HORMONII

II
Sistemul neuroendocrin hipotalamo-
hipofizar
 Hipotalamusul este “placa turnantă” dintre
SNC şi sistemul endocrin hipofizar
Hormonii hipotalamici – neurohormonii – sunt
sintetizaţi prioritar în neuronii hipotalamici
1. neuronii magnocelulari – produc hormonii
neurohipofizari: vasopresină şi oxitocină;
2. neuronii parvicelulari - produc neurohormonii
hipofizotropi: liberine şi statine
3. neuronii dopaminergici – produc dopamina.
 Neurohormonii hipofizotropi

 Hipotalamusul controlează
activitatea hipofizară prin
intermediul a 2 tipuri de H:
 H activatori – liberinele (liberine-
releasing)
 H inhibitori – statinele sau
inhibinele (inhibiting).
 Hormonii hipotalamo-hipofizari

 TRH  TSH
 GnRH  Gonadotropinele FSH & LH
 GHRH  GH (STH)
 GIH
 CRH  ACTH
 PRH  PRL
 PIH
 ADH
 Oxitocina
 Tireoliberina (TRH) – thyreotropin-releasing hormone – este un
tripeptid (Glu-His-Pro) ce stimulează eliberarea de TSH şi secreţia
prolactinei (PRL) şi gonadotropinelor.
 Somatoliberina (GRH) – growth-releasing hormone –polipeptid din
44 aminoacizi. Determină eliberarea de GH, neavând nici un efect
asupra glicemiei, concentraţiei somatostatinei sau a hormonilor
intestinali.
 Corticoliberina (CRH) – corticotropin –releasing-hormone –format
din 41 aminoacizi şi determină la nivel hipofizar producţia de ACTH
şi a altor peptide derivate din POMC.
 Gonadoliberina (GnRH ) – gonadotropin –releasing-hormone – este
un decapeptid ce stimulează secreţia FSH şi LH.
 Prolactoliberina (PRH) – prolactin –releasing hormone – stimulează
secreţia şi eliberarea PRL din celulele lactotrofe adenohipofizare.
 Somatostatina (GIH) – growth hormone inhibiting hormone - este
un tetradecapeptid (14 aminoacizi. Are acţiune inhibirorie asupra
secreţiei GH (STH), TSH cât şi asupra insulinei, glucagonului,
gastrinei, colecistochininei, reninei.
 Prolactostatina (PIH) –prolactin inhibiting hormone – dopamină ce
inhibă secreţia de PRL şi TSH.
 Hormonii adenohipofizari
 Hormonii adenohipofizari sunt
secretaţi de lobul anterior al hipofizei
(adenohipofiza) şi se referă la
hormonii tropi.
 Rolul: stimulează secreţia
hormonilor periferici.
 Structura: sunt proteinopeptidici
 Reglarea: H hipotalamusului

