Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
02 - STIINTA MATERIALELOR - Partea - II - (Cap. 3+4+5+6) - (Slide)
02 - STIINTA MATERIALELOR - Partea - II - (Cap. 3+4+5+6) - (Slide)
decât celelalte.
- Elemente de aliere (componenţii aliajului) - elmente chimice
introduse intenţionat, pentru a modifica proprietăţile
chimice, mecanice sau tehnologice ale metalului de bază;
- Impurităţi - elementele de aliere introduse accidental în aliaje;
● Sistem de aliaje - mulţime de aliaje care are la bază aceleaşi elemente
chimice de aliere, dar în proporţii diferite.
STIINTA MATERIALELOR – M. BIBU 106
În funcţie de numărul componenţilor care alcătuiesc aliajele există:
● aliaje binare - cu doi componenţi;
● aliaje ternare - cu trei componenţi;
● aliaje cuaternare - cu patru componenţi;
● aliaje polinare - cu mai mulţi componenţi;
constituent
metalografic - K faza - B
atomi de tip - A
atomi de tip - B
- sunt formaţi din atomi de tip A şi B aflaţi într-o soluţie solidă ordonată şi
într-o proporţie bine definită exprimată de formula A XBY;
- posedă reţea cristalină proprie diferită de cea a lui A sau B;
- respectă legile valenţei;
- au temperatură proprie de topire.
a. compuşi intermetalici:
- sunt formaţi din atomi de tip A şi B diferiţi din punct de vedere
electrochimic;
- formează compuşi de forma AXBY fără a respecta legile valenţei;
b. compuşi electronici:
- au formulă de compus chimic dar nu au atomii aşezaţi ordonat.
S S S
a. b.
Utilizarea diagramei curbelor de răcire (a)
pentru determinarea diagramei de echilibru (b)
● Linia lichidus - locul geometric al punctelor de transformare reprezentând
sfârşitul topirii la încălzire şi începutul solidificării la răcire.
● Linia solidus - locul geometric al punctelor de transformare reprezentând
începutul topirii la încălzire şi sfârşitul solidificării la răcire.
STIINTA MATERIALELOR – M. BIBU 114
Diagrama de echilibru a unui sistem de aliaje ternare
● transformarea eutectică
L (+)
● transformarea eutectoidă
S (+)
● transformarea peritectică
+L
Simbolizare:
- L – fază lichidă;
- S – fază solidă;
- α, β – faze sau constituenţi metalografici (în stare solidă).
1538 oC 1538 oC
Feδ 1394 oC 1394 oC
AR4
Paramagnetic
AC4
Feγ
AR3 912 oC 912 oC
770 oC 770 oC AC3
AR2
AC2
Feromagnetic
Feα
RĂCIRE ÎNCĂLZIRE
Timpul, t [h]
Temperatura, T [oC]
● CARBONUL:
DIAGRAME DE ECHILIBRU:
A4
A3
A1;3
Concentraţie C, [% greutate]
Concentraţie C, [% greutate]
OŢELURI FONTE
Diagrame de echilibru Fe - C:
a. ( ) sistem metastabil Fe - Fe3C; b. (- - - -) sistem stabil Fe - grafit (G)
Diagrama
punctelor critice
ale sistemelor:
Fe - Fe3C
şi
Concentraţie C, [% greutate] Fe - G
Linia care
Punct Temperatura marchează
Caracterul transformării
critic [C] punctul
respectiv
A1 A1;3
fonte albe
hipoeutectice eutectice hipereutectice
Diagrama de
variaţie a
Gatuirea la rupere, Z, [%]
proprietăţilor
mecanice
ale oţelurilor
Alungirea la rupere, A, [%] carbon cu
conţinutul de
Rezilienta, K, [daJ/cm2]
Concentratie, C, [%] carbon
● A5 = 10 ... 25 %;
B. Oţeluri aliate:
● oţeluri aliate de calitate
● oţeluri aliate speciale
Temperatura, T [oC]
Carbon, C [% greutate]
STIINTA MATERIALELOR – M. BIBU 143
DIAGRAMA SISTEMULUI STABIL FIER - GRAFIT ( Fe - G )
Temperatura, T [oC]
Concentraţie, C [% greutate]
Concentraţia de carbon Temperatura
Punctul de transformare
din diagrama Fe - G
[%] [oC]
S ’ (S) 0,68 (0,77) 738 (727)
E ’ (E) 2,08 (2,11) 1154 (1148)
C ’ (C) 4,26 (4,3) 1154 (1148)
STIINTA MATERIALELOR – M. BIBU 144
4.4. FONTE
4.4.1. FONTE ALBE
Fontele care conţin carbon sub formă de cementită şi a căror
microstructură este descrisă prin intermediul diagramei de echilibru a
sistemului metastabil Fe - Fe3C se numesc fonte albe (aspect metalic
strălucitor al suprafeţelor de rupere ale pieselor, dat de cementită).
