descompunere
termică.
 Substituţiile radicalice au loc sau la temperaturi ridicate sau în prezenţa radiaţiilor ultraviolete
(reacţii fotochimice) sau a unor iniţiatori radicalici.
 Cele mai importante reacţii de substituţie radicalică sunt reacţiile de halogenare. Relativ uşor au
loc reacţiile de clorurare şi bromurare fotochimică, greu se realizează iodurarea şi foarte energic
decurge fluorurarea.
 Clorurarea şi bromurarea se realizează cu clor sau brom la lumină sau temperatură ridicată (100 – 3000C).
La metan reacţia are loc în fază gazoasă, prin substituţia succesivă a atomilor de H cu formarea derivaţilor
halogenaţi ai metanului:
 Produşii de clorurare pot fi separaţi relativ uşor prin distilare, datorită punctelor lor de fierbere
destul de diferite. Mecanismul reacţiei este radicalic în lanţ, cu cele trei etape caracteristice:
 In ansamblu, cele două reacţii de propagare (în care se formează produşii principali de reacţie) sunt
exoterme, procesul fiind favorizat energetic. Energia de activare pentru prima etapă de propagare este foarte
mică în cazul clorului (cca 1 kcal/mol) şi mai mare pentru brom (cca 13 kcal/mol). Din acest motiv reacţiile
de clorurare la alcanii cu peste 2 atomi de C în moleculă sunt foarte puţin selective (regioselective) în timp
ce reacţiile de bromurare sunt mult mai selective:
 Alte reacţie de substituţie radicalică sunt reacţiile de sulfonare, clorosulfonare şi nitrare:

 Se obţin amestecuri de derivaţi subtituiţi, reacţiile nefiind selective, care sunt acizi sulfonici, clorurile
acizilor sulfonici şi respectiv nitroderivaţi alifatici. Reacţia de nitrare se efectuează la alcanii inferiori în fază
gazoasă cu oxizi de azot, iar la alcanii superiori cu acid azotic diluat la temperaturi de peste 1000 .