prin retrocontrol
Mecanismul de acţiune: membrano
intracelular
 Hormonii adenohipofizari:
 Clasificarea:
1. Famila corticotropinei: peptide
derivate din pro-opiomelanocortină:
ACTH, β lipotropina, MSH, un
fragment N terminal, peptid de
legătură
2. Familia H somatomamotropi:
STH, prolactina, lactogenul placentar
3. H glicoproteici: gonadotropinele
(LH, FSH) şi TSH
 Famila corticotropinei
 ACTH – 34 AA
 Reglarea: corticoliberină +
c% mare de cortizol – negativ
bioritm diurn
 Rolul:
1. controlează dezvoltarea cortexului
adrenalelor şi sinteza de steroizi
2. Activează transformarea Col în
pregnenalonă
În ţesuturile extrasuprarenaliene
1. activează lipoliza în ţesutul adipos
2. Facilitează captarea Gl şi AA în muschi
3. Stimulează secreţia de insulină
 Familia H somatomamotropi
 STH (GH) – 191 AA
 Transport: circulă în plasmă unit de
proteinele sale de transport-
GH-BP şi îşi exercită efectul prin intermediul
somatomedinelor (SM- IGF1 şi IGF2),
factori de creştere de tip insulinic –IGF
(insulin-like growth factors)
 ROLUL:
1. Controlează creşterea postnatală,
dezvoltarea scheletului şi ţesuturilor moi
2. Reglează metabolismul glucidic, lipidic şi
proteic
 Metabolismul proteic: stimulează
sinteza P şi încetineşte degradarea lor-
anabolic
 Metabolismul glucidic: măreşte c% Gl
prin: micşorarea utilizării periferice a ei,
inhibă glicoliza şi creşte gluconeogeneza -
diabetogen
 Metabolismul lipidic – este deplasat
spre mobilizarea Tg de rezervă, creşte
lipoliza şi nivelul AG din sânge.
 Metabolismul mineral: creşte retenţia
ionilor de Ca, P, Mg
 PATOLOGIA
 Nanism
 Gigantism
 Acromegalie
 Creşterea excesivă dar
armonioasă în înălţime
(peste 2 m) – gigantism
 Fără disproporţii scheletice
cu dezvoltare
corespunzătoare a
ţesuturilor moi
 Nanism hipofizar
 hiposecreţie de STH în perioada
copilăriei
 Clinic:
 vîrsta taliei < vîrsta cronologică
 înălţime < 3DS faţă de medie
 ritm de creştere < 3 cm pe an
 antropometric armonios, proporţional
 dezvoltare pshică normală
 Se dezvoltă după închiderea cartilajelor de
creştere
 Creşterea disproporţională a oaselor (în
lăţime şi grosime), a ţesuturilor moi, a
organelor interne, cu mâini şi picioare late,
arcade sprâncenoase proeminente, piramida
nazală masivă, mandibula proiectată
anterior, toracele cu aspect de dublă
cocoaşă.
 Proliferarea ţesutului conjunctiv,
proliferarea cartilajului articular
 Creşterea c% de P, Ca, sintezei de proteină;
AGL, cetogenezei, glicemiei
 Prolactina
 199 AA
 Reglarea: hipotalamus
 Stimulatori: estrogenii, contraceptivele perorale,
hipoglicemia, starea de stres, efort fizic, graviditatea
 Inhibitori – dopamina
 Rolul:
1. Acţionează asupra glandei mamare controlând
iniţierea şi întreţinerea lactaţiei
2. în timpul gestaţiei – (estrogenii, progesteronul, h
placentar somatomamotrop) – dezvoltarea sînilor şi a
aparatului secretor
3. După naştere – acţiune lactogenă
 H hipofizari glicoproteici
 Structură: au structură dimerică αβ
 Subunitatea α – 96 AA (este identică
la toţi), cuprinde 2 unităţi
oligozaharidice legate de Arg
 Subunitatea β - diferă de la un H la
altul: pentru LH şi FSH – 115AA; TSH
– 110 AA; cuprinde 2 unităţi
oligozaharidice
 Subunitatea β – posedă activitate
biologică, dar capacitatea de fixare cu
R – aparţine dimerului αβ
 TSH
 Reglarea: hipotalamus - prin TRH
retroinhibiţie feedback (T3 şi T4)
secreţia e inhibată de somatostatină
 Mecanismul de acţiune: membrano-
intracelular (AMPc)
 Acţiuni:
 stimulează sinteza şi secreţia T3 şi
T4
 efect trofic asupra glandei tiroide
 Gonadotropinele
 Controlează funcţia glandelor sexuale
 FSH la femeie: promovează dezvoltarea foliculelor
ovarieni, prepară foliculul pentru ovulaţie şi
mediază eliberarea de estrogeni
 FSH la bărbaţi: acţionează asupra celulelor Sertoli
din testicul şi induce sinteza proteinei
transportoare de testosteronă, promovează
spermatogeneza
 LH – la femei: promovează sinteza de estrogeni şi
de progesteronă, iniţiază ovulaţia
 LH la bărbaţi: stimulează producţia de
testosteronă de către celulele intersteţiale
 H neurohipofizari
1. Vasopresina
2. Oxitocina
 Structura: 9 AA şi diferă între ei prin 2
AA (peptide bazice)
 Sinteza: se sintetizează în hipotalamus
(V- în nucleul supraoptic, O – în nucleul
paraventricular sub forma unor
precursori
 H cu neurofizina specifică sunt
transportaţi în lungul axonilor şi
depozitaţi în terminaţiile nervoase din
neurohipofiză
 Oxitocina
 Stimulează secreţia, contracţia celulelor
mioepiteliale, ce înconjoară alveolele mamare
 Acţiune contractilă asupra musculaturii netede
din uter
 Stimulată de estrogeni
 Progesterona – inhibă receptivitatea uterului la
oxitocină
 Vasopresina
 Acţiuni:
 antidiuretică - acţionează asupra epiteliului tubilor
contorţi distali şi colectori ai rinichilor crescînd fluxul
transcelular de H2O din lumen în fluidul extracelular -
creşte permeabilitatea pentru apă determinînd
conservarea apei şi eliminarea unei urini hiperosmotice.
 intervine în producerea senzaţiei de sete
 diminuează secreţiile digestive
 scade secreţia sudorală
 efect vasoconstrictor (în doze mari)
 În insuficienţa de vasopresină se dezvoltă
afecţiunea diabetul insipid.
 Cauze: lezarea sistemului supraoptic
( traumatisme craniene, tumori, infecţii ) -
scăderea secreţiei de vasopresină sau
hormon antidiuretic ( ADH )
 se manifestă clinic prin:
 poliurie hipoosmolară ( densitate < 1005,
osmolaritate < 280 mOsm/l ) Se elimină de la 4
pînă 10 litri de urină în 24 ore.
 polidipsie compensatoare ( prin stimularea
centrului setei).
 deshidratare
 Preparatele de vasopresină lichidează
simptoamele afecţiunii.
 Parathormonul –PTH
 (paratiroidian)
Structura: polipeptid unicatenar- 84 AA
 Biosinteză:
1. În ribosomi: pre-pro-PTH (115 AA)

2. În cisternele RE: pre-pro-PTH – 25AA----

proPTH (90AA)
3. În aparatul Golgi: proPTH – 6 AA ---
PTH (84AA)
PTH- sintetizat incontinuu şi într-un ritm
constant, independent de c% Ca
extracelular
 Reglarea: se reglează la nivelul
degradării intraglandulare,
dependentă de c% Ca:
1. Creşterea Ca în sânge – accelerează
degradarea PTH
2. micşorarea calciemiei – diminuează
degradarea PTH şi stimulează
eliberarea lui
 Metabolism: T1/2 scurt. Degradarea
PTH are loc în ficat.
 Mecanismul de acţiune: membrano-
intracelular (AMPc)
 Acţiunile PTH
 creşterea c% de Ca şi micşorarea c
% de P
 Paratirina exercită acţiune asupra
metabolismului fosfo-calcic prin
intermediul vitaminei D.
 Ţesuturi ţintă:
1. Ţesutul osos
2. Rinichiul
3. intestinul
 În os: PTH acţionează asupra diferenţierii
şi activităţii osteoblaştilor, osteoclaştilor şi
osteocitelor avînd ca rezultat:
1. resorbţia osului,
2. degradarea matricei organice
3. solubilizarea substanţei minerale
eliberarea Ca şi P în fluidul extracelular
 La nivel renal:
1. creşte reabsorbţia Ca (100%), Mg
2. inhibă reabsorbţia ionilor fosfat; K, HCO3
3. Micşorează excreţia H; NH4
hipercalciemie, hipofosfatemie,
hiperfosfaturie
În intestin:
PTH
promovează
absorbţia Ca
indirect:
prin stimularea
1α-hidroxilazei
renale care
transformă 25-
hidroxi D3
inactiv în 1,25
dihidroxi D3
activ
 Tulburările funcţiei glandelor
paratiroide.
 Hipofuncţia (hipoparatiroidismul) se
manifestă prin:
 1. excitabilitate crescută a sistemului
neuromuscular (convulsii musculare). Cauza
este conţinutul scăzut de Ca2+ în sînge şi
lichidul intercelular.
 2. Conţinutul scăzut de Ca2+ în mediul
extracelular facilitează depolarizarea
membranelor, provocată de curentul de Na+
îndreptat spre interiorul celulei şi măreşte
excitabilitatea celulelor nervoase şi
musculare.
 3. Aceste efecte pot fi înlăturate prin
administrarea Ca2+, paratirinei şi vitaminei D.
 Hiperfuncţia (hiperparatiroidismul)
 apare în cazul sintezei ridicate de paratirină sau
în cazul utilizării îndelungate incorecte a
preparatului de paratirină.

