FACULTATEA STOMATOLOGIE

CATEDRA DE CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ PEDIATRICĂ ȘI PEDODONȚIE

ANUL III

FACTORII DE RISC PENTRU APARIȚIA

CARIEI DENTARE
STEPCO ELENA
DR. ÎN ȘT. MED., CONF.UNIV.
 PLANUL LECȚIEI
1. Generalități despre caria dentară
2. Factorii de risc pentru apariția cariei dentare
3. Factorii predispozanți ai cariei dentare
4. Metodele de prognostic ale cariei dentare
5. Indicii utilizați pentru evaluarea gradului de afectare a dinților cu caria
dentară
6. Metode de evaluare a riscului carios
7. Evaluarea eficienţei metodelor şi măsurilor de prevenire a cariei dentare.
 CARIA DENTARĂ. GENERALITĂȚI

Caria dentară este un proces destructiv cronic al ţesuturilor dentare dure, fără caracter
inflamator, producând necroza şi distrucţia acestora, cu formarea ulterioară a unei cavităţi
coronare sau radiculare.
Caria se dezvoltă numai pe dinţii în contact cu mediul bucal şi niciodată pe dinţii complet
incluşi sau foarte bine izolaţi de mediul bucal.
Procesul carios este specific doar organismelor vii. Bronner evidenţiază că cel mai dur ţesut
din organism este susceptibil distrucţiei numai în cursul vieţii, rămânând aproape neafectat
după moarte.
In concepția școlii bucureștene de stomatologie caria dentară reprezintă un proces patologic fără
analogie în restul organismului, și nu poate fi încadtrată în nici una din entitățile patologice
cunoscute. (Gafar si col.)
În opinia lui Harndt, care a dat definiția clasică a cariei, caria dentară este ”un proces destructiv
cronic, care evoluiază fără fenomene inflamatorii tipice, provocând necroza țesuturilor dure
dentare și în final, infectarea pulpei”.
FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

În prezent, caria
dentară este privită ca
un proces dinamic
desfăţurat la interfaţa
dintre placa bacteriană
şi suprafața dentară.

Image Courtesy of Dr. Steve Steinberg

FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE
Transformarea leziunii
carioase iniţiale
reversibile necavitare
într-o leziune cavitară
este consecinţa
perturbării echilibrului
dintre procesele
permanente de
demineralizare şi
remineralizare.
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

În acest context, caria dentară apare ca o boală multifactorială,

caracterizată printr-o distrucţie localizată a ţesuturilor dure dentare sub
acţiunea microorganismelor. Pentru formarea unei carii dentare este
necesară interacţiunea în timp a unei microflore bucale cariogene cu
alimente fermentabile pe un teren susceptibil.

Factorul de risc reprezintă un factor de mediu, comportamental sau

biologic confirmat prin succesiune temporară, de obicei în studii
longitudinale, care dacă este prezent creşte în mod direct probabilitatea de
apariţie a bolii, iar dacă este absent sau îndepărtat reduce probabilitatea.
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

TIMPUL
Studiile clinice și exprimentale din SUBSTRATUL ALIMENTAR
DIETA CARIOGENICĂ
ultimele decenii acreditează ideea că un fenomen
atât de complex cum este caria dentară depinde de
factori cauzali multipli, care trebuie să acționeze
simultan pentru declanșarea procesului de
îmbolnăvire, ceea ce conduce la ipoteza unei
triade de factori etiologici (Keyes):
CARIA
- terenul, DENTARĂ
- flora microbiană,
- alimentația cariogenă.
Prin teoria multifactorială, în producerea
cariei dentare se incriminează interacțiunea GAZDA (SMALȚUL
factorilor cariogeni, care trebuie să SUSCEPTIBIL) PLACA BACTERIANĂ
existe/acționeze împreună în anumite perioade de
timp.
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

Deși în anumite situații cu manifestări

clinice particulare rolul factorilor interni
nu poate fi negat, în marea majoritate a
cazurilor caria dentară apare ca rezultat
al acțiunii unor factori externi.
S-a stabilit de asemenea că pe lângă
acești factori principali, în producerea
cariei mai intervin și alți factori, care
pot favoriza producerea cariei, cum este
cazul xerostmiei - sau din contra, care
pot favoriza remineralizarea, cum este
cazul fluorului. Etiologia multifactorială a cariei dentare.
După Clinical Practice of the Dental Higienist , Ninth
Edition, Esther M. Wilkins, 2005
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

TIMPUL
SUBSTRATUL ALIMENTAR
SUSCIPTIBILITATEA SMALȚULUI ȘI DIETA CARIOGENICĂ
MEDIUL BUCAL
Rezistenţa smalţului dentar faţă de carie
este, în mare parte, condiţionată de structura sa,
care este determinată, la rândul ei, pe de o parte de
influenţele ce s-au exercitat asupra dintelui în
perioada de dezvoltare, iar pe de altă parte de CARIA
influenţele exogene şi endogene exercitate asupra DENTARĂ
dintelui adult.
Instalarea unor tulburări metabolice
produse de o alimentaţie neraţională, discrinii sau
boli intercurente, influenţa unor factori nocivi,
poate avea o serie de repercusiuni asupra
germenului dentar în formare la făt, în cazul GAZDA (SMALȚUL
SUSCEPTIBIL)
gravidei, sau asupra dezvoltării şi mineralizării PLACA BACTERIANĂ

dinţilor permanenţi, în cazul copilului.

 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

Gravitatea distrofiilor este în funcţie directă de momentul apariţiei tulburărilor

metabolice în cursul formării smalţului (cu cât mai precoce, cu atât mai grav), de
intensitatea şi durata acestor dismetabolisme, de acumularea mai multor factori
dismetabolici, precum şi însumarea acţiunii acestora de-a lungul mai multor etape de
dezvoltare a dintelui. Din această perspectivă, cunoscând cât mai bine factorii care
pot perturba etapele de formare a smalţului cresc şi posibilităţile de prevenire a
cariilor dentare.
Carenţa în vitamina A, numai în formele foarte grave, poate genera leziuni
hipoplazice uşoare ale incisivilor temporari.
Carenţa în vitamina C, în caz de scorbut infantil, poate produce microchisturi
şi microhemoragii în organul smalţului.
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

Rolul oligoelementelor. Unele oligoelemente, cum ar fi borul, fluorul, molibdenul

induc modificări în morfologia coroanelor dentare prin rotungirea vărfurilor
cuspizilor, lărgirea şi reducerea şanţurilor ocluzale şi chiar micşorarea dimensiunilor
lor, defavorizând acumularea resturilor alimentare. Seleniul în cantităţi mici
favorizează apariţia cariilor, iar aportul mărit de seleniu are un efect carioprotector.
Cantităţile exagerate de stronţiu, molibden măresc frecvenţa cariilor.
Aportul foarte scăzut de calciu reduce cantitativ ţesuturile dure dentare în formare,
fără a influenţa însă conţinutul mineral total, spre deosebire de fosfat, în care nu este
afectată cantitatea de ţesut format, dar scade conţinutul mineral şi este interesată
structura dentinei.
De menţionat, că aceste modificări de structură nu afectează rezistenţa la carie a
dinţilor, cu condiţia că calciul şi fosfatul din alimentaţie să nu coboare sub 0,4%.
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

