CA - Curs 7

Situaţii financiare
consolidate
Aspecte conceptuale şi practice

privind întocmirea şi prezentarea
situaţiilor financiare consolidate
CONTABILITATE APROFUNDATĂ
1
2013 Conf. univ. dr. Sorin Adrian ACHIM
Problematici abordate
• Noţiuni generale privind grupurile de societăţi din
perspectiva consolidării situaţiilor financiare
• Necesitatea şi obiectivul consolidării situaţiilor
financiare
• Metode şi procedee de consolidare
• Studii de caz
2
• Noţiuni generale privind grupurile de societăţi
din perspectiva consolidării situaţiilor financiare
financiare
• Studii de caz
3
Consolidarea situaţiilor financiare
NOŢIUNI GENERALE
Dezvoltarea poate fi internă sau externă.
•Dezvoltarea internă constă în dirijarea procesului de

dezvoltare a societăţii într-o manieră autonomă şi are ca
rezultat societatea grup, alcătuită dintr-o unitate dominantă şi
sucursale sau alte entităţi ale sale fără personalitate juridică,
asupra cărora societatea dominantă exercită un control absolut.
•Dezvoltarea externă presupune preluarea controlului asupra

altor societăţi şi conduce la formarea grupurilor de societăţi.
4
NOŢIUNI GENERALE
• În limbajul contabil internaţional se operează cu
următoarele definiţii:
• Un grup reprezintă ansamblul constituit din societatea-

mamă şi filialele sale. Grupul este un ansamblu de
societăţi, fiecare având personalitate juridică proprie, dar
cu un centru unic de decizie, numit societate-mamă.
5
NOŢIUNI GENERALE
• O societate-mamă este o societate care are una sau mai
multe filiale.
• După activitatea pe care o desfăşoară societatea-mamă
poate fi:
• societate-mamă care desfăşoară activitate economică
(producţie, comerţ etc.) şi care deţine acţiuni la alte
societăţi ale grupului, recunoscute sub numele de
filiale;
• societate-mamă de tip holding, care posedă un activ
format numai din titluri de participare, pe care îl
administrează şi gestionează
6
NOŢIUNI GENERALE
• O filială este o entitate controlată de o altă entitate.
• Celelalte societăţi din cadrul grupului, considerate
consolidate, pot fi:
• societăţi dependente sau filiale, în care societatea-mamă
exercită direct sau indirect un control exclusiv;
• societăţi controlate concomitent sau conjugat, aflate sub
controlul unui număr limitat de asociaţi sau acţionari, respectiv
mai multe societăţi din care una este reprezentată de societatea-
mamă consolidantă;
• societăţi ataşate grupului, asupra cărora societatea-mamă
exercită o influenţă notabilă.
7
NOŢIUNI GENERALE
• Grupurile de societăţi sunt foarte diferite, sub aspectul
dimensiunii, naturii activităţii, legăturilor dintre societăţile
grupului etc.
• a) În funcţie de dimensiunea grupului, determinată prin

luarea în considerare a unor criterii cum ar fi: totalul
activelor, cifra de afaceri, efectivul personalului, volumul
investiţiilor, cifra de afaceri realizată în străinătate, mărimea
capitalurilor proprii, există:
• grupuri mici, familiale;
• grupuri mari naţionale sau internaţionale.
8
NOŢIUNI GENERALE
• b) După teritoriul pe care îşi desfăşoară activitatea, grupurile
de societăţi pot fi:
• naţionale, la care capitalul aparţine exclusiv acţionarilor

dintr-o singură ţară, cifra de afaceri şi profiturile sunt
obţinute de pe teritoriul acelei ţări;
• internaţionale, păstrează caracteristica privind capitalul

social, însă cifra de afaceri şi profitul se obţin atât în ţara
de origine, cât şi în ţările în care societatea are filiale;
9
NOŢIUNI GENERALE
• transnaţionale, capitalul social aparţine unor acţionari din

mai multe ţări, iar cifra de afaceri şi profiturile se
realizează de asemenea în mai multe ţări;
• multinaţionale, încorporează societăţi răspândite la scară
mondială, guvernate de o strategie managerială unitară şi o
putere de decizie şi de control unificate, localizată în
general în interiorul unui stat naţional de origine, care-i
permite să conserve în cea mai mare parte naţionalitatea de
origine a capitalului.
10
NOŢIUNI GENERALE
• c) După natura activităţilor desfăşurate se pot delimita

prin ponderare: grupuri industriale; grupuri comerciale;
grupuri financiar-bancare; grupuri de servicii; grupuri
de presă.
11
NOŢIUNI GENERALE
• d) După natura legăturilor ce se stabilesc între societăţile din

cadrul unui grup distingem:
• grupuri financiare;
• grupuri personale;
• grupuri contractuale.
12
NOŢIUNI GENERALE
• Între societăţile unui grup se pot regăsi următoarele tipuri de
legături:
• legături directe;
• legături indirecte;
• legături radiale;
• legături circulare;
• legături reciproce.
13
NOŢIUNI GENERALE
• Legăturile directe apar sub forma participaţiilor directe ale

unei societăţi M la capitalul social al altei societăţi F din
cadrul aceluiaşi grup. Societatea M are o legătură directă cu
societatea F.
M F
14
NOŢIUNI GENERALE
• Legăturile indirecte
• O societate dominantă M deţine participaţii într-o societate A

care la rândul ei deţine participaţii într-o altă societate B. În
acest caz, societatea M are o legătură indirectă cu B.
M 60 % A 55 % B 30 % C 10 % D
15
NOŢIUNI GENERALE
• Legăturile radiale apar atunci când o societate este