 Primară –determinată de adenom sau hiperplazie

 Secundară – sd malabsorbţiei – ca o reacţie

compensatoare în hipocalcemia de lungă durată,
provocată de tulburarea proceselor de absorbţie
– c% de Ca – normală sau scăzută, pe cînd a P –
crescut (forma renală) sau scăzut în forma
intestinală
 are loc mobilizarea masivă a
depozitelor endogene de Ca din oase
pînă la resorbţia unor zone osoase -
uşor apar fracturi spontane ale
oaselor (dureri, fracturi, deformări
osoase).
 În sînge creşte C% Ca2+ şi fosfaţilor.
 Calciu se depune în organele interne
şi ţesuturi ceea ce duce la calcifierea
vaselor, rinichilor - nefrolitiaza şi mai
rar nefrocalcinoză
 Calcitonina
 Produsă de celulele C adiacente celulelor
foliculare ale tiroidei
 Structura: polipeptid din 32 AA
 T1/2- 5 minute
 Reglarea - stimulatori ai secreţiei de calcitonină:
1. creşterea c% de Ca în sânge mai mult de
2,5mmol/l
2. Catecolaminele (R – β adrenergici)
3. Gastrina
4. Colecistochinina
5. glucagonul
 Calcitonina
 Efectul biologic: micşorarea nivelului de
Ca şi P în sînge
 La nivelul osului:
1. inhibă resorbţia osoasă
2. favorizează translocarea fosfatului din
lichidul extracelular în fluidul periosteal şi
în celulele osoase
CT stimulează formarea de os prin:
 creşterea absorbţiei de calciu
 depunere de calciu în os
 reducerea mobilizării calciului
 Efectele renale:
 1.efect nul sau redus
 2. în doze farmacologice, creşte eliminarea de
Ca, P, Na, K, uraţi
 3. În doze fiziologice, scade excreţia de Ca şi
oxiprolină
 Efectele asupra tractului gastrointestinal:
 în doze mari creşte absorbţia de Ca
 în doze mici, scade absorbţia de Ca
 Tulburările secreţiei de CT

 Hipercalcitoninemii:
 fiziologică: creşteri moderate şi tranzitorii în
sarcină, lactaţie.
 patologică: creşterea excesivă a CT în
carcinomul medular tiroidian
 Hipocalcitoninemiile: osteoporozele
postmenopauzale.
 Hormonii tiroidieni
 Sunt derivaţi ai
AA:
1. T3- triiodtironina
2. T4- tiroxina,
tetraiodtironina
 Etapele sintezei
1. Biosinteza tireoglobulinei – glicoproteină (10%-
glucide +5900AA – 110 Tyr) compusă din 4
subunităţi, codificate de diverse ARNm.
 La toate etapele sintezei, pînă la secreţie –are loc
glicozilarea TG – necesară pentru formarea structurii
terţiale şi cuaternare a Tg.
 După sinteză catenele se împachetează şi secretate în
coloid.
 Sinteza
2. captarea ionilor de iodură din plasmă
 I pătrunde în organism sub formă de ioni de iodură
(alimente, apă, sare de bucătărie)
 Captarea din plasmă se realizează prin 2 mecanisme
active energodependente:
1. E situat pe membrana capilară, captează I din
plasmă şi îl transferă în citozolul celulei tiroidiene
2. E situat pe membrana apicală, transferă I în spaţiul
coloidal
3. Organificarea iodului:
Constă în oxidarea iodului ( tireoperoxidazei) şi
iodurarea unor resturi tirozil din tireoglobulină
- + +
I +H2O2 +2H-------I +2H2O2
Prin iodurarea resturilor de tirozil se obţin mono- sau
diiod- tirozine (MIT sau DIT)
4. Condensarea resturilor de MIT şi DIT cu formarea de
T3 şi T4 (părţi componente a tireoglobulinei)
MIT+DIT=T3
DIT+DIT=T4
5. Secreţia lui T3 şi T4 în sânge:
Are loc prin endocitoza picăturilor de coloid în membrana
apicală (internalizarea TG), fuziunea picăturilor cu
lisosomii şi hidroliza TG – cu eliminarea T3 şi T4 în
sânge.
 Transportul:
 A. Legaţi de proteine:
1. Globulina tiroxinoliantă – 75%
2. Prealbumina -15%
3. Albumina – 10%
 B. liberi: FT3 – 0,3%; FT4- 0,03%
 T1/2 T3= 2 zile
 T1/2 T4 = 6-7 zile
 Biosinteza şi secreţia hormonilor
tiroidieni.
Se realizează în cîteva etape:
1.Sinteza Tireoglobulinei
2. Caprtarea Ionilor de
Membrana bazală iodură din plasmă
3.Organificarea Iodului
4. Iodurarea resturilor de Tir
5.Condensarea cu
formarea Iodtironinelor
6.Secreţia prin endocitoză