Rolul fluorului. Captarea fluorului de către smalţ are drept urmare reducerea
solubilităţii în soluţie acidă, deci creşterea rezistenţei la carie.
Carenţa în vitamina D duce la structurarea unui smalţ hipoplazic, ceea ce
favorizează apariţia cariilor.
Dereglările hormonale afectează creşterea şi dezvoltarea ţesuturilor dentare,
ceea ce influenţează în special erupţia dentară. Creşterea frecvenţei cariilor apare
secundar, datorită modificărilor de vâscozitate a salivei.
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

Lichidul bucal poate interveni în prevenirea sau favorizarea cariilor dentare printr-o
serie de mecanisme chimice care constau în activitatea sa enzimatică, capacitatea de
tamponare a acizilor organici produşi de microorganismele bucale precum şi de
posibilitatea de remineralizare a leziunilor carioase incipiente.
De menţionat rolul vâscozităţii salivare, deoarece o salivă foarte vâscoasă
favorizează reţinerea şi aderarea resturilor alimentare pe suprafaţa dintelui, generând
astfel condiţii optime debutului proceselor carioase. Saliva umană are un potenţial
deosebit de remineralizare a smalţului cariat, potenţial destul de constant la acelaşi
individ, dar diferit de la unul la altul. Mecanismul constă în precipitarea ionilor de
calciu şi fosfat din lichidul bucal sub forma unor fosfaţi de calciu insolubili care se
încorporează în smalţ, desfiinţând defectele incipiente apărute prin demineralizări
incipiente.
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

Astfel, rolul cariopreventiv al lichidului bucal se realizează prin:

-remineralizarea cariilor incipiente, necavitare, prin fosfaţii de calciu, proces
potenţiat de fluor;
-saturarea plăcii bacteriene în substanţe remineralizante, care protejează smalţul
contra demineralizării;
-inhibarea adeziunii microbiene;
-diluarea acizilor organici produşi în placa bacteriană;
-scurtarea timpului de clierence salivar al alimentelor fermentabile şi al
microorganismelor odontopatogene prin aglutinarea şi spălarea lor mecanică.
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

Un test eficient de evaluare în cabinet a capacităţii salivei de a proteja din ţii şi o

modalitate în acelaşi timp de a motiva pacienţii este GC Saliva-Check Buffer. Această
procedură simplă ajută practicianul să evalueze riscul cariogen, prin testarea calităţii,
pH-ului şi capacităţii tampon a salivei.
Benefeciile acestei proceduri sunt:
1. Determină fluxul salivar, vâscozitatea și consistența salivei nestimulate pentru a
obține informații referitoare la stilul de viață al pacientului;
2. determina pH-ul salivei de repaus și avertizează în cazul în care nivelul acidității este
ridicat;
3. determină cantitatea de salivă stimulată pentru a identifica eventualele probleme ale
glandelor salivare;
4. determină capacitatea tampon (calitatea) a salivei stimulate stabilind astfel eficiența
acesteia în neutralizarea acizilor din cavitatea orală.
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

Primii 3 paşi de la kitul Saliva-Check Buffer implică saliva de repaus

(nestimulată), în timp ce ultimele 2 etape vizează saliva stimulată. Prin
evaluarea ambelor, testul contribuie la identificarea factorilor cauzali ai
afecţiunilor dentare: stresul, fumatul, disfuncţii ale galndelor salivare,
afecţiuni renale cronice,consumul de droguri, dezechilibru hormonal
provocat de menopauză şi efecte secundare ale medicamentelor. Rezultatele
pot fi explicate pacientului într-o discuţie despre prevenţie şi plan de
tratament. Împreună, medicul şi pacientul stabilesc un plan pentru
restabilirea echilibrului oral. Astfel se poate stabili un plan optim de
tratament şi un program de prevenţie a afecţiunilor dentare, educând
pacientul şi îmbunătăţind igiena sa orală.
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

Înaintea testării pacienţilor li se indică să nu fumeze, să nu efectueze periajul dentar în

ultimele 24h, să nu consume alimente sau băuturi, să nu folosească apa de gur ă cu cel
puţin o oră înainte de a se efectua procedura de diagnosticare salivar ă.
Testarea salivei de repaos se face prin trei teste succesive:
1. Testul 1 presupune inspectarea vizuală a nivelului salivar prin evaluarea secre ţiei
glandelor salivare accesorii aflate în grosimea buzei inferioare. Se evaluează timpul de
formare a picăturilor de salivă vizibilă conform indicaţiilor date de firma produc ătoare
a testului cu permisiunea prof. L. Walsh din cadrul departamentului de cariologie a
facultăţii de odontologie, universitatea lund din suedia, din 2002.
2. Testul 2 presupune evaluarea consistenţei salivei. Vizual se evaluează consistenţa
salivei de repaos din cavitatea orală.
3. Testul 3 presupune măsurarea ph-ului salivar. În cadrul acestui test este inclus ă
hârtie specifică pentru testarea ph-ului salivar şi recipient specific gradat pentru
colectarea salivei. Ph-ul salivar normal care indică o saliv ă s ăn ătoas ă este cuprins între
6.8- 7.8.
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

Testarea salivei stimulate se face prin alte două teste succesive, după cum
urmează:
1. Testul 4 presupune evaluarea cantitativă a salivei după stimulare. Testul
include o bucăţică de parafină. Pacienţii sunt instruiți să mestece bucata de
ceară pentru a stimula fluxul salivar. După 30 de secunde pacientul
colectează saliva în recipientul special şi fără a înghiţi saliva, continuă să o
colecteze la intervale regulate de 5 minute. Cantitatea de salivă poate fi
măsurată prin verificarea în mililitrii de pe pahar. Fluxul normal de salivă
stimulată poate varia între 3ml/minut şi 1,6ml/minut conform indicaţiilor
testului.
2. Testul 5 presupune evaluarea capacităţii tampon a salivei cu ajutorul unor
paşi specifici menţionaţi în instrucţiunile testului şi prin aplicarea benzilor de
testare a capacităţii tampon salivare.
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

Paşii 1 and 2 – fluxul salivar, vâscozitatea şi consistenţa

salivei nestimulate furnizează informaţii despre stilul de
viaţă al pacientului şi modul în care afecteză sănătatea
orală.
Pasul 3 – ph-ul salivei de repaus determină nvelurile de
acid care pot fi periculos de mari, cauzând eroziuni dentare
sau carii.
Pasul 4 – masurarea cantităţii de salivă stimulată identifică
eventuale disfuncţii ale glandelor salivare.
Pasul 5 – capacitatea tampon a salivei stimulate arată
eficienţa salivei în a neutraliza acizii din mediul bucal.
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

Substratul alimentar fermentabil

Caracterul alimetaţiei are o importanţă TIMPUL
SUBSTRATUL ALIMENTAR
deosebită asupra dinţilor, influenţând direct DIETA CARIOGENICĂ

formarea şi dezvoltarea dinţilor şi determinând

ulterior carioreceptivitatea sau cariorezistenţa
lor. Echilibrul alimentar presupune aportul
optim şi calitativ al substanţelor nutritive şi
biologic active – proteinelor, lipidelor,
glucidelor, vitaminelor şi substanţelor minerale. CARIA
Dintre toate alimentele, efectele cariogene cele DENTARĂ
mai active le au hidrocarbonatele, în special
asocierea dulciurilor cu făinoasele. De obicei
aceste efecte apar posteruptiv, la nivelul
interfeţei plăcii bacteriene cu dintele, dar o
alimentaţie bogată în glucide poate acţiona şi GAZDA (SMALȚUL
preeruptiv, în cursul odontogenezei, pe cale SUSCEPTIBIL) PLACA BACTERIANĂ
sistemică, influenţând negativ rezistenţa la carie
a ţesuturilor dure dentare.
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

