 Tema:

Praticularitățile
etative ale
aparatului
locomotor

 Titular curs:
 Lora MOȘANU-
ȘUPAC, dr.,
conf.univ.
Componența scheletului
Componența scheletului
Primordiile scheletului apar la
a 3-a săptămînă de
dezvoltare embrionară: la
început din țesut conjunctiv,
iar la mijlocul lunii a 2-a se
înlocuiește cu țesut
cartilaginos, apoi distrugerea
ultimului și formarea țesutului
osos. În scheletul nou-
născutului este mult țesut
cartilaginos.
Histogeneza
 Ţesutul osos: componenţa chimică

50  Scheletul organismului
 Elemente celulare,
40 substanţă interstiţială,
elemente fibrilare.
30  Componenţa chimică :

20 Apă – 50%
Săruri – 21,85% (1200g Ca,
10 530 P)
Substanţe organice - 12,45%
0 Grăsimi – 15,75

apă săruri substanţe organice grăsimi

Compoziția țesutului osos
 La copii compoziția țesutului osos este
diferit de la adult: are mai multe
substanțe organice, nu posedă
rezistență și se deformează ușor.
 Oasele tinere cresc în lungime din
contul cartilajelor, situate între epifize
și diafize. Pe parcursul creșterii scade
conținutul apei și crește cel al
substanțelor minerale, cel al
substanțelor organice de asemenea
descrește.
 La bărbați scheletul devine matur la
20-24 ani, la femei - către 18-21 ani.
 Coloana vertebrală
 Creșterea mai intensă are loc în primii ani de
viață. În primii 1,5 ani creșterea diferitor
segmente este proporțională, de la 1,5 – 3
cresc mai puțin vertebrele cervicale și primele
toracale, cele lombare continuă să crească.
Creștere mai intensă se atestă la 7-9 ani și în
perioada pubertară, după ce încetează.
 Structura țesutului ei se schimbă cu vîrsta.
Osificarea începe în embriogeneză și continuă
pe parcursul copilăriei. Pînă la 14 ani -
osificarea părților medii ale ei, în perioada
dezvoltării sexuale – apar noi centre de
osificare sub formă de plăci, care după 20 ani
se contopesc în corpul vertebrelor. Procesul de
osificare a unor vertebre se finalizează odată cu
încheierea proceselor de creștere – 21-23 ani.
Curburile coloanei vertebrale
 La ținerea capului – lordoza
cervicală, la 6 luni – cînd începe să
șadă – cifoza toracală, cînd copilul
începe să stea în picioare și să
meargă – lordoza lombară. La un
an sunt toate curburile, ele nu sunt
fixate și dispar în timpul relaxării
musculaturii. Către 7 ani lordoza
cervicală și cifoza toracală sunt
bine dezvoltate, iar fixarea coloanei
vertebrale are loc ceva mai tîrziu –
la vîrsta de 12-14 ani. Dereglarea
curburilor coloanei vertebrale, care
apar ca rezultat al poziției incorecte
la masă, la masa de lucru,
influențează nefast asupra sănătății
copiilor.
 Cutia toracică
 Forma se schimbă cu vîrsta. În primul an
de viață ea este comprimată din părțile
laterale, dimensiunea anteriposterioară
este mai mare ca cea transversală. Tot
atunci se micșorează unghiul coastelor față
de coloana vertebrală. Volumul plămînilor
se mărește odată cu V cutiei toracice.
Schimbarea poziției coastelor determină
efectuarea mișcărilor respiratorii eficiente.
Forma conică a ei se păstrează pînă la 3-4
ani. La 6 ani se stabilesc dimensiunile
părților superioare și inferioare, brusc se
mărește înclinarea coastelor. La 12-13 ani
cutia toracică capătă forma adultului.
Exercițiile fizice acționează asupra
dezvoltării cutiei toracice.
Scheletul membrelor superioare
 Clavicula în ontogeneză se schimbă
puțin, este os stabil. Scapul se osifică în
perioada postembrionară și se
finalizează la 16-18 ani. Osificarea
membrelor libere începe în copilărie și
se finalizează la 18-20 ani, sau mai
tîrziu.
 Oasele carpiene la naștere sunt slab
pronunțate, se formează la 7 ani. La 10-
12 ani începe deosebirea de sex în
osificare, la băieți – întîrzie cu un an.
Osificarea falangelor se finalizează la
11 ani, iar celor carpiene – la 12.
Cîntatul la instrumente în copilărie
reține osificarea falangelor și apare