2900AA-110 Tir

7.Hidroliza
tireoglobulinei
 Reglarea secreţiei
 Axul hipotalamo-hipofizar – TSH
 mecanism de autoreglare (autocontrol) – la
deficit de I, creşte captarea I din plasmă şi
secretă mai mult T3
 Mecanism intratiroidic:

Surplusul de iodură inhibă sinteza şi secreţia H

tiroidieni (efectul Wolff-Chaikoff)
 Mecanismul de acţiune: citozolic şi membrano-
intracelulat (AMPc)
 Mecanismul T3 şi T4
 Celulele ţintă se află
În toate organele – prioritar în

 Receptorii pentru T3 şi T4 se
găsesc în nucleu
 Deci mecanismul este cirozolic
nuclear- facilitează transcripţia
ARNm pentru un şir de enzime:
Na+K+ATP azei, (utilizează 45% de
E), GlicerolfosfatDH, malic
enzima,
 Acţiunile biologice
 La nivel nuclear – produc creşterea sintezei de ARN
m – sinteza de proteine - stimulează creşterea şi
diferenţierea celulară
 La nivelul membranei plasmatice –stimulează Na-K-
ATP-aza
 Activează enzimele de O/R din mitocondrii, cresc
numărul de mitocondrii, cresc în dimensiuni cristele
 Controlul metabolismului oxidativ, proceselor de
ardere prin care se obţin ATP şi căldură – acţiune
calorigenă
 Creşte viteza metabolismului bazal:
a. Diminuează rezervele energetice lipidice şi glucidice-
măresc lipoliza în ţesutul adipos şi glicogenoliza în
ficat
b. Intensifică catabolismul proteinelor
 Variaţii patologice
 Producerea h tiroidieni în exces -
hipertireoidiile
 Deficitul secreţiei h
tiroidieni – hipotireoidiile

 Deficitul congenital de
HT - cretinism
 Deficitul secreţiei HT la
adulţi - mixidem
 Hipertireoidiile
 HT în exces determină:
 Metabolismul proteic: intensifică catabolismul
proteinelor (BA negativ)
 Metabolismul lipidic: intensifică lipoliza –
mobilizarea depozitelor adipoase – creşte c% de AGL
şi scade nivelul Col ( creşte metabolizarea şi
eliminarea lui biliară).
 Metabolismul glucidic:
1.se accelerează răspunsul glicogenolitic la
catecolamine – creşte glicogenoliza şi
gluconeogeneza – scăderea toleranţei la glucoză –
hiperglicemia
2. Accelerează metabolizarea insulinei
3. Scade sensibilitatea tisulară la insulina exogenă
 Hipertireoidiile
 H tiroidieni în exces:
 scăderea în greutate - intensifică lipoliza – mobilizarea
depozitelor adipoase
 atrofia musculară - intensificarea catabolismului
proteinelor (BA negativ) – apare incapacitatea
muşchiului de a fosforila creatina, eliberarea E
lisosomale musculare. Defectul de fosforilare explică
slăbiciunea şi oboseala musculară
 Modificările tegumentelor, pielii: pielea – catifelată,
caldă, transpirată (datorată vasodilataţiei cutanate şi
termogenezei indusă de HT).
 creşte t corpului - decuplarea FO
 Exoftalm – hipertrofia şi deformarea muşchilor
extraoculari
 Hipertireoidiile
 Modificări la nivelul cordului: tahicardia, creşte debitul
cardiac ( dar cu eficienţă scăzură faţă de necesarul de O
al ţesuturilor), scăderea forţei de contracţie a
miocardului - în exces HT au acţiune cardiostimulatoare
directă:cresc AMPc în miocard, cresc nr R cardiaci β
adrenergici, inhibă MOA ţ cardiac – în rezultat creşte
sensibilitatea ţesutului la catecolamine
 Modificările digestive: mărirea apetitului (creşterea
consumului de O2 şi decuplării FO) şi hipermotilitatea
gastrointestinală (creşterii tonusului sistemic vegetativ
parasimpatic)
 Modificări ale SNC: labilitate emoţională, nervozitate,
hiperchinezie, tremor fin al extremităţilor - determinate
de creşterea sensibilităţii ţesutului nervos la
catecolamine
 Hipertireoidiile
 Modificările sistemului hematopoetic: cresc masa de hematii
(accelerează disocierea O din HbO2 prin creşterea c% de 2,3
difosfoglicerat şi scade activitatea pompei de sodiu din
eritrocite). Scad numărul leucocitelor prin scăderea neutrofilelor
 Funcţia de reproducere: HT determină creşterea c% plasmatice a
globulinelor ce transportă H sexuali (testosteronul şi
estrogenilor) – creşte nivelul seric al estrogenilor legaţi, dar
creşte şi c% estrogenilor liberi ca urmare a măririi conversiei
testosteronului în estradiol şi a androstendionului în estronă .
Se observă şi răspuns crescut al gonadotropinelor la stimularea cu
gonadoliberină - creşte LH şi FSH plasmatic. În consecinţă:
cicluri anovulatorii şi creşterea infertilităţii