Substratul alimentar fermentabil

TIMPUL
Relaţia dintre hidrocarbonatele SUBSTRATUL ALIMENTAR
DIETA CARIOGENICĂ
alimentare şi caria dentară este astăzi o dovadă
etiopatogetică certă, fiind confirmată de
numeroase observaţii clinice şi experimentale.
Alimentaţia naturală, spre deosebire de cea
rafinată, conţine un factor protector împotriva
cariei care se pierde în procesul de rafinare al CARIA
alimentelor. Rolul gradului de rafinare devine la DENTARĂ
fel de important în producerea cariei ca şi
cantitatea crescută de hidrocarbonate în
alimentaţie. Efectul cariogen al
hidrocarbonatelor depinde nu numai de
contactul lor cu dintele, dar şi de durata acestui GAZDA (SMALȚUL
contact. Un rol important în acest sens îl are SUSCEPTIBIL) PLACA BACTERIANĂ
consistenţa fizică a alimentaţiei.
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

Substratul alimentar fermentabil

Alimentele moi sunt mai cariogene ca TIMPUL
SUBSTRATUL ALIMENTAR
acele tari ca şi cele sub formă de pulbere fine DIETA CARIOGENICĂ

faţă de cele lichide. De asemenea, vâscozitatea şi

adezivitatea unor produse zaharoase (caramelă,
jeleuri, alviţă) favorizează în mod deosebit
apariţia cariei dentare prin staţionarea lor
îndelungată în cavitatea bucală, îndeosebi în
locurile retentive, unde autocurăţirea este CARIA
insuficientă. Asocierea lipidelor în preparatele DENTARĂ
zaharoase le reduce timpul de retenţie pe dinte şi
deci nocivitatea. Hidrocarbonatul cu cel mai
înalt potenţial cariogen este zaharoza, urmată
de fructoză, glucoză, lactoză şi maltoză. Pe
ultimele locuri se situează dextrinele şi
amidonul. Unele alimente cum ar fi făina din GAZDA (SMALȚUL
cerealele nerafinate, grăsimile, brănzeturile, SUSCEPTIBIL) PLACA BACTERIANĂ
laptele posedă efect carioprotector.
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

Placa bacteriană
Constituie un sistem ecologic microbian TIMPUL
SUBSTRATUL ALIMENTAR
viguros, cu o activitate metabolică intensă, DIETA CARIOGENICĂ
bine adaptat mediului său. Ea apare sub
forma unui agregat de microorganisme unite
între ele şi de suprafaţa dintelui sau a altor
structuri din cavitatea orală prin intermediul
unei matrice organice. Prin numeroase
cercetări s-a demonstrat că în apariţia cariei
dentare rolul primordial îl au bacteriile, în CARIA
special Streptococcus mutans, care iniţiază DENTARĂ
caria, iar Lactobacilii influenţează
progresarea procesului carios. Asemenea
bacterii ca Veillonela, Staphylococcus,
Neisseria şi alte tipuri de Streptococcus au
un rol mai puţin important în evoluţia cariei
dentare. GAZDA (SMALȚUL
SUSCEPTIBIL) PLACA BACTERIANĂ
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

Placa bacteriană
Una din condiţiile necesare este prezenţa în placa TIMPUL
SUBSTRATUL ALIMENTAR
bacteriană a substratului nutritiv, de fermentaţie, DIETA CARIOGENICĂ
necesar pentru activitatea bacililor. În experienţe pe
animale s-a demonstrat că la prezenţa unui număr
mare de germeni ca Str. Mutans, Lactobacillus etc.
fără prezenţa glucidelor caria nu apare. Pe de altă
parte, caria n-a fost depistată la animalele la care
germenii lipseau (în condiţii sterile) şi care erau
alimentate cu cantităţi impunătoare de glucide.
Potenţialul cariogen înalt al Streptococcus
Mutans se explică prin: CARIA
1. Str. Mutans produce suplimentar polizaharidul DENTARĂ
zaharoza din glucoză. Placa se inserează de
suprafaţa dintelui, iar Str. Mutans este legat cu toate
straturile ei.
2. Str. Mutans sintetizează un polizaharid
suplimentar din fructoză, care se formează din
zaharoză.
3.Str. Mutans produce acizi organici (în special GAZDA (SMALȚUL
acidul lactic) din zaharoză, ceea ce duce la SUSCEPTIBIL) PLACA BACTERIANĂ
demineralizarea rapidă a smalţiului.
 FACTORII PREDISPOZANȚI AI CARIEI DENTARE

Factorii predispozanți în apariția cariei dentare sunt acei

factori ce cresc riscurile de apariție a cariei dentare și pot fi clasificați în funcție de
perioada sau vârsta când influențează sănătatea orală.
A. Perioada antenatală
În perioada antenatală următorii factori nocivi pot influenţa negativ sănătatea orală
a gravidei şi fătului:
- patologii ale organelor şi ale sistemelor organismului gravidei: endocrin, gastro-intestinal, cardio -
vascular, nefropatii etc;
- patologii ale gravidităţii: toxicozele gravidelor etc;
- alimentaţia insuficientă şi iraţională pe durata sarcinei;
- conţinutul scăzut de F în apa potabilă;
- condiţiile precare de trai şi de muncă;
- intoxicaţiile (metale, mercur, alcool etc);
- sănătatea orală precară a gravidei;
- numărul sarcinii (odată cu creșterea numărului de sarcini crește și riscul de apariție a cariei)etc.
 FACTORII PREDISPOZANȚI AI CARIEI DENTARE

Factorii predispozanți în apariția cariei dentare sunt

factorii ce cresc riscurile de apariție a cariei dentare și pot fi clasificați în funcție
de perioada sau vârsta când influențează sănătatea orală.
A. Perioada antenatală
În perioada antenatală următorii factori nocivi pot influenţa negativ sănătatea orală
a gravidei şi fătului:
- patologii ale organelor şi ale sistemelor organismului gravidei: endocrin, gastro-intestinal, cardio -
vascular, nefropatii etc;
- patologii ale gravidităţii: toxicozele gravidelor etc;
- alimentaţia insuficientă şi iraţională pe durata sarcinei;
- conţinutul scăzut de F în apa potabilă;
- condiţiile precare de trai şi de muncă;
- intoxicaţiile (metale, mercur, alcool etc);
- sănătatea orală precară a gravidei;
- numărul sarcinii (odată cu creșterea numărului de sarcini crește și riscul de apariție a cariei)etc.
 FACTORII PREDISPOZANȚI AI CARIEI
DENTARE