Cementita determină fontelor albe:
- fragilitate ridicată
- duritate mare (350 - 500 HB, KV = 0),
fapt care face ca aceste aliaje să aibă o utilizare limitată doar în
următoarele două domenii:
- turnarea de piese cu crustă foarte dură şi rezistentă la
uzură, (bilele pentru mori de măcinat, cilindrii de laminor, rolele pentru
sape de foraj, roţile de vagonet etc.) Piesele trebuie să aibă şi o anumită
rezistenţă la şocuri, astfel că acestea nu se fabrică în întregime din
fontă albă, ci doar stratul superficial (crusta) se obţine din acest
material, prin turnarea fontei hipoeutectice şi răcirea mai rapidă a părţii
exterioare a pieselor.
- elaborarea fontei maleabile, prin turnarea şi maleabilizarea
fontelor albe.
STIINTA MATERIALELOR – M. BIBU 145
4.6.1. FONTE CENUŞII (DE TURNATORIE)
5
I II a II II b III
4
0 10 20 30 40 50 60 70
Grosimea peretelui piesei, [mm]
a. b.
c. d.
Structuri de echilibru ale fontelor cenuşii cu grafit lamelar (atac nital 2%):
a. – fontă cenuşie feritică; (500:1) b. – fontă cenuşie perlito-feritică; (500:1)
c. – fontă cenuşie perlitică; (500:1) d. – fontă cenuşie fosforoasă; (300:1)
● modificare
● modificatori
● fontă modificată
concentratori
grafit
grafitlamelar
lamelar de tensiuni grafit nodular
modificat
(sferoidal)
(nodular, sferoidal)
Timpul, t [h]
- "procedeul american“;
- fonta albă se încălzeşte timp de 50 … 60 de ore la temperaturi
de 950 … 1000°C în mediu neutru (nisip cuarţos, zgură);
- răcire cu viteză de ≈ 20oC/h până la ≈ 750oC;
- răcire cu viteză de ≈ 2oC/h în intervalul 750 ... 720oC;
- răcire cu viteză de ≈ 20oC/h până la 600oC;
- răcire în aer liniştit.
- "procedeul european“;
- mediu oxidant;
- destinat în principal pieselor cu pereţi subţiri;
- încălzirea piesei timp de 70 … 100 ore la temperatura
de 900 … 950C;
- răcire lentă până la temperatura de 600 … 650C;
- răcire în aer liniştit;
a. b.
Structuri de echilibru:
a. - fontă albă hipoeutectică, destinată maleabilizării, (atac nital 2%, 100:1);
b. - fontă maleabilă cu miez negru (grafit şi ferită), (atac nital 2%, 200:1);
a. Transformări cu difuzie:
● transformarea perlitei în austenită (P A);
● transformarea austenitei în perlită (A P);
● transformarea martensitei în perlită (M P);
Temperatura, T [oC]
(grăunte ereditar fin)
1 1 - oţeluri cu ereditate
granulară grosolană
(grăunte ereditar grosolan)
austenită (A)
AC1 (7270C) 750 ... 8300C
mărimea grăuntelui
iniţial de austenită (A)
d0
perlită (P)
D0 mărimea grăuntelui
iniţial de perlită (P)
lamelă de cementită
cementită ferită
cementită
colonie
de perlită
limită de
grăunte
Mecanismul transformării austenitei în perlită la răcire
STIINTA MATERIALELOR – M. BIBU 173
● cu cât temperatura de difuzie este mai scăzută, cu atât difuzia
este mai redusă, iar atomii de C se vor deplasa pe distanţe mici;
● se obţine o alternanţă de lamele mici de cementită şi ferită,
adică perlita;
► transformare izotermă:
- transformare la temperatură constantă;
► transformare anizotermă:
- transformare la răcire continuă.
P, [%]
a.
DIAGRAMA ’’ T.T.T. ’’
Transformarea A
(temperatură - transformare a - curba de început
- timp) a transformării
b - curba de sfârşit
a transformării
log t
T – troostită
b
austenită B – bainită
a
MS
Timpul, t [s]
P S T B M
10 ... 20 20 ... 30 40 ... 50 50 ... 60 60 ... 66
HRC HRC HRC HRC HRC
DURITATEA
preeutectoide;
b, c – începutul,
respectiv sfârşitul
transformării
perlitice;
d, e – începutul,
respectiv sfârşitul
transformării
de tip bainitic;
f – începutul
transformării
Timpul, t [s] de tip martensitic.