 LABORATOR: T3, T4 – măriţi; TSH- micşorat

 Cea mai folosită clasificare a etiologiei
hipotiroidismului este aceea în funcţie de „etajul”
afectat din axul hipotalamo-hipofizo-tiroidian,
anume:
 - hipotiroidism primar în afecţiuni ale tiroidei;
 - hipotiroidismul secundar în afecţiuni ale hipofizei;
 - hipotiroidism terţiar în afecţiuni ale
hipotalamusului;
 - hipotiroidism prin rezistenţă periferică la acţiunea
hormonilor tiroidieni.
 Cretinism
 Deficitul congenital de HT determină:
 Întîrzierea apariţiei nucleelor epifizare de osificare,
nediferenţierea osoasă – creşterea liniară încetinită,
membrele disproporţionat de scurte faţă de trunchi şi
capul mare.
 reţinerea dezvoltării psihice - caracter infantil al
creierului, hipoplazia neuronilor, întîrzierea
mielinizării şi reducerea vascularizaţiei.
 În normă timp de 48 ore după naştere TSH scade
până la normă; în cretinism – rămîne în c% mari
 Hipotireoidiile
 Edem mucinos cu infiltraţia tegumentelor – acumularea
mucopolizaharidelor, acidului hialuronic şi
condroitinsulfatului B în derm
 Creştere în greutate- infiltratul cu mucopolizaharide din
ţesut determină retenţie de lichide şi aspectul infiltrat al
bolnavului
 Tegumente reci (vasoconstricţia cutanată, scăderea
fluxului sanguin şi consumului de O2), uscate,
descuamarea accelerată a pielii şi hipercheratoză
(reducerea secreţiei glandelor sudoripare şi sebacee), de
o culoare palid-carotenică (lipsa transformării
carotenului în vitamina A).
 Hipotireoidiile
 Bradicardie – deficitul de HT determină şi
micşorarea numărului de R β ai miocardului –
secundar scade debitul cardiac şi a alurii
ventriculare
 Din partea SNC: scade capacitatea intelectuală,
diminuă memoria recentă, apar defecte de
vorbire, predomină somnolenţa şi letargia.
 Aparatul reproducător: suferă o involuţie a
caracterelor sexuale primare şi secundare: atrofie
testiculară, atrofie utero-ovariană, mucoasă
vaginală uscată – scăderea libidoului, impotenţă,
oligospermie, tulburări menstruale, avorturi
frecvente.
 Hipotireoidiile
 Metabolismul lipidic: creşte nivelul seric al Tg, Col,
LDL; pe cînd c% AGL nu se modifică sau puţin
scăzută.
 Sinteza şi metabolizarea proteinelor sunt încetinite
 Scade rata absorbţiei glucozei din intestin şi e
împedicată intrarea Gl în ţesuturi; degradarea
insulinei este încetinită
 LABORATOR: T3, T4 – micşoraţi; TSH- mărit
Pancreasul
Numele Productul % din nr de Rolul
celulelor celule

Celule beta Insulina si 50-80% Scad c% Gl

amilina
Celule alfa Glucagon 15-25% cresc c% Gl

Celule delta Somatostatin 3-10% Inhiba secreţia

a de I,G, STH,
HCl, gastrină

Celule PP Polipeptidul 1% Cresc secreţia

pancreatic de I, pepsină,
HCl
 Insulina
 Structura: 51
AA
 Lanţul A-

21 AA
 Lanţul B –
30 AA
 Proinsulin C peptide
O endopeptidază Insulina
Ca2+-dependentă
MW 
PC2
(PC3)
Lanţul A

PC3
Lanţul B
 1- Insulina se sintetizează în formă

Biosinteza inactivă - preproinsulină

2- În RE «signalele peptidazelor»
clivează preproinsulina pînă la
proinsulină (86 AA).

3- Proinsulina este transferată spre

aparatul Golgi. sub acţiunea endo –
şi carboxipeptidazei
proinsulina trece în insulină şi
peptidul C.

Peptidul C se găseşte în sînge în

cantităţi echimolare cu insulina
(alcătuit din 31 AA)

Peptidul C scade odată cu scăderea

I circulante şi creşte în timpul
perioadelor de remisiune a
diabetului.
Reglarea secreţiei
Stimulare/ inhibiţie de secreţie
hormonilor pancreatici.
Adrenalina plasmatică  Activitate simpatică

 AA (Arg, Liz) –  Activitate parasimpatică

–


 Glicemia Celulele
  secreţia de insulină
beta –

Gastrina
 –
Somatostatina
GIP
Secretina Celulele delta
Glucagon
Celulele alfa  glicemia
GIP:peptidul gastro-intestinal/ acţiune anticipată
 Metabolismul Insulinei
 Se secretă in circulaţia portală
 50% se degradează în ficat
 50% se degradază în alte ţesuturi şi rinichi
 Pătrunde în celulele pentru degradarea
enzimatică prin endocitoză mediată de receptori

 T1/2: 3 - 5 min.
 Circulă ca monomer liber
Mecanismul de acţiune al Insulinei:

R a– suprafaţa externă:

 subunitatea conţine
situsul de fixare pentru
insulină

membrana
citoplasmatică
subunitatea posedă
activitate tirozin kinazică
 Semnalul transmis de către R Insulinic
Insulina se fixează la 
subunitate şi activează Insulin
domeniul protein kinazic al
subunităţii  GLUT4
PO4
autofosforilarea
subunităţii IRS-1
+ ATP IRS-1PO4 GLUT4

 activitatea Tyr
kinazică

Cascadă de fosforilări Translocarea transportorului de

ale altor substrate Glucoză spre membrana
citoplasmatică

Răspunsul biologic –
a.activarea inositol 3-P; b.↓c
% AMPc (activează PDE)
c.Activarea unor factori de
transcriere
Effectele insulinei: molecular şi celular
Metabolic şi mitogenic
 Reglarea transportului şi metabolismului
de glucoză
 Reglarea metabolismului de lipide
 Reglarea transcripţiei de alte gene
DIABETUL ZAHARAT
Definiţie

Diabetul zaharat este un sindrom metabolic caracterizat

prin hiperglicemie cronică determinată de scăderea
absolută sau relativă (insulinorezistenţă) a secreţiei
de insulină .