înconjurată de filiale, iar unele filiale au subfiliale:
A D
M B E F
16
NOŢIUNI GENERALE
• Legăturile circulare apar atunci când o societate deţine

participaţii ale unei filiale iar aceasta la rândul ei deţine
participaţii ale altei filiale, iar ultima filială din lanţ deţine
participaţii la prima societate.
A B
17
NOŢIUNI GENERALE
• Legăturile reciproce sau încrucişate pot fi de două tipuri:
• legături reciproce ale societăţii-mamă cu o filială, când
ambele deţin participaţii în cealaltă:
M A
• legături reciproce între filialele unui grup
A
M
B
18
financiare
• Studii de caz
19
NECESITATE ŞI OBIECTIV
• Societăţile din cadrul grupului având personalitate
juridică elaborează fiecare situaţii financiare anuale
potrivit normelor generale stabilite de către fiecare sistem
contabil naţional.
• Informaţiile oferite de situaţiile financiare anuale

individuale ale societăţilor componente ale grupului sunt
insuficiente şi irelevante, deoarece nu permit o apreciere
corectă a situaţiei economico-financiare a ansamblului.
• Situaţiile financiare individuale nu reflectă activitatea

comună a diferitelor societăţi din grup.
20
• Situaţiile financiare anuale consolidate ale grupului nu
sunt egale cu suma situaţiilor financiare anuale ale
societăţilor din grup.
• Între societăţile grupului pot exista tranzacţii interne.
• Aceste operaţii majorează artificial valorile conturilor
individuale. Eliminarea acestor operaţii nu se reduce la
simpla adunare a conturilor individuale.
• Situaţiile financiare consolidate vor prezenta numai

creanţele şi datoriile grupului faţă de terţi, în timp ce
creanţele şi datoriile intragrup vor fi eliminate.
21
• Obiectivul consolidării situaţiilor financiare este de a

prezenta poziţia financiară, performanţele şi evoluţia
poziţiei financiare referitoare la unităţile cuprinse în
grupul de societăţi, ca şi cum ar fi vorba despre o singură
societate.
• Subiectul consolidării îl constituie societăţile din cadrul
grupului, iar obiectul consolidării situaţiile lor financiare
anuale.
22
financiare
• Etapele şi operaţiile necesare pentru consolidarea
situaţiilor financiare
23
METODE ŞI PROCEDEE DE CONSOLIDARE
• În vederea consolidării situaţiilor financiare trebuie să

se delimiteze ansamblul societăţilor care aparţin
grupului, adică trebuie să se determine mai întâi
perimetrul de consolidare.
• Perimetrul de consolidare reprezintă ansamblul de
consolidat format din societatea consolidantă şi
societăţile consolidabile, respectiv societăţile asupra
cărora societatea consolidantă deţine în mod direct sau
indirect un control exclusiv, un control comun sau o
influenţă semnificativă.
24
• Pentru aprecierea puterii în cadrul grupului se utilizează

procentul de control.
• Dependenţa financiară ce rezultă din deţinerea unei părţi

din capitalul unei societăţi se măsoară cu ajutorul
procentului de interes.
25
• Procentul de control este exprimat cu ajutorul

procentajului drepturilor de vot deţinute de societatea-
mamă în celelalte societăţi.
• Se calculează prin însumarea tuturor drepturilor de vot
deţinute direct sau indirect printr-o societate plasată sub
controlul societăţii-mamă.
• Controlul poate dobândi următoarele forme:
• control exclusiv;
• control conjugat;
• influenţă notabilă.
26
•Procentul de interes reprezintă cota-parte din capital şi

implicit din patrimoniu deţinută direct sau indirect de către
societatea-mamă în fiecare din societăţile ce formează
perimetrul de consolidare.
•Procentul de interes depinde de numărul de acţiuni

deţinute şi de tipurile de legături ce există între societăţile
grupului.
27
• Cunoaşterea tipurilor de control permite alegerea metodei

de consolidare a conturilor.
• 1. În cazul controlului exclusiv: metoda integrării

globale.
• 2. În cazul controlului conjugat (concomitent): metoda

integrării proporţionale.
• 3. În cazul influenţei notabile: metoda punerii în

echivalenţă.
28
• Diferenţele dintre cele trei metode ar fi următoarele:
• în cazul integrării globale se preiau toate activele, datoriile
şi capitalurile proprii, respectiv veniturile şi cheltuielile;
• în cazul integrării proporţionale sunt cumulate interesele
societăţii consolidante în activele, datoriile şi capitalurile,
veniturile şi cheltuielile societăţii consolidate;
• în cazul punerii în echivalenţă nu se preia nici un element
de activ, datorie, capitaluri proprii, venituri sau cheltuieli
deoarece substituirea se efectuează direct la nivelul
capitalurilor proprii şi rezultatului şi nu la nivelul
elementelor constitutive.
29
• Metodele de consolidare presupun folosirea unor
procedee sau tehnici de consolidare de către societăţile
comerciale care trebuie să întocmească situaţii financiare
consolidate.
• Acestea pot fi:

• consolidarea directă;
• consolidarea pe paliere;
• consolidarea modulară.
30
• CONSOLIDAREA DIRECTĂ
• Consolidarea directă constă în determinarea, pentru fiecare

societate inclusă în perimetrul de consolidare, a drepturilor
grupului în capitalurile proprii ale acesteia. Această
tehnică permite calcularea contribuţiei fiecărei societăţi
consolidate la rezervele şi rezultatele grupului.
• Consolidarea directă constă în consolidarea fiecărei

societăţi din cadrul grupului direct în societatea-mamă,
utilizându-se procentul de interes deţinut de societatea-mamă
în celelalte societăţi din grup.
31
• CONSOLIDAREA PE PALIERE
• Constă în efectuarea consolidării ţinându-se seama de

subgrupurile consolidate care, la rândul lor, vor fi integrate
în ansamblul grupului, pe etape.
• Acest procedeu (tehnică) de consolidare conduce la

efectuarea consolidării subgrupurilor, apoi la introducerea
în consolidarea principală a conturilor consolidate ale acestor
subgrupuri şi ale altor filiale ale societăţii-mamă.
• Subconsolidările trebuie efectuate după aceleaşi reguli ca şi

consolidarea principală.
32
• CONSOLIDAREA MODULARĂ
• Constă în divizarea elementelor consolidate aferente

fiecărei societăţi în module susceptibile de a fi grupate, în
funcţie de necesităţile de gestiune ale grupului, pe zone
geografice, pe activităţi, pe filiere de producţie sau după alte
criterii.
• După această împărţire consolidarea se realizează la fel ca
în cazul consolidării directe, motiv pentru care consolidarea
modulară este privită de specialişti ca o variantă a
consolidării directe.
33
financiare
• Studii de caz
34
STUDII DE CAZ
Exemplu: Calcul procent control, procent interes
M
90% 70%
S1 S4
70% 5% 25% 30%
S2 S5
20% 20%
S3
35
STUDII DE CAZ
Calculul procent Procent Calculul procent Procent
de control de de interes de
control interes

S1
90% 90%

S2 70% 90% x 70% 63%

S4 70% 70%
S5 Direct (25%) +
55%
indirect (30%) 25% + 70% x 46%
30%
Indirect (20%) +
S3 45% 90% x 70% x
direct (5%) + 20% + 5% 26,8%
indirect (20%) + 46% x 20%
36

CA - Curs 7

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CA - Curs 7

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Situaţii financiare

Aspecte conceptuale şi practice

Dezvoltarea poate fi internă sau externă.

•Dezvoltarea internă constă în dirijarea procesului de

•Dezvoltarea externă presupune preluarea controlului asupra

• Un grup reprezintă ansamblul constituit din societatea-

• a) În funcţie de dimensiunea grupului, determinată prin

• naţionale, la care capitalul aparţine exclusiv acţionarilor

• internaţionale, păstrează caracteristica privind capitalul

• transnaţionale, capitalul social aparţine unor acţionari din

• c) După natura activităţilor desfăşurate se pot delimita

• d) După natura legăturilor ce se stabilesc între societăţile din

• Legăturile directe apar sub forma participaţiilor directe ale

• O societate dominantă M deţine participaţii într-o societate A

• Legăturile radiale apar atunci când o societate este

• Legăturile circulare apar atunci când o societate deţine

• legături reciproce între filialele unui grup

• Informaţiile oferite de situaţiile financiare anuale

• Situaţiile financiare individuale nu reflectă activitatea

• Situaţiile financiare consolidate vor prezenta numai

• Obiectivul consolidării situaţiilor financiare este de a

• În vederea consolidării situaţiilor financiare trebuie să

• Pentru aprecierea puterii în cadrul grupului se utilizează

• Dependenţa financiară ce rezultă din deţinerea unei părţi

• Procentul de control este exprimat cu ajutorul

•Procentul de interes reprezintă cota-parte din capital şi

•Procentul de interes depinde de numărul de acţiuni

• Cunoaşterea tipurilor de control permite alegerea metodei

• 1. În cazul controlului exclusiv: metoda integrării

• 2. În cazul controlului conjugat (concomitent): metoda

• 3. În cazul influenţei notabile: metoda punerii în

• Acestea pot fi:

• Consolidarea directă constă în determinarea, pentru fiecare

• Consolidarea directă constă în consolidarea fiecărei

• Constă în efectuarea consolidării ţinându-se seama de

• Acest procedeu (tehnică) de consolidare conduce la

• Subconsolidările trebuie efectuate după aceleaşi reguli ca şi

• Constă în divizarea elementelor consolidate aferente

70% 5% 25% 30%

S-ar putea să vă placă și