Diagrama TRC (transformare la racire continuă), aferentă
transformării izoterme a austenitei în perlită la răcire,
pentru un oţel nealiat eutectoid
STIINTA MATERIALELOR – M. BIBU 182
AC1 (7270C) Reprezentarea vitezei critice
de călire
Temperatura, T [oC]
A – austenită
V1 P – perlită lamelară grosolană
a
V2 S – sorbită
b
V3 T – troostită
A
V4 B – bainită
MS
200 C 0
MS V5 (T + B + M)
M + Arez (martensită + austenită reziduală
V66 (M
V (M ++ A
Arez
rez))
VCR
V (M ++ A
CR (M Arez
rez))
Timpul, t [s]
● Viteza de răcire - noul parametru care intervine şi determină gradul
de subrăcire;
● Viteză critică inferioară – viteza de răcire minimă corespunzătoare
apariţiei martensitei în structură;
● Viteza critică superioară (viteză critică de călire – Vcr) – viteza de
răcire cea mai mică, de la care întreaga structură este martensitică;
● se produce fără difuzie doar prin uşoare rearanjări ale atomilor din
reţea care se deplasează pe distanţe mai mici decât o distanţă
interatomică.
● viteza de creştere a cristalelor de martensită este foarte mare
(instantanee) şi nu depinde de temperatură;
● procesul de formare al martensitei are loc într-un interval de
temperaturi definite prin punctele Ms (martensită start) şi Mf
(martensită final), transformarea încetând dacă temperatura rămâne
constantă în acest interval;
● transformarea nu este completă astfel că în structură rămâne
totdeauna o anumită cantitate de austenită reziduală (Arez);
● celula elementară a martensitei este tetragonală şi este cu atât mai
deformată (alungită) cu cât conţinutul în C "îngheţat" în aceasta este mai
mare.
● gradul de deformare se apreciază prin aşa numitul raport de
tetragonalitate c/a (la martensită c/a > 1).
e
enir
170 ... 3000C
Călire
Rev
Trev - troostită de revenire
80 ... 1700C
Timpul, t [s]
PROPRIETĂŢILOR
LA RĂCIRE
structuri
structuri perlitice
perlitice globulare
lamelare
M cub. rev.
M + Arez
Recoacere de
recristalizare
Recoacere de
globulizare
Recoacere de
omogenizare
PRIMAR
Recoacere de
detensionare
Recoacere de
normalizare
Recoacere de
grafitizare
Recoacere de Simplă
maleabilizare
În două medii
Călire În trepte
TRATAMENT
TERMIC Izotermă
La temperaturi joase
Joasă
Medie
Revenire
Înaltă
Pentru durificare sec.
Cu flacără
SECUNDAR Călire Prin inducţie
superficială
Prin contact electric
F (α) + Ce III
+ incluziuni nemetalice
ferită cementită tertiară Legendă:
- s.s. = soluţie solidă
(s.s.) (c.c.) - a.m. = amestec mecanic
- c.c. = compus chimic
F (α) + P P = F + Ce II
F>P
3. OŢEL HIPOEUTECTOID PERLITO - FERITIC (≈ 0,45%C) - OLC 45
P + F (α) P = F + Ce II
perliă ferită perlită ferită cementită secundară
(a.m.) (s.s.) (a.m.) (s.s.) (c.c.)
P≥F
P + F (α) P = F + Ce II
perliă ferită in retea perlită ferită cementită secundară
discontinuă (a.m.) (s.s.) (c.c.)
(a.m.) (s.s.)
P>F
P + Ce II
Perlită cementită secundară
dispusă în reţea continuă
(a.m.) (c.c.)
P >> Ce II
Le Le = P + Ce Le
ledeburită ledeburită perlită cementită ledeburitică
(a.m.) (a.m.) (a.m.) (c.c.)
P + Gl
perlită grafit lamelar
(a.m.)
P + F (α) + Gl
perlită ferită grafit lamelar
(a.m.) (s.s.)
P + Fe 3 C + Gl
perlită Cementită grafit lamelar
(a.m.) (c.c.)
P + Gl + STEADITĂ (Fe + Fe 3 C + Fe 3 P)
perlită grafit eutectic fosforos ternar
(a.m.) lamelar
STIINTA MATERIALELOR – M. BIBU 207
11. FONTĂ CENUŞIE MALEABILĂ FERITICĂ CU GRAFIT ÎN CUIBURI
G
probă metalografică
grafit
neatacată chimic
în cuiburi
12. FONTĂ CENUŞIE MODIFICATĂ FERITICĂ CU GRAFIT NODULAR
(SFEROIDAL)
F + Gn
ferită probă metalografică
grafit
(s.s.) neatacată chimic
nodular
A rez + M
austenită martensită
reziduală
F (α) + M
ferită dispusă martensită
în jurul fisurii