B. Perioada postnatală.
În primul an de viaţă:
- igiena orală precară;
- tipul şi caracterul alimentaţiei (naturală, artificială, mixtă);
- frecvența alimentației (creșterea necontrolată a numărului de mese crește riscul carios);
- maladiile generale ale tractului gastro-intestinal; malnutriția, hipovitaminosele; rahitismul
ş.a;
- eruperea precoce sau tardivă a dinţilor;
- hipoplaziile smalţului sau defectele de dezvoltare a țesuturilor dure dentare;
- conţinutul scăzut de F în apa potabilă etc
 FACTORII PREDISPOZANȚI AI CARIEI
DENTARE
La copii şi adolescenţi:
- igiena bucală precară;
- conținutul scăzut al F în apa potabilă;
-experiența carioasă anterioară;
- anomaliile de poziţie a dinţilor, a ocluziei, aparate ortodontice etc.;
- hipoplaziile dentare sau defectele de dezvoltare a țesuturilor dure dentare;
- eruperea precoce sau tardivă a dinţilor;
- hiposalivaţia, mediul acid al lichidului bucal;
-carenţa ionilor de Ca, P, F ş.a., a fermenţilor, a imunoglobulinelor etc;
- maladii generale ale diferitor sisteme: tractului gastro-intestinal, endocrin, cardio-vascular,
etc;
- alimentaţia iraţională: surplus de glucide, insuficienţa proteinelor, a vitaminelor A, D, C, gr. B
ş.a.
 FACTORII PREDISPOZANȚI AI CARIEI DENTARE

La adolescenți în perioada pubertară:

- igiena bucală precară;
- anomaliile de poziţie a dinţilor, a ocluziei, aparate ortodontice etc.;
- hipoplaziile dentare sau defectele de dezvoltare a țesuturilor dure dentare;
- greutatea peste limitele normei a nou-născutului – factor predispozant de apariție a cariei
dentare la adolescenți;
-obezitatea;
-experiența carioasă anterioară;
- hiposalivaţia, mediul acid al lichidului bucal;
-carenţa ionilor de Ca, P, F ş.a., a fermenţilor, a imunoglobulinelor etc;
- maladii generale ale diferitor sisteme: tractului gastro-intestinal, endocrin, cardio-vascular,
etc;
- alimentaţia iraţională: alimente moi și lipicioase, băuturi carbogazoase,surplus de glucide,
insuficienţa proteinelor, a vitaminelor A, D, C, gr. B ş.a.
 Metodele de prognostic a cariei dentare
1. Metoda de apreciere a rezistenţei funcţionale a smalţului la acţiunea
acizilor (Okuşko V. P., 1980)

Metoda de realizare: se înlătură placa bacteriană şi se izolează de acţiunea salivei dinţii frontali
superiori, apoi pe suprafaţa vestibulară uscată a unui incisiv superior central, la distanţa de 2 mm
de la marginea incizală, în zona centrală, se aplică cu ajutorul unei pipete o picătură de soluţie de
HCL- 1 mol/l cu diametrul de 1,0 - 2,0 mm. După 5 secunde suprafaţa dintelui se spală şi se usucă.
Pe suprafaţa gravată se aplică o picătură de soluţie de 1% de albastru de metilen, intensitatea culorii
se compară cu cheia de 10 culori (fiecare nuanţă se notează cu 10 puncte),
 Metodele de prognostic a cariei dentare
1. Metoda de apreciere a rezistenţei funcţionale a smalţului la acţiunea
acizilor (Okuşko V. P., 1980)

Aprecierea rezultatelor se efectuează prin evaluarea intensităţii coloraţiei:

10-30 puncte - cariorezistenţa înaltă;
40-50 - cariorezistenţă moderată;
60-70 - cariorezistenţă joasă;
 80 - cariorezistenţă foarte joasă.
 Metodele de prognostic a cariei dentare
2. Determinarea rezistenţei smalţului la acţiunea acizilor
(Avdusenko L. A., 1990)
Metoda se bazează pe colorarea smalţului demineralizat şi determinarea intensităţii
colorării. Se înlătură placa bacteriană şi se izolează de acţiunea salivei dinţii frontali
superiori, apoi pe suprafaţa vestibulară uscată a unui incisiv superior central se aplică cu
ajutorul unei pipete o picătură cu diametrul de 1,5 - 2,0 mm de soluţie de indigocarmin
(30 g/l) în soluţia de 0,2% de acid sulfuric timp de 5 secunde, îmbinând astfel etapa de
gravaj acid şi de coloraţie a smalţului. După aceasta colorantul se înlătură cu un tampon
de vată. Porţiunea de smalţ tratată cu acid se colorează în roşu, intensitatea culorii se
compară cu cheia de 10 culori (fiecare nuanţă se notează cu 10 puncte).
 Metodele de prognostic a cariei dentare
2. Determinarea rezistenţei smalţului la acţiunea acizilor
(Avdusenko L. A., 1990)

Aprecierea rezultatelor se efectuează prin evaluarea intensităţii coloraţiei:

10-30 puncte - cariorezistenţă înaltă;
40-50 - cariorezistenţă moderată;
60-70 - cariorezistenţă joasă;
 80 - cariorezistenţă foarte joasă.
 Metodele de prognostic a cariei dentare
3. Determinarea vitezei de remineralizare a smalţului
(Redinova T. L., Leontiev V. C. și Ovruţki G. D., 1982)
Metoda permite aprecierea rezistenţei dinţilor la carie şi capacitatea de remineralizare a
salivei şi se realizează în modul următor: placa bacteriană de pe suprafaţa dintelui cercetat
este înlăturată minuţios cu un bulet din vată umectat în soluţie de 3% de H2O2, suprafaţa
dentară se usucă cu un get de aer, apoi pe suprafaţa uscată se aplică cu ajutorul unei pipete
o picătură de acid clorhidric cu pH 0,3-0,6. După aceasta pe suprafaţa demineralizată se
aplică timp de un minut un bulet din vată îmbibat cu soluţie de 2 % de albastru de metilen,
apoi colorantul se înlătură, utilizând numai bulete uscate din vat ă.
Gradul de demineralizare a smalţului se apreciază după intensitatea colorării
porţiunii de smalţ cercetate, care este comparată cu cheia standartă de 10 culori, fiecare
nuanţă este marcată cu 10%.
 Metodele de prognostic a cariei dentare
3. Determinarea vitezei de remineralizare a smalţului
(Redinova T. L., Leontiev V. C. și Ovruţki G. D., 1982)
În zilele următoare se efectuează colorarea porţiunii demineralizate a smalţului până la
momentul, când smalţul nu se mai colorează. Lipsa coloraţiei demonstrează
remineralizarea completă a smalţului. Deci, maleabilitatea smalţului la acţiunea acizilor
se exprimă în procente, iar capacitatea de remineralizare a smalţului – în zile.
La persoanele cariorezistente se determină o maleabilitate a smalţului la acţiunea acizilor
mai joasă de 40% şi capacitatea de remineralizare a salivei înaltă (1-3 zile), iar la persoanele
carioreceptive maleabilitatea smalţului la acţiunea acizilor depăşeşte valoarea de 40%, iar
capacitatea de remineralizare a salivei este joasă (mai mare de 3 zile).
 Pentru evaluarea gradului de afectare a dinților cu
caria dentară, OMS recomandă utilizarea următorilor indici:
1. Indicele de frecvență;
2. Indicele de intensitate;
3. Indicile de sporire a intensității sau rata cariei.
Acești indici necesită apreciere pentru fiecare grupă de
vărstă separat, iar în unele cazuri se calculează în funcție de
sex, naționalitate, condiții geografice și de viață, starea
generală a sănătății, caracterul alimentației, etc.
 OMS recomandă aprecierea acestor indici în funcție
de vârstă și se realizează la copii de 6, 12 și 15 ani.
Mai informative sunt datele examinărilor epidemiologice
ale copiilor la vărsta de 12 și 15 ani.
Afectarea dintilor prin carie la copiii de 12 ani si starea
țesuturilor parodonțiului marginal la vârsta de 15 ani
permite de a aprecia eficacitatea realizării programelor de
profilaxie.
 Indicele de intensitate a cariei dentare (activitatea)- este indicele ce
demonstrează cat de activ decurge procesul carios. Reprezintă suma
numărului de dinți afectați de carie și de complicațiile ei-C, numărul de
dinți obturați - O, și numarul de dinți extrași sau absenți - E sau A. Există
diferite notări ale acestui indice COA, COE, CER (reconstruire), DMF
(decay, missing, filling)
Vom ține cont daca dintele este extras sau absent!!!
( Anodonție parțiala)
În notarea indicelui de intensitate pentru dentiția permanentă se folosesc literile
mari COA sau COE (carie, obturație, absent sau extras)