”mîna de muzicant”.
 Membrul inferior
Oasele centurii pelviene încep să concrească
la 5-6 ani, dar se termină la 17-18 ani. În
adolescență are loc concreșterea treptată a
vertebrelor sacrale în osul sacru. După 9 ani
se atestă deosebiri a bazinului la fete și
băieți: la băieți este mai înalt și mai îngust.
Piciorul este segmentul de sprijin al întreg
corpului uman. În poziție verticală bolta
piciorului se sprijină posterior pe calcaneu,
lateral – pe marginea laterală a tălpii, anterior
– pe capetele oaselor metatarsiene I și V.
Degetele nu participă la sprijin, dar participă
la adaptarea tălpii la teren în timpul mărsului.
La nou-născut bolta piciorului nu este
exprimată, ea se formează mai tîrziu cînd
copilul începe să meargă.
 Craniul
 La nou-născut se conțin porțiuni cartilaginoase
între oasele de bază ale craniului, sinusurile
pneumatice nu sunt dezvoltate, tuberculii și
apofizele proeminează puțin, dinții lipsesc, maxila
și mandibula sunt slab dezvoltate. Craniul are
dimensiuni reduse și posedă fontanele: frontală și
occipitală și cele pare anterioare și laterale
posterioare. Cea frontală este romboidă, se
închide la 1,5 ani, occipitală – de formă
triunghiulară, se închide în decursul lunii a II-a de
viață. Laterale – se închid la naștere, Suturile
craniului se formează la 3-5 ani. La copii
neurocraniul este mai mare ca cel facial, după
apariția dinților este invers. Mai intens cresc în I
an de viață, la 13-14 ani partea facială crește mai
intens, iar la matur este de 2-2,5 ori mai mare ca
neurocraniul.
 Craniul
 Sporirea mai intennsă – în perioada sexuală.
Înălțimea craniului de asemenea este diferită
la copii și maturi, acesta este un indice
normativ, care caracterizează vîrsta copilului.
Craniul încetează să crească la vîrsta de 23-
25 ani, modificarea continuă pînă la
senescență.
 Modificările senile:se reabsorb crestele și
substanța osoasă spongioasă, craniul devine
mai ușor și mai fragil. Dezvoltarea craniului
este în dependență de dezvoltarea creierului.
 Craniul masculin este mai mare decît cel
feminin, pe el sunt bine pronunțate locurile de
inserție a mușchilor și marginile supraorbitale.
Forma craniului este supusă unor variații
individuale.
Dezvoltarea sistemului muscular
 Dezvoltarea musculaturii începe în săptămîna
a III-a embrionară. Cea striată se dezvoltă din
miotomi. La embrionul de 4 săptămîni miotomii
constau din celule rotunde mononucleate,
apoi fusiforme, mioblaști.La 5 săptămîni în
mioblaști începe sinteza proteinelor musculare
– a miozinei, actinei ș.a., din care se formează
miofibrilele. La 5-10 săptămîni tubulii
musculari devin polinucleari, se intensifică
formarea miofibrilelor. La 20 săptămîni - apar
fibrele musculare.. Contracția lor apare după
formarea miofibrilelor, dar se înregistrează în
săptămîna a 10-15-a. Contracția – contribuie
la dezvoltarea corectă a scheletului.
Activitatea motorie a fătului se atestă prin
mișcări de scurtă durată ori mișcări de
extensie care implică activitatea tuturor
grupurilor de mușchi.
 Dezvoltarea fibrelor musculare
 Dezvoltarea fibrelor musculare are caracter
heterocronic. Mai întîi se dezvoltă musculatura
limbii, buzelor, diafragmei, mușchii intercostali și ai
spatelui. În membre fibrele musculare se dezvoltă
mai tîrziu, primar în cele superioare, apoi –
inferioare.
 Creștere intensivă are loc la 1-2 ani.
 Creșterea în grosime – din contul
 măririi numărului de miofibrile în celula musculară:
dacă la nou-născut în celula musculară sunt 50-
150 miofibrile, la 7 ani –de la 1000-3000. Numărul
lor sporește în primele 4 luni de la naștere, apoi
nu se schimbă. La 12-15 ani are loc restructurarea
mușchiului, ele sunt strîns alipite una de alta, pierd
forma rotunjută și în secțiune transversală apar
aplatisate.
Dezvoltarea grupurilor de mușchi în ontogeneză

