Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DERMATOFIȚI – GENERALITĂŢI
Dermatofiții au abilitatea de a forma legături moleculare
cu keratina și o utiliza ca sursa de nutrienți, ce-i permite
de a coloniza țesuturile keratinizate – stratul cornos al
epidermisului, păr, unghiile și țesuturile cornificate ale
animalelor.
Dermatofiți: Epidermophyton, Microsporum și
Trichophyton.
Dermatofiți:
1. Geofili – Microsporum gypseum;
2. Zoofili (marea majoritatea dermatofitozelor
inflamatori) – M. canis;
3. Antropofili (pot provoca izbucniri epidemice).
Dermatofiții provoacă: tinea capitis, tinea barbae, tinea
corporis, tinea manuum, tinea pedis, tinea cruris și
onihomicoză.
MICROSPORIA – GENERALITĂŢI
Definiţie
Microsporia – este o dermatomicoză, condiţionată de
agenţi fungici din genul Microsporum, care afectează mai
des porţiunea pilorică a capului, pielea glabră şi foarte
rar unghiile.
Istoric
Microsporum audouini prima dată a fost descris în 1843
de Gruby care a depistat pe suprafaţa firului de păr
afectat un înveliş ce constă din spori. Mai târziu au fost
depistaţi şi alţi agenţi fungici din genul Microsporum care
cauzează microsporia.
MICROSPORIA – EPIDEMIOLOGIE
Microsporiile reprezintă 80% din pilomicoze. Se întâlnesc mai
des în următoarele regiuni: America, Europa de Vest, Orient,
Japonia, Caucaz.
Afectarea în zona noastră geografică este produsă de :
M.audouinum, M.canis şi foarte rar de M.gypseum.
Microsporia cu dermatofiţi antropofili este cea mai
contagioasă capilomicoză, putând atinge 30% din cei expuşi,
cu izbucniri epidemice cu precădere în colectivităţile închise,
în care copiii stau cel mai mult timp împreună.
Infecţiozitatea mare a acestei dermatofiţii antropofile se
datorează caracterului cronic, de lungă durată al bolii şi
discreţiei sau absenţei fenomenelor clinice evidente.
Un rol important în contagiune îl au “purtătorii” fără
semne clinice aparente, ce au parazitate numai 1-2 fire de
păr şi care nu pot fi depistaţi decât cu lampa Wood, dar
neidentificaţi clinic oricât de atent am examina copilul.
MICROSPORIA – EPIDEMIOLOGIE
Contaminarea se face direct sau indirect prin diferite obiecte; adesea
contaminarea directă de la copil la copil se realizează în timpul
jocului, copiii având obiceiul de a-şi băga mâna în păr unul altuia.
Contaminarea imediată se efectuează prin obiecte contaminate de
bolnav cu peri parazitaţi (sporii de M.antropofili sunt viabili pe o
periodă de 460 de zile): pălării, căciuli, bonete, pieptene, perii etc. şi
mai ales prin instrumente de frizerie.
Mai frecvent se îmbolnavesc copiii. Adulţii se îmbolnăvesc doar 10%
din cazurile totale de Microsporie.
La copii (4-10 ani) este afectată în prealabil partea piloasă a capului,
apoi pielea glabră. Adulţii fac foarte rar această afecţiune şi doar la
pielea glabră. În deosebi sunt afectate femeile având pielea mai fină,
subţire.
Unghiile sunt afectate foarte rar.
Băieţii sunt de patru ori mai afectaţi decât fetiţele. Netratată se
vindecă spontan la pubertate datorită modificării secreţiei sebumului
în care creşte concentraţia de acizi graşi liberi cu rol antibacterian şi
antifungic.
Are caracter sezonier, mai des se manifestă primăvara şi toamna .
Rar microsporia afectează şi adulţii.
MICROSPORIA – EPIDEMIOLOGIE
M. canis determină în mod obişnuit cazuri izolate sau mici epidemii.
Majoritatea bolnavilor se infectează prin contactul direct cu animalul
bolnav (câine sau pisică). Infecţia poate fi transmisă şi de la un copil
la altul. Cel mai adesea un singur animal este originea unei epidemii,
situaţie în care pot fi infectaţi atât oamenii (copii, adulţi), cât şi
animalele domestice (câinii, pisici).
Posibilitatea unei infecţii indirecte este mai rară, sporii de M.canis
supravieţuind o perioadă mai scurtă de timp.
În cazul microsporiei cu M.canis, foarte importantă este descoperirea
sursei animale a bolii. Infecţia la pisică se remarcă prin discrete
leziuni ale pavilioanelor urechii; câinele are o microsporie
desfigurantă. În cazul microsporiei cauzate de M.canis, nu este foarte
necesară izolarea copiilor bolnavi, ci numai tratarea lor şi acoperirea
zonelor atinse.