În paralel cu tulburările metabolismului glucidic apar şi

perturbări ale metabolismului protidic, lipidic şi
hidroelectrolitic.
 Alterările metabolismului
glucidic
 hiperglicemia:
a. Micşorarea transportului de glucoză în
ţesuturi
b. Mărirea gluconeogenezei
c. Activarea glicogenolizei şi inhibarea
glicogenezei
 Glucozuria – micşorarea reabsorbţiei Gl
Alterările metabolismului lipidic:
 Lipogeneza inhibată (lipsa NADPH+H)
 Lipoliza activată
 Sporeşte β oxidarea AGL – supraproducţie de
Acetil-CoA – cetogeneză şi sintezei de Col
 Alterările metabolismului
proteic:
 Scăderea pătrunderii AA în ţesutul muscular
şi creşterea captării lor în ficat
 Micşorarea sintezei de proteine ( CPP)
 Creşterea catabolismului protreic
 Metabolizarea AA prin DO –cu formarea de
cetoacizi (piruvat) – gluconeogenezei
 Creşterea ureogenezei – mărirea c% de uree
 Glicarea proteinelor
 Deficienţa de Insulină duce la:
 Hiperglicemie
 Se activează lipoliza- creşte nivelul AGL; Tg, VLDL,
LDL; decreşte HDL
 Cetoacidoză - creşte conversia AG la corpi cetonici
(acetonă, a.acetoacetic şi -hidroxibutiric)
 Glicarea proteinelor – Hb A1C
 Diureza osmotică,
 plasma hiperosmolaritate,
 dehidratare, hipovolemia, polidipsia
 Depleţia de K+ intracelular şi circular
2- Glucagonul : hormon hiperglicemiant

Peptid din 29 AA (PM= 3450 da)

50% din glucagon este degradat în ficat.

T1/2= 3 min
 Sinteza glucagonului
Celulele 

PREPROGLUCAGON (160 aa)

HN- Signal GRPP Glucagon IP GLP-I IP GLP-II COOH

2
Peptide

RE

HN- Signal GRPP

2
Peptide + Glucagon
Glucagon IP GLP-I
IP GLP-I IP
IP GLP-II
GLP-II COOH
COOH

GRPP- fragment major

glicentina de proglucagon
Glucagon
 PROCESINGUL în INTESTIN
Enterocite
PREPROGLUCAGON (160 aa)

HN- Signal GRPP Glucagon IP GLP-I IP GLP-II COOH

2
Peptide

Passage dans le REG

HN- Signal GRPP

2
Peptide + Glucagon
Glucagon IP GLP-I
IP GLP-I IP
IP GLP-II
GLP-II COOH
COOH

Celulele +
GRPP Glucagon + GLP-II
duodenale GLP-I

Glicentine Stimulează secreţie insulinei

GRPP Oxintomodulin
 D- Reglarea secreţiei de glucagon

AA (gluco-) Agoniştii b adrenergici

 Agoniştii alfa adrenergici


 Glicemie
–
-
Celule
 secreţia de glucagon
 Glicemie  alfa – 0,1 ng/ml
 –

Somatostatina
CCK Secretina, AGL, acetoacetatul
gastrina Insulina

CCK : colecistokinina
 Interacţiuni la nivel de pancreas
Mecanisme paracrine

Cellules

amilina

insulina
(-)
(-)
(+)
Celulele

(+)
glucagon
somastostatina
(-)
Celulele
Mecanismul de acţiune al glucagonului- membrano citozolic AMPc

R
G
AC Adenilat ciclaza

ATP
AMPc

Protein kinazele AMPc dependente

 Glucagon Insulină

–

Glicogen sintaza

Forma
de
Glucozo 1-P Glicogen stocare
Eliberare a glucozei
de
glucoză Fosforilaza
–


Glucagon Insulină
 Glucagon Insulină

–

Glucokinaza/hexokinaza

Glucose Glucose 6-P

Eliberare utilizare
de de
glucoză Glucozo-6-fosfataza glucoză
–


Glucagon Insulină
 medulosuprarenala
 Cortexul
 Zona Glomerulară
 Zona Faciculată
Cortex
 Zona Reticulată
Medulla
H medulosuprarenali
 Hormonii medulosuprarenalieni
 Adrenalina- A
 Noradrenalina- NA
 Structura: Tyr
 Sinteză:
Biosinteza
 Depozitarea şi reglarea
 Depozitate în granule - cromafine (în
complexul ce include CA, cromogranina A, Mg,
Ca şi ATP)
 Reglarea: prin stimulare nervoasă a medularei
(semnal pentru eliberare – acetilcolina),
dependentă de influxul ionilor de Ca-
conţinutul granulelor cromafine este eliberat în
sânge – în c% mai mari A, mai mici NA
 ↑ sinteza CA – ACTH, glucocorticoizii (stres)
 Hipoglicemia şi nicotina – ↑ eliberarea A
 Obturarea arterei carotide – ↑ eliberarea NA
 Metabolizmul şi inactivarea CA
 Are loc în:
1. interiorul neuronului
2. celulele efectoare, după efectul biologic
3. ficat şi rinichi (T1/2=30 secunde)
 Catabolismul are loc sub acţiunea a 2 E:
 Catecol-orto-metil-transferazei (COMT)
 MAO (E a membranei interne a MC)- Cu++

sub influienţa ambelor E se formează - acidul

vanilmandelic eliminat renal şi unii intermediari:
metanefrina şi normetanefrina (cu urina)
Mecanismul de acţiune
Mecanismul de acţiune
Mecanismul de acţiune
Membrano citozolic
 α1-receptorii adrenergici
 au afinitate pentru NA şi A (mai mare
pentru NA)
 Efecte:
a. -contracţia musculaturii netede: vase,
uter, pupilă (muşchi radiari)
b. celule hepatice - ↑ Glicemia
 Mecanism de acţiune: α1receptorii sunt
cuplaţi cu Gq - activarea fosfolipazei C
(PLC):
a. IP3 - creşterea Ca++ citosolic prin
mobilizarea lui din RE
b. DAG stimulează protein kinazaC (PKC)
determină fosforilarea proteinlor ţintă
 α1-blocant: PRAZOSIN
 α2-receptorii adrenergici
 au afinitate pentru ambele
catecolamine NA şi A
 Efecte:
 Contracţia musculaturii netede: vase,
intestin
 pe glandele sudoripare ↑transudaţia