 Are loc diferit: în primul an de viață se dezvoltă

mai întîi mușchii abdominali, mai tîrziu –
masticatori. Spre sfîrșitul primului an de viață în
legătură cu mersul cresc mușchii spatelui și ai
membrelor. Pe parcursul creșterii copilului masa
musculară crește de 35 ori. În perioada
dezvoltării sexuale, de rînd cu creșterea în
lungime a oaselor tubulare, cresc și tendoanele
mușchilor. Mușchii devin mai lungi și mai subțiri.
Dezvoltarea musculaturii continuă pînă la vîrsta
de 25-30 ani. La copii mușchii sunt mai fini, mai
pali și mai elastici decît la maturi.
Tonusul muscular, în primele luni de viață
este mărit din cauza excitării nucleului roșu.
Odată cu ajungerea stimulilor la encefal prin
sistemul piramidal, se perfecționează activitatea
MS și tonusul muscular diminuează. Micșorare
TM în a II jumătate a primului an de viață este o
condiție obligatorie pentru dezvoltarea mărsului.
Forța musculară, în perioada preșcolară este nesemnificativă.
După 4-5 ani crește forța unor grupuri de mușchi aparte. La 7-11
ani copiii posedă încă FM mica. Exercițiile îi obosesc repede. FM
crește în perioada adolescenței., la băieți la 13-14 ani, la fete 10-12
ani.La 13-14 ani se atestă deosebiri de sex., la
fete indicii
FM sunt mai diminuați, ceea ce indică la
dozarea efortului fizic. După 18 ani creșterea FM
devine mai lentă și la 25-26 ani se finalizează.
Viteza de restabilire a FM la adolescenți și
maturi este aproximativ aceeași: la 14 ani-97,5%, la 16 ani și maturi
 Rapiditatea, exactitatea mișcărilor și rezistența.
 Rapiditatea mișcărilor se caracterizează prin viteza unei mișcări solitare,
precum și prin frecvența mișcărilor repetate. Viteza lor crește la 7-9 ani și la
13-14 ani se apropie de valorile normă. La 16-17 ani acest indice
diminuează. La 20-30 ani viteza mișcării solitare devine cea mai mare și e
legată de mărirea vitezei de propagare a impulsului nervos și a vitezei
derulării proceselor de transmitere a excitației în sinapsele neuromusculare.
 Cu vîrsta sporește frecvența mișcărilor repetate, mai intens crește la vîrsta
școlară mică. De la 7 pînă la 9 ani sporul anual constituie 0,3-0,6
mișcări/minut. La 11-12 ani diminuează pînă la 0,1-0,2 mișcări/minut, la 12-
13 ani crește din nou. La băieții de 14 ani și fetele de 13 acești indici se
stabilesc la nivelul celor maturi.