M. Lanosum (canis) mai mult afectează pisicii, el bine se păstrează în
mediul ambiant timp de 10 ani, pe scuame - timp de 7 ani. Are un
caracter periodic, populaţia urbană se afectează mai mult în luna
mai, iar la cea rurală picul este în septembrie - noiembrie. Mai mult
afectarea este de la animal 80-85% din cazuri, dar de la om 3-5 %
cazuri.
MICROSPORIA – EPIDEMIOLOGIE
Clasificarea generală după Sheclocov /1970/
Denumirea micozei Agent patogen Sursa de infecţie
Microsporiile provocate M. audouinii Gruby omul
de fungi antropofili M. ferrugineum Ota
Microsporiile provocate M. gypseum (Bodin) animalele
de fungi zoofili M.canis Bodin
Clasificarea – Sabouraud
M. humanis M. audouinii Gruby ( Sin.: M. villosum Minne,
M.umbonatum Sabouraud, M. velveticum
Sabouraund)
M. canis 1. M.canis Bodin (Sin.: M.lanosum Sabouraud,
M.felineum Mewborn, M.equinum Gueguen)
2. M. fulvum Uriburu
MICROSPORIA – EPIDEMIOLOGIE
Sursa de infecţie:
- în microsporia antropofilă este omul bolnav, se transmite prin
purtarea căciulelor, hainelor, lengeriei de către cel sănătos;
- în microsporia zooantropofilă sunt mai des pisicile şi mai rar
câinii.
Perioada de incubaţie (depinde de agentul cauzal)
- în microsporia antropofilă 4-6 săptămâni
- în microsporia zooantropofilă de la 5-7 zile pâna la 2-3
săptămâni.
Aspectul microsporumului în viaţa parazitară:
În scuame, acest tip de parazit se prezintă sub formă de filamente
miceliene subţiri şi septate, ramificate şi pe alocuri cu artrospori.
Perii prezintă în interiorul lor numeroase filamente miceliene, fine,
septate, care ne explică fragilitatea lor, iar în afară sunt înveliţi cu
un manşon de artrospori mici de 2 microni în diametru, la care a
dispărut dispoziţia în lanţuri, ei fiind dispuşi în mozaic. Datorită
intensei sale parazitări, părul se rupe chiar deasupra punctului de
ieşire din folicul.
MICROSPORIA – ETIOLOGIE
Reprezentanţi Caracteristica generală
I. Microsporia antropofilă este provocată de: /1/. Cresc pe mediu nutritiv Sabouraud,
- M. audouinii Gruby ( Sin.: M. villosum Minne, creştere lentă, miceliu de culoare cenuşiu-albă
M.umbonatum Sabouraud, M. velveticum /2/. Cresc pe mediu nutritiv Sabouraud,
Sabouraund)-/1/ formează multe sporii, tunica biconturată
- M. ferrugineum Ota -/2
II. Mirosporia zooantropofilă e provocata de: /1/. Cresc pe medii care conţin glucoză,
M.canis Bodin (Sin.: M.lanosum Sabouraud, pepton, formează colonii plate. Sunt evidente
M.felineum Mewborn) la erupţii vezico-pustuloase
M. distortum Di Menna
M. persicolor Guirat - /1/
M. nanum Fuentes
M. praecox Rivalier
Pielea glabră Pielea se prelucrează cu soluţie de iod 2-5% spirtuosă, apoi se aplică unguente antifungice sus numite.
Pielea glabră + Grizeofulvina de 21-22 mg/kg se împarte în 2 părţi cu asocierea cu preparate keratolitice cu următorul
părul pufos conţinut:
acid salicilic 3.0
kolodi până la 30.0
acid salicilic sau lactic
rezorcină 15.0
colodii 55.0
unul din preparate sus numite se aplică de 2 ori în 3-4 zile după 24 ore se aplică ung. Salicilic de 2% sub
pansament ocluziv.
MICROSPORIA – TRATAMENT
1. Tratamentul local - include utilizarea preparatelor iodate cu concentraţia 1-2 %:
alcool iodat, glicerină iodată în badijonări locale 1-2 ori pe zi timp de 2-3 săptămâni.
Acidul benzoic, rezorcina, fenolul, fuxina, acidul acetic, timolul utilizaţi în diferite
combinaţii şi în excipienţi potriviţi exercită remarcabile efecte antifungice.
Unele preparate mercuriale şi sulful sunt bune antimicotice dar trebuie utilizate cu
prudenţă.