Pacientul B
Pacientul C Pacientul D
Pacientul A
C
C A
C A P
AC
C 6 5 4 3 2 1 1 2 3 4
6 5 4 3 2 1 1 2 3 4 6 5 4 3 2 1 1 2 3 4 5
6 5 4 3 2 1 1 2 3 4 5 5 6
5 6 6
6 6 5 4 3 2 1 1 2 3 4
6 5 4 3 2 1 1 2 3 4 6 5 4 3 2 1 1 2 3 4 5
6 5 4 3 2 1 1 2 3 4 5 5 6
5 6 6
6 C
OA
C C
AO
O

COA
COA = 5 C3 O1 COA = 4
=0 COA = 4 C2
A1 C4
În notarea indicelui de intensitate pentru dentiția temporară se folosesc literile mici co sau cr
(carie, reconstructie), df –decay, filling.
Dinții extrași din cauza rezorbției radiculare inaintea substrituirii lor cu cei permanenți nu se
Pacientul A 5,5 ani notează. Pacientul C 3 ani

c o c c o Pacientul B 3 ani c c c
c V IV III II I I II III
V IV III II I I II III c c c c c IV V
IV V c c c V IV III II I I II III
V IV III II I I II III V IV III II I I II III IV V
IV V IV V pt
c c a a V IV III II I I II III c p
c c IV V

co =8 c=8
co = 6
co = 10 c=8 o=2 c=6
În notarea indicelui de intensitate pentru dentiția mixt ă se folosesc literile mari COA sau COE
(carie, obturație, absent sau extras) pentru dinții permanenti si literile mici pentru dintii
temporari (c,o)
Pacientul B ? ani
Pacientul A ? ani
C c
C c
c c o
p P
6 V 4 III 2 1 1 2 III
6 V IV III 2 1 1 2 III
IV V 6
IV V 6
6 V IV III 2 1 1 2 III IV
6 V IV III II 1 1 2 III
V 6
IV V 6
O
a
C
O

COA +co=7
COA +co= 5 C2 +O1+c2=5
C2+O1 +c3+o1=7
 In cazul in care procesul carios afectează cateva suprafețe ale
aceluiași dinte se folosește unul din indicii COAs sau cos, DMFs, dfs. Se
sumează numarul de suprafețe cariate, obturate și numărul dinților absenți
sau extrași.
COAd =6 (C 6) (28-32) COAs=18 (C18) (148)
sau cod=6 (c5 o1) (20) cos=27 (c25,o2) (88)
OMS a propus urmatorele niveluri de intensitate a cariei
dentare la copiii de 12 ani:
- foarte joasă (0-1,1)
- joasă (1,2-2,6)
- moderată (2,7-4,4)
- inaltă (4,5-6,5)
- foarte inaltă (6,6 și mai mult)
 Exemplul nr. 1
Clasa 7 A total 14 copii

Indicile de intensitate in clasa 7A = 0+2+3+0+6+3+1+2+3+0+4+2+1+4=31/14=2,21

 Exemplul nr. 2
Clasa 7 B total 18 copii

Indicile de intensitate= 2+2+3+0+6+3+1+2+3+0+4+2+1+4+7+9+4+0=2,94

 Indicile de frecvență
reprezintă procentul de persoane afectate de carie
din cadrul unui grup de populație.
x
IF =
numarul de persoane afectate de caria dentară din grupul de persoane examinate
numarul de persoane examinate din acest grup 100%
 Exemplul nr 1
Clasa 7 A -total 14 copii

8/14=0,57x100%=57%
Frecventa cariei dentare in clasa 7A=57%
 8/18=0,44x100%=44%
FRECVENTA CARIEI DENTARE IN CLASA 7B=44%
 8/18=0,44x100%=44%
FRECVENTA CARIEI DENTARE IN CLASA 7C=44%
 10/16=0,62x100%=62%
Frecventa cariei dentare in clasa 7C=62%
 REZULTATE
7A=57%
7B=44%
7C=62%

FRECVENTA CARIEI DENTARE LA COPII DE 12 ANI DIN ACEASTA SCOALA ESTE

54,1%
OMS recomandă urmatoarele niveluri ale frecvenței cariei dentare:
1. jos 0-30%
2. mediu 31-80%
3. înalt 81-100%
Indicile de sporire a intensității (rata cariei, morbiditatea cariei) reprezinta
cresterea indicelui COE intr-o anumită perioadă de timp (6,12, 24 luni etc).

Scopul ?????
 Clasa 7 A Total 14 copii Clasa 7 A Total 14 copii
1.COA=0 1.COA=1 C1
2.COA=2 C1 O1 2.COA=5 C4 O1
3.COA = 3 C2 O1 3.COA = 4 C2 O2
4.COA=0 4.COA=1 C1
5.COA= 6 C2 O5 A1 5.COA= 8 C2 O5 A1
6.COA=3 C3 6.COA=3 C3
7.COA=1 O1 7.COA=2 C1 O1
8.COA=2 O2 8.COA=3 C3 O2
9.COA=3 C3 9.COA=4 C3 O1
10.COA=0 10.COA=0
11.COA=4 C1 O1 A2 11.COA=5 C1 O1 A3
12.COA=2 C2 12.COA=2 C2
13.COA=1 A1 13.COA=1 A1
14.COA=4 C4 14.COA=4 C4
Indicile de intensitate in clasa 7A= Indicile de intensitate in clasa 7A=
0+2+3+0+6+3+1+2+3+0+4+2+1+4=31/ 1+5+4+1+8+3+2+3+4+0+5+2+1+4=43/1
14=2,21 4=3,07
C=16 C=27
 Clasa 7 B Total 18 copii Clasa 7 B Total 18 copii
1.B-COA=2 C1 O1 1.B-COA=2 O2
2.A- COA=2 O2 2.A- COA=2 O2
3.C-COA = 3 C1 O1 A1 3.C-COA = 3 O2 A1
4.D-COA=0 4.D-COA=0
5.E-COA= 6 C2 O5 A1
6.F-COA=3 C3
5.E-COA= 7 C1 O6
7. G-COA=1 O1 6.F-COA=3 O3
8.H-COA=2 O2 7. G-COA=1 O1
9.I-COA=3 C3 8.H-COA=2 O2
10.J-COA=0 9.I-COA=3 C3
11.K-COA=4 C1 O1 A2 10.J-COA=0
12.L-COA=2 C2 11.K-COA=4 O2 A2
13.M-COA=1 A1
14.N-COA=4 C4
12.L-COA=2 02
15.O-COA=7 O7 13.M-COA=1 A1
16.P-COA=3 O1 A2 14.N-COA=4 O4
17.Q-COA=4 A4 15.O-COA=7 O7
18.R-COA=0 16.P-COA=3 O1 A2
17.Q-COA=4 A4
Indicile de intensitate= 18.R-COA=0