 Mecanism de acţiune: α2 receptorii

sunt cuplaţi cu Proteina Gi - inhibă
adenilciclaza - ↓AMPc intracelular
 α2-blocant: YOHIMBIN
 β1-receptorii adrenergici
 au afinitate pentru ambele catecolamine NA + A
 Efecte:
 predomină în miocard + pe proprietăţile inimii
 Hepatocit- ↑ glicogenoliza, gluconeogeneza - ↑
glicemia
 ţesut adipos - ↑ lipoliza
 Mecanism de acţiune: sunt cuplaţi cu Proteina Gs
stimulează adenilatciclaza - ↑ AMPc.
 β1-blocant: METOPROLOL
 β-blocant neselectiv: PROPRANOLOL
 β2-receptorii adrenergici
 au afinitate mare pentru A, în timp ce NA se
leagă foarte slab
 Efecte: predomină în musculatura netedă
-relaxare
 vase coronare, din muşchi scheletici, cerebrale VD
 Bronşii -BD
 uter
 intestin
 Mecanism de acţiune: sunt cuplaţi cu Proteina Gs
stimulează adenilatciclaza - ↑ AMPc.
 β2-blocant: BUTOXAMINA
 β3-receptorii adrenergici

 recent caracterizaţi, localizaţi în ţesutul adipos

(în special în ţesutul adipos brun)
 Efecte: termogenic, anti-obezitate,
antidiabetic.
 au afinitate mare pentru NA, în timp ce A se
leagă foarte slab (opus β2-receptorilor).
 Efecte:
1. adaptarea organismului la agresiuni interene,
externe, fizice sau psihice (frig, stres,emoţii,
hipogkicemie)
2. A – dilatarea vaselor
3. Creşterea consumului de O şi a producţiei de căldură
4. A în muşchii scheletici – activează glicogenoliza; în
ficat – creşte glicogenoliza şi gluconeogeneza; în
ţesut adipos – creşte lipoliza
5. Creează o situaţie pasivă de tensionare
6. NA- provoacă constricţia vaselor
7. Generează agresie
 Hormonii medulosuprarenali (adrenalina şi noradrenalina).

1.
 Feocromocitomul.

 este o tumoare benignă secretantă de CA,

care se manifestă prin:
1. HTA permanentă, însoţită de hiperhidroză
(transpiraţii intense),
2. tahicardie, aritmii cardiace
3. paloare,
4. poliurie.
H corticosuprarenali
Structura
 Mecanism de acţiune
 Citozolic nuclear
 Transport: în sânge circulă legaţi de
proteine:
 GC - transcortina-75%; serumalbumina-
15%
 Aldo – se leagă de serumalbumină (40%)
 Sunt metabolizaţi prin hidrogenarea dublei
legături de la C4; a grupării cetonice de la
C3 şi conjugaţi cu acid glucuronic. Se
elimină prin urină sub formă de 17-
cetosteroizi (10%).
 Reglarea secreţiei GC

1. axul hipotalamo-hipofizar- ACTH

2. Stresul, emoţiile
3. Ritm circadian
 Reglarea secreţiei Aldo

1. Variaţiile ionilor de Na şi K:
↑[K+]plasmatic  ↑secreţia ALDO 
↑excreţia K+
↓[Na+] plasmatic  ↑secreţia ALDO 
↑reabsorbţiaNa+
2. Sistemul renină-angiotensină-aldosteron
 ↑eliberării de ALDO este stimulată Ag. II
şi Ag. III

3) ACTH - efect minor

 1) Efecte metabolice ale GC
 a) Metabolismul glucidic: GC cresc glicemia prin:
 - ↑ absorbţia intestinală a glucozei,
 - ↑ neoglucogeneza hepatică - ↑ cantitatea de
glucoză
 - ↑ glicogenoliza produsă de adrenalină şi
glucagon
 -↓ utilizarea întracelulară a glucozei (↓
afinitatea receptorilor pentru insulină, în special
muşchi şi adipocit) de unde secundar ↑glicemia
– diabet steroid
 1) Efecte metabolice ale GC
b)Metabolismul proteic:
 În ţesuturile periferice – rol catabolic :
↑catabolismul şi ↓anabolismul proteic - bilanţ
azotat negativ (atrofie musculară).
 În ficat: - efect anabolic asupra P şi AN

 ↑ captarea AA folosiţi pentru:

 Neoglucogeneză
 Sinteza de proteine plasmatice
 c)Metabolismul lipidic:
 - GC cresc lipoliza la nivelul ţesutului
adipos:
 Lipide →AGL→corpi cetonici →Energie
 În organele centrale (faţă, trunchi,abdomen) –
favorizează depunerea de grăsimi.
 important: în inaniţie sau stres, GC schimbă
metabolismul energetic de pe utilizarea
glucidelor→pe utilizarea lipidelor - rezervarea
glucozei.
 d)Metabolismul hidromineral:

 GC cresc retenţia de NaCl şi apă (funcţie

mineralo-corticoidă)
 ↑volemia producerea edemului în
corticoterapie (efect advers)
 ↑demineralizarea osoasă (efect advers)
 Favorizează pierderile de Ca şi P din oase – prin
inhibarea creşterii matricei colagenice a osului,
inhibarea osteoblastelor – osteoporoza şi calciuria
 Rol antiinflamator – inhibă sinteza şi secreţia Pg
 Rol în răspunsul imun- provoacă liza ţesutului
limfatic, modificând imunitatea celulară şi scad
producţia de anticorpi
 Acţiune antiproliferativă - inhibă procesele de
formare a substanţelor de tip histaminic şi
serotoninic – prin scăderea numărului de mitoze
celulare
 Efect permisiv - facilitează acţiunea altor H: CA,
glucagonul, adrenalina, insulina
 Efectele hormonilor
mineralocorticoizi
1. Menţinerea homeostaziei hidrice şi electrolitice
2. controlul volemiei, TA, echilibrului Na+-K+
3. rol în menţinerea funcţiilor vitale (life-saving
hormone).
 lipsa ALDO duce la moarte prin şoc în 3 zile -2
săptămâni.
 Ţesutul ţintă: rinichiul, la nivelul căruia determină
retenţia ionilor de Na şi eliminarea celor de H, K,
NH4
 ↑Reabsorbţia pasivă de Cl-şi HCO3-
 Retenţia sodiului – antrenează şi retenţia de apă.
 2. Efecte extrarenale:
↑Reabsorbţia de Na+ şi secreţia de K+ la nivelul:
 Glandelor sudoripare: economisirea NaCl pentru
menţinerea volemiei - sudaţie ↑cu NaCl↓
 rol în adaptarea la cald.

 3. Efecte pe muşchi şi nervi: ↑activitatea

pompei Na+/K+
 Patologia
 A. tulburări congenitale - datorate unor
perturbări enzimatice la nivelul biosintezei
 B. Tulburări dobândite – se manifestă prin
hipo- sau hiperfuncţia corticosuprarenalei
 tulburări congenitale
 1. Lipsa 3 beta DH (pregnenalonei în progesteron) –
disfuncţia corticosuprarenalei şi a gonadelor, având
consecinţă tulburări psihosomatice grave,
nedezvoltarea glandelor sexuale.
 Lipsa 21-hidroxilazei – secreţie excesivă de
androgeni, cu apariţia fenomenelor de virilizare la
bărbaţi şi masculinizare la femei
 Lipsa 11-hidroxilazei – hipersecreţie de aldosteron şi
HTA
 Lipsa 18-hidroxilazei – scăderea sintezei de Aldo,
concomitent cu creşterea celorlalţi H
 Deficitul de 17-hidroxilază – sinteza crescută de Aldo
cu apariţia aldosteronismului primar.
 Tulburări dobândite
 Hipofuncţia corticosuprarenalei – boala Addison
 hiposecreţie de mineralocorticoizi (aldosteron)
 Pierderi excesive de Na, Cl- dehidratare
 hipotensiune arterială , hiperpotasemie
 Hipoglicemie, tulburări cardiace
 slăbirea forţei musculare
 hiperpigmentare tegumentară generalizată a
tegumentelor şi mucoaselor, mai evidentă la plici şi
pe cicatrici
 anorexie, vomă, diaree, scădere în greutate,
transpiraţii
 Hiperfuncţia - Sindromul Cushing
 caracterizată prin hipersecreţie de glucocorticoizi (cortizol)
 Hiperglicemie
 Glucozurie
 Retenţie de Na, Cl, H2O cu apariţia de edeme
 HTA
 obezitate, cu depozitarea grăsimii pe faţă, gât, trunchi -
facies “in luna plina”
 piele subţire, cu vergeturi violacee, hirsutism, acnee,
amenoree
 slăbiciune musculară, osteoporoză
 Hormonii sexuali
 Masculini: C19, se sintetizează în celulele
Leydig din testicule:
1. testosteronul
2. Dihidrotestosteronul
 Feminini: C18 steroizi, ciclul A – aromatic;
lipseşte CH3 din poziţia 10; în poziţia 3 – gr.
OH:
 Estrogeni: estrona, estradiolul, estriolul
 H Progestageni- progesterona (secretată de
corpul galben şi placentă în ultima perioadă a
sarcinii)
Hormonii sexuali
Biosinteză
 Rolul H sexuali masculini:

 Rol în diferenţierea celulară

 Rol în spermatogeneză
 Contribuie la dezvoltarea caracterelor sexuale
secundare şi a comportamentului la bărbaţi
 Rol anabolizant, concretizat în dezvoltarea
scheletului şi a muşchilor
 Rolul estrogenilor
 Estrogenii asigură decurgerea următoarelor pocese:
1. dezvoltarea organelor sferei genitale.
2. dezvoltarea caracterilor secundare (dezvoltarea
cartilajelor laringenului, formarea timbrului vocii,
dezvoltarea glandelor mamare).
3. apariţia instinctul sexual.
4. desfăşurarea sarcinii şi procesului de naştere
5. Rol anabolizant (slab) asupra oaselor şi cartilagiilor
6. Efect vasodilatator periferic şi de disipare a energiei
calorice
 Progesterona – efecte:
1. Reduce acţiunea estrogenilor în proliferarea
epiteliului vaginal şi uterin
2. Măresc funcţia secretorie a epiteliului uterin
în vederea implantării ovulului fecundat
3. Reduc motilitatea uterului
4. Stimulează dezvoltarea glandelor mamare în
vederea lactaţiei
5. Micşorează fluxul sanguin periferic
6. Scad disiparea căldurii
Figure 14-22 Target Tissues for Endocrine
Hormones