Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
VIRALĂ B
ADELA TURCANU
Conferentiar universitar, dr.med.
Disciplina Gastroenterologie
Definitie: Hepatita cronica virala B se defineste ca o
boala inflamatorie hepatica provocata de virusul
hepatic B, cu persistenta manifestarilor clinice si a
modificarilor biochimice cu durata >de 6 luni.
Epidemiologic distingem:
Zona de endemie redusă
(0,1%-2%): America de Nord,
Canada, Noua Zelandă,
Europa de Vest , Australia
Zona de endemie medie (2-
7%): Europa de Est şi de Nord,
Japonia, America de Sud,
Centrul Asiei.
Zona de endemie înaltă (8-
15%): China, Insulele
Oceanului Pacific, Asia de
Sud-Est, Africa
Moldova se referă la regiunea
cu răspândirea largă a
infecţiei HBV – 5-8%.
ARNpg incapsulat se
poate detecta în serul
infectanților, ca part.
virus-like.
cccADN rămâne în nucleul
ARNpg poate fi
gazdei, servind ca template
detectat când ADN
pentru transcripția virală și
este nedetectabil.
replicare,
ARNpg va spori după
cccADN poate fi format de
blocarea reverse-
VHB exogen, precum și VHB
transcriptazei de
nou-sintetizat secretat în
NUC.
sânge,
ARNpg se va reduce
persistența cccADN (chiar și
la adm.PegIFN.
cu viremia negativă),
ARNpg seric
responsabil de eșecul
corelează cu ARNpg
clireance-ul și relaps-ul
și cccADN i/hepatic.
activității virale după sist AV.
Variante de infectie cu VHB
Virusul HB mutant
(HBsAg neg sau/ si HBeAg
– negativi) Precore mutație, devine mai
frecventă anii recenți,
ADNHBV înalt, ALT sporit
Virusul HB salbatic
(HBsAg, HBeAg
– pozitivi)
Stare necroinflamatorie
clasică cu ADNHBV înalt,
ALT sporit și afecțiune
hepatică activă
Factorii de risc in progresia
hepatitei B
Examen clinic in hepatita cronica virala B
Manifestari extrahepatice
Antigenii HBV si AND HBV au
fost identificate si extrahepatic:
1. Ganglionii limfatici,
2. Maduva osoasa,
• Dermatologice: porphyria cutanea tarda, lichen
3. Limfocite circulante, planus, vasculite.
4. Splina si pancreas. • Reumatologice: arthropatii, s-l Sjogren,
polyarterita nodosa, cryoglobulinemia, vasculita.
• Neurologice: mononeurita nervilor craniali or
periferici.
• Endocrine: tiroidita autoimuna, diabetul zaharat.
• Renale: glomerulonefrita membranoasa or
mebranoproliferativa.
Raspuns virusologic – scaderea concentartiei AND HBV mai putin decit 2000
IU/ml, evaluat la 6 luni pe fondal de terapie si la 6, 12 luni dupa finisarea terapiei.
Raspuns virusologic sustinut – concentratia ADN HBV sb 2000 IU/ml dupa 12 luni
de la finisarea terapiei.
EASL. Journal of Hepatology . 2009; 50: 227-242. Marcellin P, et al AASLD 2011. Abstract 1375
Terapia cu analogi nucleotid/nucleozidici in
hepatita cronica B
ETV Analog carboxylic al guanozinei ce supresia replicarii VHB la pacientii naivi, la cei cu
inhiba functia AND-polimerazei. mutatii rezistente la LAM. Rata de aparitie a
0.5 mg/zi, per/os rezistentei este cea mai redusa comparativ cu
ceilalti analogi.
TDF Nucleotid acyclic, produce Mai puternic decat ADF, cu mai putine efecte
suprimarea profunda a ADN-VHB; negative asupra rinichilor.
TAF 300 mg/zi (TDF), 25 mg (TAF), per/os Prezinta risc scazut in aparitia rezistentei
LdT Inhibitor puternic al replicării VHB; Incidenţă ridicată de rezistenţă la pacienţii cu
600 mg/zi, per/os valoarea iniţială mare a ADN VHB şi la cei cu
nivelurile de ADN VHB detectabil după 6 luni de
la inițierea terapiei
LAM Inhiba activitatea polimerazei VHB- Biodisponibilitatea buna, activitatea supresiva
AND dependente. puternica, toxicitate redusa, cost acceptabil.
100 mg/zi, per/os Rezistență sporită care creste odata cu durata
tratamentului.
ADF Nucleozid al adenozin Rata de aparitie a mutatiilor rezistente mai
monofosfatului. redusa, cost înalt, efecte renale evidente.
10 mg/zi, per/os
Avantaje si dizavantaje
Profilaxia postexpunere.
Prima doză de imunizare activă ar trebui să fie administrată cât mai curând posibil, 12 ore după
expunere, de obicei, este de considerat cel mai târziu moment pentru profilaxia post-expunere
eficientă. Celelalte două doze de vaccin ar trebui să fie administrate în funcție de programul
obișnuit. O doză de imunoglobulină specifică anti VHB ar trebui să fie administrat în același timp,
în cazul în care sursa este cunoscută a fi AgHBs pozitiv.
Hepatita virală delta
Adela Țurcanu
Virologia in HDV HDV – genomul este cel
mai mic dintre toate
virusurile animaliere
• HDV este un virus de 1.7Kb RNA ce contine proteina de invelis al HBV –HBsAg
• Este un virus defectiv, functia HBV pentru HDV este invelisul pentru morfogeneza
• HDV se poate replica independent in hepatocite, dar necesita HBsAg pentru propagare.
• Sun identificate 8 genotipuri de VHD
• Ruta principală de transmisie este - parenterală
Sureau, Camille. Hepatitis Delta Virus: HDV-HBV
Interactions. Hepatitis Delta Virus (2006
Replicarea VHD
Epidemiologia în HDV