Achiziţiile recente ale terapiei antifungice au început cu derivaţii imidazolici –
Clotrimazol, Ketoconazolul, Econazolul, Miconazolul, Sulconazolul, toţi aceşti agenţi
putând fi utilizaţi în diferite forme galenice cum ar fi creme, unguente, pudre,
loţiuni.
Superiori imidazolilor dar derivaţi din aceştia sunt derivaţii triazolici: Itraconazol şi
Terbinafina. O eficienţă antimicotică deosebită au şi alilaminele cum ar fi Naftilina şi
Terbinafina. Apoi din grupul morfoline, Apomorfolina. De amintit Flucitozina şi
Ciclopiroxolamina dotate cu certe capacităţi antifungice.
Tratamentul local nu e numai strict medicamentos. Raderea sistemetică a pielii
capului în pilomicoze trebuie practicată săptămânal timp de două luni, epilarea cu
pensa a tuturor firelor de păr afectate. Expunerea la soare sau şedinţele de
expuneri la ultraviolete în sezonul de iarna au bun efect antimicotic.
MICROSPORIA – TRATAMENT
2. Tratamentul sistemic - se aplică per secundam intentionem în cazul
eşecului tratamentului local sau concomitent cu tratramentul local.
Trebuie menţionată Grizeofulvina un antibiotic-antifungic de mare
eficienţă extras din culturile de streptomyces griseus ce dă rezultate
terapeutice deosebite atât în epidermomicoze cât mai ales în pilomicoze.
Doza de administrare a Grizeofulvinei e 15-25 mg/kg corp/zi până la
primul control negativ, apoi se va administra peste o zi 10-20 zile, după
ce două pastile pe săptămână timp de zece zile. Contraindicaţii pentru
administrarea grizeofulvinei sunt bolile de sânge, de ficat, de rinichi,
porfiria, neoplasmele maligne.
Concomitent cu administrarea grizeofulvinei, în afectarea scalpului
placardele se ung cu tinctură de iod dimineaţa şi cu unguent de sulf-
gudron 10-15% sau cu unguent Wilkinson seara (răzând părul o data la 7-
10 zile pentru înlăturarea sporilor virulenţi); capul poate fi spălat de 2-3
ori pe săptămână. La antrenarea în proces a părului scurt, pentru
expulzarea lor, se aplică unguentul detaşant Arievici (acid salicilic 12g,
acid lactic 6g, vaselină 82g).
MICROSPORIA – TRATAMENT
2. Tratamentul sistemic
În cazurile când grizeofulvina este contraindicată, părul de pe cap se
înlătură cu emplastrul epilinic 4% (epilina 4 g, apă distilată 15 ml,
lanolină deshidratată 22 g, ceară de albine 5 g, emplastru de plumb
54 g), care se dozează reieşind din masa corporală a pacientului: la
masa de 10kg-2 g, 12kg-3 g, 19-25kg –5 g, 50kg–12kg.
Înainte de a folosi emplastrul epilinic părul se rade numai pe
suprafaţa de aplicare a emplastrului, celelalte regiuni se tund scurt.
Copiilor în vârstă de până la 6 ani emplastrul se aplică o singură dată
pe 15-18 zile, celor mari şi adulţilor–de două ori, cu schimbarea
bandajului după 8 – 10 zile.
MICROSPORIA – TRATAMENT
2. Tratamentul sistemic
În folosirea emplastrului epilinic foarte rar, dar totuşi pot fi reacţii
adverse cum ar fi conjunctivita, blefarita, cefaleea, dereglarea
somnului, erupţiile acneiforme şi foliculare pe faţă, hiperkeratoza
foliculară pe scalp. La apariţia lor emplastrul se înlătură. Până la
folosirea emplastrului epilinic şi timp de 10 zile în procesul folosirii lui
este necesară examinarea zilnică a sângelui şi a urinei.
Alte preparate antifungice utilizate în tratamentul microsporiei sunt
Fluconazolul, Itraconazolul, Trebinafina ce se administrează 1-2 ori pe
zi timp de 4-8 săptămâni.
La finele tratamentului se face de trei ori la rând examinarea
microscopică a părului colectat mai ales din locurile afectate, la
intervalul între examinări 7-10 zile. Copiii pot frecventa grădiniţa şi
scoala numai după trei probe negative şi dezinfecţia finală la
domiciliu.
MICROSPORIA – TRATAMENT
Termenul posterapeutic de colectare a materilului la fungi:
pielea glabră - imediat după sfârşitul tratamentului, pe
urmă după 3-4 zile până la rezultat negativ şi după 5-7 zile;
părul - după 14 zile de tratament.