2+2+3+0+6+3+1+2+3+0+4+2+1+4+7 Indicile de intensitate=

+3+4+0=2,61 C=17 2+2+3+0+7+3+1+2+3+0+4+2+1+4+7
C=17 +3+4+0=2,66
C=4
 

Eficacitatea metodelor de prevenție aplicate este apreciată prin evaluarea

indicilor:
1. relația dintre indicii COAd și COAs
2. relația dintre caria simplă și caria penetrantă
3. indicele pentru reducerea cariei (rc-rs)
rc
rc - rata cariei în grupul de control, rs - rata cariei în grupul de studiu.
 EVALUAREA RISCULUI CARIOS

Modificările conceptuale din ultimii ani referitoare la

etiopatogenia cariei dentare au schimbat substanţial atitudinea
terapeutică şi conceptia modalităţilor de prevenţie, conţinând
drept secvenţe:
• evaluarea riscului carios individual
• alegerea şi implementarea măsurilor specifice, adresate
indivizilor/populaţiilor în funcţie de nivelul riscului.
 EVALUAREA RISCULUI CARIOS

Evaluarea riscului constă în două faze: prima de determinare a indicatorilor specifici, a

factorilor de risc şi a factorilor de protecţie, a doua este determinarea nivelului de risc în urma
combinaţiei acestor factori. Anumiţi factori patologici specifici şi factori de protecţie determină
echilibrul dintre progresia, oprirea în evoluţie sau etapa reversibilă a bolii carioase.
Echilibrul factorilor ce determină evoluția sau oprirea leziunilor carioase
Factori de protecție
Factori salivari
Factori de risc Agenți antiobacterieni
Bacterii patogene
Hiposialie
Obiceiuri alimentare
Indicatori de risc
Pete albe cretoase
Restaurări mai recente de 3 ani
Leziuni în smalț

Evoluția cariei Absența cariilor

 EVALUAREA RISCULUI CARIOS

Pentru a evalua activitatea și viitorul cariogen al indivizilor, mai ales pe durata

perioadelor critice (de ex.: perioada de creștere, sarcină etc.), sau elaborat variate
metode de testare a activitații carioase individuale, care se pot aplica și adăuga
activitații zilnice prestate de medicul stomatolog în cabinet. Pe baza acestor teste,
se încearcă obținerea unei evaluări timpurii a nevoilor de tratament, prezente și
viitoare, efectuate în scop preventiv, de reparare și vindecare a leziunilor carioase
incipiente.
 EVALUAREA RISCULUI CARIOS

Strategiile de evaluare a riscului carios pot fi aplicate la trei niveluri diferite:

- la nivel populațional
- la nivel de grup populațional
- la nivel de individ.
Atunci când metodele de evaluare a riscului carios se aplică la grupuri
populaționale, ele se transformă în "predicție carioasă".
Predicția carioasă este decizia clinică prin care se anticipează rezultatul evoluției
procesului de boală și care se bazează pe informațiile culese și pe filtrarea lor prin
propria experiență profesională.
 EVALUAREA RISCULUI CARIOS

Pentru practicieni este esențială înțelegerea importanței evaluării riscului carios individual și a înterpretării
valorilor acestuia în scopul prevenirii apariției bolii carioase.
Procedurile de evaluare a riscurilor utilizate în practica medicală, oferă date suficiente pentru a
determina sensibilitatea la boală a unei persoane și permit realizarea unor măsuri preventive. Deși datele
evaluării riscului la carie nu sunt suficiente pentru a cuantifica modele, procesul de determinare a
riscurilor ar trebui să fie o componentă importantă în procesul de luare a deciziilor de evaluare clinică,
deoarece:
- implica proceduri de prevenire a bolii în loc de tratarea rezultatului bolii
- oferă o mai bună înțelegere a factorilor de risc și vine în ajutorul practicianului
în individualizarea discuțiilor preventive
- individualizează, selectează, și determină frecvența ședințelor de tratament preventiv și tratament
restaurativ.
 EVALUAREA RISCULUI CARIOS

Evaluarea riscului la carie este indicată în cazul tuturor pacienților, urmând ca prin aplicarea
unor măsuri de înlăturare a cauzelor să anticipăm apariția leziunilor carioase ireversibile. Este
necesar de a diferenția "evaluarea riscului carios" de "testarea activității carioase".
Evaluarea riscului carios are ca scop estimarea probabilității de apariție a unor noi
leziuni carioase într-o anumită perioada de timp, precum și estimarea probabilității de
schimbare a dimensiunilor sau activității leziunilor carioase existente. Evaluarea riscului
carios, de asemenea, mai stabilește și intervalul de timp necesar repetării examenului clinic:
- o dată pe an la pacienții cu risc carios mic,
- de două ori pe an la pacienții cu risc carios moderat,
- o dată la 3 luni la pacienții cu risc carios crescut.
 EVALUAREA RISCULUI CARIOS

Scopul testarii activității carioase este de a decide și a monitoriza corectitudinea

și eficiența tratamentelor efectuate.
Dacă evaluarea riscului carios se recomandă de a fi efectuată pănă la apariția leziunilor carioase
incipiente, inainte ca debutul clinic al bolii să aibă loc, adică în etapele I și II de evoluție
microscopică a procesului carios, atunci testarea activității carioase estimează activitatea
procesului carios, deci fazele clinice și reversibile ale evoluției cariei dentare ( pata albă
cretoasă- faza a III).
 EVALUAREA RISCULUI CARIOS

Modelele de evaluare a riscului carios implica în prezent o combina ție de factori, inclusiv
dieta, expunerea la fluoruri, rezistența țesuturilor dure dentare, microflora oral ă care
interacționează cu o varietate de factori sociali, comportamentali și culturali.

Evaluarea riscurilui carios, este de fapt determinarea riscului de inciden ță a cariilor (de
exemplu, numărul de leziuni noi atât cavitare, cât și incipiente ) într-o anumit ă period ă de
timp  sau probabilitatea că vor exista modificari în dimensiunile sau activitatea leziunilor deja
prezente. Se cunosc mai multe clasificări ale factorilor de risc și ai celor de protec ție.
 EVALUAREA RISCULUI CARIOS
Factori Factori de risc Factori de protecţie
Fizici Modificări de structură ale smalţului, gropiţe şi fisuri Dispensarizare frecventă şi sigilări (dacă este posibil)
adânci, zone anatomice susceptibile
Reflux gastric Supravegherea condiţiilor favorizante
Nivel crescut de Streptococus mutans Reducerea nivelului de Streptococus mutans
Nevoi speciale de sănătate Intervenţii preventive pentru reducerea efectelor
Experienţa carioasă trecută Creşterea frecvenţei vizitelor pentru control

Federaţia dentară Carii de biberon în antecedente Creşterea frecvenţei vizitelor pentru control

internaţională (FDI), Comportamentali Lipsa alăptatului

Folosirea biberonului în timpul somnului sau la cerere în
Prevenirea obiceiului de folosire a biberonului şi
întreruperea folosirii lui la 12 luni