Criterii de curabilitate:
3 investigaţii negative la microsporie
rezultatul negativ la luminescenţa cu lampa Wood .
MICROSPORIA – PROFILAXIA
Activitatea de combatere a microsporiei se bazează pe metoda de
dispensarizare, care cuprinde următoarele măsuri:
1. inregistrarea obligatorie a tuturor cazurilor de îmbolnavire şi
informarea despre aceste fapte a instituţiei superioare
dermatovenerologice, unde se întocmeste un plan de măsuri
concrete.
2. examinarea periodică a copiilor şi personalului de serviciu la
instituţiile de copii.
3. tratamentul oportun, eficace şi gratuit al tuturor bolnavilor de
tricofiţie, microsporie, flavus.
4. efectuarea a 3 investigaţii consecutive:
– imediat după tratament
– 5-7 zile după tratament
– la o lună după tratament
5. depistarea surselor de infecţie în termene restrânse.
MICROSPORIA – PROFILAXIA
6. examinarea tuturor membrilor familiei pacientului
7. activităţi de educaţie sanitară, mai cu seamă printe elevi, părinţi şi
lucrătorii instituţiilor de copii.
8. controlul strict al frizeriilor:
- controlul lucrătorilor
- controlul îndeplinirii măsurilor sanitare
- dezinfecţia instrumentelor cu soluţie de
formalina 3%
- călcarea cu fier de călcat fierbinte.
9. coordonarea lucrului curativo-profilactic al medicilor dermatologi şi
pediatru cu activitatea statiilor sanitaro-epidemiologice şi instituţilor
veterinare.
10. dezvoltarea culturii sanitare în populaţie.
MICROSPORIA – PROFILAXIA
Dezinfecţia în condiţii casnice
Fierberea în soluţie de săpun- sodică de 1%- 15 minute de la
momentul când soluţia se dă în clocot. Conţinutul soluţiei-
10 g de săpun + 10 g sodă caustică.
De 5 ori călcarea lengeriei cu fierul de călcat.
Folosirea soluţiilor dezinfectante- cloramină 5% 3 ore
expoziţia, lizol- 5% 30 minute expoziţia.
Utilizarea respiratorului după ce partea materică se aplică în
soluţie de cloramină 5% cu expoziţia 3 ore.
Activităţile de dezinfecţie în focarele de infecţie, precum şi
prin arderea căciulelor, broboadelor şi alte vestimentaţii
infectate de agenţi patogeni.
MICROSPORIA – PROFILAXIA
Imunitatea
Infectarea secundară poate să nu apară la persoanele ce au suportat
forma infiltrativă sau supurativă, astfel instalându-se o imunitata
specifică dobândită.
Acest dermatofit este incapabil să invadeze ţesuturile rămânând
ectoparazit.
Teoretic se presupune că nu există o confluare directă între dermatofiţii
din ţesuturi şi sistemul imunocompetent. De aceea este mai dificil de
acceptat posibilitatea realizării unui mecanism imunologic .
Microsporii invadează firul de păr în zona emergenţei sale şi declanşează
o reacţie inflamatorie foarte discretă. Mai mult ca atât fragilizează firul
de păr printr-o aglomerare de spori şi penetrare in interiorul firului de
păr, realizându-se infecţie de tip ecto-endotrix.
Dispensarizarea
Pielea glabră 1 lună supravegherea la medicul de familie
Partea pilorică a capului 3luni, după externare primul control la 10 zile.
MICROSPORIA – EVOLUŢIA, PROGNOSTIC
M. este larg răspândită pe tot arealul geografic, dar mai frecvent este
întâlnită în ariile urbane.
În 1966 primele cazuri de M. au fost depistate în Slovenia, rămânând
sporadice până în anul 1977. În următorii 10 ani numărul de îmbolnăviri
a crescut necontenit astfel încât în fiecare an se înregistrează câteva sute
de cazuri. Transmiterea se face în deosebi prin pisici, migrarea
populaţiei, turism. În Slovenia răspândirea e influienţată în special de
Italia unde M.canis reprezintă 70% din cazurile de dermatofiţie izolată.
Un factor epidemiologic important este răspândirea bolii prin animalele
infectate ce suportă forma subclinică. Aceasta complică depistarea
animalelor bolnave şi tratamentul lor.
Necesitând un tratament îndelungat, lipsa de la serviciu, riscul pentru
sănătatea populaţiei, cheltuielile pentru diagnostic, tratament, expun M.
la nivelul unei probleme epidemiologice, medicale globale.
Pentru prevenirea infecţiei este necesară anunţarea precoce a serviciului
veterinar, dermatologic, epidemiologic.