1988, propune perioada de trezire, cu băuturi îndulcite

Orar alimentar inadecvat (gustări frecvente) Reducerea frecvenţei gustărilor

următoarea clasificare a Igiena orală necorespunzătoare

Tulburări de alimentaţie (bulimie, provocarea vomei)
Igiena orală corespunzătoare
Trimitere către consiliere
acestora: Socio-demografici Fluorizare inadecvată Fluorizare optimă sistemică sau topică
Sănătate orală precară a familiei Acces la îngrijiri de specialitate şi la igienă orală
corectă
Sărăcia Acces la îngrijiri de specialitate şi la igienă orală
corectă
Nivel crescut al Streptococului mutans la părinţi Îmbunătăţirea igienei şi a stării sănătăţii orale a
părinţilor
Factori determinați Dietă specială bogată în carbohidraţi Intervenţii preventive care să reducă efectele
de existenţa unor Administrare frecventă de medicamente cu zahăr Medicamente alternative sau intervenţii profilactice de
boli sau tratamente reducere a efectelor
Scăderea fluxului salivar datorită medicaţiei sau iradierii Substituienţi de salivă
Aparate ortodontice Igiena orală corectă
 EVALUAREA RISCULUI CARIOS

Factorii de risc sunt reprezentați de stilul de viață și de

interacțiunile biochimice cu care dintele ia contact direct și care
contribuie la dezvoltarea și evoluția leziunii ( placă, saliv ă diet ă
etc.).
Este important să menționăm că pentru a preveni sau stopa
producerea leziunilor nu este suficient să eliminăm un singur tip
de factori etiologici sau numai să sporim rezistenţa ţesuturilor dure
dentare. Pe lângă aceşti factori este necesar să ţinem cont de unele
anomalii genetice, factori etiologici externi, comportamentul
alimentar individual, deoarece evoluţia leziunilor carioase se
înscrie într-o balanţă care implică interacţiunea a numeroşi factori
de risc.
Balanța cariei dentare și factorii care o
influențează
 EVALUAREA RISCULUI CARIOS
Risc scăzut (0) Risc moderat (1) Risc crescut (10) Risc
Condiţii cauzale
I. Expunerea la fluoruri Da Nu
II. Consum de zahăr, alimente cu amidon, În timpul meselor Frecvent sau în cantitate
băuturi îndulcite mare între mese
III. Experienţă carioasă a mamei sau a fraţilor Absenţa leziunilor Prezenţa leziunilor Prezenţa leziunilor
carioase în ultimii 2 ani carioase în ultimele 7 -23 carioase în ultimele 6 luni
luni
IV. Adresabilitate regulată către cabinetele Da Nu

Asociaţia Dentară dentare

Condiţii gen. de sănătate

Americană (ADA) I. Nevoi speciale de sănătate

II. Chimioterapie /radiaţii
Nu
Nu
Da (Vârste peste 14 ani) Da (Vârste între 6-14ani)
Da
recomandă următorul III. Tulburări de alimentaţie
IV. Consum de tutun
Nu
Nu
Da
Da
instrument clinic de V. Medicaţie ce reduce fluxul salivar Nu Da

evaluare a riscului carios VI. Abuz de alcool/droguri

Condiţii clinice
Nu Da

I. Leziuni carioase cavitare sau incipiente Absenţa leziunilor noi 1 sau 2 leziuni noi 3 sau mai multe leziuni
(evidente vizual sau radiologic) sau restaurărilor în carioase sau restaurări în noi sau restaurări în
ultimii 3 ani ultimii 3 ani ultimii 3 ani
II. Dinţi absenţi datorită cariilor în ultimii 3 ani Nu Da
III. Placă vizibilă Nu Da
IV. Morfologie dentară neobişnuită Nu Da
V. Restaurări interproximal -1 sau mai multe Nu Da
VI. Suprafeţe radiculare expuse Nu Da
VII.Restaurări debordante sau cu percolări Nu Da
marginale
VIII. Aparate ortodontice (fixe sau mobile) Nu Da
IX. Xerostomie Nu
TOTAL:
 EVALUAREA RISCULUI CARIOS

Această fişă de evaluare include toţi factorii ce pot fi observaţi cu uşurinţă sau
descoperiţi în timpul unei examinări orale de rutină. Pentru evidenţierea mai bună a gradului de
risc, sunt folosite cele trei culori: verde, ce indică un risc scăzut; galben, risc mediu şi rosu, risc
crescut pentru caria dentară. Pentru fiecare factor, se completează în ultima coloană din dreapta
„riscul pacientului“ valoarea atribuită, 0 (pentru risc scazut), 1 (risc moderat) şi 10 (risc
crescut). Se însumează valorile din coloana „riscul pacientului“ şi se interpretează astfel:
valoarea 0 indică un risc scăzut,
valori între 1-10 plasează pacientul în grupa de risc moderat,
iar peste 10 în grupa de risc crescut.
 EVALUAREA RISCULUI CARIOS

Această evaluare este indicată în şedinţa initială şi repetată la fiecare şedinţă de control/
intervenţie preventivă, pentru a observa scăderea riscului carios în urma intervenţiilor
terapeutice şi modificărilor comportamentale ca urmare a motivării şi educării pacientului.
În literatură există numeroase studii publicate despre necesitatea diferențierii
managementului leziunilor carioase în funcție de riscul carios evaluat.
 EVALUAREA RISCULUI CARIOS

Pacienţii din grupul de risc scăzut prezintă o istorie săracă în leziuni carioase active,
extracţii sau restaurări. Strategia de management pentru pacienţii din acest grup este
menţinerea balanţei în favoarea factorilor de protecţie şi să fie con ştien ţi de posibilitatea
modificării în timp a riscului lor la carie. Dacă factorii patogeni sau cei protectori pentru carie
se vor modifica semnificativ, ei pot deveni susceptibili la apari ţia acestei afec ţiuni. Periodic, la
fiecare şedinţă de control, este nevoie să fie reevaluate riscul carios datorită unei posibile
schimbări în igiena orală, nivelurile bacteriene, dietă, flux salivar, folosirea fluorurilor. Orice
combinaţie ar avea nivelul bacteriilor orale, obiceiurile de igien ă orală, dieta, utilizarea
fluorurilor sau conţinutul salivar, aceasta i-a protejat de apari ţia cariei şi este foarte probabil s ă
îi protejeze şi pe viitor, însă nu există nici o garanţie a acestei premise. La pacien țiii din acest
grup frecvenţa vizitelor la cabinet şi a examinării radiografice este scăzută și se reduce la o
singură vizită la fiecare 12 luni.
 EVALUAREA RISCULUI CARIOS

Încadrarea pacienţilor în grupul de risc moderat este mai dificilă decât în celelalte două grupuri,
fiind bazată pe o analiză a balanţei între factorii identificaţi în evaluarea riscului carios. Pacien ţii din acest
grup de risc, prin definiţie, sunt expuşi mai multor factori de risc decât cei din grupul de risc sc ăzut, îns ă nu
prezintă semne ale unei activităţi carioase continue, ca cei din grupul de risc crescut. De asemenea, este
posibil ca o persoană care nu prezintă nici o leziune carioasă cavitară, îns ă este expus la mai mult de doi
factori de risc, poate fi plasat în grupa de risc crescut. Managementul clinic al acestor pacienți se constituie
din:
- periaje profesionale periodice;
- consiliere pentru o dietă necariogenă;
- terapia de fluorizare poate fi adaugată pentru a fi siguri că balanţa se înclină către oprirea evolu ţiei bolii
carioase (clătiri orale);
- dispensarizare cu evaluarea radiografică pentru activitatea carioasă mai frecvent decât pentru cei din
grupul de risc scăzut, aproximativ o dată la 18-24 luni se recomand ă efectuarea rx cu film mu şcat. Perioada
fiind stabilită în funcţie de factorii de risc prezenţi şi evaluarea clinicianului;
educaţie pentru sănătate, în vederea schimbării atitudinilor şi practicilor de igienizare personal ă favorabile
sănătăţii dentare.
 EVALUAREA RISCULUI CARIOS

Pacienţii care prezintă curent leziuni carioase active, cel mai des de tip cavitar sunt
incluşi în categoria pacienţilor cu risc crescut. Prezenţa leziunilor carioase detectabile clinic, de
exemplu, este un indicator al bolii, fiind un indiciu foarte puternic c ă afec ţiunea va progresa
către apariţia mai multor cavităţi carioase, cu excepţia situaţiei în care se intervine prin terapie
chimică pentru a reduce atacul microbian şi a stimula remineralizarea. Este posibil ca cineva
care nu prezintă leziuni cavitare, însă este expus la mai mulţi de doi factori de risc sa fie inclus
în acest grup de risc, în acest caz atenţia trebuie îndreptată c ătre eliminarea sau reducerea
posibilităţii de apariţie a noilor leziuni carioase.
 EVALUAREA RISCULUI CARIOS

Etapele managementului clinic sunt:

realizarea periodică a testelor microbiologice în vederea stabilirii nivelului de streptococus
mutans și
administrarea tratamentelor antimicrobiene (clorhexedin ă 0,06%);
igienizare profesională periodică;
utilizarea pastei de dinţi cu 1,1% F;
aplicarea lacurilor cu naf 5%;
utilizarea gumei de mestecat cu xylitol;
consiliere pentru o dietă necariogenă;
educaţie pentru sănătate;
sigilare, ca metodă de prevenire a cariei în şanţuri şi fosete;
dispensarizare (frecvenţa examinărilor clinice şi radiologice; periodice este mai mare)
 EVALUAREA RISCULUI CARIOS

Pacienţii din grupa de risc extrem. Aceştia sunt reprezentaţi de pacienţii cu risc crescut care
prezintă suplimentar nevoi speciale sau prezintă afectare salivară de tip hiposaliva ţie sever ă. Ace şti
pacienţi trebuie urmăriţi şi conduşi mai insistent decât cei din grupa precedent ă. Pentru ace şti
pacienţi se pune accent pe refacerea capacităţii tampon salivare şi a rezervei de calciu şi fosfa ţi
necesare remineralizării leziunilor necavitare, iar adiţional sunt recomandate terapii de cl ătiri orale
cu rol de tampon (de exemplu cu bicarbonat de na) pentru refacerea şi purificarea func ţiilor
tampon salivare şi paste de dinţi cu calciu şi fosfaţi pentru înlocuirea componentelor salivare
normale necesare remineralizării structurii dentare după produc ţia de acid rezultat ă ca urmare a
ingestiei alimentare.
 EVALUAREA RISCULUI CARIOS

Cariograma este un mod nou de evaluare a riscului carios, care ilustrează foarte elocvent interacțiunea
factorilor declanșatori ai cariei dentare. Acest program educațional, interactiv a fost creat pentru o mai bună
înțelegere a aspectelor multifactoriale a leziunilor carioase și de a acționa ca un ghid în încercările de a
estima riscul cariilor. Acest program poate fi utilizat într-un protocol clinic sau pentru diferite scopuri
educaționale.
Scopul principal al cariogramei este demonstarea grafică a riscului carios, exprimată prin "șansa de a evita
cariile noi" în viitorul apropiat. Demonsrează de asemenea, în ce măsură diverși factori afectează această
"șansă". Un alt scop al acestui program este de a încuraja aplicarea măsurilor preventive, înainte ca caria să
apară. Obiectivele unei cariograme sunt:
- ilustrează interacțiunea factorilor cauzali ai cariei dentare;
- ilustrează șansa de a evita carii;
- exprimarea grafică a riscului carios;
- recomandări vizavi de acțiunile preventive;
- poate fi utilizat in clinică în cadrul protocoalelor de tratament;
- poate fi folosit ca un program educațional.
 EVALUAREA RISCULUI CARIOS

Acest program nu poate înlocui analiza personală profesională asupra riscurilor carioase
efectuate de examinator. Cu toate acestea, ea poate oferi indicii valoroase și poate chiar
servi ca bază pentru discuții cu pacientul în ceea ce privește factorii de risc ai cariei
dentare și strategiile de prevenire a acesteea. Cu alte cuvinte, ea nu preia
responsabilitățile examinatorului , dar poate servi ca un instrument valoros în luarea
deciziilor clinice.
Modelul este prezentat sub forma unei diagrame (cariogramă), realizată cu ajutorul unui
program pentru PC Windows.
 EVALUAREA RISCULUI CARIOS

Diagrama este împărțită în cinci sectoare de diferite culori:

verde, albastru inchis, rosu , albastru deschis și galben ,
indicând grupurile de factori cauzali ai cariilor dentare:
sectorul verde estimează "șansa reală de a evita noi
cavități";sectorul albastru închis "dieta" este caracteristica
dietei și se bazează pe conținutul dietei și frecvența meselor
în decursul zilei;
sectorul roșu "bacteriile" indică valorile nivelului de
streptococus mutans și a indicilor de placă; sectorul albastru
deschis "sensibiltate" se bazează pe combinația dintre
administrarea preparatelor de fluor, secreția salivară și
capacitatea tampon a salivei; sectorul galben
"circumstanțele" este combinația dintre experiența carioasă
și a bolile generate de ea.
 EVALUAREA RISCULUI CARIOS

Este evident că cu cât este mai mare

sectorul verde cu atât mai mari sunt
posibilitățile individului de a-și menție
sănătatea orală la un nivel înalt; cu cât
mai mic este secorul verde cu atât mai
mari sunt șansele de a dezvolta carii
dentare. Pentru celelalte sectoare - cu cât
sectorul este mai mic cu atât sporesc
șansele pacientului în reducerea riscului
carios.
 EVALUAREA RISCULUI CARIOS

Pentru a utiliza cariograma în aprecierea riscului carios,

trebuie luaţi în considerare factorii microbian, alimentar,
teren şi circumstanţele, pentru a aprecia probabilitatea de a
evita în viitor apariţia cariei dentare. Aceste date trebuie
coordonate cu informaţiile obţinute din examenul clinic.
Astfel, probabilitatea evitării apariţiei de noi leziuni carioase
(cuprinsă între 0 – 100%) depinde de 4 factori:
1. Alimentaţia – frecvenţa meselor şi conţinutul alimentaţiei;

2. Cantitatea şi calitatea plăcii bacteriene;

3. Susceptilibilitatea gazdei - saliva, ţesuturile dentare;
4. Circumstanţele – experienţa trecută referitoare la caria
dentară, starea de sănătate generală.
 EVALUAREA RISCULUI CARIOS

Rezumând, cariograma arată fiecărui pacient dacă riscul său carios este mare,
intermediar sau scăzut şi care dintre factorii etiologici sunt considerabil
responsabili de acest risc. Rezultatele obţinute indică ce acţiuni profilactice
trebuie aplicate pentru a îmbunătăţi situaţia.